Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬───────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Mihaela │- judecător │
│Ciochină │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător │
│Licu │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└───────────────┴───────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea sesizării de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 21/2023 privind numirea preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, sesizare formulată de Grupul parlamentar al Alianţei pentru Unirea Românilor din Camera Deputaţilor. 2. Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.543 din 22 mai 2023 şi constituie obiectul Dosarului nr. 1.242L/2/2023. 3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate se arată că prin hotărârea criticată a fost numită în funcţia de preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) o persoană fără experienţă, contrar dispoziţiilor art. 11 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, care prevăd că preşedintele ANCOM trebuie să aibă „o experienţă de cel puţin 5 ani în domeniul comunicaţiilor sau în domeniul juridic ori economic în general“. Se susţine că, deşi avea obligaţia legală de a verifica îndeplinirea condiţiei antereferite, Parlamentul a adoptat hotărârea de numire a domnului Valeriu Ştefan Zgonea în funcţia de preşedinte al ANCOM, ceea ce duce la concluzia că aceasta încalcă art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. 4. Se subliniază că noţiunile de „vechime“ şi „experienţă“ nu sunt sinonime; în acest sens, se arată că „vechimea“ reprezintă numărul de ani pe care cineva i-a prestat într-o slujbă/funcţie, în timp ce „experienţa“ desemnează totalitatea cunoştinţelor pe care o persoană le dobândeşte în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social-istorice, al interacţiunii materiale dintre om şi lumea exterioară. Astfel, experienţa de cel puţin 5 ani în domeniul comunicaţiilor sau în domeniul juridic ori economic în general garantează inclusiv calitatea interacţiunii cu acel domeniu, care trebuie să reiasă din audierea candidaţilor în cadrul comisiilor reunite de specialitate. Or, domnul Valeriu Ştefan Zgonea are o vechime de 5 ani la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - ICI Bucureşti, care poate fi obţinută şi de o femeie de serviciu sau de un paznic, vechimea negarantând vreo calitate a interacţiunii cu domeniul comunicaţiilor. În aceste condiţii, hotărârea Parlamentului de numire a domnului Valeriu Ştefan Zgonea nu respectă legea, deşi, potrivit art. 1 alin. (5) din Constituţie, respectarea legilor este obligatorie. În acest sens, se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 433 din 21 iunie 2018 şi se subliniază că durata care cuantifică experienţa profesională reprezintă o condiţie cu caracter obiectiv ce poate fi analizată de Curtea Constituţională. 5. Totodată, se arată că Parlamentul avea obligaţia legală de a respecta art. 11 alin. (1^4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, însă a adoptat hotărârea de numire înainte de expirarea mandatului preşedintelui ANCOM aflat în funcţie. Or, potrivit textului antereferit, propunerile de candidaţi trebuiau înaintate Birourilor permanente în termen de 30 de zile de la data vacantării funcţiei. Rezultă că hotărârea menţionată încalcă art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. Se menţionează că nu exista nicio urgenţă pentru numirea noului preşedinte, având în vedere că art. 11 alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 stabileşte că preşedintele în exerciţiu al ANCOM rămâne în funcţie până la numirea noului preşedinte. 6. Se mai subliniază că Parlamentul şi-a încălcat propriul regulament, întrucât, pe de o parte, convocarea şedinţei comune a celor două Camere s-a făcut cu mai puţin de 48 de ore înainte de data şedinţei şi, pe de altă parte, depunerea raportului comun a fost realizată cu mai puţin de 3 zile înainte de dezbaterea în plen. 7. Se precizează că criticile de neconstituţionalitate formulate nu sunt formale, ci sunt clar fundamentate, efective şi cu relevanţă constituţională, întrucât sunt raportate la art. 11 alin. (1^1) şi alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, care reglementează condiţii cu caracter obligatoriu ce trebuie îndeplinite la adoptarea hotărârii de numire a preşedintelui ANCOM. 8. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost transmisă preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului pentru a comunica punctele de vedere ale celor două birouri permanente. 9. Biroul permanent al Camerei Deputaţilor apreciază că sesizarea formulată este, în principal, inadmisibilă şi, în subsidiar, neîntemeiată. 10. Se arată că autorul sesizării de neconstituţionalitate invocă în mod formal încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, fără a argumenta respectivele încălcări în mod concret şi efectiv, relevant din punct de vedere constituţional. Astfel cum reiese din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, criticile de neconstituţionalitate trebuie să aibă o evidentă relevanţă constituţională, iar invocarea prevederilor Legii fundamentale pretins a fi încălcate nu trebuie să aibă un caracter pur formal, aspect care nu este îndeplinit de către autorul sesizării. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, se arată că aceasta nu poate fi reţinută ca argument în sprijinul ideii neconstituţionalităţii hotărârii în discuţie. În raport cu criticile aduse în sesizarea de neconstituţionalitate, principiul constituţional al legalităţii impune obligaţia ca normele adoptate să fie precise, clare şi previzibile. În considerarea celor prezentate, se poate aprecia fără echivoc faptul că susţinerea autorului sesizării nu poate fi acceptată întrucât limbajul juridic folosit de legiuitor este clar, predictibil şi neechivoc, din conţinutul acestuia lipsind pasajele obscure sau soluţiile normative contradictorii. 11. Din perspectiva particularităţilor obiectului sesizării de neconstituţionalitate, se apreciază că trebuie avută în vedere şi competenţa ratione materiae a forului constituţional în privinţa hotărârilor Parlamentului, prin prisma reglementărilor legale în domeniu şi a jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie. Se remarcă faptul că ANCOM nu este o instituţie „de rang constituţional“, iar Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a stabilit în mod expres că pentru declararea ca admisibile a sesizărilor asupra hotărârilor care sunt criticate din punctul de vedere al valorilor, regulilor şi principiilor constituţionale, norma de referinţă trebuie să fie de rang constituţional, astfel încât să se poată analiza dacă hotărârile contestate respectă atât exigenţele procedurale, cât şi pe cele substanţiale impuse de prevederile constituţionale. Or, Hotărârea Parlamentului României nr. 21/2023 reprezintă o hotărâre cu caracter individual, categorie în care se includ hotărârile privind alegerea sau numirea într-o funcţie, revocarea din funcţie, precum şi cele referitoare la validarea în funcţii. Potrivit jurisprudenţei Curţii, acest tip de hotărâri nu este supus controlului de constituţionalitate. 12. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, se arată că aspectele invocate nu pot fi avute în vedere, acestea fiind opinii subiective raportate la o activitate restrânsă în domeniul comunicaţiilor sau în domeniul juridic ori economic din întregul parcurs profesional al domnului Valeriu Ştefan Zgonea. În susţinerea îndeplinirii condiţiei de la art. 11 alin. (3) lit. a) se anexează o adeverinţă care certifică faptul că domnul Valeriu Ştefan Zgonea este angajat în cadrul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - ICI Bucureşti din data de 1 mai 2018, ceea ce înseamnă o vechime de cel puţin 5 ani în domeniu, adeverinţă depusă la comisiile de specialitate comune ale Parlamentului. 13. De asemenea, având în vedere demnităţile deţinute de domnul Valeriu Ştefan Zgonea, acesta fiind deputat timp de 4 legislaturi, 2000-2004, 2004-2008, 2008-2012 şi 2012-2016, preşedinte, vicepreşedinte şi secretar al Camerei Deputaţilor şi că în perioada 2000-2004 a fost membru al Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor din Camera Deputaţilor, se apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, potrivit cărora perioada de exercitare a mandatului de parlamentar constituie vechime în muncă şi în specialitate, cu toate drepturile prevăzute de lege. 14. Astfel, în ceea ce priveşte condiţiile privind experienţa profesională (atât sub aspectul corespunderii/relevanţei acesteia, cât şi sub aspectul obiectiv al numărului de ani vechime), acestea au fost analizate de cele două comisii reunite din cadrul Parlamentului României, respectiv Comisia pentru comunicaţii, tehnologia informaţiei şi inteligenţă artificială din Senat şi Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor din Camera Deputaţilor, care au atribuţia de a verifica îndeplinirea cerinţelor legale de către candidaţii la funcţia de preşedinte al ANCOM, care au înaintat plenului reunit Raportul favorabil al celor două comisii comune nr. 7/RC din 8 mai 2023, din care reies numele candidaţilor care au îndeplinit condiţiile prevăzute în art. 11 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009. În jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale s-a statuat că nu este de competenţa acesteia să intervină în procedura dezbaterilor parlamentare, nici cu privire la pretinsele încălcări înregistrate în cadrul comisiilor şi nici referitor la alte dispoziţii regulamentare care privesc modul de organizare a dezbaterilor. 15. În ceea ce priveşte caracterul corespunzător al pregătirii şi experienţei profesionale în domeniul în care persoana urma să îşi desfăşoare activitatea, se arată că acesta este unul esenţialmente subiectiv, a cărui apreciere revine în mod exclusiv Parlamentului, şi nu Curţii Constituţionale. Se invocă Decizia nr. 433 din 21 iunie 2018 şi Decizia nr. 251 din 30 aprilie 2014. Este citată şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 847 din 18 noiembrie 2020, potrivit căreia decizia de numire în funcţia de demnitate publică aparţine în exclusivitate titularilor prevăzuţi de Constituţie şi implică o apreciere subiectivă, întemeiată pe informaţiile care sunt evaluate în mod personal, de către fiecare deputat sau senator, prin acordarea votului în cadrul deciziei colective a fiecărei Camere a Parlamentului, respectiv de către Preşedintele României, care manifestă o opţiune personală, în cadrul unei decizii individuale. Odată adoptate aceste decizii, opţiunea fiecărui for decident este asumată în plan instituţional şi politic, răspunderea pentru alegerea realizată fiind circumscrisă acestui cadru. 16. Cu privire la critica potrivit căreia hotărârea de numire în funcţie a fost adoptată în cursul mandatului preşedintelui în exerciţiu al ANCOM, se arată că Parlamentul a stipulat expres în articolul unic din Hotărârea Parlamentului României nr. 21/2023 că „Se numeşte, începând cu data de 11 mai 2023, pentru o perioadă de 6 ani (...)“, astfel că domnul Valeriu Ştefan Zgonea nu îşi putea exercita atribuţiile de preşedinte al ANCOM decât începând cu data de 11 mai 2023, dată la care expira mandatul preşedintelui în funcţie. Prin urmare, nu se aduce atingere principiilor constituţionale şi legale nici cu privire la data vacantării, nici cu privire la data numirii. Termenul de depunere a propunerilor de candidatură, „de 30 de zile de la data vacantării funcţiilor“, a fost prevăzut în art. 11 alin. (1^4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 tocmai pentru a nu se ajunge la un blocaj instituţional şi are în vedere asigurarea cu prioritate a stabilităţii şi continuităţii conducerii ANCOM. 17. În concluzie, se arată că nu există impedimente de natură constituţională în numirea domnului Valeriu Ştefan Zgonea care să vicieze hotărârea criticată. 18. Biroul permanent al Senatului apreciază că sesizarea formulată este, în principal, inadmisibilă şi, în subsidiar, neîntemeiată. 19. Se arată că invocarea art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie este pur formală, nu are caracter efectiv şi este irelevantă din punct de vedere constituţional. ANCOM nu este o instituţie de „rang constituţional“, condiţie precizată în jurisprudenţa Curţii Constituţionale pentru exercitarea controlului de constituţionalitate asupra hotărârilor Parlamentului, exemplificativă în acest sens fiind Decizia nr. 335 din 4 iulie 2013 prin care instanţa constituţională a arătat că autoritatea publică vizată, respectiv Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară, nu este reglementată în Constituţie, nu este de rang constituţional şi, ca urmare, procedura de numire a membrilor săi este una de rang legal. Hotărârea contestată în cauza de faţă reprezintă o hotărâre cu caracter individual, categorie în care se includ şi hotărârile privind alegerea sau numirea într-o funcţie, revocarea din funcţie, precum şi cele referitoare la validarea în funcţii, iar, potrivit considerentelor de principiu din jurisprudenţa Curţii, nu este supusă controlului de constituţionalitate. Prin urmare, se solicită respingerea sesizării ca inadmisibilă. 20. Pretinsa încălcare a condiţiilor prevăzute la art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, în sensul că domnul Valeriu Ştefan Zgonea nu ar îndeplini criteriul privind experienţa profesională cerută de lege, respectiv nu are o experienţă de cel puţin 5 ani în domeniul comunicaţiilor sau în domeniul juridic ori economic în general, experienţă profesională în domeniul de referinţă, se bazează pe o apreciere subiectivă, insuficient motivată şi pleacă de la interpretarea unilaterală a textului de lege. 21. Condiţiile privind experienţa profesională au fost analizate - atât sub aspectul conformităţii/relevanţei acesteia, cât şi sub aspectul obiectiv al numărului de ani vechime - de cele două comisii reunite de specialitate ale Parlamentului României. Cu referire la aprecierea subiectivă a experienţei profesionale sau a pregătirii corespunzătoare a unui anumit candidat la o anumită funcţie ori demnitate, este indicat paragraful 31 al Deciziei nr. 433 din 21 iunie 2018, prin care Curtea Constituţională a arătat, în esenţă, că această apreciere, fiind esenţialmente de natură subiectivă, revine exclusiv Parlamentului, şi nu Curţii Constituţionale, care nu are mijloacele necesare realizării unei asemenea evaluări şi care nu îşi poate asuma o răspundere care incumbă exclusiv în sarcina Parlamentului. Totodată, sunt indicate, în acelaşi sens, şi deciziile instanţei constituţionale nr. 251 din 30 aprilie 2014 şi nr. 459 din 16 septembrie 2014. 22. Având în vedere considerentele de principiu stabilite prin Decizia nr. 21 din 16 ianuarie 2019 şi în considerarea celor de mai sus, se va lua în considerare aprecierea subiectivă a Parlamentului, ca autoritate de numire, în sensul că activitatea specifică depusă de domnul Valeriu Ştefan Zgonea, în calitate de deputat, în funcţia de membru al Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor în Camera Deputaţilor se circumscrie domeniilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009. 23. Referitor la argumentul privind declanşarea procedurii de numire înainte de încheierea mandatului preşedintelui în funcţie, se arată că autoritatea de numire trebuie să fie diligentă şi să asigure continuitatea în coordonarea unei instituţii, termenul prevăzut la alin. (1^1) de la art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 având în vedere şi alte situaţii de vacantare, nu doar expirarea, şi impunând Parlamentului conduita de urmat, în lipsa nedeclanşării procedurii de numire. 24. Se concluzionează că Hotărârea Parlamentului României nr. 21/2023 a fost adoptată cu respectarea tuturor prevederilor legale, astfel că sesizarea formulată este neîntemeiată. 25. În conformitate cu dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate secretarului general al Camerei Deputaţilor şi secretarului general al Senatului următoarele înscrisuri în copie, cu menţiunea „conform cu originalul“: candidatura domnului Valeriu Ştefan Zgonea, actele depuse de acesta în susţinerea candidaturii sale, raportul privind selecţia şi propunerea comună a Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor a Camerei Deputaţilor şi a Comisiei pentru comunicaţii, tehnologia informaţiei şi inteligenţă artificială a Senatului, formulată potrivit art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, stenograma şedinţei comune din 9 mai 2023, precum şi orice alte înscrisuri depuse/întocmite în cadrul procedurii parlamentare de numire a domnului Valeriu Ştefan Zgonea în funcţia de preşedinte al ANCOM. 26. Prin adresele nr. 2/5.692 din 8 iunie 2023 şi nr. XXXV/3.004 din 7 iunie 2023, secretarul general al Camerei Deputaţilor şi secretarul general al Senatului au comunicat înscrisurile solicitate. 27. La dosarul cauzei, domnul Mihai Eftimie a depus, în calitate de amicus curiae, un înscris prin care solicită admiterea sesizării de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor şi al Biroului permanent al Senatului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosar, hotărârea criticată, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 28. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 1, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate. 29. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Hotărârea Parlamentului României nr. 21/2023 privind numirea preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 9 mai 2023, potrivit căreia: "ARTICOL UNIC Se numeşte, începând cu data de 11 mai 2023, pentru o perioadă de 6 ani, domnul Zgonea Valeriu Ştefan în funcţia de preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii." 30. Autorul sesizării invocă, în susţinerea acesteia, prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi obligativitatea respectării legii. 31. Examinând sesizarea de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 146 lit. l) din Constituţie coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992, atât sub aspectul obiectului, fiind vorba lato sensu despre o hotărâre adoptată de plenul reunit al celor două Camere ale Parlamentului, cât şi sub aspectul titularului dreptului de sesizare, aceasta fiind formulată de un grup parlamentar - Grupul parlamentar al Alianţei pentru Unirea Românilor din Camera Deputaţilor -, sub semnătura liderului acestuia. 32. Cu privire la îndeplinirea celorlalte condiţii de admisibilitate a sesizării, care nu sunt stipulate explicit de lege, dar care reprezintă rezultatul interpretării textelor de lege date de Curte în jurisprudenţa sa, se constată că o astfel de condiţie de admisibilitate a sesizărilor privind neconstituţionalitatea hotărârilor parlamentare o constituie relevanţa constituţională a obiectului respectivelor hotărâri. Curtea a constatat că pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile Parlamentului adoptate după conferirea noii competenţe, hotărâri care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional (a se vedea deciziile nr. 53 şi 54 din 25 ianuarie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012). 33. De asemenea, Curtea Constituţională a mai stabilit, în mod expres, că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituţionalitate, norma de referinţă trebuie să fie de rang constituţional pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicţie între hotărârile menţionate la art. 27 din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, şi exigenţele procedurale şi substanţiale impuse prin dispoziţiile Constituţiei, pe de altă parte. Aşadar, criticile trebuie să aibă o evidentă relevanţă constituţională, şi nu una legală ori regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, plenului Senatului şi plenului reunit al celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituţionalitate dacă în susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţii cuprinse în Constituţie. Invocarea acestor dispoziţii nu trebuie să fie formală, ci efectivă (Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, precitată, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, precitată, şi Decizia nr. 628 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015). 34. În speţă, critica de neconstituţionalitate a hotărârii vizează problema încălcării art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, care stabileşte obligativitatea respectării legilor ca principiu general al organizării statului de drept. Se susţine că: (i) Parlamentul a adoptat hotărârea de numire a noului preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) în cursul mandatului preşedintelui în exerciţiu al ANCOM, în condiţiile în care această hotărâre se adoptă după vacantarea funcţiei, ţinând seama de art. 11 alin. (1^4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 19 martie 2009, potrivit căruia propunerile de candidaţi pentru funcţia de preşedinte se înaintează Birourilor permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, în termen de 30 de zile de la data vacantării sale; (ii) Parlamentul, în procedura de adoptare a hotărârii, nu a respectat termenele prevăzute de Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului; (iii) Parlamentul a numit în funcţia de preşedinte al ANCOM o persoană care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, şi anume art. 11 alin. (3) lit. a) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, potrivit căruia preşedintele ANCOM trebuie să aibă o „experienţă de cel puţin 5 ani în domeniul comunicaţiilor sau în domeniul juridic ori economic în general“. 35. În privinţa problemei respectării termenelor regulamentare în adoptarea hotărârii, competenţa Curţii Constituţionale nu poate fi angajată. Curtea, în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 12 martie 2021, paragraful 37), în mod constant a subliniat faptul că nu este competentă să se pronunţe asupra modului de aplicare a regulamentelor (a se vedea Decizia nr. 44 din 8 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 10 august 1993, Decizia nr. 68 din 23 noiembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994, Decizia nr. 22 din 27 februarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 7 aprilie 1995, Decizia nr. 98 din 15 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 11 martie 2005, Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, Decizia nr. 260 din 8 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 11 mai 2015, paragraful 18, sau Decizia nr. 128 din 6 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 8 martie 2019, paragraful 30). Curtea nu îşi poate extinde controlul şi asupra actelor de aplicare a regulamentelor, întrucât ar încălca însuşi principiul autonomiei regulamentare al celor două Camere, instituit prin art. 64 alin. (1) teza întâi din Constituţie. În virtutea acestui principiu fundamental, aplicarea regulamentului este o atribuţie a Camerei Deputaţilor/Senatului, după caz, aşa încât contestaţiile deputaţilor/senatorilor privind actele concrete de aplicare a prevederilor regulamentului sunt de competenţa exclusivă a Camerei Deputaţilor/Senatului, aplicabile, în acest caz, fiind căile şi procedurile parlamentare stabilite prin propriul regulament (a se vedea şi Decizia nr. 128 din 6 martie 2019, precitată, paragraful 30). De principiu, dispoziţiile cuprinse în Regulamentul Camerei Deputaţilor nu sunt norme de referinţă în exercitarea controlului de constituţionalitate (Decizia nr. 137 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 din 11 mai 2018, paragraful 36, şi Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 7 februarie 2019, paragraful 215). În măsura în care dispoziţiile regulamentare invocate în susţinerea criticilor nu au relevanţă constituţională, nefiind consacrate expres sau implicit într-o normă constituţională (a se vedea în acest sens Decizia nr. 730 din 22 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.043 din 29 decembrie 2017), aspectele invocate nu constituie probleme de constituţionalitate, ci de aplicare a normelor regulamentare (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, sau Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018, precitată, paragraful 215). Curtea a mai reţinut că, de principiu, în lipsa unei prevederi constituţionale exprese şi în temeiul autonomiei de care se bucură, Camera Deputaţilor/Senatul, prin votul pe care îl dă asupra proiectului de hotărâre, acoperă viciile regulamentare de procedură ale acesteia, Curtea neavând competenţa ca ea însăşi să cerceteze şi să determine starea de fapt, pentru ca din constatările astfel efectuate să stabilească starea de constituţionalitate a normei regulamentare (a se vedea şi Decizia nr. 467 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 28 septembrie 2016, paragraful 42). 36. Astfel, în cauza de faţă, Curtea reţine că problemele procedurale invocate nu au consacrare constituţională, având natură pur regulamentară. Aşadar, cu privire la acest aspect, critica formulată nu este una efectivă şi nu are relevanţă constituţională, fiind circumscrisă unor aspecte cu relevanţă regulamentară. 37. În schimb, în privinţa celorlalte două critici, Curtea constată că acestea sunt efective şi au incidenţă cu privire la principiul respectării legilor, fiind indicate două aspecte punctuale, obiective şi comprehensibile de pretinsă încălcare a unei legi ce face parte din dreptul pozitiv. Prin urmare, având în vedere acest ultim aspect şi ţinând seama de faptul că nicio autoritate publică nu dispune de o marjă de apreciere în privinţa respectării legilor, se reţine că aceste critici necesită o analiză pe fond, astfel că sesizarea având ca obiect Hotărârea Parlamentului României nr. 21/2023 îndeplineşte condiţiile de admisibilitate. 38. Critica privind adoptarea hotărârii de numire a noului preşedinte ANCOM în cursul mandatului preşedintelui în exerciţiu al ANCOM este fundamentată pe art. 11 alin. (1^4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, potrivit căruia „Propunerile de candidaţi pentru funcţiile prevăzute la alin. (1) [preşedinte şi vicepreşedinţi ai ANCOM - s.n.] se înaintează Birourilor permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, în termen de 30 de zile de la data vacantării funcţiilor“. 39. Potrivit art. 11 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, „Membrii ale căror mandate au expirat rămân în funcţie până la numirea succesorilor lor“, însă această normă se referă la o situaţie de provizorat care indică soluţia de urmat, astfel că incidenţa sa vizează cazuri extreme. Pentru a limita întinderea în timp a situaţiei de provizorat, art. 11 alin. (1^4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 a stabilit că propunerile de candidaţi pentru funcţia de preşedinte al ANCOM se înaintează Birourilor permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, în termen de 30 de zile de la data vacantării funcţiei. Dar acest lucru nu înseamnă că textul menţionat trebuie să devină şi regula, acesta vizând o soluţie in extremis, de ultimă instanţă, aplicabilă atunci când procedura de numire nu a putut fi parcursă la timp, până la expirarea mandatului preşedintelui în exerciţiu, din varii motive. Acesta se aplică atunci când ritmicitatea numirilor şi continuitatea mandatelor (pline) nu pot fi asigurate. Astfel, analizând acest text, se constată că termenul prevăzut a fost instituit pentru a evita blocajele instituţionale, precum şi prelungirea sine die a numirii preşedintelui/ vicepreşedinţilor ANCOM. 40. Chiar dacă hotărârea de numire este adoptată în cursul mandatului preşedintelui în exerciţiu, nu înseamnă că se încalcă/scurtează/limitează mandatul acestuia, în condiţiile în care aceasta prevede data de la care persoana este numită în funcţie. În cazul de faţă, hotărârea indică data numirii în funcţie - începând cu data de 11 mai 2023 -, ceea ce înseamnă că este respectată durata mandatului preşedintelui ANCOM în exerciţiu, care expira pe data de 11 mai 2023 (a se vedea articolul unic din Hotărârea Parlamentului României nr. 28/2020 privind numirea preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 13 octombrie 2020, care prevede că „Se numeşte domnul Stoica Vlad Ştefan în funcţia de preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii pentru perioada rămasă a mandatului de 6 ani început la data de 11 mai 2017“). 41. Astfel, textul procedural invocat nu exprimă un scop în sine, ci consacră un mijloc procedural menit să curme starea de provizorat în numirea preşedintelui ANCOM. Ca atare, apelarea la acesta se face in extremis, atunci când continuitatea firească a numirilor nu poate fi asigurată. 42. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că în procedura de adoptare a hotărârii criticate nu a fost încălcat art. 11 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, astfel că nu se poate reţine nici încălcarea art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. 43. Critica privind numirea în funcţia de preşedinte al ANCOM a unei persoane care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege este fundamentată pe art. 11 alin. (3) lit. a) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, potrivit căruia preşedintele ANCOM trebuie să aibă o „experienţă de cel puţin 5 ani în domeniul comunicaţiilor sau în domeniul juridic ori economic în general“. 44. Consacrarea caracterului dihotomic al condiţiilor legale pe care persoana numită trebuie să le îndeplinească, şi anume condiţii obiective şi condiţii subiective, are drept consecinţă doar admisibilitatea unui control efectuat de instanţa constituţională exclusiv în ceea ce priveşte condiţiile obiective (Decizia nr. 296 din 18 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 10 iunie 2022, paragraful 33). 45. Raportat la cauza de faţă, Curtea reţine că textul invocat impune o „experienţă de cel puţin 5 ani în domeniul comunicaţiilor sau în domeniul juridic ori economic în general“ pentru ca o persoană să aibă vocaţia de a fi numită în funcţia de preşedinte al ANCOM. 46. Într-adevăr, din punct de vedere semantic există diferenţe între „vechime“ (în funcţie) şi „experienţă“. Acest din urmă termen se referă şi la un anume grad de cunoaştere a domeniului, astfel că, în realitate, condiţia analizată exprimă în sine un aspect obiectiv circumscris duratei activităţii prestate (5 ani) şi unul subiectiv (nivelul cunoştinţelor dobândite). 47. Analizând actele depuse la dosarul cauzei, Curtea constată că, începând cu data de 1 mai 2018, domnul Valeriu Ştefan Zgonea a desfăşurat activitate în cadrul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - ICI Bucureşti, care, potrivit art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.621/2003 pentru organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - ICI Bucureşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 23 ianuarie 2004, „are ca obiect principal de activitate efectuarea de cercetări ştiinţifice şi dezvoltări tehnologice în domeniul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor, suport al dezvoltării societăţii informaţionale. Institutul desfăşoară activităţi de informatizare a administraţiei publice, a sectoarelor economiei naţionale şi a societăţii în ansamblu, precum şi activităţi de formare şi specializare profesională în domeniul său de activitate, de comerţ interior, operaţiuni de export-import, producţie, marketing, prestări de servicii cu valoare adăugată în domeniul tehnologiilor şi comunicaţiei de date, precum şi efectuarea de cercetări fundamentale şi aplicative, dezvoltarea tehnologică, elaborare de studii şi reglementări tehnice şi economice, de interes public şi naţional, precum şi efectuarea de teste, probe şi măsurători, autorizări şi certificări de conformitate, care privesc asigurarea cerinţelor fundamentale impuse aparaturii, instalaţiilor, sistemelor şi serviciilor de comunicaţii“. 48. Cele indicate mai sus sunt menţionate în adeverinţa emisă de instituţia antereferită, datată 24 aprilie 2023, precum şi în CV-ul domnului Valeriu Ştefan Zgonea (unde se menţionează că a desfăşurat activitate specifică relaţiilor externe). Chiar dacă în adeverinţă se menţionează că domnul Valeriu Ştefan Zgonea are o vechime în domeniul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor de 5 ani, în realitate, această vechime este de 4 ani, 11 luni şi 24 de zile (la data emiterii adeverinţei). Din CV-ul acestuia rezultă, însă, că în mandatul său de deputat din legislatura 2000-2004 a fost membru al Comisiei pentru tehnologia informaţiilor şi comunicaţii - această informaţie se verifică în CV-ul acestuia de pe site-ul Camerei Deputaţilor şi, mai mult, se constată că a fost membru al Comisiei pentru tehnologia informaţiilor şi comunicaţii şi în perioada decembrie 2004-martie 2005 (în mandatul său de deputat din legislatura 2004-2008). 49. Prin urmare, Curtea constată că domnul Valeriu Ştefan Zgonea a desfăşurat activitate de cel puţin 5 ani în domeniul comunicaţiilor. 50. Cu privire la evaluarea capacităţii/cunoştinţelor sale în acest domeniu, instanţa constituţională nu are competenţa de a realiza o asemenea operaţiune, întrucât valorizarea gradului de cunoaştere/ înţelegere/comprehensiune a domeniului comunicaţiilor reprezintă o condiţie subiectivă a cărei apreciere ţine de marja exclusivă a autorităţii care numeşte persoana în funcţie, respectiv a Parlamentului. 51. Prin urmare, având în vedere îndeplinirea condiţiei obiective de desfăşurare a unei activităţi în domeniul comunicaţiilor circumscrisă intervalului de timp de 5 ani şi ţinând seama de marja de apreciere a autorităţii de numire - Parlamentul -, Curtea constată că hotărârea criticată corespunde cerinţelor art. 11 alin. (3) lit. a) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 şi, astfel, nu încalcă art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. 52. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. l) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.c), al art. 27 alin. (1) şi al art. 28 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituţionalitate şi constată că Hotărârea Parlamentului României nr. 21/2023 privind numirea preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 iunie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Prim-magistrat-asistent, Benke Károly -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
