Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind modificarea şi completarea Legii nr. 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ, obiecţie formulată de Preşedintele României. 2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 2.448 din 20 martie 2024 şi constituie obiectul Dosarului nr. 876A/2024. 3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate, Preşedintele României susţine că, la data de 29 decembrie 2023, a formulat cerere de reexaminare a legii criticate, solicitând Parlamentului reexaminarea unor dispoziţii referitoare la necesitatea clarificării momentului de la care începe să curgă termenul de 15 zile în care propunerile legislative făcute de deputaţi sau de senatori se înaintează de către secretarul general al Camerei în care au fost depuse, spre avizare, Consiliului Legislativ, la atribuţia Consiliului Legislativ de a face menţiuni cu privire la eventuala neconstituţionalitate a unor dispoziţii conţinute de proiectele de acte normative, la condiţiile procedurale de aprobare a regulamentului de organizare şi funcţionare a acestei instituţii, la necesitatea introducerii unor norme tranzitorii care să clarifice aplicarea noii condiţii de vechime în specialitatea funcţiei, în cazul personalului existent al Consiliului Legislativ, şi clarificarea situaţiei funcţiei de consilier în cadrul celorlalte funcţii de la nivelul Consiliului Legislativ, precum şi reanalizarea soluţiei legislative prin care mandatele preşedintelui şi preşedinţilor de secţie aflate în curs se prelungesc, de drept, pentru 5 ani de la data intrării în vigoare a legii. 4. În urma parcurgerii procedurii de reexaminare, Legea privind modificarea şi completarea Legii nr. 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ a fost adoptată cu încălcarea art. 77 alin. (2), coroborat cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, iar, în raport cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la fixarea limitelor sesizării Parlamentului pentru reexaminarea legii prin cererea formulată de Preşedintele României, legea criticată a fost adoptată şi cu încălcarea art. 147 alin. (4) din Constituţie. 5. Astfel, legea criticată a fost adoptată de Camera Deputaţilor cu modificări, iar Senatul, în calitate de Cameră decizională, a adoptat legea în aceeaşi formă. La prima Cameră, potrivit raportului Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor din 27 februarie 2024, au fost admise două amendamente. Astfel, prin admiterea primului amendament, în limitele cererii de reexaminare, a fost modificat la art. I pct. 6 din legea criticată, cu referire la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 73/1993, în sensul că s-a clarificat momentul de la care începe să curgă termenul de 15 zile în care propunerile legislative făcute de deputaţi sau de senatori se înaintează Consiliului Legislativ, spre avizare, de către secretarul general al Camerei în care au fost depuse, prin introducerea sintagmei „de la data înregistrării“. 6. În plus, fără legătură cu cele solicitate în cererea de reexaminare, a fost admis un amendament prin care a fost eliminat art. I pct. 18 din legea criticată, cu referire la art. 25 din Legea nr. 73/1993, care prevedea că: „18. Articolul 25 se modifică şi va avea următorul cuprins: «Art. 25. - Prevederile Legii nr. 7/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător personalului Consiliului Legislativ - organ consultativ de specialitate al Parlamentului - şi membrilor acestuia»“. 7. În conformitate cu dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Constituţie, înainte de promulgare, Preşedintele României poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii. Norma constituţională nu dispune însă cu privire la prevederile ce trebuie să fie reexaminate, ca urmare a cererii formulate de Preşedintele României. În acest context, printr-o bogată jurisprudenţă, Curtea Constituţională a statuat că reexaminarea legii de către Parlament trebuie să se restrângă la obiecţiile menţionate în cererea Preşedintelui României, iar, în situaţia în care se dă o altă redactare unor texte sau se completează legea cu noi reglementări, urmează să se asigure corelările necesare cu textele care au constituit obiectul cererii Preşedintelui României. Cererea de reexaminare nu poate afecta statutul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării şi are ca efect reluarea procesului legislativ, cadru în care Parlamentul poate modifica sau completa legea în sensul cerut de Preşedinte, poate menţine legea în forma adoptată iniţial sau, dimpotrivă, ţinând seama şi de punctul de vedere al Preşedintelui, o poate respinge (deciziile nr. 355 din 4 aprilie 2007, nr. 991 din 1 octombrie 2008, nr. 682 din 12 iunie 2008, nr. 1.596 şi nr. 1.597 din 14 decembrie 2011 şi nr. 924 din 7 iulie 2011). 8. Se arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut încălcarea limitelor reexaminării atât în situaţia în care Parlamentul a modificat prevederi fără legătură cu conţinutul cererii de reexaminare, cât şi în situaţia în care Parlamentul a modificat prevederi menţionate în cererea de reexaminare, însă într-un alt sens decât cel solicitat de Preşedintele României. Astfel, prin Decizia nr. 452 din 4 iulie 2018, paragrafele 33 şi 34, Curtea Constituţională a reţinut că modificarea unor norme menţionate în cererea de reexaminare, dar într-un alt sens decât cel cerut de Preşedintele României, fără legătură cu argumentele cererii de reexaminare, reprezintă o depăşire a limitelor cererii de reexaminare, cu încălcarea art. 77 alin. (2) din Constituţie. Totodată, prin Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, paragraful 46, Curtea Constituţională a statuat, în esenţă, că limitele sesizării Parlamentului pentru reexaminarea legii sunt definite de cererea de reexaminare şi că, în aplicarea normei constituţionale cuprinse la art. 77, Parlamentul trebuie să reexamineze toate textele de lege la care face referire cererea Preşedintelui României, precum şi pe cele care au legătură cu acestea, asigurându-se succesiunea logică a ideilor şi coerenţa reglementării. În acest context se impune să fie modificate chiar şi unele dispoziţii ale legii care nu au fost în mod expres cuprinse în cererea de reexaminare, dar care sunt în mod indisolubil legate de acestea. 9. Referitor la legea dedusă controlului de constituţionalitate, Preşedintele României arată că, prin cererea adresată Parlamentului, nu s-a solicitat reexaminarea art. I pct. 18 din legea criticată, cu referire la art. 25 din Legea nr. 73/1993, nici din perspectiva constituţionalităţii, nici din cea a legalităţii sau a oportunităţii, şi nici din perspectiva unor aspecte care ar fi vizat redactarea acestor dispoziţii. 10. Totodată, criticile aduse art. I pct. 1, 2, 6, 11 şi art. III care au format obiectul cererii de reexaminare nici nu se refereau la asimilarea personalului din cadrul Consiliului Legislativ cu statutul funcţionarului public parlamentar şi nici nu au fost admise de către Parlament. Astfel, forma legii după reexaminare a menţinut soluţiile din forma iniţială a legii, respectiv: a fost eliminată posibilitatea Consiliului Legislativ de a face menţiuni cu privire la eventuala neconstituţionalitate a unor dispoziţii conţinute de proiectele de acte normative; a fost eliminată cerinţa ca regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ să fie aprobat în şedinţa comună a birourilor permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, cu avizul comisiilor juridice reunite, ca o garanţie a relaţiei funcţionale dintre Parlamentul României şi Consiliul Legislativ; nu au fost stabilite norme tranzitorii care să clarifice aplicarea noii condiţii de vechime în specialitatea funcţiei, în cazul personalului existent al Consiliului Legislativ, nu a fost clarificată situaţia funcţiei de consilier în cadrul celorlalte funcţii de la nivelul Consiliului Legislativ şi a fost păstrată norma prin care mandatele preşedintelui Consiliului Legislativ şi preşedinţilor de secţie aflate în curs se prelungesc, de drept, pentru 5 ani de la data intrării în vigoare a legii. 11. Aşadar, nu doar că articolele vizate de cererea de reexaminare nu aveau legătură cu art. I pct. 18 din legea criticată, dar nici nu au fost admise obiecţii din cererea de reexaminare care să antreneze modificări sau corelări ale altor norme, chiar prin eliminarea sau abrogarea unor dispoziţii, cum ar fi art. I pct. 18, în acord cu considerentele de principiu reţinute de jurisprudenţa constituţională antereferită. O astfel de intervenţie a condus la o formă diferită a legii transmise la promulgare, cu încălcarea limitelor reexaminării şi a jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale. 12. Potrivit art. 141 alin. (3) teza finală din Regulamentul Camerei Deputaţilor, corelarea tehnico-legislativă a dispoziţiilor legii este instituită în legătură cu solicitările din cererea de reexaminare, aspect reţinut şi de instanţa constituţională care, în Decizia nr. 18 din 15 februarie 2023, paragraful 49, a statuat că Parlamentul poate opta pentru una dintre următoarele trei variante: adoptarea legii modificate şi completate în întregime sau parţial, în sensul cerut de Preşedinte în cererea de reexaminare (în această ipoteză se va asigura, dacă este cazul, şi corelarea tehnico-legislativă a tuturor dispoziţiilor legii, putând fi modificate şi alte prevederi aflate în strânsă legătură cu cele asupra cărora poartă cererea de reexaminare); adoptarea legii în forma adoptată iniţial de Parlament, în cazul în care se resping solicitările formulate în cererea de reexaminare; respingerea legii. 13. Dintr-o altă perspectivă, în forma în vigoare, art. 25 din Legea nr. 73/1993 prevede că „Statutul funcţionarilor publici din structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ se aprobă prin lege specială“. În forma legii adoptate de Parlament în urma parcurgerii primului ciclu legislativ, în acord cu intenţia iniţiatorului, intervenţia legiuitorului a presupus modificarea acestei norme în sensul introducerii unei norme de asimilare a statutului personalului Consiliului Legislativ cu cel al funcţionarului public parlamentar. Aşa cum s-a arătat anterior, această soluţie legislativă nu a constituit obiectul cererii de reexaminare. 14. Prin efectul eliminării normei modificatoare de la art. I pct. 18 din legea criticată, conţinutul art. 25 din Legea nr. 73/1993 în forma în vigoare, potrivit căruia este necesar ca statutul funcţionarilor publici din structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ să fie aprobat prin lege specială, rămâne nemodificat. În aceste condiţii, prin intervenţia Parlamentului realizată cu depăşirea limitelor cererii de reexaminare va subzista obligaţia acestuia de a aproba printr-o lege specială acest statut, deşi art. 94 alin. (2) din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar asimilează statutul personalului Consiliului Legislativ cu statutul funcţionarului public parlamentar. 15. Mai mult, intervenţia legislativă propusă nu doar că excedează limitelor cererii de reexaminare, dar vine în contradicţie şi cu considerentele Deciziei nr. 725 din 13 decembrie 2023, paragrafele 78 şi 79, prin care Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile art. I pct. 18 din legea criticată, cu referire la art. 25 din Legea nr. 73/1993, nu generau un paralelism legislativ care să conducă la neconstituţionalitatea acestuia. Aşadar, intervenţia Parlamentului nu era limitată doar de cererea de reexaminare, ci şi de dezlegările date de instanţa constituţională cu privire la textele declarate constituţionale pe calea controlului anterior de constituţionalitate cu privire la aceeaşi lege. 16. O astfel de intervenţie constituie o revenire a autorităţii legiuitoare asupra propriilor decizii, fără să existe cadrul procedural în acest sens, pe de o parte, şi, pe de altă parte, fiind sustrasă mecanismelor democratice instituite la nivel constituţional care asigură, în spiritul art. 1 alin. (4) din Constituţie, separaţia puterilor în stat, dar şi echilibrul şi controlul reciproc, astfel că Preşedintele va fi privat de dreptul său constituţional consacrat de art. 77 alin. (2) din Legea fundamentală de a solicita o eventuală reexaminare a soluţiei legislative care nu a figurat în legea ce i-a fost iniţial transmisă spre promulgare, similar celor reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 724 din 13 decembrie 2023, paragraful 88). 17. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisă preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a formula punctele lor de vedere asupra sesizării de neconstituţionalitate. 18. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă, iar, în subsidiar, neîntemeiată. 19. În acest sens, se arată, după prezentarea parcursului ulterior adoptării legii de către Parlament la data de 6 noiembrie 2023, că, referitor la ordinea instrumentelor constituţionale de care dispune Preşedintele României, acesta a formulat mai întâi sesizare de verificare a constituţionalităţii, care a făcut obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.286A/2023. Ulterior, acesta a formulat cerere de reexaminare asupra aceleiaşi legi, după ce Curtea Constituţională a respins întreaga sesizare de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 725 din 13 decembrie 2023. Or, potrivit art. 77 alin. (3) din Constituţie, ordinea în care Preşedintele României poate folosi cele două instrumente constituţionale este: în primul rând - cererea de reexaminare, în al doilea rând - sesizarea de neconstituţionalitate. Această concluzie se desprinde nu numai din firescul colaborării loiale între instituţii, ci şi din maniera în care este redactat conţinutul art. 77 alin. (3) din Legea fundamentală, respectiv: „Dacă Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituţionalităţii ei [...]“. Aceeaşi concluzie se desprinde şi din Decizia Curţii Constituţionale nr. 75 din 30 ianuarie 2019, paragraful 48, potrivit căruia Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile legii în limitele deciziei Curţii Constituţionale, ceea ce presupune ca dezbaterea parlamentară să fie reluată în limitele cererii de reexaminare, însă numai cu privire la dispoziţiile care au făcut obiectul sesizării şi controlului de constituţionalitate. Aşadar, Curtea Constituţională a statuat ordinea firească a folosirii instrumentelor constituţionale de către Preşedintele României, respectiv cererea de reexaminare ca prim instrument şi sesizarea de neconstituţionalitate ca al doilea instrument. Din considerentul invocat se observă că şi în situaţia în care reexaminarea legii se realizează ca urmare a deciziei de neconstituţionalitate a Curţii Constituţionale, pentru că decizia priveşte legea adoptată ca urmare a cererii de reexaminare formulate iniţial de Preşedintele României, reexaminarea realizată de Parlament se realizează în limitele deciziei Curţii Constituţionale, ceea ce presupune ca dezbaterea parlamentară să fie reluată în limitele cererii de reexaminare, însă numai cu privire la dispoziţiile care au făcut obiectul sesizării şi controlului de constituţionalitate. 20. Se subliniază că deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii, inclusiv pentru Preşedintele României. Astfel, întrucât Curtea Constituţională a constatat constituţionalitatea legii prin Decizia nr. 725 din 13 decembrie 2023, Preşedintele României avea obligaţia să respecte această decizie, iar conformarea se putea realiza doar prin promulgarea legii. Formulând în schimb cerere de reexaminare, deşi legea în cauză a fost declarată ca fiind constituţională, Preşedintele României nu a făcut decât să nu respecte decizia obligatorie a Curţii Constituţionale care l-ar fi obligat la promulgarea acesteia. Prin declararea constituţionalităţii legii de către Curtea Constituţională şi luând în considerare ordinea în care Preşedintele României poate folosi cele două instrumente de natură constituţională, nu se mai putea formula cerere de reexaminare. Totuşi, pentru că nu s-a putut identifica în mod cert această concluzie în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, Parlamentul a procedat în spiritul principiului cooperării loiale între instituţii, la reexaminarea legii ca urmare a cererii formulate de Preşedinte, deşi se poate desprinde ideea că această cerere de reexaminare poate constitui o prelungire, o amânare a promulgării legii deja declarată ca fiind constituţională de către Curtea Constituţională. Analizând considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 75 din 30 ianuarie 2019, singura situaţie în care Preşedintele României poate folosi instrumentul cererii de reexaminare ulterior folosirii instrumentului de sesizare a neconstituţionalităţii este aceea în care Parlamentul nu a pus de acord legea cu considerentele şi decizia Curţii Constituţionale prin care s-a constatat neconstituţionalitatea unor dispoziţii. În prezentul caz dedus judecăţii Curţii Constituţionale, nu ne aflăm în această situaţie, legea supusă controlului fiind declarată ca fiind constituţională de către instanţa de contencios constituţional. 21. Astfel, ca urmare a acestor argumente, a doua sesizare de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României este inadmisibilă, pentru că eventuala admitere a acesteia ar însemna continuarea nerespectării deciziei iniţiale a Curţii Constituţionale nr. 725 din 13 decembrie 2023, prin care s-a constatat constituţionalitatea legii care, în mod nefiresc, face obiectul unei a doua sesizări de neconstituţionalitate. 22. Mai mult, inadmisibilitatea sesizării de neconstituţionalitate este dată şi de faptul că între forma legii declarate ca fiind constituţională şi forma rezultată ca urmare a cererii de reexaminare nu există deosebiri majore de conţinut, nu se schimbă obiectul de reglementare, iar intenţia de legiferare este identică. Singurele intervenţii aduse privesc modificarea art. 13 alin. (1) din Legea nr. 73/1993, în sensul că s-a prevăzut expres că termenul de 15 zile lucrătoare pentru înaintarea propunerilor legislative către Consiliul Legislativ curge de la momentul înregistrării documentului, întocmai cum a interpretat Curtea Constituţională la paragraful 66 din Decizia nr. 725 din 13 decembrie 2023. 23. A doua intervenţie adusă este eliminarea modificării textului art. 25 din Legea nr. 73/1993, iar, în privinţa acestei eliminări, se observă că la pct. 4 din cererea de reexaminare Preşedintele României a solicitat să se reexamineze, printre altele, şi conţinutul art. I pct. 11, prin care se introduc art. 18^1-18^4, formulând critici cu privire la personalul Consiliului Legislativ. În precedenta sesizare de neconstituţionalitate, de altfel, respinsă de Curtea Constituţională, la pagina 13 din actul de sesizare paragraful 3, Preşedintele României a conexat criticile cu privire la personalul Consiliului Legislativ cu modificarea propusă la art. 25, respectiv aplicarea prevederilor Legii nr. 7/2006 personalului Consiliului Legislativ, afirmând că acestea vizează „aspecte esenţiale privind naşterea raporturilor de serviciu a personalului din cadrul Consiliului Legislativ căruia i se vor aplica dispoziţiile Legii nr. 7/2006“. 24. În jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, Curtea Constituţională a reţinut că limitele sesizării Parlamentului pentru reexaminarea legii sunt definite de cererea de reexaminare. Având în vedere scopul cererii de reexaminare, respectiv îmbunătăţirea actului normativ, nu se poate admite ca reexaminarea să aibă drept consecinţă adoptarea unei legi cu contradicţii sau necorelări între texte, astfel că, în virtutea regulilor de tehnică legislativă, necesitatea coerenţei reglementării impune completarea unor texte din lege care nu au constituit în mod expres obiectul cererii de reexaminare. Această practică este în beneficiul reglementării şi nu afectează limitele reexaminării, admiterea unor obiecţii din cererea de reexaminare putând antrena modificări cu privire la toate sau doar la unele dintre dispoziţiile legii în cauză, ceea ce impune corelarea tuturor prevederilor acesteia, chiar prin eliminarea sau abrogarea unor texte. Astfel, Curtea a constatat că, în aplicarea normei constituţionale cuprinse la art. 77, Parlamentul trebuie să reexamineze toate textele de lege la care face referire cererea Preşedintelui României, precum şi pe cele care au legătură cu acestea, asigurându-se succesiunea logică a ideilor şi coerenţa reglementării. În acest context se impune să fie modificate chiar şi unele dispoziţii ale legii care nu au fost în mod expres cuprinse în cererea de reexaminare, dar care sunt în mod indisolubil legate de acestea. 25. Raportat la cauza de faţă, pentru a analiza în ce măsură eliminarea art. I pct. 18, referitor la modificarea art. 25 din actul normativ de bază, ar putea depăşi limitele cererii de reexaminare, trebuie stabilite efectele juridice ale textului propus pentru art. 25 prin art. I pct. 18 din proiect prin comparaţie cu efectele juridice ale respectivului articol în forma actuală sau, altfel spus, care sunt efectele renunţării la modificarea art. 25. Potrivit formei în vigoare a art. 25 din Legea nr. 73/1993, „Statutul funcţionarilor publici din structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ se aprobă prin lege specială“. „Legea specială“ la care face trimitere textul citat nu se raportează însă la Legea nr. 73/1993, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ci la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, aceasta fiind legea generală în materia statutului funcţionarilor publici, cuprinzând în partea a VI-a titlul II dispoziţiile generale referitoare la naşterea, exercitarea şi încetarea raporturilor de serviciu. Potrivit art. 380 alin. (1) lit. c) din acest act normativ, funcţionarii publici din cadrul structurilor de specialitate ale Consiliului Legislativ pot beneficia de statut special. Prin urmare, Codul administrativ reia, într-o redactare diferită, dispoziţia cuprinsă în art. 25 din Legea nr. 73/1993, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Sintagma „se aprobă“ din cuprinsul art. 25 nu poate fi interpretată ca imprimând normei un caracter imperativ, întrucât o lege nu poate fi adoptată în aplicarea altei legi, ci ca o precizare menită să clarifice raportul dintre legea care va reglementa statutul funcţionarilor publici din structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ şi legea generală în materie. 26. În corelare cu dispoziţiile art. 380 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, dar şi cu dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 73/1993, Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dispune la art. 94 alin. (2) că prevederile sale „se aplică în mod corespunzător şi personalului Consiliului Legislativ - organ consultativ de specialitate al Parlamentului - şi membrilor acestuia“. Astfel, considerând că, dată fiind natura activităţii desfăşurate, funcţionarilor publici din cadrul Consiliului Legislativ ar trebui să li se aplice acelaşi statut precum cel al funcţionarilor publici parlamentari din cadrul structurilor de specialitate ale Parlamentului României, legiuitorul a ales această modalitate de reglementare în locul reglementării printr-o lege specială distinctă a statutului funcţionarilor publici din cadrul structurilor de specialitate ale Consiliului Legislativ. Ca urmare a acestei reglementări, funcţiile publice ocupate de funcţionarii publici din cadrul Consiliului Legislativ sunt funcţii publice specifice. 27. Prin art. I pct. 18 din legea criticată s-a propus modificarea art. 25 din actul normativ de bază în sensul reluării dispoziţiilor art. 94 alin. (2) din Legea nr. 7/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fără a constitui paralelism legislativ, aşa cum a reţinut şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 725 din 13 decembrie 2023. 28. Prin cererea de reexaminare a Legii privind modificarea şi completarea Legii nr. 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ, transmisă de Preşedintele României în data de 29 decembrie 2023, la pct. 4 s-au formulat critici referitoare la modul în care au fost reglementate anumite aspecte privind personalul Consiliului Legislativ, critici care au avut la bază presupunerea că prin această lege ar urma să se modifice statutul funcţionarilor publici din cadrul Consiliului Legislativ, deşi, aşa cum s-a menţionat, statutul acestei categorii de funcţionari publici este cel prevăzut de art. 94 alin. (2) din Legea nr. 7/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Faptul că respectivele critici au avut la bază presupunerea menţionată reiese în mod clar din următorul paragraf conţinut chiar în actuala sesizare de neconstituţionalitate: „Dintr-o altă perspectivă, în forma în vigoare, art. 25 din Legea nr. 73/1993 prevede că: «Statutul funcţionarilor publici din structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ se aprobă prin lege specială». În forma legii adoptate de Parlament în urma parcurgerii primului ciclu legislativ, în acord cu intenţia iniţiatorului, intervenţia legiuitorului a presupus modificarea acestei norme în sensul introducerii unei norme de asimilare a statutului personalului Consiliului Legislativ cu cel al funcţionarului public parlamentar.“ Or, funcţionarii publici din cadrul Consiliului Legislativ au deja respectivul statut. 29. Prin urmare, pentru eliminarea oricăror confuzii referitoare la momentul de la care funcţionarii publici din cadrul Consiliului Legislativ beneficiază de statut special, s-a propus eliminarea art. I pct. 18 din proiect, care prevedea modificarea art. 25 în sensul menţionat mai sus. Aşadar, modificarea propusă are legătură cu criticile formulate la pct. 4 din cererea de reexaminare, iar soluţia propusă a urmărit clarificarea aspectelor care au generat respectivele critici. Ca urmare a acestei eliminări, funcţionarilor publici din Consiliul Legislativ li se vor aplica în continuare, în mod corespunzător, prevederile Legii nr. 7/2006, aşa cum dispune art. 94 alin. (2) din această lege. Pe de altă parte, dispoziţiile art. 25 vor rămâne nemodificate, prevăzând, la fel ca art. 380 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, dar într-o redactare diferită, că funcţionarii publici din cadrul structurilor de specialitate ale Consiliului Legislativ pot beneficia de statut special, posibilitate deja concretizată prin art. 94 alin. (2) din Legea nr. 7/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, lege specială în raport cu Codul administrativ în materia statutului funcţionarilor publici. 30. Referitor la critica potrivit căreia soluţia legislativă în discuţie vine în contradicţie şi cu considerentele Deciziei nr. 725 din 13 decembrie 2023, paragrafele 78 şi 79, prin care Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile art. I pct. 18 din legea criticată, cu referire la art. 25 din Legea nr. 73/1993, nu generau un paralelism legislativ care să conducă la neconstituţionalitatea acestuia, se menţionează că declararea unui text de lege ca fiind constituţional nu implică obligaţia adoptării acestuia de către Parlament, respectivul text putând fi modificat sau chiar eliminat cu ocazia reexaminării, aşa cum rezultă şi din considerentele Deciziei nr. 63 din 13 februarie 2018, invocate chiar în cuprinsul sesizării din prezenta cauză. Aşadar, afirmaţia autorului sesizării potrivit căreia eliminarea modificării art. 25 excedează cererii de reexaminare este nefondată şi nu se poate susţine. 31. Preşedintele Senatului şi Guvernul nu au comunicat, până la data pronunţării prezentei decizii, punctul lor de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate. 32. În vederea soluţionării obiecţiei de neconstituţionalitate, Curtea a fixat termen la data de 24 aprilie 2024, dată la care, având în vedere cererea de amânare a pronunţării, Curtea a dispus amânarea la data de 28 mai 2024 şi, ulterior, în temeiul art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, la data de 3 iunie 2024, respectiv la data de 9 iulie 2024, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 33. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea privind modificarea şi completarea Legii nr. 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ, lege adoptată de Senat, în calitate de Cameră decizională, la data de 4 martie 2024, ca urmare a cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României. 34. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 77 alin. (2) privind promulgarea legii şi ale art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale. (1) Admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate 35. Analizând admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că are obligaţia verificării îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a obiecţiei de neconstituţionalitate, prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sub aspectul titularului dreptului de sesizare, al termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi al obiectului controlului de constituţionalitate. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că primele două condiţii se referă la regularitatea sesizării instanţei constituţionale, din perspectiva legalei sale sesizări, iar cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competenţă, astfel încât urmează a fi cercetate în ordine, constatarea neîndeplinirii uneia având efecte dirimante şi făcând inutilă analiza celorlalte condiţii (a se vedea, în acest sens,Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018, paragraful 27). 36. Sub aspectul titularului dreptului de sesizare, Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate îndeplineşte condiţia de admisibilitate, prevăzută de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, fiind formulată de Preşedintele României, care are dreptul de a sesiza Curtea Constituţională pentru exercitarea controlului de constituţionalitate a priori. 37. Sub aspectul termenului de sesizare, Curtea reţine că sesizarea de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la data de 20 martie 2024. Legea privind modificarea şi completarea Legii nr. 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ a fost adoptată, la data de 4 martie 2024, de Senat, în calitate de Cameră decizională, ca urmare a cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României, şi a fost trimisă la promulgare la data de 16 martie 2024. 38. În temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Legea fundamentală, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, care, potrivit art. 77 alin. (3) din Constituţie, se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare. 39. Ţinând cont de dispoziţiile art. 77 alin. (3) din Constituţie şi având în vedere că legea care formează obiectul controlului de constituţionalitate a fost adoptată după reexaminarea acesteia şi a fost trimisă la promulgare la data de 16 martie 2024, se constată că obiecţia de neconstituţionalitate, trimisă la Curtea Constituţională la data de 20 martie 2024, a fost formulată în interiorul termenului de promulgare de 10 zile, astfel că aceasta este admisibilă sub aspectul respectării termenului în care poate fi sesizată instanţa de control constituţional. 40. Sub aspectul obiectului sesizării şi al sferei de competenţă a Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional constată că sesizarea vizează o lege nepromulgată, şi anume Legea privind modificarea şi completarea Legii nr. 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ. 41. Având în vedere că legea criticată a mai format obiect al controlului de constituţionalitate a priori exercitat tot la cererea Preşedintelui României, Curtea reţine că în cauza de faţă trebuie realizată o analiză a obiectului asupra căruia poartă controlul, prin prisma cauzei de inadmisibilitate decelate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, potrivit căreia, „în măsura în care un text legal nu a format obiectul reexaminării în procedura de punere de acord a dispoziţiilor constatate ca fiind neconstituţionale cu decizia de neconstituţionalitate, el nu poate forma obiectul controlului de constituţionalitate a legii reexaminate“ (a se vedea Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, Decizia nr. 252 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 mai 2018, paragraful 129, sau Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018, paragraful 32). Totodată, prin Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, precitată, Curtea a precizat (paragraful 32) că şi în privinţa legii adoptate ca urmare a admiterii cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României, în măsura în care un text legal nu a format obiectul reexaminării, acesta nu poate forma obiectul controlului de constituţionalitate a legii reexaminate. De asemenea, întrucât cererea de reexaminare nu este obligatorie pentru Parlament, spre deosebire de decizia de neconstituţionalitate, în cazul în care Parlamentul o respinge sau o admite în parte, nu pot forma obiect al controlului de constituţionalitate dispoziţiile legale nereexaminate, şi anume cele care nu au suferit niciun eveniment legislativ în procedura de reexaminare. Prin urmare, indiferent dacă o cerere de reexaminare a fost admisă/admisă în parte/respinsă, pot forma obiectul controlului a priori de constituţionalitate numai dispoziţiile legale supuse unor intervenţii legislative în procedura de reexaminare, precum şi procedura de adoptare a legii în urma cererii de reexaminare. În măsura în care titularii dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale prevăzuţi la art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie formulează o obiecţie de neconstituţionalitate fără a contesta diferenţa specifică dintre varianta redacţională a legii reexaminate şi cea iniţială a legii, Curtea ar urma să constate inadmisibilitatea acesteia. 42. Cu privire la derularea procedurii legislative a legii criticate, Curtea reţine următoarele: la data de 6 noiembrie 2023, Senatul, în calitate de Cameră decizională, a adoptat Legea privind modificarea şi completarea Legii nr. 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ (Pl-x nr. 36/2023), aceasta fiind trimisă la promulgare; la data de 13 noiembrie 2023, Preşedintele României a sesizat Curtea Constituţională cu obiecţia de neconstituţionalitate a acestei legi, invocând motive de neconstituţionalitate intrinsecă şi extrinsecă; prin Decizia nr. 725 din 13 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1157 din 20 decembrie 2023, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că Legea privind modificarea şi completarea Legii nr. 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ, în ansamblul său, precum şi dispoziţiile art. I pct. 1 [cu referire la art. 2 alin. (1) lit. e)], ale art. I pct. 6 [cu referire la art. 13 alin. (1)], ale art. I pct. 11 [cu referire la art. 18^1-18^4], ale art. I pct. 16 [cu referire la art. 23 alin. (3)], ale art. I pct. 18 (cu referire la art. 25) şi ale art. I pct. 19 [cu referire la art. 27 alin. (3)] din aceasta sunt constituţionale în raport cu criticile formulate; după primirea acestei decizii a Curţii Constituţionale, Preşedintele României a formulat, la data de 5 ianuarie 2024, o cerere de reexaminare a legii, care a fost admisă parţial de către Parlament; la data de 4 martie 2024, Senatul, în calitate de Cameră decizională, a adoptat, cu modificări faţă de forma sa iniţială, Legea privind modificarea şi completarea Legii nr. 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ, aceasta fiind trimisă la promulgare; la data de 20 martie 2024, Preşedintele României a sesizat Curtea Constituţională în prezentul dosar cu obiecţia de neconstituţionalitate a legii reexaminate. 43. Prin urmare, varianta redacţională a legii supusă controlului de constituţionalitate de către Preşedintele României, în prezentul dosar, este diferită faţă de cea supusă controlului de constituţionalitate în urma căruia a fost pronunţată Decizia nr. 725 din 13 decembrie 2023. Având în vedere critica de neconstituţionalitate formulată de autorul sesizării referitoare la eliminarea din legea criticată - în cadrul procedurii de reexaminare - a dispoziţiilor art. I pct. 18 [cu referire la art. 25 din Legea nr. 73/1993], Curtea constată că este astfel îndeplinită şi condiţia de admisibilitate referitoare la sfera de competenţă a Curţii Constituţionale, şi anume aceea că obiecţia de neconstituţionalitate trebuie să se limiteze la modificările ce au fost aduse legii în procesul de reexaminare. 44. Referitor la „motivul de inadmisibilitate“ invocat de preşedintele Camerei Deputaţilor în punctul său de vedere, constând în nerespectarea unei pretinse ordini de formulare de către Preşedintele României, mai întâi a cererii de reexaminare şi apoi a sesizării Curţii Constituţionale, Curtea constată că acesta nu poate fi reţinut. 45. Pe de o parte, potrivit art. 77 alin. (2) din Constituţie, „înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii“. Cu privire la procedura de soluţionare a cererilor de reexaminare formulate de Preşedintele României, prin Decizia nr. 483 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2018, paragraful 27, şi prin Decizia nr. 30 din 27 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2016, paragrafele 10-14, Curtea a reţinut că printre atribuţiile Preşedintelui României în cadrul raporturilor pe care acesta le are cu Parlamentul şi care vizează legiferarea este cererea de reexaminare a unei legi înainte de promulgare, în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţie. Din examinarea dispoziţiilor constituţionale rezultă că Preşedintele, în cadrul procedurii de promulgare, are obligaţia de a analiza conţinutul normativ al legii şi de a constata dacă au fost respectate prevederile regulamentare, constituţionale sau ale convenţiilor la care România este parte sau dacă interesul public, realităţile sociale, economice sau politice justifică reglementarea adoptată de Parlament şi supusă promulgării. Prin urmare, analiza Preşedintelui poate viza, pe de o parte, aspecte de legalitate, deficienţe ale legii legate de procedura de adoptare sau de conţinutul său prin raportare la acte normative interne sau internaţionale în vigoare, fiind necesară corelarea cu ansamblul reglementărilor interne şi armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia europeană şi cu tratatele internaţionale la care România este parte, precum şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului [a se vedea şi art. 6 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010] şi, pe de altă parte, aspecte de oportunitate care privesc efectele economice, sociale, de mediu, legislative şi bugetare pe care le produc reglementările adoptate, legiuitorul fiind obligat să fundamenteze temeinic soluţiile pe care le cuprinde legea, pe baza unor documente de politici publice aprobate de Parlament sau de Guvern [a se vedea şi art. 6 alin. (4) din Legea nr. 24/2000]. 46. Pe de altă parte, potrivit art. 146 lit. a) din Constituţie, Preşedintele României poate sesiza Curtea Constituţională cu obiecţia de neconstituţionalitate a unei legi, înainte de promulgare. 47. Analizând cele două norme din Legea fundamentală, Curtea observă că cele două instrumente constituţionale pe care le are la dispoziţie Preşedintele înainte de promulgarea unei legi pot fi folosite în orice ordine. Astfel, chiar dacă art. 77 alin. (3) din Constituţie prevede că „dacă Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituţionalităţii ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile [...]“, nu se poate reţine că această normă ar impune o ordine de utilizare a celor două mijloace constituţionale pe care le are Preşedintele înainte de promulgarea unei legi, şi anume că acesta ar fi obligat ca mai întâi să ceară Parlamentului reexaminarea legii, iar, apoi, să poată sesiza Curtea Constituţională cu obiecţia de neconstituţionalitate a legii. 48. Aceeaşi concluzie se desprinde şi din jurisprudenţa Curţii Constituţionale care nu a respins, ca inadmisibilă, ci a analizat pe fond o obiecţie de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României cu privire la o lege asupra căreia Preşedintele a sesizat mai întâi Curtea Constituţională cu o obiecţie de neconstituţionalitate şi apoi a cerut Parlamentului reexaminarea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 562 din 18 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 26 septembrie 2018). Se mai reţine că, prin Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, Curtea Constituţională a respins, ca inadmisibilă, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Preşedinte (şi pe motivul că nu a fost legal sesizată, din cauza depăşirii termenului de 20 de zile de promulgare), în acea cauză, Preşedintele solicitând mai întâi reexaminarea legii criticate şi apoi sesizând Curtea Constituţională cu obiecţia de neconstituţionalitate a acesteia. 49. În cazul de faţă, Preşedintele a ales ca mai întâi să sesizeze Curtea Constituţională cu obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind modificarea şi completarea Legii nr. 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ (soluţionată prin Decizia nr. 725 din 13 decembrie 2023 prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, sesizarea) şi, apoi, a cerut Parlamentului reexaminarea acestei legi, în deplin acord cu dispoziţiile constituţionale. Prin urmare, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Preşedinte cu privire la legea reexaminată este admisibilă, sub aspectul legalei sesizări a Curţii Constituţionale. 50. În consecinţă, obiecţia de neconstituţionalitate este admisibilă, Curtea Constituţională fiind legal sesizată şi competentă să o soluţioneze, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992. (2) Analiza obiecţiei de neconstituţionalitate 51. Analizând obiecţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că singura critică de neconstituţionalitate vizează eliminarea art. I pct. 18 (cu referire la art. 25 din Legea nr. 73/1993) din forma iniţială a legii criticate, eliminare care, în opinia autorului sesizării de neconstituţionalitate, a depăşit limitele cererii de reexaminare şi, astfel, contravine prevederilor art. 1 alin. (5), ale art. 77 alin. (2) şi ale art. 147 alin. (4). 52. Cu privire la aceste susţineri, Curtea constată că obiectul de reglementare al legii criticate îl constituie modificarea şi completarea Legii nr. 73/1993, legea organică a Consiliului Legislativ care, potrivit art. 79 alin. (1) din Constituţie, este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării şi coordonării întregii legislaţii şi ţine evidenţa oficială a legislaţiei României. 53. În forma iniţială a legii criticate, asupra căreia s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 725 din 13 decembrie 2023, dispoziţiile art. I pct. 2-9 din legea criticată (cu referire laart. 2, 8, 9, 11, 13 şi 15 din Legea nr. 73/1993) reglementează organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ, dispoziţiile art. I pct. 10-17 (cu referire la art. 18-23 din Legea nr. 73/1993) privesc condiţiile de numire, regimul incompatibilităţilor, regimul răspunderii disciplinare, iar dispoziţiile art. I pct. 18 (cu referire la art. 25 din Legea nr. 73/1993) stabilesc aplicarea în mod corespunzător a normelor din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 mai 2009, personalului din cadrul Consiliului Legislativ. Art. 25 din forma în vigoare a Legii nr. 73/1993 are următorul conţinut: „Statutul funcţionarilor publici din structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ se aprobă prin lege specială.“ Prin art. I pct. 18 din Legea privind modificarea şi completarea Legii nr. 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ, în varianta redacţională iniţială (asupra căreia s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 725 din 13 decembrie 2023), art. 25 dobândise următorul conţinut: „Prevederile Legii nr. 7/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător personalului Consiliului Legislativ - organ consultativ de specialitate al Parlamentului - şi membrilor acestuia.“ Prin Decizia nr. 725 din 13 decembrie 2023, paragrafele 78 şi 79, referitor la dispoziţiile art. I pct. 18 din legea supusă controlului de constituţionalitate, cu referire la art. 25 din Legea nr. 73/1993, Curtea a reţinut că autorul obiecţiei de neconstituţionalitate susţine, în esenţă, că este creat un regim juridic neclar al personalului Consiliului Legislativ, prin trimiterea la aplicarea „în mod corespunzător“ a Legii nr. 7/2006, deoarece Legea nr. 73/1993 cuprinde dispoziţii referitoare la funcţii de demnitate publică, funcţionari publici, personal contractual, nefiind stabilite dispoziţiile care se aplică fiecărei categorii în parte, ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. Cu privire la această susţinere, Curtea a constatat că trimiterea, în cazul personalului Consiliului Legislativ, la aplicarea „în mod corespunzător“ a dispoziţiilor Legii nr. 7/2006 este o expresie precizatoare, care ţine cont tocmai de diferitele categorii de personal din cadrul Consiliului Legislativ, fără a afecta claritatea, precizia şi previzibilitatea legii. Astfel, Curtea a reţinut că un text identic a fost introdus la art. 94 alin. (2) din Legea nr. 7/2006, prin Legea nr. 10/2023 pentru modificarea anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 4 ianuarie 2023, fără ca textul criticat să constituie un paralelism legislativ care să conducă la neconstituţionalitatea acestuia. 54. Prin cererea de reexaminare, Preşedintele României a solicitat Parlamentului reexaminarea legii criticate, pentru următoarele motive: 1) prin art. I pct. 1 din legea supusă reexaminării,art. 2 alin. (1) lit. e), i) şi j) din Legea nr. 73/1993 se abrogă. Atribuţia prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. e) teza a doua se referea la o normă tranzitorie, stabilind în sarcina Consiliului Legislativ obligaţia de a prezenta în cel mult 12 luni de la înfiinţare propuneri pentru punerea de acord a legislaţiei anterioare Constituţiei cu prevederile acesteia. Dată fiind această modificare, autorul sesizării consideră că este necesar ca, în cadrul atribuţiei de avizare a proiectelor de acte normative, prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 73/1993, să fie prevăzută în mod expres posibilitatea Consiliului Legislativ de a face menţiuni cu privire la eventuala neconstituţionalitate a unor dispoziţii conţinute de acestea; 2) art. I pct. 2 din legea supusă reexaminării modifică art. 8 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 73/1993, eliminând condiţia ca regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ să fie aprobat în şedinţa comună a birourilor permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, cu avizul comisiilor juridice reunite. Dat fiind rolul constituţional al Consiliului Legislativ de organ consultativ de specialitate al Parlamentului, Preşedintele României apreciază că se impune menţinerea acestei condiţii, ca o garanţie a relaţiei funcţionale dintre Parlamentul României şi această autoritate constituţională; 3) potrivit art. I pct. 6 din legea supusă reexaminării, se modifică art. 13 alin. (1) din Legea nr. 73/1993, în sensul că „Propunerile legislative făcute de deputaţi sau de senatori se înaintează Consiliului Legislativ, spre avizare, de către secretarul general al Camerei în care au fost depuse, în termen de 15 zile lucrătoare, iar proiectele de lege iniţiate de Guvern sau proiectele de ordonanţe ori de hotărâri cu caracter normativ ale Guvernului, de secretarul general al acestuia“. Menţionarea în mod expres a momentului de la care curge termenul de 15 zile stabilit pentru transmiterea propunerii legislative spre avizare de către secretarul general al Camerei, şi anume de la momentul înregistrării depunerii propunerii legislative, i-ar asigura legii un plus de claritate; 4) potrivit art. I pct. 11 din legea supusă reexaminării, după art. 18 din Legea nr. 73/1993 se introduc patru noi articole, art. 18^1-18^4, iar potrivit art. 18^3 alin. (4) „Pentru funcţiile de şef serviciu, şef birou şi consilier este necesară o vechime de cel puţin 5 ani în specialitatea funcţiei. (...)“. Pentru asigurarea securităţii raporturilor juridice, Preşedintele a apreciat necesară introducerea unor norme tranzitorii care să clarifice aplicarea noii condiţii legale în cazul personalului existent al Consiliului Legislativ; distinct de acest aspect, Preşedintele susţine în cererea de reexaminare că din intervenţiile aduse la art. I pct. 5 din legea supusă reexaminării cu referire la art. 11 din Legea nr. 73/1993, pct. 10 cu referire la art. 18, pct. 12 cu referire la art. 19 şi pct. 13 cu referire la art. 20 din Legea nr. 73/1993 reiese că intenţia legiuitorului a fost cea a eliminării funcţiei de consilier din categoria funcţiilor specifice Consiliului Legislativ. Cu toate acestea, potrivit art. I pct. 11 din legea supusă reexaminării cu referire la art. 18^3 alin. (4), nou-introdus, „(4) Pentru funcţiile de şef serviciu, şef birou şi consilier este necesară o vechime de cel puţin 5 ani în specialitatea funcţiei. Pentru funcţia de expert este necesară o vechime de cel puţin 3 ani în specialitatea funcţiei, iar pentru funcţia de consultant nu este necesară vechime în specialitate“. Enumerarea funcţiei de consilier în cuprinsul normei amintite nu este corelată cu intervenţiile anterior menţionate. O astfel de necorelare determină o lipsă de previzibilitate şi claritate a legii şi contravine standardelor art. 1 alin. (5) din Constituţie. Pentru delimitarea în mod clar a categoriilor de personal este necesar să se reanalizeze dispoziţiile art. 18^3 alin. (4), unde funcţia de consilier este enumerată alături de funcţia de şef birou în privinţa condiţiilor de vechime; 5) potrivit art. III din legea supusă reexaminării, „Mandatele preşedintelui Consiliului Legislativ şi preşedinţilor de secţie aflate în curs încetează la 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi pot fi reînnoite o singură dată“. Or, în condiţiile în care legea supusă reexaminării stabileşte în mod clar durata mandatului şi posibilitatea reînnoirii acestuia o singură dată, art. III din această lege vine în contradicţie cu noul mecanism introdus, echivalând, din punct de vedere al duratei mandatelor, cu o resetare a duratei acestora la momentul intrării în vigoare a legii, direct în temeiul legii. 55. Referitor la procedura reexaminării formulată conform art. 77 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat, prin Decizia nr. 30 din 27 ianuarie 2016, paragrafele 10-14, că reexaminarea poate fi cerută o singură dată, pentru orice motiv - de formă/procedură sau de fond/conţinut, cu privire la legea în integralitatea sa sau pentru o parte dintre normele sale. Ca urmare a formulării cererii de reexaminare, legea este retrimisă în Parlament, care este obligat să reia procedura de legiferare şi să dezbată în plenul celor două Camere solicitările adresate de Preşedinte. 56. Prin Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, paragraful 32, Curtea a constatat că cererea de reexaminare are drept efect redeschiderea procedurii legislative, însă numai în limitele cererii de reexaminare (Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 6 martie 2018, paragraful 47). Parlamentul trebuie să reexamineze toate textele de lege la care face referire cererea Preşedintelui României, precum şi pe cele care au legătură cu acestea, asigurându-se succesiunea logică a ideilor şi coerenţa reglementării. În acest context se impune a fi modificate chiar şi unele dispoziţii ale legii care nu au fost în mod expres cuprinse în cererea de reexaminare, dar care sunt în mod indisolubil legate de acestea (Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, precitată, paragraful 46). Totodată, prin Decizia nr. 483 din 12 iulie 2018, precitată, paragraful 27, Curtea a reţinut că atât doctrina de specialitate, cât şi jurisprudenţa sa (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 355 din 4 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 11 mai 2007, sau Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 2 februarie 2015) sunt în sensul că limitele sesizării Parlamentului pentru reexaminarea legii sunt definite de cererea de reexaminare. Având în vedere scopul cererii de reexaminare, respectiv îmbunătăţirea actului normativ, nu se poate admite ca reexaminarea să aibă drept consecinţă adoptarea unei legi cu contradicţii sau necorelări între texte, astfel că, în virtutea regulilor de tehnică legislativă, necesitatea coerenţei reglementării impune completarea unor texte din lege care nu au format în mod expres obiectul cererii de reexaminare. Această practică este în beneficiul reglementării şi nu afectează limitele reexaminării, admiterea unor obiecţii din cererea de reexaminare putând antrena modificări cu privire la toate sau doar la unele dintre dispoziţiile legii în cauză, ceea ce impune corelarea tuturor prevederilor acesteia, chiar prin eliminarea sau abrogarea unor texte. 57. Cu alte cuvinte, Curtea a constatat că, în aplicarea normei constituţionale a art. 77, Parlamentul trebuie să reexamineze toate textele de lege la care face referire cererea Preşedintelui României, precum şi pe cele care au legătură cu acestea, asigurându-se succesiunea logică a ideilor şi coerenţa reglementării. În acest context, se impune a fi modificate chiar şi unele dispoziţii ale legii care nu au fost în mod expres cuprinse în cererea de reexaminare, dar care sunt în mod indisolubil legate de acestea. În cadrul acestei proceduri, în situaţia în care se dă o altă redactare unor texte sau se completează legea cu noi reglementări, urmează să se asigure corelările necesare dintre textele care au făcut obiectul cererii Preşedintelui României şi celelalte dispoziţii ale legii. Pentru aceleaşi raţiuni, dacă cererea de reexaminare vizează doar aspecte punctuale sau dispoziţii concrete din lege, iar, în economia actului normativ, acestea se dovedesc a fi esenţiale, întrucât constituie fundamentul reglementării, lipsa lor afectând însăşi filosofia actului normativ, reiese în mod evident că înlăturarea, eliminarea lor va prejudicia întregul act şi va conduce la respingerea legii în ansamblul său. 58. Curtea a mai stabilit că, având în vedere solicitările cuprinse în cererea Preşedintelui României, în temeiul prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora este unica autoritate legiuitoare a ţării, Parlamentul poate adopta orice soluţie pe care o consideră oportună şi necesară. Astfel, în urma reexaminării legii, Parlamentul poate admite în întregime sau parţial solicitarea, modificând în totalitate sau o parte din textele de lege cuprinse în cererea de reexaminare, precum şi dispoziţiile legii care se impun a fi recorelate, sau poate să respingă cererea de reexaminare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 991 din 1 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 6 octombrie 2008, sau Decizia nr. 81 din 27 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 14 martie 2013). 59. Aplicând aceste considerente în cauza de faţă, Curtea constată că, în procedura de reexaminare ca urmare a cererii Preşedintelui României, formulată potrivit art. 77 alin. (2) din Constituţie, Parlamentul a adoptat două intervenţii legislative asupra formei iniţiale a legii, şi anume: - a modificat art. I pct. 6 din legea supusă reexaminării, prin care se modifică art. 13 alin. (1) din Legea nr. 73/1993, cu următorul cuprins: „Propunerile legislative făcute de deputaţi sau de senatori se înaintează Consiliului Legislativ, spre avizare, de către secretarul general al Camerei în care au fost depuse, în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării, iar proiectele de lege iniţiate de Guvern sau proiectele de ordonanţe ori de hotărâri cu caracter normativ ale Guvernului, de secretarul general al acestuia.“; – a eliminat art. I pct. 18 din legea supusă reexaminării, cu referire la art. 25 din Legea nr. 73/1993 (potrivit căruia „Prevederile Legii nr. 7/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător personalului Consiliului Legislativ - organ consultativ de specialitate al Parlamentului - şi membrilor acestuia“). 60. Aşa cum este precizat în Raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi din Camera Deputaţilor asupra Legii privind modificarea şi completarea Legii nr. 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ, aflată în procedura de reexaminare ca urmare a cererii Preşedintelui României, amendamentul admis cu privire la eliminarea din cuprinsul legii a art. I pct. 18, cu referire la art. 25 din Legea nr. 73/1993, a fost motivat de „dubla reglementare cu normele din Legea nr. 7/2006“. 61. Prin urmare, Curtea constată că Parlamentul a admis parţial cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României. Faptul că, în cadrul procedurii de reexaminare, Parlamentul a eliminat art. I pct. 18 din legea supusă reexaminării, cu referire la art. 25 din Legea nr. 73/1993 - eliminare ce are ca efect menţinerea în dreptul pozitiv a actualei forme a art. 25 din Legea nr. 73/1993 (potrivit căruia „Statutul funcţionarilor publici din structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ se aprobă prin lege specială“) - nu încalcă limitele reexaminării, deoarece Parlamentul trebuie să reexamineze nu numai toate textele de lege la care face referire cererea Preşedintelui României, ci şi pe cele care au legătură cu acestea, asigurându-se succesiunea logică a ideilor şi coerenţa reglementării. 62. În acest context, Curtea reţine că prin solicitările de la pct. 4 din cererea de reexaminare, Preşedintele României a invocat necorelarea unor prevederi referitoare la funcţia de consilier din cadrul Consiliului Legislativ, precum şi necesitatea delimitării în mod clar a categoriilor de personal din cadrul Consiliului Legislativ. Având în vedere scopul cererii de reexaminare, respectiv îmbunătăţirea actului normativ, şi ţinând cont de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia, în cadrul procedurii de reexaminare a legii cerută de Preşedintele României, se impune a fi modificate chiar şi unele dispoziţii ale legii care nu au fost în mod expres cuprinse în cererea de reexaminare, dar care sunt în mod indisolubil legate de acestea, Curtea constată că eliminarea art. I pct. 18 din legea supusă reexaminării, cu referire la art. 25 din Legea nr. 73/1993 - eliminare care are ca efect aprobarea statutului funcţionarilor publici din structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ prin lege specială -, nu încalcă limitele cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României, în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţie. 63. De altfel, o normă similară celei eliminate din Legea nr. 73/1993 se regăseşte la art. 94 alin. (2) din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar. Totodată, o normă similară celei care este şi rămâne în vigoare ca urmare a acestei eliminări, şi anume art. 25 din Legea nr. 73/1993, se regăseşte la art. 380 (Statutele speciale) alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, potrivit căruia pot beneficia de statute speciale funcţionarii publici din cadrul structurilor de specialitate ale Consiliului Legislativ. 64. În final, Curtea constată că eliminarea art. I pct. 18 din cuprinsul legii reexaminate nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale. Faptul că prin Decizia nr. 725 din 13 decembrie 2023, paragraful 79, Curtea a constatat că textul criticat - art. I pct. 18, cu referire la art. 25 din Legea nr. 73/1993 - nu constituie un paralelism legislativ care să conducă la neconstituţionalitatea acestuia nu conduce la concluzia că eliminarea acestui text ar atrage per se neconstituţionalitatea acestuia. 65. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României şi constată că Legea privind modificarea şi completarea Legii nr. 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 iulie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
