Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. e), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010 şi art. II din Legea nr. 325/2015 pentru modificarea Legii nr. 263/2010, excepţie ridicată de Compania de Remorcare Maritimă Coremar - S.A. în Dosarul nr. 2.379/118/2017 al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 798D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent menţionează că toate părţile din dosar, cu excepţia autoarei, au depus un înscris prin care solicită judecarea cauzei în lipsă. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei, făcând referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 618 din 2 octombrie 2018. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 19 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.379/118/2017, Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. e), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi art. II din Legea nr. 325/2015 pentru modificarea Legii nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Compania de Remorcare Maritimă Coremar - S.A., pârâtă întro cauză având ca obiect încadrare locuri de muncă în condiţii speciale. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea arată că prevederile criticate nu sunt suficient de clare şi precise, deoarece nu se poate cunoaşte momentul până la care mai există obligaţia de a achita contribuţiile de asigurări sociale pentru condiţii speciale de muncă, în situaţia în care se parcurge procedura de reevaluare şi se constată că nu mai există condiţii speciale de muncă. Astfel, menţionează două decizii contradictorii din 2013 ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti şi acelaşi complet prin care s-a admis şi, respectiv, respins cereri similare cu cel care fac obiectul cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. Într-una dintre decizii, instanţa a apreciat că, dacă în urma procedurii de reevaluare, anagajatorul nu a mai obţinut avizul de încadrare în condiţii speciale de muncă, nu se mai poate vorbi de condiţii speciale şi, prin urmare, nici nu va achita contribuţiile sociale care sunt mai mari decât cele aferente locurilor de muncă normale. În cealaltă decizie, instanţa judecătorească a stabilit că, având în vedere că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este menţionată în lista cuprinsă în anexa nr. 3 la Legea nr. 263/2010 care conţine unităţile care au obţinut avizul pentru îndeplinirea procedurilor şi criteriilor de încadrare în condiţii speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, este irelevantă parcurgerea procedurii de reevaluare a încadrării în condiţii speciale, fiind necesară adoptarea unui act de modificare având aceeaşi forţă juridică ca şi aceea a unei legi. Din cauza neclarităţii dispoziţiilor legale criticate, problema cu privire la momentul până la care unităţile trebuie să încadreze salariaţii în condiţii speciale de muncă este lăsată la aprecierea autorităţilor administrative şi a instanţelor, subiecţii de drept implicaţi neavând posibilitatea să aibă o reprezentare corectă cu privire la modul de rezolvare a problemei menţionate. 7. În continuare, autoarea excepţiei argumentează că, dacă s-ar accepta că este obligată să plătească contribuţii sociale aferente locurilor de muncă în condiţii speciale, deşi, în fapt, salariaţii nu îşi desfăşoară activitatea în astfel de condiţii, s-ar ajunge la un prejudiciu de natură să încalce prevederile art. 44 din Constituţie. 8. De asemenea, autoarea arată că prevederile Legii nr. 325/2015 nu pot fi aplicate în mod retroactiv. 9. În sfârşit, autoarea excepţiei arată că salariaţii care lucrează în condiţii speciale de muncă şi pentru care există aviz în acest sens sunt discriminaţi faţă de salariaţii care, deşi nu lucrează în condiţii speciale de muncă şi nu au aviz în acest, ar avea, totuşi, potrivit legii, aceleaşi drepturi. 10. Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă apreciază că prevederile vizate de excepţie sunt constituţionale şi că argumentele expuse nu au legătură cu textele constituţionale în raport de care sunt invocate. În mod specific, instanţa apreciază că stabilirea prin lege şi în legislaţia secundară a criteriilor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale şi a procedurii de urmat în acest sens reprezintă atribuţia exclusivă a legiuitorului şi nu afectează dreptul persoanelor interesate de a se adresa justiţiei pentru a reclama neîndeplinirea de către angajator a obligaţiilor rezultate din actele normative respective. Aspectele semnalate în cadrul argumentelor prezentate de autoarea excepţiei nu au legătură cu constituţionalitatea, ci cu interpretarea legislaţiei în materie, interpretarea diferită a dispoziţiilor legale citate conturând o practică neunitară a instanţelor judecătoreşti. 11. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Cu referire la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate Curtea observă că, în ceea ce priveşte art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, autoarea acesteia nu se raportează, în fapt, decât la unităţile prevăzute în anexa nr. 3, nu şi la activităţile prevăzute în anexa nr. 2. În plus, Curtea observă că dispoziţiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 sunt criticate în forma lor ulterioară modificării aduse de Legea nr. 325/2015 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 18 decembrie 2015. Ca atare, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, cu circumstanţierea anterioară, art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010 şi art. II din Legea nr. 325/2015 care au următorul cuprins: - Art. 30 alin. (1) lit. e) şi alin. (2)-(3): „(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din … e) … unităţile prevăzute în anexele nr. ...3; (2) Periodic, din 5 în 5 ani, locurile de muncă în condiţii speciale de muncă prevăzute la alin. (1) lit. e) sunt supuse procedurii de reevaluare a încadrării în condiţii speciale, stabilită prin hotărâre a Guvernului. (3) Procedura de reevaluare prevăzută la alin. (2) se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, elaborată în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi“; – Art. II din Legea nr. 325/2015: „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, angajatorii care, în urma procedurii de reevaluare, nu au mai obţinut avizul de încadrare în condiţii speciale de muncă datorează contribuţia de asigurări sociale în cota prevăzută de lege pentru condiţii normale de muncă, aceştia nemaiavând temei legal pentru încadrarea persoanelor în condiţii speciale de muncă“. 15. Autoarea excepţiei consideră că textele de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind standardele de calitate a legii, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 41 referitor la muncă şi la protecţia socială a muncii şi art. 44 privind garantarea dreptului de proprietate. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 618 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2019, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Compania de Remorcare Maritimă COREMAR - S.A. din Constanţa şi a constatat că dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. e), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010 şi ale art. II din Legea nr. 325/2015 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 17. Având în vedere că, în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către aceeaşi autoare şi pentru aceleaşi motive ca în cauza soluţionată prin decizia menţionată, precum şi faptul că nu au intervenit raţiuni de natură să determine modificarea jurisprudenţei, vor fi rezumate, în continuare, cele reţinute de Curtea Constituţională. 18. Astfel, Curtea a observat că dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 enumera locurile de muncă încadrate în condiţii speciale, iar ipoteza prevăzută la lit. e) se referă la acele locuri de muncă în care încadrarea în condiţiile speciale a avut în vedere nu doar natura activităţii, ci şi condiţiile concrete în care se desfăşoară aceasta în diversele unităţi şi consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii salariaţilor şi a capacităţii de muncă a acestora. Aceste condiţii nu puteau fi constatate decât printro evaluare concretă, care s-a realizat anterior, potrivit procedurii stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale. În urma acestei evaluări, Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale a stabilit lista activităţilor şi unităţilor unde se află locuri de muncă încadrate în condiţii speciale. Abrogând Legea nr. 226/2006, Legea nr. 263/2010 a preluat listele activităţilor şi unităţilor cu locuri de muncă încadrate în condiţii speciale în anexele nr. 2 şi 3 (a se vedea paragraful 27 al Deciziei nr. 618 din 2 octombrie 2018, precitată). 19. Curtea a reţinut, totodată, că art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010 stabileşte criteriile generale care justifică această încadrare, arătând că este vorba despre „locurile de muncă unde gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la condiţiile specifice unor categorii de servicii publice, pe durata a cel puţin 50% din timpul normal de muncă, poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecinţe grave asupra securităţii şi sănătăţii în muncă a asiguraţilor“. Per a contrario, atunci când locurile de muncă nu întrunesc aceste criterii, acestea nu pot fi încadrate în condiţii speciale (a se vedea paragraful 28 al Deciziei nr. 618 din 2 octombrie 2018). Prin urmare, încadrarea locurilor de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 în condiţii speciale trebuie să se subordoneze, în egală măsură, criteriilor stabilite prin art. 3 alin. (1) lit. h) din acelaşi act normativ, iar, în măsura în care, în urma reevaluării, se constată că aceste criterii nu mai sunt întrunite, nu se mai poate vorbi de existenţa unui temei legal pentru a se păstra o astfel de încadrare (a se vedea paragraful 29 al Deciziei nr. 618 din 2 octombrie 2018). 20. În aceste condiţii, a statuat Curtea, aspectele invocate de autorul excepţiei nu relevă vicii de constituţionalitate, ci probleme de interpretare şi aplicare a legii, a căror soluţionare revine competenţei instanţei de judecată (a se vedea paragraful 30 al Deciziei nr. 618 din 2 octombrie 2018). 21. Cu referire la dispoziţiile art. II din Legea nr. 325/2015, Curtea a reţinut următoarele. Cu toate că, pentru a respecta principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, acestea se aplică de la momentul intrării sale în vigoare pentru viitor, această situaţie nu trebuie interpretată în sensul că, anterior intrării sale în vigoare, angajatorii care, în urma procedurii de reevaluare, nu au mai obţinut avizul de încadrare în condiţii speciale de muncă datorau contribuţia de asigurări sociale în cota prevăzută de lege pentru condiţii speciale de muncă. Din contră, a stabilit Curtea, precizarea făcută în textul de lege, în care se arată că angajatorii nu mai plătesc contribuţii de asigurări sociale aferente locurilor de muncă în condiţii speciale, „nemaiavând temei legal pentru încadrarea persoanelor în condiţii speciale de muncă“, nu face decât să confirme că, prin constatarea inexistenţei condiţiilor concrete de risc la locul de muncă, în urma reevaluării, dispoziţiile legale referitoare la locurile de muncă în condiţii speciale nu mai sunt incidente (a se vedea paragraful 31 al Deciziei nr. 618 din 2 octombrie 2018). 22. Având în vedere jurisprudenţa anterior menţionată, precum şi faptul că nu au intervenit motive de natură să impună reconsiderarea acesteia, Curtea va respinge criticile de neconstituţionalitate. 23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Compania de Remorcare Maritimă Coremar - S.A. în Dosarul nr. 2.379/118/2017 al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. e), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi art. II din Legea nr. 325/2015 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
