Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) şi art. 55 alin. (1) teza a doua din Legea concurenţei nr. 21/1996, precum şi ale art. III pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei, excepţie ridicată de Societatea Auto Cobălcescu - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.098/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.082D/2016. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 20 martie 2018, în prezenţa apărătorului ales al autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Ştefan Deaconu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, a reprezentantului Consiliului Concurenţei, doamna inspector de concurenţă Oana Gomboş, cu delegaţie depusă la dosar, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 17 aprilie 2018, apoi pentru data de 10 mai 2018, dată la care a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Sentinţa civilă nr. 2.534 din 9 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.098/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) şi art. 55 alin. (1) teza a doua din Legea concurenţei nr. 21/1996, precum şi ale art. III pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei. 4. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Auto Cobălcescu - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicită, în principal, anularea Deciziei Consiliului Concurenţei prin care aceasta a fost sancţionată cu amendă pentru încălcarea unor prevederi cuprinse în Legea concurenţei nr. 21/1996 şi, în subsidiar, reducerea cuantumului amenzii stabilite prin decizia contestată. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, astfel cum au fost modificate prin art. III pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, sunt neconstituţionale, deoarece au fost modificate printr-o ordonanţă, adoptată în temeiul unei legi de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe, ceea ce contravine art. 1 alin. (3) şi (5), art. 76 alin. (1) şi art. 115 alin. (1) din Constituţie. În acest sens, se menţionează că Legea nr. 21/1996 este o lege organică, iar legile de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe sunt legi ordinare. 6. De asemenea, se arată că dispoziţiile art. 55 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 21/1996 sunt neconstituţionale, întrucât lasă posibilitatea Consiliului Concurenţei ca, prin instrucţiuni, să stabilească celelalte elemente în funcţie de care se face individualizarea sancţiunilor, precum şi gradarea pe tranşe a acestora. Or, individualizarea sancţiunilor şi stabilirea criteriilor de individualizare a acestora în materie de concurenţă trebuie realizată prin însăşi legea concurenţei şi nu lăsat organului constatator al contravenţiilor posibilitatea de a crea propriile criterii de individualizare, astfel că acest aspect contravine cerinţelor de calitate a legii aşa cum au fost acestea interpretate de instanţa de contencios constituţional, în temeiul art. 1 alin. (5) din Constituţie. 7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 şi ale art. III pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 este întemeiată, deoarece modificarea unei legi organice printr-o ordonanţă simplă este contrară art. 115 alin. (1) din Constituţie. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 21/1996, consideră că este neîntemeiată, deoarece nu se încalcă dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea acesteia. Prevederile criticate, prin care se individualizează sancţiunile şi se stabilesc criteriile de individualizare, au un caracter clar, precis şi previzibil, acesta fiind îndeplinit şi prin adoptarea unui ordin de către autoritatea de reglementare prin care se aprobă norme, cu respectarea condiţiilor de publicitate, dar şi în condiţiile în care emiterea ordinului respectiv are legitimitate, legea concurenţei conferindu-i această competenţă. 8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 19 alin. (1) şi art. 55 alin. (1) teza a doua din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, precum şi ale art. III pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 6 august 2014. Dispoziţiile criticate au următorul cuprins: - Art. 19 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014: „(1) Consiliul Concurenţei îşi desfăşoară activitatea, deliberează şi ia decizii în plen sau în comisii. Plenul Consiliului Concurenţei se întruneşte valabil în prezenţa majorităţii membrilor săi şi adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi. Comisia se întruneşte valabil în prezenţa celor 3 membri, hotărârile fiind adoptate cu majoritatea voturilor membrilor“. Ulterior, aceste dispoziţii au fost modificate, iar Legea nr. 21/1996 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, în prezent având următoarea redactare: „Consiliul Concurenţei îşi desfăşoară activitatea, deliberează şi ia decizii în plen sau în comisii. Plenul Consiliului Concurenţei se întruneşte valabil în prezenţa majorităţii membrilor în funcţie, dar nu mai puţin de 3 dintre aceştia, şi adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi. Comisia adoptă hotărâri cu majoritatea voturilor membrilor. Plenul adoptă hotărâri asupra chestiunilor de natură economico-administrativă, la solicitarea preşedintelui“. – Art. 55 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 21/1996: „Prin instrucţiuni adoptate de către Consiliul Concurenţei se stabilesc şi celelalte elemente în funcţie de care se face individualizarea sancţiunilor, precum şi gradarea pe tranşe a acestora.“ Legea nr. 21/1996 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, în prezent prevederile criticate se regăsesc la art. 57 alin. (1) teza a doua, care au următorul cuprins: „Prin instrucţiuni adoptate de către Consiliul Concurenţei se stabilesc şi celelalte elemente în funcţie de care se face individualizarea sancţiunilor, precum şi gradarea pe tranşe a acestora.“ – Art. III pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014: „Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 19, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: [...]“ 12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) cu privire la statul de drept şi la exigenţele de calitate a legii, art. 76 alin. (1) privind categoriile de legi şi art. 115 alin. (1) referitor la delegarea legislativă. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, precum şi ale art. III pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei au mai format obiectul controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare, sens în care sunt: Decizia nr. 289 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din data de 11 iulie 2017, Decizia nr. 152 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 20 iunie 2017 şi Decizia nr. 622 din 13 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 20 ianuarie 2017. 14. Cu acele prilejuri, referitor la Consiliul Concurenţei, Curtea a observat că Legea fundamentală nu nominalizează explicit, nu cuprinde reglementări exprese referitoare la această autoritate administrativă autonomă şi nici nu impune reglementarea organizării sau funcţionării sale prin norme de natura legii organice, ale cărei domenii, stabilite prin art. 73 alin. (3) din Constituţie, sunt de strictă interpretare şi aplicare. În acelaşi timp, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 117 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora autorităţile administrative autonome se pot înfiinţa prin lege organică, sunt de strictă interpretare (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 16 din 10 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 29 ianuarie 2007), fără a putea fi extinse şi cu privire la organizarea şi funcţionarea unor asemenea autorităţi. Exigenţa constituţională privind reglementarea prin lege organică vizează, aşadar, doar înfiinţarea Consiliului Concurenţei, ca autoritate administrativă autonomă, iar această exigenţă a fost respectată, având în vedere că Legea concurenţei nr. 21/1996 a fost adoptată cu majoritatea cerută pentru legile organice [majoritate prevăzută de art. 74 alin. (1) din Constituţie, devenit art. 76 alin. (1) din Constituţia republicată în anul 2003]. Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din capitolul IV intitulat „Consiliul Concurenţei“ din Legea nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, „Se înfiinţează Consiliul Concurenţei, autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenţei, cu personalitate juridică, care îşi exercită atribuţiile potrivit prevederilor prezentei legi“. 15. Referitor la condiţiile de cvorum şi pentru luarea deciziilor de către Plenul Consiliului Concurenţei, la care se referă dispoziţiile de lege criticate, Curtea a constatat că acestea reprezintă aspecte privind funcţionarea Consiliului Concurenţei, fără a reglementa cu privire la statutul acestei autorităţi. 16. Prin Decizia nr. 568 din 15 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 12 noiembrie 2015, Curtea a reţinut că reglementarea statutului Consiliului Concurenţei se realizează prin norme de natura legii organice, dar procedurile în faţa sa, vizate de obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, sunt stabilite prin norme de natura legii ordinare. Curtea a precizat că statutul Consiliului Concurenţei de autoritate administrativă autonomă şi reglementarea acestuia prin lege organică rezultă din art. 117 alin. (3) din Constituţie privind înfiinţarea prin lege organică a autorităţilor administrative autonome, nereferindu-se, aşadar, la organizarea şi funcţionarea sa. 17. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut distincţia între noţiuni precum „organizare“, „funcţionare“, „statut“. Astfel, prin Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014 asupra propunerii legislative privind revizuirea Constituţiei României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2014, la paragraful 228, Curtea a constatat că propunerea vizează completarea categoriei legilor organice cu privire la legile care reglementează domeniul organizării, funcţionării sau statutului unor autorităţi publice. Cu privire la aceste aspecte, a se vedea şi Decizia nr. 52 din 1 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 7 martie 2018, paragraful 31 şi următoarele. 18. Ca atare, Curtea a reţinut că, în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate, se porneşte de la o premisă greşită, aceea că reglementările referitoare la organizarea şi funcţionarea Consiliului Concurenţei ţin de domeniul legii organice, premisă care, aşa cum s-a arătat mai sus, nu îşi găseşte temei în niciuna dintre dispoziţiile Constituţiei. Pe cale de consecinţă, în condiţiile în care Constituţia nu cuprinde dispoziţii referitoare la reglementarea prin lege organică a organizării şi funcţionării Consiliului Concurenţei - autoritate administrativă autonomă, ci doar în legătură cu înfiinţarea sa prin lege organică, Curtea nu a reţinut criticile de neconstituţionalitate extrinsecă formulate. 19. De asemenea, astfel cum a statuat Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, printr-o lege ordinară se pot modifica dispoziţii dintr-o lege organică, dacă acestea nu conţin norme de natura legii organice, întrucât se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice, în consecinţă, criteriul material este cel definitoriu pentru a analiza apartenenţa sau nu a unei reglementări la categoria legilor ordinare sau organice (a se vedea şi Decizia nr. 53 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 9 noiembrie 1994, Decizia nr. 88 din 2 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 3 iunie 1998, şi Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2015). 20. Totodată, cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă aduse Ordonanţei Guvernului nr. 12/2014, Curtea a reţinut că aceasta a fost adoptată în temeiul art. 1 pct. 1.16 din Legea nr. 119/2014 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 14 iulie 2014, lege care a permis Guvernului să adopte ordonanţa pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, cu modificările şi completările ulterioare, şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei. De asemenea, examinând formula de atestare a legalităţii adoptării, astfel cum aceasta apare cu ocazia primei publicări a Legii concurenţei nr. 21/1996 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 30 aprilie 1996, Curtea a constatat faptul că aceasta a fost adoptată ca o lege organică. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că este posibil ca o lege organică să cuprindă, din motive de politică legislativă, şi norme de natura legii ordinare, dar fără ca aceste norme să capete caracter organic, întrucât, altfel, s-ar extinde domeniile rezervate de Constituţie legii organice (a se vedea în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 548 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 2 iulie 2008, Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009 şi Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 aprilie 2017). De aceea, Curtea a reiterat că, printr-o lege ordinară se pot modifica dispoziţii dintr-o lege organică, dacă acestea nu conţin norme de natura legii organice, întrucât se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice. Curtea a mai reţinut că procedurile în faţa Consiliului Concurenţei sunt stabilite prin norme de natura legii ordinare, fapt ce a permis Guvernului ca, în baza unei legi de abilitare (Legea nr. 119/2014), să le modifice prin intermediul Ordonanţei Guvernului nr. 12/2014. Ca atare, Curtea nu a reţinut critica referitoare la încălcarea art. 115 alin. (1) din Constituţie. 21. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 21/1996, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate raportează critica la art. 1 alin. (5) din Constituţie, motivat de faptul că individualizarea sancţiunilor şi stabilirea criteriilor de individualizare a acestora în materie de concurenţă trebuie realizată prin însăşi legea concurenţei şi nu lăsat organului constatator al contravenţiilor posibilitatea de a crea propriile criterii de individualizare, astfel că acest aspect contravine cerinţelor de claritate, precizie şi previzibilitate, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare. 22. Faţă de critica formulată, Curtea reţine că, în virtutea art. 57 alin. (1) teza întâi, individualizarea sancţiunilor prevăzute la art. 53, 54, 55 şi 56 se face ţinând seama de gravitatea şi durata faptei. Astfel, potrivit art. 53 din Legea nr. 21/1996, constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 0,1% la 1% din cifra de afaceri totală din anul financiar anterior sancţionării următoarele fapte, săvârşite cu intenţie sau din neglijenţă de întreprinderi ori asociaţii de întreprinderi: a) furnizarea de informaţii inexacte, incomplete sau care induc în eroare într-o cerere, o confirmare, o notificare sau o completare la aceasta, potrivit prevederilor art. 13; b) furnizarea de informaţii inexacte, incomplete sau care induc în eroare ori de documente incomplete sau nefurnizarea informaţiilor şi documentelor solicitate potrivit prevederilor art. 34 alin. (1) lit. a); c) furnizarea de informaţii inexacte sau care induc în eroare, ca răspuns la o solicitare efectuată potrivit prevederilor art. 34 alin. (2) sau cu ocazia procedurilor desfăşurate în temeiul art. 37; d) furnizarea de informaţii, documente, înregistrări şi evidenţe într-o formă incompletă în timpul inspecţiilor desfăşurate potrivit prevederilor art. 38; e) refuzul de a se supune unei inspecţii desfăşurate potrivit prevederilor art. 38 din aceeaşi lege. 23. Totodată, în virtutea art. 54 din Legea nr. 21/1996, constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 20.000 lei faptele autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice centrale şi locale constând în: a) furnizarea cu intenţie ori din neglijenţă de informaţii inexacte, incomplete sau care induc în eroare ori de documente incomplete sau nefurnizarea informaţiilor şi documentelor solicitate, potrivit prevederilor art. 34 alin. (1) lit. b); b) furnizarea cu intenţie ori din neglijenţă de informaţii inexacte sau care induc în eroare, ca răspuns la o solicitare efectuată potrivit prevederilor art. 34 alin. (2). Dacă, cu intenţie sau din neglijenţă, nefurnizarea informaţiilor solicitate persistă după termenul stabilit de către Consiliul Concurenţei, acesta va putea aplica conducătorului instituţiei ori autorităţii administraţiei publice centrale sau locale o amendă cominatorie de până la 5.000 lei pentru fiecare zi de întârziere. 24. De asemenea, potrivit art. 55 alin. (1)-(4) din Legea nr. 21/1996, constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 0,5% la 10% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior sancţionării următoarele fapte, săvârşite cu intenţie sau din neglijenţă de întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi: a) încălcarea prevederilor art. 5 şi 6 din prezenta lege, precum şi a prevederilor art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene; b) nenotificarea unei concentrări economice, potrivit prevederilor art. 13 alin. (1) şi (2), înainte de punerea în aplicare a acesteia, cu excepţia cazului în care sunt incidente prevederile art. 13 alin. (7) sau s-a acordat o derogare conform art. 13 alin. (8); c) realizarea unei operaţiuni de concentrare economică cu încălcarea prevederilor art. 13 alin. (6)-(8); d) punerea în practică a unei operaţiuni de concentrare economică, declarată incompatibilă printr-o decizie a Consiliului Concurenţei, potrivit prevederilor art. 47 alin. (4) lit. a); e) neîndeplinirea unei obligaţii, a unei condiţii sau a unei măsuri impuse printr-o decizie luată potrivit prevederilor prezentei legi. Dacă încălcarea săvârşită de o asociaţie de întreprinderi priveşte activităţile membrilor săi, amenda nu poate depăşi 10% din suma cifrelor de afaceri totale ale fiecărui membru activ pe piaţa afectată de încălcarea săvârşită de asociaţie. În ceea ce priveşte contravenţia prevăzută la alin. (1) lit. a), constând în încălcarea prevederilor art. 5 din această lege, precum şi a prevederilor art. 101 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, Consiliul Concurenţei va stabili, prin instrucţiuni, condiţiile şi criteriile de aplicare a unei politici de clemenţă, care poate merge până la absolvire de răspundere pecuniară. Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), în privinţa contravenţiilor prevăzute la lit. b)-e) din acelaşi alineat care sunt săvârşite în domeniul concentrărilor economice de o persoană nerezidentă, cifra de afaceri la care se aplică amenda se înlocuieşte cu suma următoarelor venituri: a) cifra de afaceri realizată de către fiecare dintre întreprinderile înregistrate în România, controlate de contravenient; b) veniturile obţinute din România de către fiecare dintre întreprinderile nerezidente controlate de contravenient; c) veniturile proprii, obţinute din România de către contravenient şi înregistrate în situaţiile financiare individuale ale acestuia. 25. Prin excepţie de la prevederile art. 53 şi art. 55 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, în cazul în care, în anul financiar anterior sancţionării, întreprinderea nu a înregistrat cifră de afaceri sau aceasta nu poate fi determinată, va fi luată în considerare cea aferentă anului financiar în care întreprinderea sau asociaţia de întreprinderi a înregistrat cifra de afaceri, an imediat anterior anului de referinţă pentru calcularea cifrei de afaceri în vederea aplicării sancţiunii. În ipoteza în care nici în anul anterior anului de referinţă pentru calcularea cifrei de afaceri în vederea aplicării sancţiunii întreprinderea nu a realizat cifră de afaceri, va fi luată în calcul ultima cifră de afaceri înregistrată de întreprindere [art. 56 alin. (1) din Legea nr. 21/1996]. 26. De asemenea, prin excepţie de la prevederile art. 53 şi art. 55 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 şi ale art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul întreprinderii sau asociaţiei de întreprinderi nou-înfiinţate, care nu a înregistrat cifra de afaceri în anul anterior sancţionării, aceasta va fi sancţionată cu: a) amendă de la 10.000 lei la 1.000.000 lei, în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 53; b) amendă de la 15.000 lei la 2.500.000 lei, în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 55 alin. (1) [art. 56 alin. (2) din Legea nr. 21/1996]. 27. Astfel, în virtutea art. 57 alin. (1) teza a doua din Legea concurenţei nr. 21/1996, prin instrucţiuni adoptate de către Consiliul Concurenţei se stabilesc şi celelalte elemente în funcţie de care se face individualizarea sancţiunilor, precum şi gradarea pe tranşe a acestora, însă, prin teza întâi a alin. (1) se stabilesc criteriile în funcţie de care se individualizează sancţiunile pentru faptele care constituie contravenţie, prevăzute la art. 53, 54, 55 şi 56, respectiv aceasta se face ţinând seama de gravitatea şi durata faptei [art. 57 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 21/1996]. 28. Totodată, în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 55 alin. (1), dacă întreprinderea recunoaşte, în mod expres, înainte de audieri, săvârşirea faptei anticoncurenţiale şi, acolo unde este cazul, propune remedii care duc la înlăturarea cauzelor încălcării, Consiliul Concurenţei poate aplica o reducere a amenzii cu un procent cuprins între 10% şi 30% din nivelul de bază determinat conform instrucţiunilor adoptate potrivit prevederilor alin. (1). În cazul acordării reducerii pentru recunoaşterea faptei, nivelul amenzii va fi diminuat inclusiv când acesta este stabilit la minimul prevăzut de lege, fără ca amenda aplicată să fie mai mică de 0,2% din cifra de afaceri realizată în anul financiar anterior sancţionării. Reducerea cuantumului amenzii în baza alin. (2) este posibilă doar pe baza unei solicitări exprese formulate de întreprinderea interesată. Solicitarea va conţine recunoaşterea clară şi neechivocă a răspunderii pentru încălcare, precum şi o declaraţie privind cuantumul maxim al amenzii pe care întreprinderea este dispusă să o plătească. În decizia Consiliului Concurenţei se vor menţiona cuantumul amenzii determinat anterior aplicării dispoziţiilor alin. (2), precum şi cuantumul amenzii rezultat în urma reducerii acordate pentru recunoaştere, iar în situaţia în care Consiliul Concurenţei nu acceptă termenii solicitării adresate de întreprindere, nu se va acorda o reducere a amenzii şi recunoaşterea formulată nu va fi utilizată ca element probatoriu. În situaţia în care, înainte de comunicarea raportului de investigaţie, întreprinderea transmite o propunere privind formularea unei recunoaşteri în condiţiile alin. (3), Consiliul Concurenţei va putea aplica o procedură simplificată, conform instrucţiunilor adoptate de autoritate. Exercitarea de către întreprindere a acţiunii în anulare a deciziei Consiliului Concurenţei, în privinţa aspectelor care fac obiectul recunoaşterii, atrage pierderea beneficiului prevăzut la alin. (2), referitor la reducerea cuantumului amenzii. La solicitarea Consiliului Concurenţei, instanţa va soluţiona acţiunea în anulare înlăturând beneficiul reducerii acordat pentru recunoaştere şi va stabili amenda în consecinţă [art. 57 alin. (2)-(5) din Legea nr. 21/1996]. 29. În cazurile implicând părţi care beneficiază de aplicarea politicii de clemenţă, dar nu sunt absolvite de răspunderea pecuniară, reducerea cuantumului amenzii ca urmare a recunoaşterii va fi adăugată reducerii aplicate în urma procedurii de clemenţă, fără ca însumate să depăşească 60% din nivelul determinat conform instrucţiunilor privind individualizarea sancţiunilor [art. 57 alin. (6) din Legea nr. 21/1996]. 30. Consiliul Concurenţei stabileşte prin instrucţiuni procedura specifică privind cadrul pentru acordarea unui tratament favorabil întreprinderilor care recunosc săvârşirea unei fapte anticoncurenţiale [art. 57 alin. (7) din Legea nr. 21/1996]. 31. Ca atare, legiuitorul prevede anumite criterii pe baza cărora se stabilesc sancţiunile, lăsând posibilitatea Consiliului Concurenţei, în aplicarea legii, să adopte anumite norme. În aplicarea Legii nr. 21/1996 au fost adoptate Instrucţiunile privind individualizarea sancţiunilor pentru contravenţiile prevăzute la art. 55 din Legea concurenţei nr. 21/1996, aprobate prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 694/2016, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 3 noiembrie 2016. De altfel, potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, Consiliul Concurenţei adoptă regulamente şi instrucţiuni, emite ordine, ia decizii şi formulează avize, face recomandări şi elaborează rapoarte în aplicarea prevederilor prezentei legi. Scopul acestor instrucţiuni, emise în aplicarea art. 57 alin. (1) şi (7) din Legea concurenţei nr. 21/1996, este de a stabili modalităţile de individualizare a sancţiunilor în cazul săvârşirii unei contravenţii prevăzute la art. 55 din lege, ţinându-se seama de gravitatea şi durata faptei, precum şi de alte elemente stabilite de aceste instrucţiuni şi procedura de acordare a unui tratament favorabil întreprinderilor care recunosc săvârşirea unei fapte anticoncurenţiale. Metodologia de determinare a cuantumului amenzii se întemeiază pe stabilirea unui nivel de bază care se poate majora în cazul existenţei circumstanţelor agravante sau care se poate reduce în cazul existenţei circumstanţelor atenuante. Aceste instrucţiuni prezintă modul general în care se realizează individualizarea sancţiunilor de către Consiliul Concurenţei. Principiul care guvernează aplicarea sancţiunilor este acela al aplicării sancţiunilor într-o modalitate şi într-un cuantum care să asigure efectul disuasiv/preventiv al acestora. Totodată, Curtea observă că Instrucţiunile privind individualizarea sancţiunilor pentru contravenţiile prevăzute la art. 55 din Legea concurenţei nr. 21/1996, adoptate prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 694/2016, sunt publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 882 din 3 noiembrie 2016, astfel că sunt îndeplinite cerinţele de calitate a legii, astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la conţinutul art. 1 alin. (5) din Constituţie, respectiv claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate. 32. De asemenea, Curtea, din analiza cadrului legislativ cu privire la concurenţă, astfel cum este reglementat în diferite acte normative în ierarhia cadrului legal în unele state membre ale Uniunii Europene, spre exemplu, Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Croaţia, Franţa, Grecia, Germania, Italia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, a observat că individualizarea sancţiunilor, precum şi gradarea pe tranşe a acestora este reglementată atât la nivel de lege - ca act al autorităţii legiuitoare, cât şi, spre exemplu, prin liniile directoare ale Oficiului pentru protecţia concurenţei privind metodologia de determinare a cuantumului amenzilor impuse în conformitate, prin hotărâre a Guvernului cu privire la procedura de stabilire a cuantumului amenzilor, prin metodologie pentru stabilirea amenzilor în conformitate cu Legea privind protecţia concurenţei, metodologia de determinare a cuantumului amenzii elaborată de Autoritatea pentru concurenţă etc. 33. Distinct de cele prezentate, Curtea reţine faptul că, în ceea ce priveşte menţionarea prin notele scrise depuse la Curtea Constituţională sau prin susţinerile în faţa instanţei de contencios constituţional, respectiv criticarea unor noi prevederi legale sau adăugarea altor temeiuri constituţionale în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit jurisprudenţei sale constante, spre exemplu Decizia nr. 1.069 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 7 septembrie 2011, litigiul constituţional se desfăşoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părţi. Prin urmare, invocarea în faţa Curţii şi a altor temeiuri de neconstituţionalitate sau criticarea unor prevederi legale, altele faţă de cele arătate şi motivate prin ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei de judecată, este inadmisibilă. 34. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, precum şi ale art. III pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014, şi cu unanimitate de voturi, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (1) teza a II-a din Legea concurenţei nr. 21/1996, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Auto Cobălcescu - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.098/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 19 alin. (1) şi art. 57 alin. (1) teza a doua din Legea concurenţei nr. 21/1996, precum şi ale art. III pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a altor acte în domeniul protecţiei concurenţei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 mai 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
