Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina-Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, excepţie ridicată de Societatea de Asigurare-Reasigurare City Insurance - S.A., cu sediul în municipiul Bucureşti, în Dosarul nr. 27.182/325/2019 al Tribunalului Timiş - Secţia a II-a civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.449D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv la Decizia nr. 583 din 23 noiembrie 2022. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Decizia nr. 1.704/A din 26 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 27.182/325/2019, Tribunalul Timiş - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea de Asigurare-Reasigurare City Insurance - S.A., cu sediul în municipiul Bucureşti, cu prilejul soluţionării unei cauze civile având ca obiect apelul împotriva unei sentinţe civile prin care s-a admis în parte o acţiune în pretenţii. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, referitor la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, că atât în jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, cât şi în cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că norma legală trebuie să fie suficient de accesibilă şi de previzibilă, pentru a permite cetăţeanului să dispună de informaţii suficiente cu privire la normele juridice aplicabile într-un caz dat, astfel încât acesta să fie capabil să prevadă, în mod rezonabil, consecinţele care pot apărea. Or, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, reglementarea potrivit căreia unitatea reparatoare „poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afişată“ permite stabilirea în mod arbitrar şi abuziv de către unităţile reparatoare a unui preţ pe oră de manoperă mult peste preţurile de referinţă din piaţa specifică. Norma de drept criticată este lipsită de predictibilitate, întrucât lasă la dispoziţia unităţii reparatoare posibilitatea de a stabili orice valoare a reparaţiei, neexistând nici măcar obligaţia legală de raportare la anumite criterii, cum ar fi, spre exemplu, preţurile de referinţă din piaţă sau preţurile recomandate de producător, împrejurare de natură a crea premisele comportamentului abuziv al unităţilor reparatoare. Se susţine, de asemenea, că o altă gravă deficienţă a textului criticat constă şi în faptul că legiuitorul lasă la totala dispoziţie a unităţii reparatoare să opteze pentru una „sau“ pentru alta dintre modalităţile de stabilire a valorii reparaţiei, şi anume fie folosind sistemele de evaluare specializate, fie prin documente emise, în condiţiile legii, în care unitatea reparatoare îşi poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afişată, redactare ce conferă textului de lege criticat un caracter neconstituţional, întrucât nu se prevede criteriul legal de stabilire a cuantumului orei de manoperă. 6. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 44 alin. (2) din Constituţie coroborat cu art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aceasta este dedusă din împrejurarea că sunt favorizate unităţile reparatoare care, invocând principiile pieţei libere, stabilesc preţuri arbitrare şi abuzive în relaţia contractuală directă cu persoana prejudiciată, în detrimentul societăţilor de asigurare al căror patrimoniu este mai puţin ocrotit de legiuitor. 7. Tribunalul Timiş - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată deoarece textul criticat este accesibil şi previzibil, fiind redactat suficient de clar şi precis astfel încât să permită unei persoane să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele aplicării sale. De asemenea, acesta nu aduce atingere art. 44 din Constituţie deoarece stabileşte un criteriu legal de evaluare a despăgubirii. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 12 iunie 2017, potrivit cărora „Valoarea reparaţiei se stabileşte folosind sistemele de evaluare specializate sau prin documente emise în condiţiile legii în care unitatea reparatoare auto îşi poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afişată.“ 12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin normelor constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta referitoare la calitatea legii, ale art. 44 alin. (2) care consacră dreptul de proprietate privată, precum şi prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la protecţia proprietăţii. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în acelaşi dosar, în faţa instanţei care a soluţionat fondul cauzei - Judecătoria Timişoara - Secţia a II-a civilă - autoarea a mai formulat o excepţie identică. Astfel, prin Încheierea din 6 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 27.182/325/2019, Judecătoria Timişoara - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017, excepţie ridicată de aceeaşi autoare şi care a format obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 269D/2020, soluţionat prin Decizia nr. 583 din 23 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 6 februarie 2023, prin care excepţia a fost respinsă ca neîntemeiată. 14. Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, că decizia prin care a soluţionat o excepţie are autoritate de lucru judecat în ipoteza în care obiectul, cauza şi părţile sunt aceleaşi. Astfel, ţinând seama de prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie şi ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, referitoare la obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale, partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, întrucât prima decizie intră în puterea lucrului judecat şi, în consecinţă, excepţia este inadmisibilă (Decizia nr. 567 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007, Decizia nr. 864 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 6 august 2008, Decizia nr. 507 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 9 iunie 2009, Decizia nr. 184 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 5 mai 2012, Decizia nr. 419 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 18 iulie 2012, şi Decizia nr. 206 din 7 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 6 septembrie 2022). 15. De asemenea, Curtea a reţinut că actul de sesizare a Curţii Constituţionale se bucură de autoritate de lucru judecat sub aspectul dispoziţiei de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate, astfel încât, dacă este invocată din nou aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, instanţa judecătoreasă a quo are competenţa de a invoca - din oficiu - şi de a admite excepţia autorităţii de lucru judecat. De aceea, în condiţiile în care instanţa judecătorească nu îşi îndeplineşte această atribuţie, revine instanţei constituţionale competenţa de a respinge ca inadmisibilă - în temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, ale art. 11 alin. (3) şi ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, precum şi ale art. 430 din Codul de procedură civilă -– excepţia de neconstituţionalitate astfel formulată, întrucât dispoziţiile procesual civile referitoare la autoritatea de lucru judecat ataşată hotărârilor judecătoreşti sunt aplicabile mutatis mutandis şi în cazul deciziilor Curţii Constituţionale (Decizia nr. 481 din 18 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 11 august 2015, paragraful 14, şi Decizia nr. 376 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 2 august 2017, paragraful 15). 16. Raportând cele de mai sus la cauza de faţă, Curtea observă că instanţa care a sesizat Curtea în prezenta cauză nu a ţinut cont de autoritatea de lucru judecat de care se bucura - sub aspectul dispoziţiei de sesizare a Curţii Constituţionale - Încheierea din 6 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 27.182/325/2019 de Judecătoria Timişoara - Secţia a II-a civilă. 17. Printr-o decizie anterioară, şi anume Decizia nr. 583 din 23 noiembrie 2022, precitată, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017, iar decizia pronunţată are - pentru părţile aflate în litigiu - autoritate de lucru judecat cu privire la problema de constituţionalitate dezlegată. 18. O atare concluzie se impune prin prisma faptului că excepţia de neconstituţionalitate supusă analizei Curţii Constituţionale a fost formulată de aceeaşi parte - Societatea de Asigurare-Reasigurare City Insurance - S.A. din Bucureşti - în cadrul aceluiaşi proces -, excepţia fiind reiterată în calea de atac a apelului, iar obiectul excepţiei îl constituie aceleaşi dispoziţii ale art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017, argumentarea pretinsei relaţii de contrarietate între obiectul excepţiei şi textele constituţionale menţionate fiind identică. 19. În aceste condiţii, Curtea reţine că Decizia nr. 583 din 23 noiembrie 2022 se bucură de autoritate de lucru judecat în raport cu părţile din dosar, iar ca urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 cu care a fost sesizată în prezenta cauză va fi respinsă ca inadmisibilă. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, excepţie ridicată de Societatea de Asigurare-Reasigurare City Insurance - S.A., cu sediul în municipiul Bucureşti, în Dosarul nr. 27.182/325/2019 al Tribunalului Timiş - Secţia a II-a civilă. Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 mai 2023. Definitivă şi general obligatorie. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina-Cătălina Turcu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
