Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Vlad Călin Nistor în Dosarul nr. 8.637/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.353D/2018. 2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin domnul avocat Anatol Pânzaru din cadrul Baroului Cluj. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul domnului avocat Anatol Pânzaru, care arată că pune concluzii atât în calitate de reprezentant al autorului excepţiei, cât şi în calitate de reprezentant al persoanelor extrădabile şi extrădate, pentru că se raportează la o situaţie specială pe care o prevede Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi există o similitudine între relaţia dintre părinte şi copii şi relaţia dintre stat şi cetăţeni. Pentru aceste motive, se solicită ca analiza concluziilor pe care le pune să se facă prin prisma cetăţeanului care nu are cunoştinţe juridice, dar are o încredere desăvârşită în Curtea Constituţională care veghează asupra constituţionalităţii legii, prin urmare, şi a dispoziţiilor legale criticate. 4. Cu privire la admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată că pe rolul Curţii de Apel Bucureşti există un dosar în care, în decembrie 2018, a fost invocată această excepţie de neconstituţionalitate, constatându-se că nicio cerere de extrădare formulată de Statele Unite ale Americii nu a fost respinsă de instanţele de judecată din România. Este invocat art. 43 din Legea nr. 302/2004 care dă posibilitatea pronunţării de către judecător a următoarelor două soluţii: să respingă propunerea formulată de către parchet sau să o admită, neavând posibilitatea de a analiza proporţionalitatea unei măsuri pe care Legea fundamentală o prevede la art. 23. Se arată că, deşi dispoziţiile Constituţiei nu fac vorbire despre arestul la domiciliu, deciziile Curţii Constituţionale asimilează această măsură arestului preventiv, raportând-o inclusiv la actele internaţionale la care România este parte. 5. Referitor la art. 43 din Legea nr. 302/2004, care prevede numai arestarea provizorie şi sesizarea instanţei, procurorul putând face doar o propunere de arestare care să fie analizată de către curtea de apel, care apreciază asupra propunerii de arestare, se susţine că procurorul nu are nici posibilitatea de a propune luarea altei măsuri preventive şi nici posibilitatea de a nu formula o propunere în sensul nedispunerii unei măsuri preventive cu privire la inculpat, aspect ce contravine prevederilor constituţionale. Se arată, de asemenea, că alin. (2) al art. 43 din Legea nr. 302/2004 reglementează doar cu privire la măsura arestării, fără să dea posibilitatea magistraţilor să aplice principiul proporţionalităţii şi să aleagă între mai multe măsuri preventive. 6. Se arată că în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate este vorba despre o persoană relativ tânără, care are o imagine publică şi care a participat la mai multe activităţi internaţionale de promovare a unui sistem de plăţi, fiind depuse la dosar peste 300 de file care caracterizau această persoană ca fiind o persoană responsabilă, care prezenta suficient de multe garanţii pentru a fi justificată aplicarea altei măsuri preventive, demersuri care s-au dovedit a fi zadarnice, întrucât legea prevede o singură posibilitate, aceea a luării măsurii arestului preventiv, măsură care se dispune şi care poate fi prelungită, fiind verificată periodic la 30 de zile, conform alin. (5) al art. 43 analizat. 7. Se susţine că nici alin. (3), şi nici alin. (4) ale art. 43 din Legea nr. 302/2004 nu dau posibilitatea dispunerii altei măsuri preventive. 8. Se afirmă că dispoziţiile art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 dau posibilitatea judecătorului să analizeze dacă se impune menţinerea măsurii arestului preventiv, dar ulterior, după ce libertatea individuală şi alte drepturi fundamentale ale inculpatului au fost restrânse, astfel că inculpatul nu poate fi repus în situaţia anterioară. 9. Se arată că prevederile art. 43 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 302/2004 dispun cu privire la predare, care poate fi făcută doar dacă persoana este arestată. 10. Se susţine că, la rândul său, alin. (9) al art. 43 din Legea nr. 302/2004 reglementează posibilitatea de a ataca încheierea de luare, de menţinere sau de încetare a măsurii arestului preventiv, soluţie legislativă din care rezultă că încheierea de respingere a propunerii de luare a măsurii arestului preventiv nu poate fi atacată. 11. Referitor la legislaţia aplicabilă, se arată că în cadrul unor proceduri similare există posibilitatea judecătorului de a alege între dispunerea măsurii preventive a arestului la domiciliu, a controlului judiciar sau chiar a controlului judiciar pe cauţiune. 12. Cu privire la susţinerea Avocatului Poporului că judecătorul are posibilitatea de a aplica cu prioritate dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau ale altor tratate internaţionale la care România este parte, se arată că aceasta constituie doar o opţiune a judecătorului. 13. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Se susţine că art. 43 din Legea nr. 302/2004 face vorbire, în integralitatea sa, despre arestul provizoriu în vederea extrădării şi că judecătorul este chemat să analizeze oportunitatea aplicării acestei măsuri. Se susţine, totodată, că măsura arestului provizoriu nu este o măsură preventivă prevăzută de art. 36 din Codul de procedură penală, iar art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 permite înlocuirea acesteia cu o măsură preventivă. Se mai arată că arestarea provizorie poate fi dispusă doar dacă se impune, în funcţie de circumstanţele speţei, dar nu pentru mai mult de 180 de zile. De asemenea, la 30 de zile se analizează dacă se menţin condiţiile existente la data emiterii mandatului de arest provizoriu; modificarea acestor condiţii poate determina revocarea măsurii astfel dispuse. 14. Se mai arată că jurisprudenţa naţională a apreciat că trebuie să existe un echilibru între obligaţiile statului solicitat şi drepturile persoanei extrădabile. Se arată că legiuitorul a modificat la un moment dat dispoziţiile legale criticate în sensul celor arătate de autorul excepţiei, dar că dispoziţiile art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 au acoperit lacuna legislativă semnalată de autorul excepţiei. 15. Pentru aceste motive, se susţine că textul criticat nu contravine art. 20 şi 53 din Constituţie. 16. Mai mult, se apreciază că o parte dintre aspectele invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate sunt de competenţa exclusivă a instanţei de judecată, astfel cum rezultă din motivele prezentate oral de reprezentantul autorului excepţiei. 17. În replică, reprezentantul autorului excepţiei arată că a solicitat Curţii o soluţie interpretativă, aşa încât dispoziţiile legale criticate să nu mai contravină dispoziţiilor constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 18. Prin Încheierea din 14 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 8.637/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Vlad Călin Nistor într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de extrădare a autorului excepţiei, formulată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii. 19. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, potrivit textului criticat, judecătorul învestit cu soluţionarea cererii de extrădare, în cazul în care consideră că se impune luarea unei măsuri preventive până la soluţionarea cererii anterior menţionate, nu poate dispune o altă măsură preventivă decât arestarea provizorie. Astfel, dispoziţiile legale criticate nu permit judecătorului să analizeze dacă pentru atingerea scopului urmărit, respectiv împiedicarea sustragerii persoanei extrădabile de la extrădare, nu ar fi suficientă o altă măsură preventivă, privativă sau neprivativă de libertate. 20. Se menţionează că situaţiile persoanelor cu privire la care se solicită extrădarea sunt diferite, faptele săvârşite de acestea neavând aceeaşi gravitate, motiv pentru care judecătorul trebuie să aibă posibilitatea de a dispune o măsură preventivă alternativă arestării preventive, în caz contrar existând riscul ca măsura arestării provizorii să fie vădit disproporţionată în raport cu gravitatea faptei pentru care se solicită extrădarea sau cu pericolul pe care îl prezintă făptuitorul. 21. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform căreia arestul preventiv trebuie să fie impus doar ca măsură excepţională; spre exemplu, prin Hotărârea din 4 mai 2006, pronunţată în Cauza Ambruszkiewicz împotriva Poloniei, paragraful 31, instanţa europeană a reţinut că „privarea de libertate a unei persoane este o măsură atât de gravă încât este justificată doar în situaţiile în care alte măsuri, mai puţin stringente, au fost luate în considerare şi găsite insuficiente pentru protejarea interesului individual sau public, care poate cere ca persoana în cauză să fie deţinută. Aceasta înseamnă că nu e suficient ca privarea de libertate să fie în conformitate cu legile naţionale, ea trebuie să fie şi necesară în circumstanţele date“, iar în cuprinsul Hotărârii din 31 martie 2009, pronunţată în Cauza Mihuţă împotriva României, aceeaşi instanţă a menţionat că, „nemotivând suficient respingerile cererilor de punere în libertate ale reclamantului şi neluând în considerare posibilitatea luării unor măsuri alternative, autorităţile nu au oferit motive «pertinente şi suficiente» pentru a justifica necesitatea de a-l menţine în arest preventiv pe perioada în discuţie.“ Se arată, totodată, că, în mod constant, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanţa principiului proporţionalităţii, care impune autorităţilor să ia în considerare alternative mai blânde înainte de a recurge la încarcerare. 22. Se susţine că aceste principii, consacrate la nivel european, au fost preluate în cuprinsul Codului de procedură penală, care arată, în mod clar, la art. 9 alin. (2), că orice măsură privativă sau restrictivă de libertate se dispune în mod excepţional şi doar în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege. De asemenea, Codul de procedură penală prevede că orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, conform art. 202 alin. (3) din acelaşi cod. 23. Se conchide că există o vădită neconcordanţă între prevederile Legii nr. 302/2004, legislaţia procesual penală în vigoare şi principiile constituţionale invocate în prezenta cauză, judecătorul învestit cu soluţionarea cererii de extrădare având posibilitatea de a dispune o singură măsură preventivă, în timp ce Codul de procedură penală prevede 4 măsuri preventive, respectiv arestarea preventivă, arestul la domiciliu, controlul judiciar şi controlul judiciar pe cauţiune, la care se adaugă măsura reţinerii. 24. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală apreciază că excepţia ar putea fi admisă pe calea unei decizii interpretative a Curţii Constituţionale, în sensul de a se constata că art. 43 din Legea nr. 302/2004 este neconstituţional în măsura în care se interpretează că instanţa sesizată cu o cerere de extrădare nu are posibilitatea de a lua o altă măsură decât cea a arestării faţă de persoana extrădabilă, până la soluţionarea cererii de extrădare. În acest sens instanţa constată, mai întâi, că art. 43 din Legea nr. 302/2004 poate fi interpretat şi în sensul arătat de autorul excepţiei, deşi în practica constantă a Curţii de Apel Bucureşti nu s-a apreciat că arestarea provizorie a persoanei vizate de o cerere de extrădare ar avea caracter obligatoriu. Un argument în acest sens îl constituie dispoziţiile art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, care permit înlocuirea arestării provizorii cu o altă măsură preventivă, rezultând astfel implicit că judecătorul poate dispune încă de la începutul procedurii o altă măsură preventivă decât cea a arestării, în cazul în care consideră necesar acest lucru. Se arată că interpretarea dată de persoana extrădabilă textului legal criticat duce la concluzia că, în cazul în care judecătorul ar considera că nu este necesară arestarea provizorie a celui solicitat, ar trebui totuşi să dispună această măsură, iar ulterior, teoretic chiar a doua zi după luarea măsurii, să decidă înlocuirea acesteia cu o măsură preventivă mai uşoară. Se susţine că, în mod evident, o astfel de desfăşurare a procedurii ar fi ilogică şi ar afecta dreptul la libertate individuală a persoanei extrădabile. În acelaşi timp însă instanţa arată că art. 43 din Legea nr. 302/2004 nu prevede expres posibilitatea judecătorului de a dispune altă măsură decât cea a arestării provizorii, astfel că, din acest punct de vedere, textul menţionat ar putea conţine o deficienţă de redactare. De altfel, se observă că în cazul unei semnalări introduse în Sistemul de informaţii Schengen sau al executării unui mandat european de arestare, proceduri similare sau cvasiidentice cu cea a extrădării, posibilitatea instanţei de a lua o altă măsură decât cea a arestării este expres prevăzută la art. 101 alin. (5) lit. b) şi de art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004. 25. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 26. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 302/2004 sunt constituţionale. Se arată că arestarea provizorie în vederea extrădării nu este o măsură preventivă, în sensul art. 202 şi următoarele din Codul de procedură penală, ci o măsură specială, specifică procedurii extrădării; se menţionează că arestarea în vederea extrădării este permisă de art. 5 lit. f) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 27. Se susţine că din cuprinsul normei legale criticate rezultă fără echivoc faptul că, la sesizarea procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie a fost prinsă persoana extrădabilă, curtea de apel competentă va aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea extrădării persoanei în cauză. Aşadar, instanţa de judecată poate dispune, încă de la începutul procedurii de extrădare, şi alte măsuri preventive în afara arestării provizorii. 28. Se menţionează că în acest sens este şi practica instanţelor de judecată care au apreciat că, în soluţionarea acestor cauze, trebuie să existe un just echilibru între obligaţiile statului solicitant, ale statului solicitat, aşa cum acestea sunt prevăzute în Legea nr. 302/2004, şi dreptul persoanei extrădabile la viaţă, la sănătate, la integritate corporală şi la soluţionarea procedurii într-un termen rezonabil, drepturi pe care România, în calitate de parte semnatară a Convenţiei, este obligată să le respecte. 29. Mai mult, se face referire la art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, arătându-se că, în ipoteza analizată, există posibilitatea revocării măsurii arestării provizorii, aceasta putând fi solicitată în baza art. 5 din Convenţie. 30. Se susţine că aspectele anterior menţionate nu intră însă sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, fiind invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 720 din 6 decembrie 2016. 31. Pentru aceste motive, se arată că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare ori principiului loialităţii probelor, acestea stabilind doar caracterul de mijloc de probă în procesul penal al declaraţiilor suspectului ori inculpatului. 32. Cu privire la dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Constituţie referitoare la interpretarea Legii fundamentale, se arată că acestea devin incidente în cazul în care se solicită constatarea neconstituţionalităţii unor dispoziţii legale pe motivul că ele ar fi contrare unei norme constituţionale privitoare la drepturile şi libertăţile cetăţenilor şi că temeiul declarării ca neconstituţională a unei dispoziţii legale îl constituie încălcarea prin aceasta a prevederilor constituţionale, iar nu neconcordanţa cu reglementările internaţionale. 33. În privinţa criticilor de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 53 din Constituţie, se susţine că dispoziţiile legale criticate nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 34. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 35. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 36. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 mai 2019, care au următorul cuprins: "(1) Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta procedează, în 48 de ore de la primirea cererii de extrădare şi a actelor anexate, la identificarea persoanei extrădabile, căreia îi aduce la cunoştinţă conţinutul actelor transmise de autorităţile statului solicitant.(2) După identificare, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie a fost prinsă persoana extrădabilă sesizează de îndată curtea de apel competentă, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea extrădării a persoanei extrădabile şi continuării procedurii judiciare de soluţionare a cererii de extrădare. În cazul prevăzut la art. 42 alin. (2), audierea persoanei extrădabile de către Curtea de Apel Bucureşti se poate realiza şi prin videoconferinţă. Lucrările efectuate de parchetul de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie a fost prinsă persoana extrădabilă se trimit Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, imediat după audierea persoanei extrădabile.(3) Arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune şi este prelungită de acelaşi complet învestit cu soluţionarea cererii de extrădare, prin încheiere, fără ca durata totală a arestării provizorii să poată depăşi 180 de zile. După întocmirea hotărârii prin care s-a dispus arestarea, judecătorul emite de îndată mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. Prevederile Codului de procedură penală cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător.(4) Arestarea provizorie în vederea extrădării se execută în centrele de reţinere şi arestare preventivă, care se organizează şi funcţionează în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, cu excepţia cazurilor în care persoana se află în executarea unei pedepse într-un penitenciar din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Dispoziţiile Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.(5) În cursul soluţionării cererii de extrădare, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea menţinerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, menţinerea arestării provizorii sau înlocuirea acesteia cu măsura arestului la domiciliu, controlului judiciar sau pe cauţiune. Măsura arestării provizorii se înlocuieşte cu arestul la domiciliu, controlul judiciar sau pe cauţiune numai în cazuri bine justificate şi numai dacă instanţa apreciază că persoana extrădabilă nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare.(6) Odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentinţă, instanţa dispune şi arestarea persoanei extrădate în vederea predării.(7) Măsura arestării în vederea predării încetează de drept dacă persoana extrădată nu este preluată de autorităţile competente ale statului solicitat, în termen de 30 de zile de la data convenită pentru predare, cu excepţia cazului prevăzut la art. 57 alin. (6). În acest caz, instanţa dispune punerea de îndată în libertate a persoanei extrădate şi informează despre aceasta Ministerul Justiţiei şi Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.(8) În cazul în care împotriva persoanei extrădabile autorităţile judiciare române competente au emis un mandat de arestare preventivă sau un mandat de executare a pedepsei închisorii, pentru fapte săvârşite pe teritoriul României, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării devine efectiv de la data la care persoana în cauză nu se mai află sub puterea mandatului de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii.(9) Încheierea prin care s-a dispus luarea, menţinerea, înlocuirea sau încetarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării poate fi atacată separat cu contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Dosarul va fi înaintat instanţei ierarhic superioare în termen de 48 de ore, iar contestaţia se judecă în termen de 5 zile de la înregistrarea cauzei. Contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menţinerea măsurii arestării provizorii nu este suspensivă de executare." 37. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la statul de drept şi la calitatea legii, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi prevederilor art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la libertate şi la siguranţă. 38. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că o critică de neconstituţionalitate similară a fost formulată cu privire la dispoziţiile art. 101 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, prilej cu care a pronunţat Decizia nr. 131 din 15 martie 2022*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunţării prezentei decizii, prin care a respins, ca inadmisibilă, excepţia astfel invocată. *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 131 din 15 martie 2022 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 15 iulie 2022 39. Prin decizia anterior menţionată, paragrafele 12 şi 13, Curtea a constatat că, prin argumentele formulate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia solicită, în realitate, instanţei de contencios constituţional să completeze dispoziţiile legale criticate cu o soluţie legislativă pe care el o consideră adecvată, aceea ca, în ipoteza reglementată de textul criticat, judecătorul să poată dispune şi o altă măsură preventivă decât cea a arestării. Or, Curtea a reţinut că astfel de susţineri nu constituie veritabile argumente de neconstituţionalitate, completarea legii fiind o intervenţie legislativă aflată în competenţa exclusivă a Parlamentului, având în vedere calitatea acestuia de unică autoritate legiuitoare a ţării, prevăzută la art. 61 alin. (1) din Constituţie. Astfel, completarea dispoziţiilor legale supuse controlului de constituţionalitate nu este de competenţa Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „[…] se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. 40. Analizând cele mai sus arătate, Curtea constată că aspectele reţinute prin Decizia nr. 131 din 15 martie 2022 sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză, în care, în realitate, autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită instanţei de contencios constituţional modificarea dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 302/2004 în sensul reglementării în cuprinsul acestora, alături de măsura arestării provizorii, şi a altor măsuri preventive care să poată fi dispuse de curtea de apel competentă în scopul asigurării extrădării. 41. Or, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, mai sus enunţate, modificarea şi completarea legii constituie atribuţii exclusive ale Parlamentului, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 302/2004 este inadmisibilă. 42. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Vlad Călin Nistor în Dosarul nr. 8.637/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează Marian Enache Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop --------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
