Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea-Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 85 alin. 1 lit. n) şi alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, excepţie ridicată de Doru Paraschiv în Dosarul nr. 1.575/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.155D/2017. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 7 mai 2019, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, şi în prezenţa domnului avocat Cătălin Georgescu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea avocatului autorului excepţiei, prin care a solicitat amânarea pronunţării pentru a putea răspunde la susţinerile reprezentantului Ministerului Public, a amânat pronunţarea pentru data de 21 mai 2019, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 4 noiembrie 2016, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 17 februarie 2017, pronunţate în Dosarul nr. 1.575/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 85 alin. 1 lit. n) şi alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. Iniţial, prin Încheierea din 30 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, pe motiv că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu are legătură cu soluţionarea cauzei. Ulterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare şi a retrimis dosarul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru sesizarea Curţii Constituţionale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Doru Paraschiv, în cadrul soluţionării unei cauze de contencios administrativ având ca obiect anularea Ordinului nr. 7 din 24 ianuarie 2014, emis de Ministrul Apărării Naţionale, prin care autorul excepţiei de neconstituţionalitate a fost trecut în rezervă. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece sunt neclare şi lipsite de previzibilitate, sub următoarele aspecte: durata punerii la dispoziţie; titularul obligaţiei şi titularul dreptului de a identifica o funcţie corespunzătoare gradului militar şi pentru care să fie suficient noul nivel de acces la informaţii clasificate; structurile care trebuie verificate pentru a obţine informaţii cu privire la o funcţie corespunzătoare; existenţa unei funcţii corespunzătoare la momentul verificării sau inclusiv existenţa într-un viitor previzibil, limitat ca durată, a unei asemenea funcţii (pentru motive precum intrarea în vigoare la o dată viitoare, certă, a unui nou stat de funcţii deja aprobat, eliberarea certă a unei funcţii prin împlinirea vârstei maxime permise de lege pentru serviciul militar activ etc.). 5. De asemenea se susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin şi prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece instituie o inegalitate între drepturile celor ce sunt trecuţi în rezervă pentru motive imputabile şi cei care sunt trecuţi în rezervă pentru motive neimputabile, oferind mai multe mijloace de apărare celor care au săvârşit fapte imputabile decât celor care nu au săvârşit asemenea fapte. 6. Totodată se susţine că dispoziţiile de lege criticate permit îngrădirea dreptului la muncă de către autorităţi, prin acte arbitrare, ce nu pot fi cenzurate judiciar şi împotriva cărora militarul nu se poate apăra efectiv. În acest sens autorul excepţiei arată că limitarea accesului la o categorie de informaţii clasificate poate fi rezultatul unor fapte neimputabile militarului în cauză. Cercetările efectuate de autorităţile competente pentru acordarea, menţinerea sau limitarea nivelului de acces la informaţii clasificate privesc şi conduita unor persoane din familia sau din presupusul anturaj al militarului. Conţinutul concret al acestor cercetări nu poate fi verificat de către o instanţă de judecată, pentru a se stabili temeinicia şi legalitatea concluziilor care determină inclusiv limitarea dreptului de acces la informaţii clasificate. Militarul în cauză nu mai poate combate în nicio procedură conţinutul cercetărilor, iar consecinţa este că dispoziţiile de lege criticate se aplică formal pentru a dispune trecerea în rezervă a acestuia. Mai mult, art. 85 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 80/1995 instituie posibilitatea trecerii în rezervă a celor care nu mai au acces la informaţii clasificate din motive neimputabile lor. Se realizează o discriminare negativă, respectiv consecinţele negative sunt identice atât pentru cei care au săvârşit fapte imputabile, cât şi pentru cei care nu au săvârşit asemenea fapte. Pentru o minimă protecţie a militarului căruia i s-a redus nivelul de acces la informaţii clasificate era absolut necesar ca legea să prevadă explicit cel puţin următoarele: - obligaţia demersurilor compartimentului de resurse umane de a identifica, într-o perioadă rezonabilă explicit precizată, funcţii deja libere care pot fi ocupate de militar corespunzător noului nivel de acces la informaţii clasificate; – obligaţia demersurilor compartimentului de resurse umane de a identifica, într-o perioadă rezonabilă explicit precizată, funcţii care se vor elibera la o dată certă şi într-o perioadă rezonabilă concret determinată, care pot fi ocupate de militar corespunzător noului nivel de acces la informaţii clasificate; – obligaţia demersurilor compartimentului de resurse umane de a identifica funcţiile menţionate anterior la nivelul întregului minister în care este încadrat militarul; – dreptul militarului de a obţine, în termen util, informaţii despre funcţiile amintite mai sus. 7. În lipsa unor asemenea dispoziţii legale, calitatea legii nu se ridică la nivelul constituţional impus de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, lăsând loc arbitrariului. 8. Totodată se susţine că trecerea în rezervă, în modul prevăzut de textele de lege criticate, contravine dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, prin îngrădirea dreptului la muncă, pentru că permite desfiinţarea raporturilor de muncă în mod arbitrar, în condiţiile în care un cadru militar a optat pentru această carieră, având o aşteptare legitimă, pe baza unei şcolarizări şi instruiri proprii, cel mai adesea, fără corespondent practic într-un alt domeniu. 9. În ceea ce priveşte discriminarea negativă interzisă de art. 16 alin. (1) din Constituţie, se arată că faptele imputabile pot fi contestate de militarul despre care se presupune că le-a săvârşit. Există astfel reglementări ale procedurilor disciplinare, proceduri în cadrul cărora militarul se poate apăra, îşi poate expune apărările, punctele de vedere. Însă, în cazul faptelor neimputabile, niciun text de lege nu permite asemenea proceduri, cu consecinţele negative deja explicate. Militarul nu cunoaşte regulile după care se desfăşoară procedura avizării (acordării), retragerii sau revalidării autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, având în vedere că actul administrativ nu este accesibil şi nici opozabil. 10. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal - prin Decizia nr. 2.240 din 22 septembrie 2016, prin care a admis recursul împotriva încheierii Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale - şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor invocate din Constituţie. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece autorul excepţiei este mai degrabă nemulţumit de ceea ce Legea nr. 80/1995 nu cuprinde, prin prisma procedurilor disciplinare în cazul faptelor neimputabile, fără a preciza în concret în ce constă pretinsa încălcare a prevederilor invocate din Legea fundamentală. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, aceasta nu se poate substitui legiuitorului, pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite (a se vedea în acest sens deciziile nr. 45 din 2 mai 1995, nr. 211 din 13 martie 2012 şi nr. 432 din 8 iulie 2014), şi nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică, spre a îndeplini rolul de „legislator pozitiv“ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 27 din 12 martie 1996). 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de către partea Ministerul Apărării Naţionale, notele de şedinţă, concluziile scrise şi actele depuse la dosar de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate, susţinerile avocatului autorului excepţiei de neconstituţionalitate din şedinţa publică, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 85 alin. 1 lit. n) şi alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: - Art. 85 alin. 1 lit. n): „Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate pot fi trecuţi în rezervă sau direct în retragere, după caz, în următoarele situaţii:[…] n) după punerea la dispoziţie, potrivit legii, ca urmare a limitării nivelului de acces la informaţii clasificate, atunci când nu se identifică o funcţie corespunzătoare gradului deţinut cu o prevedere a nivelului de acces la informaţii clasificate înscrisă în fişa postului, la nivelul acordat după limitare.“; – Art. 85 alin. 2: „Trecerea în rezervă sau direct în retragere se face din oficiu, în condiţiile prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d), e), f), i^1), l), m) şi n), la propunerea consiliilor de onoare, în condiţiile prevăzute la alin. 1 lit. i) şi j), iar, în celelalte condiţii, la propunerea comandanţilor unităţilor din care fac parte, înaintată ierarhic.“ 16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1) privind principiul egalităţii în faţa legii, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, din analiza actelor dosarului, reiese că autorul excepţiei a fost trecut în rezervă, prin Ordinul nr. 7 din 24 ianuarie 2014, emis de Ministrul Apărării Naţionale, pentru retragerea certificatului de acces la informaţii clasificate de un anumit nivel de secretizare. Prin cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea Ordinului nr. 7 din 24 ianuarie 2014, reclamantul a criticat şi nelegalitatea actelor pregătitoare emiterii ordinului de trecere în rezervă şi a invocat critici vizând procedurile ulterioare punerii la dispoziţie. Reclamantul - autor al excepţiei de neconstituţionalitate - susţine că retragerea certificatului de acces la informaţii clasificate de un anumit nivel de secretizare i-a fost comunicată printr-o adresă a Direcţiei contrainformaţii şi securitate militară din 29 iulie 2013. Ulterior, i-a fost comunicat numărul deciziei prin care s-a dispus retragerea certificatului de acces la informaţii clasificate de un anumit nivel de secretizare, decizie pe care a atacat-o la Curtea de Apel Bucureşti (Dosar nr. 270/2/2014 - cerere de suspendare a executării şi Dosar nr. 1.052/2/2014 - cerere de anulare). Mai arată că decizia Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat - ORNISS nu a fost motivată şi că ceea ce a generat trecerea sa în rezervă „a fost - aparent - greşeala că ar fi facilitat scurgerea de informaţii clasificate către persoane neautorizate“. Reclamantul arată că, în acest temei, s-a solicitat retragerea certificatului de securitate şi, subsecvent, punerea la dispoziţie a sa, apoi trecerea în rezervă. 18. Analizând actele normative aplicabile în speţă, Curtea constată că, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 80/1995, cadrele militare sunt în serviciul naţiunii şi se pot afla în una dintre următoarele situaţii: „a) în activitate, când ocupă o funcţie militară. Calitatea de cadru militar în activitate se menţine şi pe timpul cât acestea sunt eliberate din funcţii pentru a urma diferite forme de pregătire în interesul serviciului, sunt suspendate din funcţii, precum şi atunci când sunt puse la dispoziţie: în vederea încadrării sau trecerii în rezervă ori în retragere; pentru cazurile de boală stabilite prin hotărâre a Guvernului; pe timpul cât sunt în captivitate […]; b) în rezervă, când nu ocupă o funcţie militară, dar întrunesc condiţiile prevăzute de lege pentru a fi chemate să îndeplinească serviciul militar ca rezervişti concentraţi sau mobilizaţi, iar la nevoie, în calitate de cadre militare în activitate; c) în retragere, când, potrivit legii, nu mai pot fi chemate pentru îndeplinirea serviciului militar.“ Dispoziţiile art. 85 alin. 1 din Legea nr. 80/1995 reglementează ipotezele în care ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate pot fi trecuţi în rezervă sau direct în retragere, după caz. Alin. 2 al articolului menţionat prevede că trecerea în rezervă sau direct în retragere se face, după caz, din oficiu, la propunerea consiliilor de onoare sau la propunerea comandanţilor unităţilor din care fac parte, înaintată ierarhic. Textul de lege criticat, respectiv art. 85 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 80/1995, reglementează trecerea în rezervă sau direct în retragere, după caz, în ipoteza în care, după punerea la dispoziţie, potrivit legii, ca urmare a limitării nivelului de acces la informaţii clasificate, nu se identifică o funcţie corespunzătoare gradului deţinut cu o prevedere a nivelului de acces la informaţii clasificate înscrisă în fişa postului, la nivelul acordat după limitare. 19. Curtea reţine că accesul la informaţiile clasificate este permis numai în cazurile, în condiţiile şi prin respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002. Astfel, potrivit art. 7 alin. (1) din această lege, persoanele care vor avea acces la informaţii clasificate secrete de stat vor fi verificate, în prealabil, cu privire la onestitatea şi profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor informaţii. De asemenea art. 28 din Legea nr. 182/2002 prevede că accesul la informaţii secrete de stat este permis numai în baza unei autorizaţii scrise, eliberate de conducătorul persoanei juridice care deţine astfel de informaţii, după notificarea prealabilă la Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat - ORNISS, autorizaţie care se eliberează pe niveluri de secretizare, în urma verificărilor efectuate cu acordul scris al persoanei în cauză asupra acesteia. Durata de valabilitate a autorizaţiei este de până la 4 ani. În această perioadă verificările pot fi reluate oricând. Potrivit art. 28 alin. (5) din Legea nr. 182/2002, neacordarea autorizaţiei sau retragerea motivată a acesteia determină de drept interdicţia de acces la informaţii secrete de stat. În sensul Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 585/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 5 iulie 2002, noţiunea de „autorizaţie de acces la informaţii clasificate“ reprezintă documentul eliberat cu avizul instituţiilor abilitate, de conducătorul persoanei juridice deţinătoare de astfel de informaţii, prin care se confirmă că, în exercitarea atribuţiilor profesionale, posesorul acestuia poate avea acces la informaţii secrete de stat de un anumit nivel de secretizare, potrivit principiului necesităţii de a cunoaşte; noţiunea de „certificat de securitate“ semnifică documentul eliberat persoanei cu atribuţii nemijlocite în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate, respectiv funcţionarului de securitate sau salariatului din structura de securitate, care atestă verificarea şi acreditarea de a deţine, de a avea acces şi de a lucra cu informaţii clasificate de un anumit nivel de secretizare; noţiunea de „verificare de securitate“ reprezintă totalitatea măsurilor întreprinse de autorităţile desemnate de securitate, conform competenţelor, pentru stabilirea onestităţii şi profesionalismului persoanelor, în scopul avizării eliberării certificatului de securitate sau autorizaţiei de acces la informaţii clasificate. 20. Referitor la critica de neconstituţionalitate ce vizează încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, autorul excepţiei susţine că textele de lege criticate sunt neclare şi lipsite de previzibilitate, sub următoarele aspecte: durata punerii la dispoziţie; titularul obligaţiei şi titularul dreptului de a identifica o funcţie corespunzătoare gradului militar şi pentru care să fie suficient noul nivel de acces la informaţii clasificate; structurile care trebuie verificate pentru a obţine informaţii cu privire la o funcţie corespunzătoare; existenţa unei funcţii corespunzătoare la momentul verificării sau inclusiv existenţa într-un viitor previzibil, limitat ca durată, a unei asemenea funcţii (pentru motive precum: intrarea în vigoare la o dată viitoare certă a unui nou stat de funcţii deja aprobat, eliberarea certă a unei funcţii prin împlinirea vârstei maxime permisă de lege pentru serviciul militar activ etc.). Referitor la critica autorului privind lipsa de claritate şi previzibilitate a textelor de lege criticate, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale privind art. 1 alin. (5) din Constituţie, una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). 21. În speţă, Curtea constată că militarul căruia i s-a redus nivelul de acces la informaţii clasificate este pus la dispoziţie, potrivit legii, iar, în ipoteza în care nu se identifică o funcţie corespunzătoare gradului deţinut cu o prevedere a nivelului de acces la informaţii clasificate înscrisă în fişa postului, la nivelul acordat după limitare, potrivit art. 85 alin. 1 din Legea nr. 80/1995, poate fi trecut în rezervă sau direct în retragere, după caz. Curtea reţine că, potrivit art. 82 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 80/1995, „Situaţia ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor în activitate, care sunt puşi la dispoziţie, se soluţionează după cum urmează: a) pentru cei puşi la dispoziţie în vederea încadrării sau trecerii în rezervă ori în retragere, în termen de cel mult 3 luni. În cazuri excepţionale, cu aprobarea ministrului apărării naţionale, acest termen poate fi prelungit cu încă cel mult 3 luni. Pe timpul cât se află în această situaţie, cei în cauză îndeplinesc atribuţiile stabilite de comandanţii unităţilor militare la a căror dispoziţie sunt;“. Astfel, susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate - potrivit cărora nu este reglementată durata punerii la dispoziţie - nu sunt întemeiate. De altfel, numai în ipoteza în care, după punerea sa la dispoziţie, nu se identifică o funcţie corespunzătoare gradului deţinut cu o prevedere a nivelului de acces la informaţii clasificate înscrisă în fişa postului, la nivelul acordat după limitare, militarul poate fi trecut în rezervă sau direct în retragere, după caz, potrivit art. 85 alin. 1 din Legea nr. 80/1995. 22. Aplicând jurisprudenţa Curţii Constituţionale la cauza de faţă, Curtea constată că faptul că legea nu prevede explicit obligaţia compartimentului de resurse umane de a identifica, întro perioadă rezonabilă explicit precizată, funcţii deja libere corespunzătoare noului nivel de acces la informaţii clasificate sau funcţii care se vor elibera la o dată certă şi într-o perioadă rezonabilă concret determinată, chiar la nivelul întregului minister, nu poate conduce la neconstituţionalitatea textelor de lege criticate din perspectiva lipsei de claritate şi de previzibilitate. 23. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, prin îngrădirea dreptului la muncă, deoarece textele de lege criticate ar permite desfiinţarea raporturilor de muncă în mod arbitrar, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată. Potrivit textelor de lege criticate, trecerea în rezervă sau direct în retragere se face doar după punerea la dispoziţie, potrivit legii, ca urmare a limitării nivelului de acces la informaţii clasificate şi numai atunci când nu se identifică o funcţie corespunzătoare gradului deţinut cu o prevedere a nivelului de acces la informaţii clasificate înscrisă în fişa postului, la nivelul acordat după limitare. 24. În jurisprudenţa sa referitoare la art. 41 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 545 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 25 ianuarie 2005, că acest text constituţional nu poate fi interpretat în sensul că, oricând, orice persoană poate opta pentru exercitarea unei profesii ori a unei meserii sau pentru alegerea oricărui loc de muncă fără a avea pregătirea şi calificarea corespunzătoare ori fără a face dovada că a obţinut avizul, autorizaţia sau atestatul, în cazul în care pentru exercitarea unei profesii sau meserii se cere, pe lângă absolvirea studiilor ori calificarea necesară, şi acest lucru. Obţinerea acestor avize, autorizaţii sau atestări este motivată de specificul fiecărei profesii sau meserii care presupune o calificare corespunzătoare, precum şi anumite aptitudini pe care cel ce doreşte să exercite acea meserie sau profesie trebuie să le aibă, tocmai pentru îndeplinirea sarcinilor de la locul de muncă ales. Totodată, prin Decizia nr. 41 din 24 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 24 februarie 2006, Curtea a stabilit că, de principiu, instituirea, prin lege, a unor condiţii pentru ocuparea unor funcţii sau exercitarea unor profesii nu reprezintă o încălcare a dreptului la muncă şi la alegerea profesiei. 25. Având în vedere acestea, nu se poate susţine că textele de lege criticate ar permite desfiinţarea raporturilor de muncă în mod arbitrar, deoarece trecerea în rezervă sau direct în retragere se face doar în caz de limitare a nivelului de acces la informaţii clasificate şi numai atunci când, după punerea la dispoziţie, nu se identifică o funcţie corespunzătoare noului nivel de acces la informaţii clasificate. Totodată, Curtea reţine că, pe perioada punerii la dispoziţie, persoana în cauză beneficiază de drepturile salariale, potrivit legii, iar instituţia militară are obligaţia de face demersuri pentru identificarea unei funcţii corespunzătoare noului nivel de acces la informaţiile clasificate. 26. În ceea ce priveşte critica referitoare la discriminarea negativă interzisă de art. 16 alin. (1) din Constituţie, autorul excepţiei susţine că faptele imputabile pot fi contestate de militarul despre care se presupune că le-a săvârşit, în cadrul procedurilor disciplinare, potrivit cărora militarul se poate apăra şi îşi poate expune apărările, punctele de vedere, însă, în cazul faptelor neimputabile, niciun text de lege nu permite asemenea proceduri, cu consecinţele negative deja explicate. Referitor la încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, Curtea Constituţională a statuat, în mod constant, în jurisprudenţa sa, că acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). 27. Dispoziţiile de lege criticate - potrivit cărora militarul poate fi trecut în rezervă sau în retragere, după caz, în ipoteza în care, după punerea la dispoziţie, potrivit legii, ca urmare a limitării nivelului de acces la informaţii clasificate, nu se identifică o funcţie corespunzătoare gradului deţinut cu o prevedere a nivelului de acces la informaţii clasificate înscrisă în fişa postului, la nivelul acordat după limitare - nu conţin nicio normă discriminatorie şi nu instituie niciun privilegiu cu privire la un drept sau o libertate fundamentală. 28. Cu privire la critica referitoare la faptul că militarul nu cunoaşte regulile după care se desfăşoară procedura avizării (acordării), retragerii sau revalidării autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, având în vedere că actul administrativ nu este accesibil şi nici opozabil, Curtea constată că, pe de-o parte, aceste aspecte reprezintă eventuale critici aduse prevederilor Legii nr. 182/2002, care reglementează cazurile, condiţiile şi procedura de acces la informaţiile clasificate, lege care, însă, nu constituie obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate. Pe de altă parte, aşa cum susţine chiar autorul excepţiei, prin cererea de chemare în judecată, împotriva deciziei prin care i s-a retras certificatul de acces la informaţii clasificate de un anumit nivel, a formulat plângere prealabilă la Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat şi a formulat cerere de suspendare a executării acestei decizii la Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. 29. De altfel, Curtea mai reţine că, în acelaşi sens, s-a pronunţat recent asupra dispoziţiilor art. 85 alin. 1 lit. m) din Legea nr. 80/1992, prin Decizia nr. 126 din 28 februarie 2019, nepublicată la data pronunţării prezentei decizii. 30. În final, cu privire la solicitarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate de a se analiza, în mod suplimentar, încălcarea art. 53 din Constituţie, privind restrângerea exerciţiului unui drept sau al unei libertăţi fundamentale, Curtea constată că nu poate primi această solicitare, întrucât, potrivit jurisprudenţei sale, temeiurile excepţiei de neconstituţionalitate sunt cele precizate prin încheierea de sesizare a instanţei de judecată în faţa căreia a fost invocată excepţia, astfel că în faţa Curţii Constituţionale nu pot fi invocate alte temeiuri ale excepţiei decât cele stabilite prin încheierea de sesizare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 272 din 23 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 4 septembrie 2013). 31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Doru Paraschiv în Dosarul nr. 1.575/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 85 alin. 1 lit. n) şi alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 mai 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
