Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Oana Cristina Puică │- magistrat-asistent│
└─────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Tofănică în Dosarul nr. 132/110/2016/a1 al Tribunalului Bacău - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 244D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei este nemulţumit, în realitate, de modul în care procurorul a înţeles să efectueze urmărirea penală. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea nr. 49/P din 22 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 132/110/2016/a1, Tribunalul Bacău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Tofănică cu ocazia soluţionării unei cauze penale - aflate în faza de cameră preliminară - referitoare la trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) din Codul penal, şi a unei infracţiuni de părăsire a locului accidentului, faptă incriminată de art. 338 alin. (1) din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 324 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 131 alin. (1) şi (2) privind rolul Ministerului Public şi ale art. 132 alin. (1) referitor la statutul procurorului, precum şi ale art. 20 referitor la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, arată că inculpatul a fost trimis în judecată, printre altele, pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) din Codul penal, iar, potrivit art. 56 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură penală, în cazul infracţiunii prevăzute la art. 188 din Codul penal, urmărirea se efectuează în mod obligatoriu de către procuror. Or, în baza dispoziţiilor art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală, procurorul a delegat organelor de cercetare penală efectuarea, în cauză, a cvasi- majorităţii actelor de urmărire penală. Invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil, şi anume Hotărârea din 23 octombrie 1990, pronunţată în Cauza Moreira de Azevedo împotriva Portugaliei. 6. Tribunalul Bacău - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală este neîntemeiată. În acest sens arată că dreptul la apărare al inculpatului este garantat pe tot parcursul urmăririi penale, prin prisma drepturilor conferite de dispoziţiile art. 83 lit. b) şi d), art. 89, art. 90, art. 92, art. 94 şi ale art. 95 din Codul de procedură penală. Astfel, pe tot parcursul urmăririi penale, inculpatul are dreptul de a consulta dosarul şi de a propune administrarea de probe în această fază a procesului penal, cu posibilitatea formulării de plângeri împotriva modului de soluţionare a cererilor sale. Or, dispoziţiile art. 324 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală reglementează cu privire la efectuarea urmăririi penale de către procuror, instituind posibilitatea acestuia de a delega organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire, fără a aduce însă atingere sub niciun aspect dreptului inculpatului la un proces echitabil. Ţinând seama de rolul procurorului de apărător al ordinii de drept şi al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, care conduce şi supraveghează, cu respectarea principiului legalităţii şi al imparţialităţii, activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, este evident că, prin posibilitatea conferită de textul de lege criticat, se dă expresie dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare. În plus, persoanele interesate nu sunt împiedicate în niciun fel să îşi exercite dreptul la apărare în condiţiile prevăzute de lege şi să sesizeze procurorului care supraveghează urmărirea penală orice neregularităţi menite a prejudicia drepturile procesuale. Totodată, în cursul urmăririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, potrivit art. 92 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu excepţiile prevăzute de lege. În baza dispoziţiilor art. 83 lit. d) din Codul de procedură penală, în tot cursul procesului penal, inculpatul are dreptul de a propune administrarea de probe în condiţiile prevăzute de lege, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii, iar, în conformitate cu prevederile art. 89 din acelaşi cod, suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de unul ori de mai mulţi avocaţi în tot cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi al judecăţii, iar organele judiciare sunt obligate să îi aducă la cunoştinţă acest drept. În plus, dispoziţiile de lege criticate reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală. 7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Faptul că, în anumite cazuri, organele de cercetare penală efectuează anumite acte de urmărire penală nu echivalează cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil, întrucât respectivele acte de urmărire penală se efectuează în numele procurorului şi numai după emiterea unei ordonanţe de către acesta. Posibilitatea emiterii unei astfel de ordonanţe de către procuror este reglementată de dispoziţiile art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală, prin urmare nu se poate susţine că delegarea aduce atingere principului legalităţii care guvernează activitatea procurorilor. Totodată, organele de cercetare penală îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control al procurorului, aspect ce dă expresie prevederilor art. 131 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora parchetele conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii. În plus, dispoziţiile de lege criticate se aplică în mod egal tuturor celor vizaţi de ipoteza normelor, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare, astfel încât nu se poate reţine nici încălcarea prevederilor art. 16 din Legea fundamentală. În cazurile în care procurorul deleagă efectuarea unor acte de urmărire penală, persoanele interesate nu sunt împiedicate în niciun fel să îşi exercite dreptul la apărare. Astfel, inculpatul are dreptul de a propune administrarea de probe în condiţiile prevăzute de lege, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii, având, totodată, posibilitatea să sesizeze procurorului care supraveghează cercetarea penală orice neregularităţi. 9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 324 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Astfel, arată că soluţia legislativă criticată are ca fundament instituţia delegării reglementată de prevederile art. 201 din Codul de procedură penală, potrivit cărora organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate dispune efectuarea unui act de procedură şi prin delegare dată numai unui organ sau unei instanţe de judecată ierarhic inferioare. În plus, dispoziţiile de lege criticate impun şi limitele delegării, astfel că punerea în mişcare a acţiunii penale, luarea sau propunerea măsurilor restrictive de drepturi şi libertăţi, încuviinţarea de probatorii ori dispunerea celorlalte acte sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul delegării. Prin urmare, prevederile art. 324 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere principiilor constituţionale privind egalitatea în drepturi, rolul Ministerului Public şi statutul procurorului. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 324 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "(3) În cazurile în care procurorul efectuează urmărirea penală, poate delega, prin ordonanţă, organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire penală.(4) Punerea în mişcare a acţiunii penale, luarea sau propunerea măsurilor restrictive de drepturi şi libertăţi, încuviinţarea de probatorii ori dispunerea celorlalte acte sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul delegării prevăzute la alin. (3)." 13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 131 alin. (1) şi (2) privind rolul Ministerului Public şi ale art. 132 alin. (1) referitor la statutul procurorului, precum şi ale art. 20 referitor la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 324 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală, ci este nemulţumit, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare de către procuror a respectivelor prevederi de lege. Or, Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele ce ţin de aplicarea legii (Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, şi Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23), acestea urmând a fi soluţionate de către instanţele judecătoreşti. Atât interpretarea conţinutului normelor juridice, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii la situaţia de fapt dedusă judecăţii, cât şi aprecierea legalităţii activităţii desfăşurate de organele de urmărire penală sunt, în speţă, de competenţa judecătorului de cameră preliminară. În cazuri similare, Curtea a reţinut că a răspunde criticilor autorului excepţiei într-o astfel de situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. 15. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Tofănică în Dosarul nr. 132/110/2016/a1 al Tribunalului Bacău - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 mai 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
