Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina-Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (6) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Costică Botez în Dosarul nr. 9.655/193/2018 al Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 366D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că se critică o omisiune legislativă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 30 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 9.655/193/2018, Judecătoria Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (6) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Excepţia a fost ridicată de Costică Botez într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire a sentinţei prin care s-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991. În plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se solicitase înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu avertismentul. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că textul de lege criticat aduce atingere art. 1, art. 5 şi art. 21 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, raportate la art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Plângerea contravenţională formulată în cauză îngrădeşte dreptul la apărare sub aspectul imposibilităţii solicitării aplicării unei sancţiuni contravenţionale direct proporţionale cu elementele de circumstanţiere pentru fiecare faptă în parte. Această prevedere nu dă dreptul cetăţeanului sancţionat contravenţional să primească o sancţiune conformă cu pericolul social concret prin raportare la persoana contravenientului şi conduita acestuia, ceea ce aduce atingere şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 6. Judecătoria Botoşani - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată atât pentru argumentele prezentate de autorul excepţiei, cât şi pentru că sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Din acest punct de vedere nu este asigurată egalitatea cetăţenilor în faţa legii contravenţionale, în contextul în care o situaţie de fapt lipsită de pericol social concret poate fi analizată de judecător şi sancţionată cu avertisment în cazul unor contravenienţi, iar alţi contravenienţi sunt excluşi de plano de la acest tip de individualizare a sancţiunii contravenţionale. 7. Pe lângă tratamentul agreat de legea specială, discriminatoriu prin excesiva severitate, aplicabil în cazul construirii fără autorizaţie, este în mod vădit restrâns exerciţiul dreptului de acces liber la o instanţă al contravenienţilor aflaţi în situaţia de a contesta sancţiunea aplicată, aspecte care conturează o neconstituţionalitate a articolului criticat şi din perspectiva încălcării art. 21 alin. (2) şi a art. 53 din Constituţie. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar textul de lege criticat asigură un tratament juridic identic tuturor persoanelor care se află în ipoteza normei, respectiv persoanelor care săvârşesc contravenţii la regimul autorizării construcţiilor. Astfel, persoanele care intenţionează să edifice sau să desfiinţeze o construcţie au o obligaţie unică şi egală de a obţine autorizaţia conform Legii nr. 50/1991, iar în cazul încălcării acestei obligaţii, vor suporta sancţiunile legale (amenda contravenţională) şi dispunerea unor măsuri complementare (oprirea executării lucrărilor şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie), fără nicio discriminare, aşa cum dispune art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. 10. Referitor la critica de neconstituţionalitate formulată prin raportare la art. 21 din Legea fundamentală, se constată că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece textul criticat nu conţine norme de natură să îngrădească liberul acces la justiţie, iar dispoziţiile legale criticate nu restrâng exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii în materia regimului autorizării construcţiilor. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 26 alin. (6) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „În condiţiile prezentei legi nu se aplică sancţiunea avertisment.“ 14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) şi (2) - Accesul liber la justiţie, precum şi celor ale art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a reţinut că nu este aplicabilă sancţiunea avertismentului în domeniul contravenţiilor la regimul edificării de construcţii, însă o atare reglementare reprezintă opţiunea legiuitorului, care poate stabili, în virtutea dreptului său suveran şi în limitele prevăzute de Legea fundamentală, reguli adaptate fiecărei situaţii. Constituie, de asemenea, atributul său exclusiv edictarea de reglementări cu privire la natura sancţiunilor şi severitatea acestora, în funcţie de gravitatea faptei şi de valorile sociale afectate sau expuse riscului de a fi periclitate prin săvârşirea acesteia, iar verificarea oportunităţii adoptării unor astfel de reguli excedează competenţei Curţii Constituţionale. De altfel, faţă de gradul de pericol social al faptelor ce pot constitui contravenţii la regimul executării lucrărilor de construcţii, de împrejurările specifice în care pot fi săvârşite, de modul şi mijloacele de săvârşire, precum şi de consecinţele posibile ale acestora, opţiunea legiuitorului de a nu permite aplicarea sancţiunii avertismentului apare ca justificată prin importanţa valorilor pe care le protejează, respectiv viaţa şi siguranţa persoanelor. Cu alte cuvinte, legiuitorul a apreciat că, faţă de gradul de pericol social al faptelor ce pot constitui contravenţii în această materie, aplicarea avertismentului nu poate fi suficientă pentru atingerea dublului scop, preventiv şi educativ, al sancţiunii (a se vedea Decizia nr. 383 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 8 octombrie 2021, paragraful 27). 16. Aplicând aceste considerente de principiu la cauza de faţă, Curtea observă că, în ceea ce priveşte încălcarea art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, precum şi a art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, faţă de gradul de pericol social al faptelor ce pot constitui contravenţii la regimul executării lucrărilor de construcţii şi de consecinţele posibile ale acestora, opţiunea legiuitorului este justificată prin importanţa valorilor pe care le protejează, respectiv viaţa şi siguranţa persoanelor. În acest context, instanţa judecătorească are posibilitatea să individualizeze sancţiunea, aplicând textele de lege care reglementează fapta contravenţională şi sancţiunea aferentă, apreciind asupra pericolului social concret prin raportare la persoana contravenientului şi conduita acestuia. 17. Garantarea accesului la justiţie al contravenientului, a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare nu are legătură cu opţiunea legiuitorului de a exclude aplicarea sancţiunii avertismentului în ceea ce priveşte executarea lucrărilor de construcţii. Acestea sunt drepturi procedurale asigurate prin posibilitatea contestării procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei şi a căii de atac împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă potrivit art. 31 alin. (1) şi art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. 18. Referitor la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a stabilit în mod constant că principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă unor situaţii egale trebuie să le corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit, iar încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării are loc atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.006 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 1 februarie 2013, sau Decizia nr. 256 din 17 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998). Or, în cauză, textul de lege criticat nu instituie diferenţieri pe criterii arbitrare, ci este deopotrivă aplicabil tuturor celor care săvârşesc contravenţii la regimul edificării construcţiilor, în sensul că sancţiunea avertismentului nu poate fi aplicată niciunuia dintre contravenienţi. Aşadar, în interiorul acestei categorii de persoane, niciun individ nu se bucură de un regim mai favorabil faţă de alte persoane care au săvârşit acelaşi tip de contravenţie (a se vedea Decizia nr. 464 din 14 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 9 ianuarie 2014). 19. Referitor la dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituţionale invocate, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în capitolul II - Drepturile şi libertăţile fundamentale din titlul II - Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale din Constituţie (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 267 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020, paragraful 26). 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Costică Botez în Dosarul nr. 9.655/193/2018 al Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 26 alin. (6) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Decizia se comunică Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 mai 2023. Definitivă şi general obligatorie. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina-Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
