Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2.539 alin. (2) teza a doua din Codul civil şi ale art. 204 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Electro Test 2006 - S.R.L. din comuna Berca, judeţul Buzău, în Dosarul nr. 25.528/200/2014 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.484D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a transmis la dosar note scrise, prin care solicită admiterea acesteia. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Precizează că prevederile de lege criticate reglementează o situaţie tranzitorie, fiind vorba despre o situaţie juridică anterioară modificată printr-o lege nouă, ipoteză care nu determină încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, referitoare la neretroactivitatea legii civile. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 2 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 25.528/200/2014, Judecătoria Buzău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2.539 alin. (2) teza a doua din Codul civil şi ale art. 204 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Electro Test 2006 - S.R.L. din comuna Berca, judeţul Buzău, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui litigiu civil generat de neîndeplinirea obligaţiilor contractuale constând în plata contravalorii unor lucrări de defrişare pentru realizarea unor linii de transport a energiei electrice. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se critică retroactivitatea prevederilor legale supuse controlului, în măsura în care se aplică şi raporturilor juridice născute înainte de intrarea în vigoare a actualului Cod civil. De asemenea, se susţine că sunt nesocotite şi prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, prin raportare la prevederile art. 3, 8 şi 13 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Referitor la prevederile art. 204 din Legea nr. 71/2011, s-a arătat că nu pot fi considerate ca fiind norme derogatorii ori tranzitorii menite să extindă efectele prevederilor art. 2.539 alin. (2) teza a doua din Codul civil şi asupra unor raporturi juridice născute înainte de intrarea în vigoare a actualului Cod civil. 7. Judecătoria Buzău - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând cele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă prin Decizia nr. 2.339 din 19 iulie 2014 cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor criticate faţă de prescripţiile începute anterior intrării în vigoare a actualului Cod civil, în sensul că acestea sunt aplicabile situaţiilor tranzitorii, începute sub imperiul vechii reglementări şi continuate sub imperiul noii codificări. Ca atare, se apreciază că dispoziţiile legale criticate reglementează o normă derogatorie de la prevederile art. 6 alin. (4) din Codul civil, fără să contravină însă prevederilor art. 15 din Constituţie. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile de lege criticate fiind conforme dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate în motivarea criticii. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 2.539 alin. (2) teza a doua din Codul civil şi ale art. 204 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, care au următoarea redactare: - Art. 2.539 alin. (2) teza a doua din Codul civil: „(2) [Prescripţia nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenţie în procedura insolvenţei sau a urmăririi silite a renunţat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă]. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripţia este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiţia însă ca noua cerere să fie admisă.“ – Art. 204 din Legea nr. 71/2011: „Dispoziţiile art. 2.539 alin. (2) teza a II-a din Codul civil se aplică şi în cazul cererii de chemare în judecată sau de arbitrare introduse după intrarea în vigoare a Codului civil.“ 13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (5) privind legalitatea şi art. 15 alin. (1) şi (2) referitor la universalitatea drepturilor şi a obligaţiilor şi la neretroactivitatea legii civile. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că problematica pretinsei retroactivităţi a textelor de lege criticate în cauza de faţă a mai format obiectul analizei Curţii Constituţionale, care, prin Decizia nr. 587 din 21 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 976 din 8 decembrie 2017, paragraful 27, a reţinut că prevederile art. 204 din Legea nr. 71/2011 raportate la art. 2.539 alin. (2) teza a II-a din Codul civil reprezintă o normă tranzitorie specială, derogatorie de la regula instituită prin art. 201 din Legea nr. 71/2011, potrivit căreia prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit. Această derogare reprezintă o veritabilă aplicaţie a principiului aplicării imediate a legii noi, în conformitate cu care noile prevederi se aplică şi efectelor viitoare ale unor situaţii juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi (facta pendentia). 15. Curtea a observat (paragraful 28) că, prin aplicarea efectului întreruptiv de prescripţie al noii cereri de chemare în judecată, introduse după intrarea în vigoare a legii noi, şi în privinţa prescripţiilor începute şi neîmplinite la această dată, legiuitorul nu a făcut altceva decât să reglementeze un efect viitor al unei situaţii juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi (facta pendentia), în acord cu principiul aplicării imediate a legii noi. 16. În acelaşi sens, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat că aplicarea imediată a legii noi semnifică faptul că o situaţie juridică produce acele efecte juridice care sunt prevăzute de legea în vigoare la data constituirii ei (tempus regit factum) şi nu echivalează cu încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, ci este în concordanţă cu principiul activităţii legii, potrivit căruia orice act normativ acţionează cât timp este în vigoare, fiind aplicabil tuturor actelor, faptelor şi situaţiilor juridice născute după acest moment (a se vedea în acest sens Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragrafele 19 şi 21). 17. De asemenea legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 287 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2004). 18. Prin Decizia nr. 587 din 21 septembrie 2017, mai sus citată, paragraful 30, Curtea a apreciat că, dacă s-ar da curs susţinerilor potrivit cărora prevederile art. 2.539 alin. (2) teza a doua din Codul civil s-ar aplica doar prescripţiilor începute şi împlinite după intrarea în vigoare a Codului civil, ar însemna că prevederile normei tranzitorii cuprinse în art. 204 din Legea nr. 71/2011 nu şi-ar mai găsi aplicabilitatea în nicio situaţie practică, având în vedere că, prin ipoteză, unei cereri de chemare în judecată introduse după intrarea în vigoare a Codului civil, şi în care se pune problema intervenirii prescripţiei al cărei început se situează tot după acest moment, îi sunt pe deplin aplicabile noile reglementări legale, fără a mai fi necesară o dispoziţie tranzitorie în acest sens. Or, tocmai acesta este motivul pentru care legiuitorul nu a prevăzut în cuprinsul textului de lege criticat nicio referire expresă la data începerii cursului prescripţiei, respectiv înainte sau după intrarea în vigoare a Codului civil, aceasta nefiind necesară, având în vedere că prescripţiilor începute şi împlinite sub imperiul legii noi le este pe deplin aplicabilă legea nouă. În consecinţă, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. 19. În ceea ce priveşte raportarea la dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea fundamentală, referitoare la universalitatea drepturilor şi a obligaţiilor, Curtea observă că acestea conferă fiecărei persoane posibilitatea de a beneficia de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi de a-şi asuma obligaţiile prevăzute de acestea. Textul constituţional menţionat instituie un principiu de largă aplicaţie şi, ca urmare a formulării sale generice, nu poate fi invocat în sine pentru evidenţierea unor eventuale vicii de neconstituţionalitate. 20. Nu poate fi reţinută nici critica privitoare la pretinsa nesocotire a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, prin raportare la prevederile art. 3, art. 8 şi art. 13 din Legea nr. 24/2000. Acestea, în esenţă, impun respectarea normelor de tehnică legislativă la elaborarea proiectelor de lege/propunerilor legislative (art. 3), dispun cu privire la forma de redactare a actelor normative (art. 8) şi precizează că actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislaţiei (art. 13). Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, nu se pot distinge însă argumente care să tindă la demonstrarea încălcării prevederilor din Legea fundamentală invocate. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Electro Test 2006 - S.R.L. din comuna Berca, judeţul Buzău, în Dosarul nr. 25.528/200/2014 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 2.539 alin. (2) teza a doua din Codul civil şi cele ale art. 204 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Buzău - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 februarie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
