Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 din Codul penal în ceea ce priveşte sintagma „îndeplineşte în mod defectuos - îndeplineşte prin încălcarea legii“, excepţie ridicată de Ioan Popa şi Maria Pătraşcu în Dosarul nr. 4.760/102/2013 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.055D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă. Se arată, în acest sens, că atribuţia încălcată sau defectuos îndeplinită trebuie să fie prevăzută de o dispoziţie legală ce reglementează activitatea unei persoane juridice. Însă autorii excepţiei susţin că au fost trimişi în judecată în calitate de persoane fizice pentru comiterea unei infracţiuni de abuz în serviciu comise prin încălcarea unor atribuţii care sunt prevăzute, în mod expres, de legea specială, care este Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Se susţine însă că ordonanţa anterior menţionată nu vizează conduita persoanei fizice, motiv pentru care critica formulată constituie o chestiune de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale analizate, nefiind arătate problemele de neconstituţionalitate a acesteia. Or, în aceste condiţii, soluţia pronunţată de instanţa de contencios constituţional ar trebui să răspundă tocmai la întrebarea dacă în sarcina persoanei fizice se poate reţine elementul obiectiv al infracţiunii de abuz în serviciu, în ipoteza invocată de autorii excepţiei, în măsura în care ordonanţa antereferită se adresează în mod direct şi neechivoc persoanelor juridice. Se susţine că legiuitorul ar putea face trimitere la o altă lege în cuprinsul actului normativ analizat, dar această trimitere trebuie stabilită în mod expres pentru ca efectul dispoziţiei de trimitere să constea tocmai în aplicarea corectă şi clară a unei dispoziţii legale. Se mai arată că soluţia legislativă criticată constituie opţiunea legiuitorului, iar eventuale critici ar tinde la modificarea acesteia. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 22 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.760/102/2013, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 297 din Codul penal în ceea ce priveşte sintagma „îndeplineşte în mod defectuos - îndeplineşte prin încălcarea legii“, excepţie ridicată de Ioan Popa şi Maria Pătraşcu într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului declarat de autorii excepţiei împotriva unei sentinţe penale prin care aceştia au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că, având în vedere cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, respectiv că sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“ se interpretează în sensul că „îndeplineşte prin încălcarea legii“, altfel spus atribuţiile pe care funcţionarul public le îndeplineşte în mod defectuos trebuie să fie prevăzute într-un act normativ cu forţă de lege, este univoc acceptat faptul că art. 297 din Codul penal constituie o normă în alb, care se completează cu prevederile altor acte normative pentru a întregi latura obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu; mai exact, norma criticată împrumută din conţinutul actelor normative ce reglementează atribuţiile de serviciu susceptibile de a fi încălcate de către funcţionarii publici pentru a se putea reţine săvârşirea acestei infracţiuni. 6. În aceste condiţii, se apreciază că atât dispoziţiile art. 297 din Codul penal, în mod distinct, cât şi prevederile aceluiaşi articol raportate la o normă completatoare trebuie supuse examenului de constituţionalitate. Astfel, prevederile art. 297 din Codul penal, analizate individual, au fost supuse controlului de constituţionalitate, fiind pronunţate de către Curtea Constituţională mai multe decizii, printre care cea anterior invocată, însă nu se poate reţine aceeaşi realitate juridică în privinţa supunerii dispoziţiilor art. 297 din Codul penal raportate la normele completatoare controlului instanţei de contencios constituţional. 7. Se susţine că infracţiunea de abuz în serviciu poate avea ca subiect activ atât o persoană fizică, cât şi o persoană juridică, aspect ce rezultă din definiţia „funcţionarului public“ prevăzută la art. 175 din Codul penal. Mai mult, atribuţiile şi obligaţiile funcţionarilor publici sunt, de regulă, reglementate în acte normative distincte, împărţite pe domenii de activitate, astfel cum impun normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative; de asemenea, anumite acte normative ce reglementează domenii mai largi pot cuprinde norme care privesc atât răspunderea juridică a persoanelor fizice, cât şi răspunderea persoanelor juridice. 8. Aşadar, se susţine că unui medic, persoană fizică, nu i-ar putea fi imputată o faptă de abuz în serviciu, dacă atribuţia încălcată de acesta aparţinea unităţii spitaliceşti, care este o persoană juridică, iar, per a contrario, o unitate spitalicească nu ar putea răspunde pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu pentru încălcarea unei obligaţii reglementate în sarcina medicului. Cu alte cuvinte, atunci când subiectul activ al infracţiunii de abuz în serviciu este o persoană fizică, atribuţia încălcată sau defectuos îndeplinită trebuie să fie prevăzută de o normă legală ce îi era destinată, respectiv o normă ce reglementează activitatea unei persoane fizice. 9. Se susţine că nici dispoziţiile Codului penal sau ale altor acte normative, nici decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau ale Curţii Constituţionale nu prevăd distincţia anterior menţionată, fapt ce conduce la aplicarea abuzivă a prevederilor art. 297 din Codul penal, cu încălcarea dispoziţiilor Legii fundamentale. 10. Se arată că, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, au fost trimise în judecată persoane fizice pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, comisă prin încălcarea unor atribuţii reglementate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii; or, ordonanţa de urgenţă anterior menţionată nu vizează conduita persoanei fizice. 11. Se arată că această lacună legislativă creează situaţii în care legea penală se aplică, prin analogie, în defavoarea inculpatului, în speţă, unor funcţionari publici persoane fizice fiindu-le imputate fapte de abuz în serviciu săvârşite prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor specifice unei persoane juridice, aspect ce reprezintă o extindere a aplicării unei norme penale de incriminare cu privire la o categorie de persoane pe care nu le prevede în mod expres. Or, o astfel de interpretare extensivă contravine principiului legalităţii incriminării şi a pedepsei, o conduită ilicită, cum este încălcarea dispoziţiilor art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, putând fi sancţionată contravenţional atunci când aparţine unei persoane juridice şi putând fi sancţionată penal atunci când autorul faptei este o persoană fizică. În acest context se ridică întrebarea dacă în sarcina persoanei fizice se poate reţine latura obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu săvârşite cu încălcarea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 - în măsura în care ordonanţa de urgenţă analizată se adresează, în mod direct şi neechivoc, unei persoane juridice -, fără să fie încălcate principiul legalităţii incriminării şi caracterul proporţional al răspunderii penale. De asemenea, se ridică întrebarea dacă principiul subsidiarităţii răspunderii penale se aplică, în măsura în care persoana fizică, subiect activ al infracţiunii de abuz în serviciu, poate răspunde civil ca urmare a încălcării prevederilor art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 de către autoritatea contractantă, ipoteză în care persoana juridică este amendată contravenţional, aspect ce atrage răspunderea delictuală a organelor de conducere. 12. Se susţine că în viziunea Curţii Constituţionale exprimată în cuprinsul Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 se statuează că principiul legalităţii incriminării impune ca numai legiuitorul primar să poată stabili conduita pe care destinatarul legii este obligat să o respecte; or, în condiţiile analizate, de vreme ce legiuitorul a dorit sancţionarea persoanei juridice pentru încălcarea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, iar cuprinsul întregii ordonanţe de urgenţă face referire la autoritatea contractantă, rezultă cu claritate faptul că destinatarul legii este autoritatea contractantă, persoana fizică nefiind destinatar al dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 şi neputând fi sancţionată pentru încălcarea prevederilor acesteia. Altfel spus, se arată că, dacă persoana juridică poate fi subiect activ al infracţiunii de abuz în serviciu, dispoziţiile art. 297 din Codul penal pot fi completate cu cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, în vederea reţinerii în sarcina acesteia a infracţiunii de abuz în serviciu, raţionament juridic care nu este aplicabil însă în cazul persoanei fizice. 13. Se arată că o interpretare contrară încalcă cerinţa previzibilităţii legii, prevăzută la art. 1 alin. (5) din Constituţie, nefiind rezonabil a presupune că persoanele vor lua în calcul posibilitatea de a răspunde penal în baza unor dispoziţii legale din care nu reiese clar faptul că le sunt destinate, cu atât mai mult cu cât actul normativ în integritatea sa reglementează, ca formă a răspunderii juridice, doar răspunderea contravenţională în sarcina persoanei juridice. 14. Se conchide că dispoziţiile legale criticate încalcă standardul de previzibilitate a legii şi principiul proporţionalităţii şi, prin urmare, principiul securităţii juridice şi că persoana care are calitatea de funcţionar public în sensul legii penale trebuie să poată determina, fără echivoc, care este comportamentul său ce poate avea semnificaţie penală, acest raţionament nefiind posibil în cazul dispoziţiilor legale care nu îi sunt adresate şi care prevăd doar răspunderea contravenţională. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi la cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a arătat că legea trebuie să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile, această cerinţă fiind îndeplinită atunci când un justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte, din însuşi textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe şi în urma obţinerii unei asistenţe judiciare adecvate, care sunt actele şi omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală şi care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora. 15. Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că infracţiunea de abuz în serviciu, reglementată la art. 297 din Codul penal, astfel cum a fost amendată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016, respectă atât principiul legalităţii incriminării, cât şi standardele de calitate a legii prevăzute de Constituţia României. 16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 17. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 297 din Codul penal sunt constituţionale. Se susţine, în acest sens, că elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu nu necesită alte intervenţii din partea legiuitorului, acestea îndeplinind cerinţele de calitate a legii, inclusiv previzibilitatea. Se mai arată că, în stabilirea vinovăţiei pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, inculpatul nu este obligat să îşi dovedească nevinovăţia, sarcina probei revenind organului de urmărire penală sau instanţei de judecată; mai mult, în situaţia în care există probe referitoare la vinovăţia inculpatului, acesta are dreptul de a proba lipsa temeiniciei lor. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016. 18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 297 din Codul penal în ceea ce priveşte sintagma „îndeplineşte în mod defectuos - îndeplineşte prin încălcarea legii“. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate Curtea reţine că autorii critică, în realitate, prevederile art. 297 din Codul penal, care au următorul cuprins: "(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA." 21. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii şi ale art. 23 alin. (12) cu privire la legalitatea incriminării şi a pedepsei. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că textul criticat este neconstituţional întrucât, nefăcând distincţie între condiţiile răspunderii penale a persoanei fizice şi cele ale răspunderii penale a persoanei juridice pentru infracţiunea de abuz în serviciu, acesta permite condamnarea persoanei fizice pentru o faptă prevăzută la art. 297 din Codul penal săvârşită cu încălcarea unei atribuţii de serviciu specifice persoanei juridice. 23. În acest sens se face, în mod expres, referire la situaţia din cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, în care medicul este tras la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută la art. 297 din Codul penal coroborat cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, despre care se afirmă că poate fi reţinută doar în sarcina spitalelor, care sunt persoane juridice. 24. În realitate, aspectele anterior menţionate aparţin sferei activităţii de interpretare şi aplicare a legii, organele judiciare fiind cele care au atribuţia de a interpreta prevederile art. 297 din Codul penal, prin raportare la alte acte normative care prevăd atribuţii de serviciu ale funcţionarului public în sensul legii penale, şi de a le aplica în cauzele deduse judecăţii. Altfel spus, distincţia invocată de autorii excepţiei între răspunderea penală a persoanei fizice şi răspunderea penală a persoanei juridice pentru infracţiunea de abuz în serviciu trebuie făcută pe cale judiciară, în procesul de aplicare a prevederilor legale supuse controlului de constituţionalitate. 25. Aşadar, argumentele formulate de autorii excepţiei în susţinerea acesteia nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, ci critici referitoare la modalitatea de interpretare şi aplicare a legii de către organele judiciare în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate. 26. Or, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată […]“. 27. Pentru aceste motive, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 din Codul penal este inadmisibilă. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 din Codul penal, excepţie ridicată de Ioan Popa şi Maria Pătraşcu în Dosarul nr. 4.760/102/2013 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
