Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 377 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Ion Dicu în Dosarul nr. 2.262/214/2019 al Judecătoriei Costeşti. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 371D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care, făcând referire la Decizia nr. 499 din 13 iulie 2021 şi la Decizia nr. 251 din 23 aprilie 2019, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 6 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.262/214/2019, Judecătoria Costeşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 377 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Ion Dicu cu ocazia soluţionării unei cauze penale în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dreptul la un proces echitabil presupune dreptul părţilor la un proces public în faţa unei instanţe judecătoreşti independente şi imparţiale, constituită, în prealabil, prin lege, în vreme ce dreptul de acces la justiţie presupune eliminarea oricăror impedimente nejustificate, de natură să împiedice posibilitatea unei persoane de a se adresa instanţei de judecată, pentru apărarea şi realizarea drepturilor sale. Principiul nediscriminării, consacrat la nivel constituţional şi european, presupune aplicarea unui tratament egal cetăţenilor de către autorităţile naţionale, inclusiv instanţele de judecată şi legiuitor. Câtă vreme legea penală recunoaşte dreptul inculpatului de a fi ascultat de către instanţa de judecată, în procedura simplificată de judecată, acelaşi drept trebuie recunoscut şi persoanei vătămate/părţii civile, pentru a nu genera o inegalitate de tratament juridic incompatibilă cu principiile mai sus expuse, pentru a nu îngreuna în mod nejustificat dreptul persoanei vătămate/părţii civile de acces la un tribunal şi, nu în ultimul rând, pentru garantarea caracterului echitabil al procesului, în dimensiunea aparenţei de imparţialitate. Astfel, o interpretare a prevederilor criticate care ar conduce la eliminarea dreptului persoanei vătămate de a fi ascultată nemijlocit de către judecătorul cauzei sale contravine dispoziţiilor Legii fundamentale şi legislaţiei europene de nivel convenţional şi supraconstituţional. 6. Judecătoria Costeşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Susţine că dispoziţiile legale criticate întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate, având în vedere că, potrivit prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, normele juridice nu există izolat, ci ele trebuie raportate la întreg ansamblul normativ din care fac parte. Accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar recunoaşterea învinuirii este, de asemenea, o procedură la care inculpatul are dreptul. Acest drept, ca orice alt drept fundamental, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credinţă, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor în egală măsură ocrotite ale tuturor subiectelor de drept, inclusiv ale inculpatului. 7. Stabilirea de către legiuitor a procedurii în cazul recunoaşterii învinuirii nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanţă cu exigenţele generale proprii unui stat de drept. Nu se poate susţine că prin respingerea cererii părţii vătămate de a fi audiată în cursul cercetării judecătoreşti s-a încălcat principiul egalităţii în drepturi, întrucât încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă. Or, în prezenta cauză nu este vorba despre situaţii egale, partea vătămată/civilă beneficiind de un tratament juridic diferenţiat faţă de inculpat. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 377 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: "(1) Dacă a dispus ca judecata să aibă loc în condiţiile prevăzute la art. 375 alin. (1), instanţa administrează proba cu înscrisurile încuviinţate.(2) Înscrisurile pot fi prezentate la termenul la care instanţa se pronunţă asuprea cererii prevăzute la art. 375 alin. (1) sau la un termen ulterior, acordat în acest scop. Pentru prezentarea de înscrisuri instanţa nu poate acorda decât un singur termen. (3) Dispoziţiile art. 383 alin. (3) se aplică în mod corespunzător. (4) Dacă instanţa constată, din oficiu, la cererea procurorului sau a părţilor, că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare trebuie schimbată, este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă. Dispoziţiile art. 386 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. (5) Dacă pentru stabilirea încadrării juridice, precum şi dacă, după schimbarea încadrării juridice, este necesară administrarea altor probe, instanţa, luând concluziile procurorului şi ale părţilor, dispune efectuarea cercetării judecătoreşti, dispoziţiile art. 374 alin. (5)-(10) aplicându-se în mod corespunzător." 12. Autorul excepţiei susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la claritatea şi previzibilitatea legilor, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiţie. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6, 7 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi Protocolul 12 la Convenţie, şi prevederile art. 21 şi 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi prevederile art. 82 alin. 2 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, raportat la art. 10 din Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că a răspuns unei critici identice, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Astfel, prin Decizia nr. 754 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 22 martie 2017, Curtea a observat că procedura simplificată de judecată în cazul recunoaşterii învinuirii nu constituie o noutate în materie procesual penală, fiind reglementată pentru prima dată de dispoziţiile art. 320^1 din vechiul Cod de procedură penală - introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010 -, cu titlul de derogare de la dreptul comun, ce presupune soluţionarea cu celeritate a unor cauze penale pentru care cercetarea judecătorească propriu-zisă devine redundantă, întrucât în faza de urmărire penală au fost dezlegate toate aspectele legate de existenţa infracţiunii şi de vinovăţia inculpatului (a se vedea Decizia nr. 484 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 10 august 2015, paragraful 12). 14. Curtea a reţinut că recurgerea la procedura simplificată de judecată în cazul recunoaşterii învinuirii presupune manifestarea de voinţă a inculpatului de a apela la această procedură, precum şi o recunoaştere în totalitate a faptelor reţinute în sarcina sa. Cu toate acestea, simpla manifestare de voinţă a inculpatului de a recurge la procedura simplificată de judecată şi declaraţia formală de recunoaştere a învinuirii nu conduc automat la aplicarea acestei proceduri şi a unei pedepse în limitele prevăzute de art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, instanţa de judecată fiind cea care, verificând dacă probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, dispune urmarea sau neurmarea acestei proceduri. 15. În acest context, Curtea a constatat că, pentru a se putea pronunţa asupra cererii formulate de inculpat, instanţa de judecată nu se va limita doar la ascultarea acestuia, ci, după acest moment, potrivit art. 375 alin. (1) din Codul de procedură penală, va lua concluziile procurorului şi ale celorlalte părţi cu privire la îndeplinirea condiţiilor de aplicare a procedurii simplificate, inclusiv cele ale persoanelor care s-au constituit părţi civile în dosarul respectiv. Astfel, partea civilă are posibilitatea de a pune concluzii cu privire la procedura în cazul recunoaşterii învinuirii, ceea ce presupune inclusiv concluzii circumscrise laturii penale a cauzei. 16. De altfel, Curtea a observat că dispoziţiile art. 375 referitor la procedura recunoaşterii învinuirii se regăsesc în cuprinsul capitolului II - Judecata în primă instanţă - al titlului III - Judecata - din Codul de procedură penală, ceea ce presupune că această etapă este subsecventă epuizării procedurii în camera preliminară. Or, inclusiv în această etapă, partea civilă sau partea vătămată poate formula cereri şi excepţii referitoare la competenţa, legalitatea sesizării instanţei, precum şi la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, cu efecte directe asupra laturii penale a cauzei. 17. În continuare, Curtea a constatat că, prin Decizia nr. 107 din 25 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 27 aprilie 2016, paragrafele 17 şi 18, a reţinut că, potrivit art. 374 alin. (4) coroborat cu art. 375 alin. (2) şi art. 377 din Codul de procedură penală, în cursul cercetării judecătoreşti simplificate pot fi administrate, în suplimentarea probatoriului administrat în faza de urmărire penală, probe cu înscrisuri. Dacă, potrivit vechii reglementări, în procedura simplificată de judecată puteau fi administrate doar înscrisuri în circumstanţiere, potrivit actualei reglementări, pot fi administrate atât înscrisuri în circumstanţiere, cât şi pentru soluţionarea acţiunilor penală şi civilă, prin urmare, acestea pot fi atât în favoarea, cât şi în defavoarea inculpatului. Astfel, inclusiv partea civilă poate solicita administrarea de înscrisuri în circumstanţiere, precum şi pentru soluţionarea acţiunilor penală şi civilă. 18. Curtea a apreciat că, deşi în cursul cercetării judecătoreşti simplificate singurele mijloace de probă ce pot fi administrate în suplimentarea probatoriului administrat în faza de urmărire penală sunt doar înscrisurile, fiind exclusă posibilitatea administrării vreunui alt mijloc de probă, aceasta nu determină o inegalitate de arme între părţile din procesul penal. Astfel, dispoziţiile art. 374 alin. (4) coroborat cu art. 375 alin. (2) şi art. 377 din Codul de procedură penală se aplică în egală măsură atât inculpatului, cât şi celorlalte părţi, inclusiv părţii civile, nereglementându-se o situaţie diferită, mai favorabilă, pentru vreunul dintre aceştia. 19. De asemenea, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 107 din 25 februarie 2016, precitată, că, potrivit art. 377 alin. (5) din Codul de procedură penală, dacă, după admiterea cererii inculpatului de a fi judecat în procedura simplificată, instanţa constată că pentru stabilirea încadrării juridice este necesară administrarea altor probe, precum şi dacă, după schimbarea încadrării juridice, constată acelaşi lucru, luând concluziile procurorului şi ale părţilor, dispune efectuarea cercetării judecătoreşti potrivit procedurii comune. 20. Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Ion Dicu în Dosarul nr. 2.262/214/2019 al Judecătoriei Costeşti şi constată că dispoziţiile art. 377 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Costeşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 mai 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Marian Enache Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
