Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 328 din 19 mai 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) teza finală, ale art. 44 alin. (3) şi ale art. 45 alin. (1) lit. d) teza finală şi alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 328 din 19 mai 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) teza finală, ale art. 44 alin. (3) şi ale art. 45 alin. (1) lit. d) teza finală şi alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 862 din 1 septembrie 2022

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) teza finală, ale art. 44 alin. (3) şi ale art. 45 alin. (1) lit. d) teza finală şi alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Newamport Asfalt - S.R.L. din municipiul Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.521/107/2017* al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 547D/2019.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 24 martie 2022, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, şi a domnului avocat Răzvan Constantin Murariu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, a amânat pronunţarea pentru data de 7 aprilie 2022 şi, ulterior, pentru acelaşi motiv, pentru 19 mai 2022, când a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    3. Prin Încheierea din 28 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 5.521/107/2017* al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) teza finală, ale art. 44 alin. (3) şi ale art. 45 alin. (1) lit. d) teza finală şi alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanta Societatea Newamport Asfalt - S.R.L. din municipiul Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului declarat împotriva unei sentinţe civile pronunţată de Tribunalul Alba, prin care instanţa a luat act de renunţarea la judecată a reclamantei şi a respins atât cererea acesteia de exonerare de la plata taxei judiciare de timbru, astfel cum a fost eşalonată de instanţa de judecată prin încheiere, cât şi solicitarea de radiere din evidenţele organului fiscal a datoriei derivând din timbrajul datorat în cauză.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia invocă existenţa unui vid legislativ în ceea ce priveşte posibilitatea exonerării de la plata taxei judiciare de timbru şi a evitării dării în debit a justiţiabilului, în condiţiile în care dacă se doreşte renunţarea la procesul civil, conform art. 406 din Codul de procedură civilă, ca urmare a imposibilităţii achitării taxei judiciare de timbru, astfel cum a fost stabilită prin cererea de acordare a facilităţilor de plată a acesteia, acest lucru este imposibil. Autoarea excepţiei susţine, astfel, că ar trebuie să existe un termen procedural, de decădere, în care justiţiabilul să aibă posibilitatea de a renunţa la cererea de chemare în judecată până la plata primei rate/tranşe din taxa judiciară de timbru, astfel cum a fost eşalonată prin cererea de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, fără să existe sancţiunea dării în debit către organele fiscale, astfel cum este reglementat prin art. 44 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, şi, doar ulterior acestui termen procedural de „răzgândire“ cererea de chemare în judecată să fie comunicată părţii adverse.
    5. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanţa de judecată susţine că textele de lege criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 reprezintă norme de procedură care reglementează soluţionarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a taxei judiciare de timbru, ce constituie un incident procedural prealabil antamării fondului de către instanţa de judecată. Menţionează, totodată, că instanţa constituţională a statuat că eventualele greşeli ale instanţelor de judecată nu pot reprezenta motive de neconstituţionalitate care ar putea fi cenzurate pe calea controlului de constituţionalitate exercitat de instanţa de contencios constituţional care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, iar nu cu privire la modul de aplicare a legii.
    6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    7. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    8. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    9. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 33 alin. (2) teza finală, ale art. 44 alin. (3) şi ale art. 45 alin. (1) lit. d) teza finală şi alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins normativ:
    - Art. 33 alin. (2) teza finală: „Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă, obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei. Prin aceeaşi comunicare instanţa îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispoziţiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce priveşte complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanţa însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condiţiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, decât după soluţionarea cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru.“;
    – Art. 44 alin. (3): „În cazul eşalonării sau amânării, instanţa transmite hotărârea de încuviinţare, care constituie titlu executoriu, organelor competente, potrivit art. 41, pentru urmărirea executării obligaţiei de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părţii din taxa datorată, la termenele stabilite.“;
    – Art. 45 alin. (1) lit. d) teza finală şi alin. (2) teza întâi:
    "(1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii: […]
    d) când acţiunea corect timbrată a fost anulată în condiţiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă sau când reclamantul a renunţat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât;
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. d), e) şi i) se restituie jumătate din taxa plătită, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) taxa se restituie proporţional cu admiterea contestaţiei. În cazul prevăzut la alin. (1) lit. h) se restituie jumătate din taxa plătită, indiferent de modalitatea în care a fost soluţionat procesul, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti."

    10. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora „Nimeni nu este mai presus de lege“, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare, ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi privind dreptul de proprietate privată, ale art. 45 care consacră libertatea economică, ale art. 56 alin. (2), potrivit cărora „Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale“, ale art. 124 alin. (1) şi (2) referitoare la înfăptuirea justiţiei, ale art. 135 alin. (2) lit. a) potrivit cărora „Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;“, şi art. 136 alin. (5), potrivit cărora „Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.“ De asemenea, se invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 şi ale art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi interzicerea abuzului de drept, ale art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, care consacră protecţia proprietăţii, precum şi a celor ale art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil.
    11. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 283 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 20 iulie 2016, Decizia nr. 749 din 22 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iunie 2019, Decizia nr. 722 din 20 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 martie 2019, Decizia nr. 457 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 14 octombrie 2019, Decizia nr. 357 din 3 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 949 din 5 octombrie 2021, sau Decizia nr. 599 din 30 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1150 din 3 decembrie 2021, prin care s-a statuat în sensul constituţionalităţii reglementării criticate.
    12. Din perspectiva criticilor formulate în speţă, Curtea reţine că, potrivit art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru. Aceste taxe judiciare de timbru sunt datorate de către toate persoanele fizice şi juridice şi reprezintă plata serviciilor prestate de către instanţele judecătoreşti, precum şi de către Ministerul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind stabilite în mod diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de lege.
    13. Cât priveşte sediul materiei pentru acordarea ajutorului public judiciar, Curtea reţine că persoanele fizice beneficiază de acesta în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, în schimb persoanele juridice pot beneficia, în anumite condiţii, doar de facilităţi sub formă de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, potrivit art. 42 alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Prin urmare, persoanele juridice nu beneficiază de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, care vizează exclusiv persoanele fizice, ci numai de facilităţi în privinţa plăţii taxelor judiciare de timbru, acordate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.
    14. Astfel, potrivit art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, orice persoană fizică poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale, iar potrivit art. 42 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008. În ceea ce priveşte persoanele juridice, potrivit art. 42 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, „instanţa acordă persoanelor juridice, la cerere, facilităţi sub formă de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acţiuni şi cereri introduse la instanţele judecătoreşti“, în situaţia în care „cuantumul taxei reprezintă mai mult de 10% din media venitului net pe ultimele 3 luni de activitate“ sau când „plata integrală a taxei nu este posibilă deoarece persoana juridică se află în curs de lichidare sau dizolvare ori bunurile acesteia sunt, în condiţiile legii, indisponibilizate“. Totodată, în mod excepţional, instanţa poate acorda persoanelor juridice reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în alte cazuri în care apreciază, faţă de datele referitoare la situaţia economico-financiară a persoanei juridice, că plata taxei de timbru, la valoarea datorată, ar fi de natură să afecteze în mod semnificativ activitatea curentă a persoanei juridice.
    15. În acest context, prin Decizia nr. 260 din 22 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 16 iulie 2021, paragraful 23, Curtea a reţinut faptul că numai persoanele fizice pot beneficia de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008. Persoanele juridice, astfel cum s-a arătat, intră sub incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, iar instanţa poate acorda facilităţi şi acestora, în mod excepţional, şi în alte cazuri în care se apreciază, faţă de datele referitoare la situaţia economico-financiară a persoanei juridice, că plata taxei judiciare de timbru la valoarea datorată ar fi de natură să afecteze în mod semnificativ activitatea curentă a persoanei juridice. Persoanele juridice nu se află în aceeaşi situaţie cu persoanele fizice, natura juridică diferită a acestora şi scopul pentru care este înfiinţată persoana juridică reprezintă temeiuri suficiente pentru a se aplica un tratament juridic diferit, dar cu menţinerea principiului conform căruia indiferent de natura persoanei, statul are obligaţia pozitivă de a reglementa un cadru juridic care să cuprindă remedii pentru ca părţile să facă faţă cheltuielilor de judecată, exigenţă a accesului liber la justiţie.
    16. Curtea constată că, potrivit art. 15 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, asupra cererii pentru acordarea ajutorului public judiciar formulată de persoana fizică instanţa se pronunţă, fără citarea părţilor, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu, iar potrivit art. 15 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii, cerere care se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, instanţa pronunţându-se prin încheiere irevocabilă. Curtea observă că astfel cum reiese din cadrul legislativ analizat, persoana fizică beneficiază de calea de atac a reexaminării doar împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar, spre deosebire de persoana juridică, în cazul căreia legiuitorul nu distinge, astfel încât aceasta poate formula cerere de reexaminare indiferent de modalitatea de soluţionare a cererii de acordare a ajutorului public judiciar de către instanţă, respectiv atât împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar, cât şi împotriva încheierii prin care instanţa acordă facilităţi, sub formă de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în situaţia în care acestea nu profită persoanei juridice. În acest sens sunt dispoziţiile art. 43 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, care dispune că asupra cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei de timbru instanţa se pronunţă fără citare, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu, iar împotriva încheierii părţile interesate pot formula cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii, această cerere fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
    17. Raportat la acelaşi cadru legislativ, Curtea reţine că potrivit art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă, obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei, prin aceeaşi comunicare instanţa punând în vedere reclamantului şi posibilitatea de a formula cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Instanţa nu va proceda însă la comunicarea cererii de chemare în judecată în condiţiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, decât după soluţionarea cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru.
    18. În jurisprudenţa sa, spre exemplu fiind Decizia nr. 749 din 22 noiembrie 2018, precitată, paragrafele 43 şi 44, referitor la termenele prevăzute de art. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 stabilite de legiuitor pentru a face dovada achitării taxei judiciare de timbru sau pentru formularea cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, Curtea a statuat, în mod constant, că reglementarea de către legiuitor a condiţiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite. Mai mult, obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 608 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 24 noiembrie 2015). De asemenea, Curtea a reţinut că din coroborarea art. 139 şi art. 56 din Constituţie rezultă că acestea instituie garanţia că obligaţia constituţională a cetăţenilor de a contribui prin impozite, taxe şi alte contribuţii la bugetul de stat se face în condiţiile legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 479 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 997 din 12 decembrie 2016, paragraful 20).
    19. Raportat la situaţia de fapt din cauza dedusă judecăţii, Curtea reţine că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este o persoană juridică ce a iniţiat un demers judiciar în calitate de reclamantă, constând într-o acţiune civilă în pretenţii pentru repararea prejudiciului creat prin fapta delictuală comisă de către Unitatea Administrativ-Teritorială Oraş Cugir. Având în vedere că acţiunea în cadrul căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate este o acţiune în pretenţii, deci evaluabilă în bani, Curtea învederează faptul că art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 stabileşte în mod clar şi explicit modalitatea de taxare a unor astfel de acţiuni introduse la instanţele judecătoreşti. Prin urmare, Curtea apreciază că pornind un atare demers judiciar, reclamanta - autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, trebuia să previzioneze, în mod responsabil şi realist, implicaţiile unei asemenea acţiuni în justiţie din punctul de vedere al cuantumului taxei judiciare de timbru ce trebuie achitată. În acest context, Curtea reţine că, în temeiul art. 42 alin. (2) şi (4) coroborat cu art. 44 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, reclamanta a formulat o cerere prin care a solicitat să se dispună acordarea facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru sub forma reducerii şi/sau eşalonării pe o perioadă de 24 de luni a cuantumului taxei judiciare de timbru sau amânarea achitării acesteia pentru o perioadă de cel puţin 6 luni.
    20. În acest sens, prin Decizia nr. 722 din 20 noiembrie 2018, precitată, paragraful 26, Curtea a reţinut că în măsura în care reclamanţii au solicitat ei înşişi eşalonarea sau amânarea plăţii taxelor judiciare de timbru, rezultă că au apreciat că dispun de mijloacele necesare plăţii taxei în aceste condiţii. În plus, reclamanţii cunosc anticipat care sunt consecinţele legale ale cererii de eşalonare sau amânare a plăţii taxelor judiciare de timbru, astfel încât sunt liberi să decidă cu privire la modul în care îşi vor exercita dreptul de acces la justiţie, anterior formulării acestei cereri. Prin urmare, şi această categorie de persoane are posibilitatea de a refuza anticipat achitarea taxei judiciare de timbru anterior formulării cererii de amânare sau eşalonare a acesteia, sub sancţiunea anulării cererii de chemare în judecată.
    21. De altfel, din această perspectivă, în ceea ce priveşte problema previzibilităţii stabilirii şi achitării taxelor judiciare de timbru, pentru asigurarea predictibilităţii normelor de procedură, astfel încât părţile să cunoască încă de la momentul sesizării instanţei care este modul de judecată a pricinii lor şi a securităţii situaţiei juridice a părţilor, prin Decizia nr. 811 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 12 martie 2019, paragraful 32, spre exemplu, Curtea a reţinut că dreptul naţional român prevede cu claritate ipotezele în care este datorată taxa judiciară de timbru, modalităţile sale de calcul şi consecinţele în caz de neplată, reclamantul putânduse aştepta, în mod rezonabil, ca aceste reguli să fie aplicate. Astfel, Curtea observă că art. 44 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 se referă la facilităţile fiscale acordate pentru plata taxelor judiciare de timbru, ce vor fi acordate, însă, numai persoanelor juridice. În cazul în care instanţa eşalonează plata taxelor judiciare de timbru, aceasta se poate face pe parcursul a cel mult 24 de luni şi pentru maximum 12 termene, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, în cazul în care instanţa eşalonează sau amână plata taxei judiciare de timbru, aceasta va transmite hotărârea de încuviinţare, care constituie titlu executoriu, organelor competente pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părţii din taxa datorată, la termenele stabilite. Persoana juridică ce a beneficiat de acordarea facilităţilor fiscale sub forma eşalonării sau amânării trebuie să aibă în vedere faptul că neplata uneia din aceste rate (indiferent de rată sau de cuantumul acesteia) sau nerespectarea unui termen de plată dintre cele stabilite de instanţă prin încheiere nu atrage anularea cererii ca insuficient timbrată de către instanţă, organele fiscale fiind cele care, în cazul eşalonării, procedează la urmărirea executării obligaţiei.
    22. Curtea a statuat, de altfel, în mod constant în jurisprudenţa sa că accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului. Aşa fiind, atunci când timbrarea acţiunii este o cerinţă imperativă a legii, judecătorul nu poate soluţiona o cerere fără a constata în prealabil valabilitatea efectuării plăţii taxei de timbru aferente valorii obiectului cererii de chemare în judecată (Decizia nr. 144 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 aprilie 2013).
    23. Raportat la susţinerile autoarei excepţiei, în sensul că ar trebui să poată dispune în mod liber şi fără ingerinţe, printr-un act de dispoziţie, de renunţarea la judecată şi de neachitarea primei rate din taxa judiciară de timbru, astfel cum a fost eşalonată de instanţa de judecată, Curtea precizează că noţiunea de „proces civil“ reprezintă mijlocul de realizare a justiţiei constând într-o serie de activităţi desfăşurate de către instanţă, părţi, organe de executare şi alte persoane sau organe care participă la înfăptuirea de către instanţele judecătoreşti a justiţiei, în vederea realizării sau stabilirii drepturilor civile, conform procedurii stabilite de lege. În sens tehnic şi juridic, procesul civil parcurge o evoluţie, în faze de desfăşurare, începând cu etapa sesizării instanţei şi până la actul final al judecăţii, care este hotărârea. Fiecare etapă evoluează, la rândul său, cu ajutorul şi în baza unor acte de procedură, care sunt stabilite de lege astfel încât să asigure scopul final al procesului - pronunţarea unei hotărâri.
    24. Din perspectiva criticilor formulate privind renunţarea la judecată, prin Decizia nr. 432 din 13 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 3 octombrie 2005, Curtea a reţinut că art. 406 din Codul de procedură civilă reglementează renunţarea la judecată a reclamantului, precum şi obligarea acestuia la cheltuieli de judecată, în condiţiile legii, ca urmare a renunţării la judecată. Obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată, atunci când renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, este consecinţa firească a culpei sale procesuale, urmând astfel să suporte cheltuielile ocazionate pentru cealaltă parte în legătură cu judecarea cauzei respective. Cât priveşte existenţa unei inegalităţi de tratament aplicabil părţilor din proces sub acest aspect, Curtea a reţinut că poziţia juridică a reclamantului care a declanşat procesul, dar care, ulterior, renunţă la judecată, este total diferită de cea a pârâtului chemat în judecată prin acţiunea introdusă de reclamant. Cu privire la nerestituirea taxei judiciare de timbru, în situaţia în care reclamantul renunţă la judecata cererii de chemare în judecată, Curtea a reţinut că legiuitorul are în vedere faptul că, în momentul în care justiţia a fost învestită cu judecarea unei cauze, mecanismul pe care îl presupun declanşarea şi desfăşurarea unui proces a fost deja pus în mişcare, ceea ce implică anumite cheltuieli. Totodată, având în vedere caracterul de serviciu public al justiţiei, legiuitorul a apreciat că restituirea taxei judiciare de timbru în situaţia renunţării la un anumit moment la judecată nu se justifică, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege.
    25. Astfel, prin Decizia nr. 722 din 20 noiembrie 2018, precitată, paragrafele 23 şi 24, Curtea a reţinut că în cazul în care se dispune amânarea sau eşalonarea plăţii taxei judiciare de timbru, hotărârea instanţei de judecată constituie titlu executoriu, fiind comunicată organelor de executare ale unităţilor administrativ-teritoriale, în vederea executării creanţelor. Curtea a apreciat însă că prin învestirea hotărârilor judecătoreşti cu titlu executoriu în ceea ce priveşte serviciile deja prestate de instanţele judecătoreşti ori în privinţa obligaţiilor reclamantului de a plăti în viitor taxa judiciară, legiuitorul a urmărit facilitarea executării creanţelor vizând această taxă. Acest fapt nu impietează în niciun fel asupra dreptului persoanelor de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime şi nici asupra libertăţii de a renunţa la judecată, în virtutea principiului disponibilităţii.
    26. Cu privire la reglementarea de către legiuitor în cuprinsul art. 45 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a situaţiilor în care sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în jurisprudenţa sa, de exemplu, Decizia nr. 264 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 6 iulie 2016, paragraful 20, Curtea a constatat că, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecată este prevăzută de lege, astfel încât stabilirea cazurilor în care se restituie taxele judiciare de timbru este de competenţa legiuitorului, judecătorul urmând să aprecieze care este cuantumul sumei care va fi reţinută, corespunzător, în funcţie de specificitatea cauzei şi a activităţilor desfăşurate până la momentul la care acesta constată că devine aplicabil vreunul dintre cazurile de restituire, integrală sau parţială, a sumei plătite de reclamant cu titlu de taxă judiciară de timbru.
    27. Referitor la susţinerile autoarei excepţiei formulate prin prisma unui cuantum împovărător al taxei judiciare de timbru care nu reprezintă o contraprestaţie în raport cu serviciul public ce urmează a fi prestat, ci dobândeşte caracterul unei sancţiuni care nu are nicio legătură cu pretinsul serviciu prestat de către statul român, Curtea precizează că taxele judiciare de timbru reprezintă acele sume de bani datorate bugetului public de către persoanele fizice sau juridice care solicită şi beneficiază de un serviciu public din partea unor instituţii publice, fără, însă, ca acest serviciu să reprezinte o contraprestaţie perfect echivalentă a sumei de bani plătite. Restituirea acestor taxe reprezintă o opţiune a legiuitorului, o facilitate pe care acesta o acordă în funcţie de specificul situaţiilor concrete. Instituirea taxei judiciare de timbru este o aplicare a principiului consacrat de art. 56 alin. (1) din Constituţie privind contribuţiile financiare, dispoziţii potrivit cărora „Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice“. Totodată, în considerarea dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din Constituţie, este la latitudinea legiuitorului stabilirea atât a modului de timbrare a cererilor, cât şi a cazurilor în care se justifică restituirea taxei de timbru.
    28. În subsidiar, cu privire la susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la inexistenţa unui termen procedural, de decădere, în care justiţiabilul să aibă posibilitatea de a renunţa la cererea de chemare în judecată până la plata primei rate/tranşe din taxa judiciară de timbru datorată, Curtea subliniază că aceste aspecte excedează competenţei Curţii Constituţionale care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, Curtea Constituţională nu are competenţa de a crea noi norme legale prin completarea unui text legal deja existent, ci doar să verifice conformitatea normelor existente cu exigenţele constituţionale şi să constate constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea acestora.
    29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Newamport Asfalt - S.R.L. din municipiul Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.521/107/2017* al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 33 alin. (2) teza finală, ale art. 44 alin. (3) şi ale art. 45 alin. (1) lit. d) teza finală şi alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 19 mai 2022.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ingrid Alina Tudora

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 328 din 19 mai 2022

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"