Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────────┬────────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼────────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────────┤
│Benke Károly │- magistrat-asistent-şef│
├─────────────────────┴────────────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi ale art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual (S.N.P.P.C.) din Ministerul Afacerilor Interne - Biroul Teritorial Suceava în Dosarul nr. 2.065/86/2015 al Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.129D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 10 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.065/86/2015, Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi ale art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual (S.N.P.P.C.) din Ministerul Afacerilor Interne - Biroul Teritorial Suceava într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de recurs formulate împotriva unei sentinţe civile prin care Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava a fost obligat la plata în favoarea membrilor de sindicat, reprezentaţi de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, a unei diferenţe de 3 lei/zi reprezentând actualizarea normei de hrană nr. 6 pe perioada 1 februarie 2013-30 iunie 2015, sume actualizate cu rata inflaţiei, precum şi a dobânzii legale aferente, începând cu data scadenţei fiecărei sume şi până la data plăţii efective. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că norma de hrană nr. 6 se acordă poliţiştilor în temeiul art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi al Hotărârii Guvernului nr. 65/2003 privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului aparţinând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul poliţistului. În anexa nr. 1 la hotărârea antereferită se arată că norma de hrană este de 5.010 calorii/om/zi acordate gratuit în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 26/1994, iar alocaţia financiară stabilită pentru aceasta a fost de 24 de lei, conform „Ordinului MApN nr. 117/2008“. Ulterior, prin Legea nr. 118/2010, aceste drepturi sunt diminuate cu 25%, revenind la valoarea de 24 de lei în baza actelor normative criticate la 1 decembrie 2012. Numai că, între timp, alocaţia financiară aferentă normei de hrană de 5.010 calorii/om/zi a crescut la 27 de lei, iar plata acestei sume, la nivel normativ, s-a realizat de abia prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2015, intrată în vigoare la 30 iunie 2015. 6. Datorită acestei situaţii normative, autorii excepţiei de neconstituţionalitate invocă o încălcare a art. 16 din Constituţie între cei care au primit alimente în natură sau hrană preparată şi au beneficiat, în consecinţă, de plafonul caloric prevăzut de legislaţia specială, deci pentru care s-a plătit de angajatori suma de 27 de lei, şi cei care au primit norma de hrană la echivalentul bănesc în cuantum de 24 de lei. 7. Se mai arată că una dintre măsurile de protecţie socială privind sănătatea salariaţilor care lucrează în condiţii deosebite, cât şi în condiţii speciale, este asigurarea hranei la nivelul caloric stabilit de specialiştii în nutriţie, astfel că sănătatea acestora, datorită plafonării normei de hrană la nivelul lunii iunie 2010, raportat la creşterea constantă a preţurilor la alimente, a fost afectată pe toată această perioadă, fiind, astfel, încălcat art. 41 alin. (2) din Constituţie. 8. Se mai subliniază că textele legale criticate aduc atingere dreptului fundamental privind alocaţia la normă de hrană şi alocarea dreptului la hrană, într-un mod disproporţionat şi discriminatoriu, ceea ce echivalează cu o diminuare a capacităţii îndeplinirii misiunilor, respectiv o afectare a asigurării menţinerii ordinii publice. Prin urmare, a avut loc o încălcare a dispoziţiilor art. 1 şi 14 din Convenţia pentru apărarea dreptului omului şi a libertăţilor fundamentale. 9. Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că dispoziţiile legale criticate nu încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât persoanelor aflate în aceeaşi situaţie cu reclamanţii le sunt incidente aceleaşi dispoziţii legale, actele normative criticate neinstituind excepţii. Se precizează faptul că norma de hrană nu este o componentă menţionată expres de art. 41 alin. (1) din Constituţie şi că maniera concretă de acordare a protecţiei sociale a muncii revine legiuitorului, care poate hotărî ce cuantum bănesc se acordă pentru protecţia sănătăţii sau pentru munca în condiţii deosebite sau speciale. Se mai apreciază că norma de hrană nu constituie un drept fundamental consacrat şi garantat de Constituţie, nu are fizionomia unui drept de proprietate, ci este un beneficiu acordat unor categorii profesionale, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea art. 53 din Constituţie. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât argumentele expuse în susţinerea acesteia vizează chestiuni de interpretare şi aplicare a legii, ce ţin de competenţa instanţelor judecătoreşti. 12. Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale. Se arată că acestea sunt aplicabile în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Pe de altă parte, se arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale. Or, alocaţia de hrană în limita plafonului stabilit la 5.010 calorii/om/zi printr-un act administrativ normativ nu poate fi considerată un drept fundamental. Pe cale de consecinţă, nu poate fi reţinută afectarea vreunui drept sau libertăţi fundamentale. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, precum şi cele ale art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014. Aceste texte au următorul cuprins: - Art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012: „Cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se majorează potrivit art. 1 alin. (1), fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010.“; – Art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012: „În anul 2013 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 şi art. 3-5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.“; – Art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013: „(1) În anul 2014, cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană şi, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum şi valoarea financiară a drepturilor de echipament se menţin în plată la nivelul stabilit pentru anul 2013.“; – Art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014: „(1) În anul 2015, cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană şi, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum şi valoarea financiară a drepturilor de echipament se menţin în plată la nivelul stabilit pentru anul 2014“. 16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (2) privind măsurile de protecţie socială a muncii, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea sunt invocate prevederile art. 1 privind obligaţia statului de a respecta drepturile omului, art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 708 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 20 martie 2017, Curtea a statuat că alocaţia pentru hrană reprezintă unul dintre drepturile acordate poliţiştilor în virtutea specificului activităţii pe care o desfăşoară, activitate care este de natură să supună organismul şi psihicul unor solicitări şi riscuri sporite. Curtea a constatat că, raportat la specificul activităţii desfăşurate de poliţişti, alocaţia de hrană poate fi privită ca o măsură de protecţie socială a acestei categorii profesionale, însă, nu se poate susţine că impactul acestui drept legal asupra raportului de serviciu este de natură să influenţeze legalitatea, caracterul judicios şi echitabil al acestuia şi nu poate fi văzut ca o măsură în lipsa căreia exercitarea drepturilor şi îndatoririlor ce decurg din raportul de serviciu ar fi supuse îndoielii ori ar da loc abuzului uneia dintre părţile raportului de serviciu. 18. În măsura în care protecţia socială a salariaţilor este văzută ca o modalitate de garantare şi protejare a exercitării dreptului la muncă, Curtea a apreciat că dreptul la alocaţia de hrană nu reprezintă un element esenţial pentru existenţa raportului de serviciu al poliţiştilor şi exercitarea drepturilor şi îndatoririlor ce decurg din acesta, ci doar o modalitate prin care legiuitorul, în funcţie de resursele financiare disponibile, a înţeles să creeze condiţii adecvate desfăşurării acestei profesii. Legiuitorul are libertatea de a opta care sunt modalităţile concrete prin care asigură diverselor categorii profesionale condiţiile adecvate desfăşurării muncii, fără a se putea considera că toate aceste măsuri reprezintă drepturi fundamentale, în măsura în care nu sunt determinante pentru existenţa şi desfăşurarea raporturilor de muncă. De asemenea, legiuitorul va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării acestor măsuri de protecţie socială, fără a fi necesar să se supună condiţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât acest text constituţional priveşte numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu şi cele stabilite prin legi. Având în vedere cele mai sus reţinute, Curtea a constatat că prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauză, dreptul la alocaţia de hrană nereprezentând un drept fundamental. 19. În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei referitoare la caracterul discriminatoriu al textelor de lege criticate, Curtea a constatat că, potrivit art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 9 aprilie 1998, de dreptul la hrană beneficiază personalul din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei - Direcţia Generală a Penitenciarelor şi Serviciul Independent de Protecţie şi Anticorupţie, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale. Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, se referă doar la o parte din acest personal, respectiv la poliţişti. Acest drept se acordă în limita unor plafoane calorice diferenţiate pe categorii de personal, plafoane care constituie norme de hrană zilnice şi care sunt prevăzute în anexa nr. 1 la ordonanţa amintită. Aşa cum s-a reţinut şi mai sus, acordarea acestui drept se poate face fie în natură, fie sub forma unei alocaţii valorice. 20. Situaţia personalului aparţinând structurilor Ministerului de Interne căruia i se aplică Statutul poliţistului şi care beneficiază pentru perioada în care se află în activitate de o alocaţie de hrană zilnică este reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului aparţinând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 7 februarie 2003. În anexa acestui act normativ sunt prevăzute normele de hrană zilnice, plafoanele calorice şi categoriile de personal pentru care se acordă acest drept. Diferenţierile între normele de hrană stabilite şi modalităţile de acordare a acestora se fac în funcţie de specificul activităţii şi gradul de solicitare apreciat ca fiind aferent activităţii desfăşurate. Prin urmare, fiecare dintre persoanele aflate în cadrul uneia dintre categoriile reglementate de anexa la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 se supune aceluiaşi tratament juridic ca toate celelalte persoane aflate în aceeaşi situaţie cu a sa. În acelaşi timp, fiecare categorie de persoane se află într-o situaţie distinctă sub aspectul condiţiilor care justifică acordarea normei de hrană în raport cu celelalte categorii de persoane menţionate în acelaşi act normativ. Or, având în vedere jurisprudenţa sa referitoare la principiul egalităţii în drepturi, Curtea a apreciat că dispoziţiile de lege criticate nu au efecte de natură a contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. 21. De asemenea, Curtea a reţinut că prin art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 se stabileşte o recuperare a reducerii cuantumului alocaţiei valorice de hrană, în două tranşe, fără a se putea depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010. Cuantumul stabilit prin această ordonanţă de urgenţă s-a păstrat până la sfârşitul anului 2012. Dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 au reglementat cuantumul alocaţiei valorice de hrană începând cu anul 2013, prin raportare la nivelul din decembrie 2012. Dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 au prevăzut acordarea aceluiaşi cuantum şi în anul 2014, iar dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 au stabilit acordarea alocaţiei valorice pentru hrană la nivelul stabilit pentru anul 2014. Prevederile art. 12 alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 au prevăzut că, începând cu data de 1 iulie 2015, cuantumul alocaţiei valorice pentru hrană se acordă la valoarea actualizată. Aşa fiind, apare ca evident că, până la data de 1 iulie 2015, acest drept s-a acordat în cuantumul stabilit de textele de lege supuse analizei de constituţionalitate. 22. Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei antereferite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual (S.N.P.P.C.) din Ministerul Afacerilor Interne - Biroul Teritorial Suceava în Dosarul nr. 2.065/86/2015 al Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi cu cele ale art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 mai 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Benke Károly ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
