Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Maria Eleonora Centea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 şi ale art. 56 alin. (1) lit. a)-c) şi alin. (2) din Legea nr. 70/2020 privind reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15 mai 2020, în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pentru prelungirea unor termene, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, a Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi a altor acte normative, excepţie ridicată de Valentin Laurenţiu Puşcaşu în Dosarul nr. 7.628/281/2020/a1 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.160 D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Se susţine că prevederile art. 11 alin. (1) din Constituţie, ce reglementează dreptul internaţional şi dreptul intern, nu au legătură cu soluţionarea cauzei. Cu privire la invocarea în prezenta cauză a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi, se arată că acestea presupun aplicarea unui regim juridic egal unor persoane aflate în situaţii similare. Or, din argumentele formulate de autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, atât oral, în faţa instanţei de judecată, cât şi în scris, rezultă că la termenul din 26 mai 2020, la momentul la care acesta a luat legătura cu avocatul, în sala de şedinţă erau prezenţi procurorul, grefierul şi personal din aparatul administrativ al penitenciarelor. Cu toate acestea, se susţine că din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale rezultă că procurorul nu se afla în sală în momentul videoconferinţei. Se mai arată că reţinerea prezenţei în sală a celorlalte persoane nu vizează neconstituţionalitatea textului criticat, ci gestionarea şedinţei de judecată, aspecte care excedează controlului de constituţionalitate. Se menţionează, de asemenea, că prin Legea nr. 114/2021 privind unele măsuri în domeniul justiţiei în contextul pandemiei de COVID-19 a fost abrogat art. 62 din Legea nr. 55/2020, ce reglementează audierea prin videoconferinţă. 4. Referitor la prevederile art. 56 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2020 se arată că acestea au în vedere ipoteza în care persoana vizată se află în stare de reţinere sau de arest preventiv în centrele Ministerului Afacerilor Interne; or, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, autorul excepţiei nu s-a aflat niciodată într-o astfel de ipoteză, acesta fiind identificat pe aeroport în momentul în care pe numele său fusese emis un mandat de executare a pedepsei, motiv pentru care a fost reţinut pe aeroport şi transferat la Spitalul Penitenciar Jilava. Pentru aceste considerente, dispoziţiile art. 56 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2020 nu au legătură cu soluţionarea cauzei, nefiind, prin urmare, întrunite condiţiile prevăzute la art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea penală nr. 841 din 23 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 7.628/281/2020/a1, Judecătoria Ploieşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 62 din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 şi ale art. 56 alin. (1) lit. a)-c) şi alin. (2) din Legea nr. 70/2020 privind reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15 mai 2020, în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pentru prelungirea unor termene, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, a Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi a altor acte normative, excepţie ridicată de Valentin Laurenţiu Puşcaşu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de redeschidere a procesului penal formulate de autorul excepţiei. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate nu asigură suficiente garanţii ale drepturilor fundamentale invocate, întrucât nu garantează confidenţialitatea discuţiilor dintre avocat şi client în cursul audierii prin mijloace tehnice audio şi video. 7. Judecătoria Ploieşti - Secţia penală, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform actului de sesizare, art. 62 din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, şi ale art. 56 alin. (1) lit. a)-c) şi alin. (2) din Legea nr. 70/2020 privind reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15 mai 2020, în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pentru prelungirea unor termene, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, a Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 14 mai 2020. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate Curtea reţine însă că sunt criticate, în realitate, dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 55/2020 şi ale art. 56 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2020 privind reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15 mai 2020, în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pentru prelungirea unor termene, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, a Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi a altor acte normative, care au următorul cuprins: - Art. 62 din Legea nr. 55/2020: „În cauzele penale, dacă organul judiciar apreciază că aceasta nu aduce atingere bunei desfăşurări a procesului ori drepturilor şi intereselor părţilor, persoanele private de libertate sunt audiate prin videoconferinţă la locul de deţinere, fără a fi necesar acordul acestora.“; – Art. 56 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2020: "(1) Prevederile referitoare la transferul persoanelor private de libertate, respectiv audierea prin videoconferinţă a acestora, cuprinse în reglementările privind măsurile pentru prevenirea şi combaterea pandemiei de COVID-19 se aplică în mod corespunzător şi în centrele de reţinere şi arestare preventivă ale Ministerului Afacerilor Interne, cu excepţia transferului persoanelor private de libertate care se dispune şi în următoarele cazuri: a) după trimiterea în judecată şi verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive, potrivit prevederilor art. 207 alin. (2)-(4) şi art. 348 alin. (2) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală; b) pentru buna desfăşurare a actului de justiţie, când au fost încarcerate în alt centru decât cel de pe raza teritorială a organului judiciar care efectuează urmărirea penală; c) când capacitatea legală de cazare a centrului este depăşită.(2) Pentru persoanele private de libertate în centrele de reţinere şi arestare preventivă ale Ministerului Afacerilor Interne dreptul la convorbiri telefonice se suplimentează la maximum 45 de minute pe zi.“" 12. Prevederile art. 62 din Legea nr. 55/2020 au fost abrogate prin art. 17 lit. b) din Legea nr. 114/2021 privind unele măsuri în domeniul justiţiei în contextul pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 457 din 29 aprilie 2021. Cum însă Curtea Constituţională a fost sesizată cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate anterior operaţiunii de abrogare menţionate mai sus, dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 55/2020 sunt aplicabile în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate. Pentru acest motiv şi având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea reţine ca obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate prevederile art. 62 din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 şi ale art. 56 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2020. 13. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 11 alin. (1) referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) şi (2) cu privire la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 cu privire la dreptul la apărare, precum şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia susţine că audierea prin videoconferinţă a persoanelor private de libertate nu asigură garanţiile procesuale specifice dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare, fără a formula argumente în susţinerea pretinsei încălcări prin textele criticate a prevederilor art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu motivează nici pretinsa încălcare, prin dispoziţiile legale criticate, a prevederilor constituţionale ale art. 11 alin. (1) referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) cu privire la egalitatea în drepturi, invocate în prezenta cauză. 15. Or, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a reţinut că orice excepţie de neconstituţionalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă şi intrinsecă ce va cuprinde trei elemente, şi anume textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că, în ipoteza în care excepţia de neconstituţionalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituţional invocat nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate, fie datorită generalităţii sale, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat, o astfel de excepţie trebuie respinsă, ca inadmisibilă. 16. În acelaşi sens a statuat Curtea prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prin care a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Având în vedere caracterul general al textelor constituţionale invocate, precum şi lipsa explicitării pretinsei relaţii de contrarietate a dispoziţiilor de lege criticate faţă de acestea, Curtea a constatat că nu se poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituţionalitate, motiv pentru care a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate invocată în respectiva cauză (a se vedea în acest sens Decizia nr. 373 din 28 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 14 octombrie 2019). 17. Prin deciziile anterior menţionate, Curtea a reţinut, totodată, că dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale prevăd condiţia motivării excepţiilor de neconstituţionalitate, fapt pentru care Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte formularea unor motive de neconstituţionalitate. Acest aspect ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 146 lit. d) din Constituţie. 18. Pentru aceste motive şi având în vedere că, în prezenta cauză, nu se poate desluşi în mod rezonabil o critică de neconstituţionalitate formulată de autorul excepţiei, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 62 din Legea nr. 55/2020 şi ale art. 56 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2020. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 şi ale art. 56 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2020 privind reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15 mai 2020, în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pentru prelungirea unor termene, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, a Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi a altor acte normative, excepţie ridicată de Valentin Laurenţiu Puşcaşu în Dosarul nr. 7.628/281/2020/a1 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Ploieşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 mai 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
