Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Ioan Călin Igna-Oargă în Dosarul nr. 658/107/2019 al Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.797D/2019. 2. La apelul nominal, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, se prezintă domnul avocat Cosmin Ionuţ Oprea, din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 3.290D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Dorin Sorin Cojocariu în Dosarul nr. 1.952/99/2019 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 3.317D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Doina Cojocariu în Dosarul nr. 967/40/2019 al Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 3.318D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Rodica Străchinaru în Dosarul nr. 973/40/2019 al Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 3.334D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Oana Botezatu în Dosarul nr. 1.083/40/2019 al Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 3.355D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) şi (4), precum şi ale art. 39 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Florin Enache în Dosarul nr. 8.335/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 3.446D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Simona-Daniela Bidian în Dosarul nr. 1.041/117/2019 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 8D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Cătălin-Visarion Dupir şi Roxana Rusu în Dosarul nr. 1.395/40/2019 al Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 18D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Monica Postea în Dosarul nr. 1.153/40/2019 al Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 19D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Alina Beldiman în Dosarul nr. 1.131/40/2019 al Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 96D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Nicoleta Neamţu în Dosarul nr. 478/122/2019 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă, în Dosarul nr. 241D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Ion Chiric în Dosarul nr. 1.955/99/2019 al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, şi în Dosarul nr. 261D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Gabriel Cătălin Ciobanu în Dosarul nr. 8.317/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal se prezintă pentru autorii excepţiei de neconstituţionalitate, în dosarele nr. 2.797D/2019, nr. 3.290D/2019, nr. 3.355D/2019, nr. 3.446D/2019, nr. 96D/2020, nr. 241D/2020 şi nr. 261D/2020, domnul avocat Cosmin Ionuţ Oprea, din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 3.290D/2019, nr. 3.317D/2019, nr. 3.318D/2019, nr. 3.334D/2019, nr. 3.355D/2019, nr. 3.446D/2019, nr. 8D/2020, nr. 18D/2020, nr. 19D/2020, nr. 96D/2020, nr. 241D/2020 şi nr. 261D/2020 la Dosarul nr. 2.797D/2019. 6. Atât reprezentantul părţilor prezente, cât şi reprezentantul Ministerului Public pun concluzii de conexare a dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.290D/2019, nr. 3.317D/2019, nr. 3.318D/2019, nr. 3.334D/2019, nr. 3.355D/2019, nr. 3.446D/2019, nr. 8D/2020, nr. 18D/2020, nr. 19D/2020, nr. 96D/2020, nr. 241D/2020 şi nr. 261D/2020 la Dosarul nr. 2.797D/2019, care este primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţilor prezente care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că Legea-cadru nr. 153/2017 se aplică etapizat, însă nu şi în privinţa drepturilor salariale, pentru personalul care are aceeaşi încadrare. Unii funcţionari ajung mai devreme decât alţii la nivelul maximal. Se invocă jurisprudenţa relevantă a curţii Constituţionale, respectiv Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 şi Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016. Se arată că art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 a creat o situaţie inechitabilă între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică. Se ajunge la situaţia în care o persoană cu o vechime mai mică are un salariu mai mare decât o persoană cu o vechime mai mare. Neconstituţionalitatea acestui articol trebuie analizată prin raportare la art. 10 şi art. 39 alin. (2) din aceeaşi lege. Se mai susţine că personalul administrativ va fi afectat inclusiv din punctul de vedere al dreptului la pensie, prin contribuţiile mai mici plătite. Se afectează şi dreptul de proprietate. În aceste condiţii, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 8. În continuare, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019. 9. Preşedintele acordă cuvântul, în replică, domnului avocat Cosmin Ionuţ Oprea, care arată că prin jurisprudenţa invocată de reprezentantul Ministerului Public nu s-au analizat aspectele invocate în prezenta cauză. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 10. Prin Încheierea nr. 531/CAF/2019 din 18 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 658/107/2019, Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Ioan Călin IgnaOargă, într-o cauză având ca obiect un litigiu privind pe funcţionarii publici şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.797D/2019. 11. Prin Încheierea din 18 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.952/99/2019, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Dorin Sorin Cojocariu, întro cauză având ca obiect anularea unui act administrativ şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.290D/2019. 12. Prin Sentinţa nr. 502 din 8 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 967/40/2019, Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Doina Cojocariu, într-o cauză având ca obiect un litigiu privind anularea unui act administrativ şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.317D/2019. 13. Prin Sentinţa nr. 503 din 8 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 973/40/2019, Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Rodica Străchinaru, întro cauză având ca obiect un litigiu privind anularea unui act administrativ şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.318D/2019. 14. Prin Sentinţa nr. 504 din 8 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.083/40/2019, Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Oana Botezatu, într-o cauză având ca obiect un litigiu privind anularea unui act administrativ şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.334D/2019. 15. Prin Încheierea din 18 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 8.335/3/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) şi (4), precum şi ale art. 39 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Florin Enache, într-o cauză având ca obiect un litigiu privind pe funcţionarii publici şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.355D/2019. 16. Prin Încheierea din 17 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.041/117/2019, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Simona-Daniela Bidian, într-o cauză având ca obiect un litigiu privind pe funcţionarii publici şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.446D/2019. 17. Prin Sentinţa nr. 595 din 12 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.395/40/2019, Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Cătălin-Visarion Dupir şi Roxana Rusu, într-o cauză având ca obiect un litigiu privind funcţionari publici şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 8D/2020. 18. Prin Sentinţa nr. 553 din 22 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.153/40/2019, Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Monica Postea, într-o cauză având ca obiect un litigiu privind anularea unui act administrativ şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 18D/2020. 19. Prin Sentinţa nr. 552 din 22 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.131/40/2019, Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Alina Beldiman, într-o cauză având ca obiect un litigiu privind anularea unui act administrativ şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 19D/2020. 20. Prin Încheierea din 7 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 478/122/2019, Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Nicoleta Neamţu, într-o cauză având ca obiect un litigiu privind pe funcţionarii publici şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 96D/2020. 21. Prin Sentinţa civilă nr. 95/2020/CA din 6 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.955/99/2019, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Ion Chiric, întro cauză având ca obiect anularea unui act administrativ şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 241D/2020. 22. Prin Sentinţa civilă nr. 7.243 din 29 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 8.317/3/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (1) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Gabriel Cătălin Ciobanu, într-o cauză având ca obiect un litigiu privind pe funcţionarii publici şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 261D/2020. 23. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că, deşi tratamentul juridic aplicabil personalului bugetar din familia ocupaţională administraţie care are acelaşi grad, gradaţie, vechime în funcţie sau specialitate şi aceleaşi studii este identic, în sensul că au aceleaşi funcţii conform anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, cu toate acestea tratamentul juridic aplicabil salariului de bază nu este similar, deoarece există diferenţe mari ale valorii salariului de bază/indemnizaţie de încadrare. Astfel, în familia ocupaţională „Administraţie“ există funcţionari publici care au salariu de bază la nivelul maximal, în timp ce unii autori nu se află la acest nivel, care urmează a fi atins de abia în anul 2022. 24. Aşa cum au fost emise, interpretate şi puse în aplicare prevederile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, o parte din funcţionarii publici beneficiază de această majorare salarială în totalitate, iar pentru cea mai mare parte dintre aceştia majorarea se acordă etapizat până în anul 2022, deşi este vorba de funcţionari care-şi desfăşoară activitatea în cadrul aceleiaşi instituţii. 25. O altă situaţie apărută prin aplicarea art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 constă în faptul că persoanele care au promovat în anul 2018 pe un alt grad, de exemplu, la superior 2, au ajuns să aibă începând cu ianuarie 2019 un salariu de bază mai mare decât un funcţionar public grad superior 5. Legea ar fi trebuit să prevadă şi situaţia în care în urma promovării în grad, funcţie sau treaptă profesională ori a avansării în gradaţie, potrivit legii, să rezulte un salariu de bază mai mare decât cel aflat în plată, salariul de bază mai mare trebuind să fie aplicat tuturor persoanelor care au acelaşi grad sau treaptă profesională, cu aplicaţia gradaţiei corespunzătoare fiecărui grad. 26. Potrivit autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, este încălcat principiul constituţional al egalităţii în faţa legii, care presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Au mai susţinut că neconstituţionalitatea art. 38 alin. (4) trebuie analizată prin raportare la art. 10 şi art. 39 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, existând în aceeaşi instituţie funcţionari publici cu acelaşi grad sau gradaţie mai mică ce au un salariu de bază mai mare decât al lor, care au un grad profesional superior şi o gradaţie mai mare, şi că este o evidentă inegalitate în drepturi ca pentru aceleaşi funcţii, grade/trepte şi gradaţii salariul de bază (fără gradaţii) să fie diferit, apreciind că singurul criteriu în stabilirea salariului de bază să fie momentul la care angajatul este încadrat în funcţie, gradaţie sau treaptă. 27. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate arată, în esenţă, că prin textul legal criticat se stabileşte un tratament discriminatoriu cu privire la acordarea majorării salariale pentru complexitatea muncii în proporţii diferite între funcţionarii publici din cadrul aceleiaşi instituţii, deşi complexitatea muncii, ca stare de fapt, este specifică întregii instituţii, adică tuturor funcţionarilor publici din cadrul acesteia, iar pentru caracterul general al complexităţii muncii, care este un fapt actual, angajatorul ar trebui să acorde drepturi de natură salarială (în procent de 15% din salariul de bază brut lunar) tuturor funcţionarilor publici. 28. Referitor la neconstituţionalitatea art. 38 alin. (1) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 în raport cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009, se susţine că aplicarea etapizată a Legii-cadru nr. 153/2017 încalcă acele considerente ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016 care sunt obligatorii de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv 21 decembrie 2016. 29. Cu privire la neconstituţionalitatea art. 38 alin. (1) şi (4) din Legea-cadru 153/2017 în raport cu prevederile art. 148 din Constituţie şi cu cele ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale s-a precizat că, în timp ce personalului din familia ocupaţională administraţie care este încadrat la valoarea maximă a salariului de bază prevăzut de anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 îi este plătită munca în totalitate, personalului din aceeaşi familie ocupaţională căruia i se aplică art. 38 alin. (1) şi (4) din aceeaşi lege nu îi este plătită toată munca efectuată (le va fi plătită munca în totalitate când vor ajunge la valoarea maximă a salariului de bază - adică în anul 2022). În condiţiile în care, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului asimilează drepturile salariale cu un bun, dreptul la respectarea proprietăţii este înfrânt de o manieră care antrenează atingerea adusă însăşi substanţei dreptului. 30. Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 31. Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată. 32. Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale, ele fiind aplicabile nediscriminatoriu tuturor destinatarilor legii. 33. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a arătat că textele legale criticate sunt constituţionale, intrând în marja de apreciere a legiuitorului modul în care alege să atingă obiectivele privind salarizarea unitară a funcţionarilor din administraţie. 34. Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă arată că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. 35. Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că prevederea legală contestată de către reclamant nu încalcă principiul egalităţii în faţa legii deoarece, pe de o parte, atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate sunt diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii similare, în aparatul propriu al unor autorităţi ale administraţiei publice diferite, iar pe de altă parte, art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie principiul ierarhizării sistemului de salarizare, atât pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate. 36. Aşa după cum s-a statuat şi în practica instanţei de contencios a drepturilor omului (Hotărârea din 13 iunie 1979 pronunţată în Cauza M. împotriva Belgiei), principiul egalităţii în drepturi şi al nediscriminării se aplică doar situaţiilor egale ori analoge, iar tratamentul juridic diferenţiat, instituit în considerarea unor situaţii obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii şi nici discriminări. Legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat, aşa după cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014 şi Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor lor din bugetul de stat. 37. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 261D/2020, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 38. Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că în expunerea de motive a Legii-cadru nr. 153/2017 s-a arătat că prima schimbare preconizată este aceea de a se elimina disfuncţionalităţile existente în sistemul public de salarizare, tot la modificările preconizate indicându-se şi stabilirea aceluiaşi nivel de salarizare pentru funcţiile comune existente în cadrul familiei ocupaţionale. Prin urmare, scopul noului act normativ este reglementarea salarizării, în final, pe principii echitabile, iar alinierea etapizată a salariilor prevăzută de alin. (1) din art. 38 al Legii-cadru nr. 153/2017 a avut în vedere şi împrejurarea că normele de salarizare anterioare au eliminat deja unele disfuncţionalităţi salariale, răspunzând totodată constrângerilor financiare bugetare. 39. Totodată, se apreciază că o aliniere progresivă permite şi o identificare mai riguroasă a situaţiilor discriminatorii. Ca atare, norma are ca finalitate tocmai înlăturarea discriminărilor. Prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 garantează nediscriminarea prin plafonarea salariilor la cele din grila din anul 2022, iar prevederile art. 38 alin. (4) instituie acelaşi mod de stabilire a salariului pentru toţi angajaţii aflaţi în aceeaşi situaţie, neconţinând dispoziţii discriminatorii, concretizând în fapt tocmai principiul egalităţii în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Eventualele diferenţe salariale pot proveni din aplicarea unor norme salariale anterioare şi sunt reglementate de art. 38 alin. (6). Ca urmare, există o legătură de proporţionalitate între ipotezele utilizate (creşterea drepturilor salariale) şi scopul urmărit (reechilibrarea salarizării personalului plătit din fonduri publice) şi există un echilibru echitabil între interesele generate ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului, din moment ce se asigură şi încadrarea în fondurile bugetare, veniturile salariaţilor care nu sunt încă la maximul din grilă cresc, iar drepturile salariale deja câştigate de salariaţii care ajung deja la maxim sunt păstrate şi plafonate la acest nivel maxim. 40. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 41. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 42. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 43. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 38 alin. (1), (4) şi (6), precum şi ale art. 39 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins: - Art. 38 alin. (1), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017: "(1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017. [...] (4) În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h). [...] (6) În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022." – Art. 39 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017: „(2) În situaţia în care prin aplicarea alin. (1) nu există funcţie similară în plată, nivelul salariului de bază, soldei de funcţie/salariului de funcţie, indemnizaţiei de încadrare pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte profesionale, se stabileşte prin înmulţirea coeficientului prevăzut în anexe cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare, la care se aplică, după caz, prevederile art. 10 privind gradaţia corespunzătoare vechimii în muncă.“ 44. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind principiul egalităţii în faţa legii, ale art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale şi ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. 45. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată referitor la prevederile art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 că prin Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 6 aprilie 2020 a amintit jurisprudenţa sa în materie, respectiv Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019, prin care a mai analizat dispoziţiile Legii-cadru nr. 153/2017 prin prisma unor critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că soluţia legislativă care deleagă competenţa legiuitorului de stabilire a salariului de bază al funcţionarilor publici şi al personalului contractual din cadrul familiei ocupaţionale „Administraţie“ din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării, consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora către consiliul local, consiliul judeţean sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, respectiv către ordonatorul de credite, pentru stabilirea salariului lunar, reprezintă o excepţie de la principiul legalităţii sistemului de salarizare. Opţiunea legiuitorului pentru adoptarea acestei soluţii legislative este însă justificată prin invocarea în cuprinsul art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 a dispoziţiilor art. 120 din Constituţie privind principiile de bază ale administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale. Curtea a mai arătat că marja de apreciere a autorităţilor administraţiei publice locale nu este nelimitată, ci aceasta se exercită cu încadrarea între limitele minime şi maxime prevăzute prin lege pentru drepturile salariale. De asemenea, a observat că Legea-cadru nr. 153/2017 consacră criterii clare pentru stabilirea salariului de bază şi a salariului lunar al personalului din aparatul propriu al autorităţilor administraţiei publice locale, criterii care sunt obligatorii pentru autorităţile administraţiei publice locale. 46. Referitor la critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu art. 16 din Constituţie, prin prisma unei pretinse discriminări salariale existente între funcţionarii publici care îşi desfăşoară raporturile de serviciu în aparatul propriu al diferitelor autorităţi ale administraţiei publice locale la nivel naţional, precum şi între această categorie de personal bugetar şi celelalte categorii de personal reglementate de Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a reţinut, în esenţă, că atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate sunt diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii similare, în aparatul propriu al unor autorităţi ale administraţiei publice diferite, ceea ce permite, în raport cu criterii obiective, realizarea unor diferenţieri în stabilirea salariului de bază/salariului lunar al personalului bugetar din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primăriilor, consiliilor locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora, fără ca aceasta să fie contrară dispoziţiilor constituţionale privind egalitatea în drepturi. Pe de altă parte, Curtea a arătat că reglementarea modului de stabilire a veniturilor lunare pentru personalul plătit din fonduri publice din aparatul propriu al autorităţilor administraţiei publice locale, prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în limitele prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 (limita minimă - salariul minim brut pe ţară şi limita maximă - indemnizaţia lunară corespunzătoare funcţiei de viceprimar/vicepreşedinte al consiliului judeţean), este opţiunea liberă a legiuitorului, ţinând seama de responsabilitatea, complexitatea şi riscurile funcţiilor specifice în cadrul acestei categorii de personal, diferită de alte categorii de personal plătite din fonduri publice. 47. Totodată, Curtea a apreciat că instituirea unor reguli diferite aplicabile diferitelor categorii de personal bugetar nu are semnificaţia unei discriminări contrare art. 16 din Constituţie. 48. Referitor la prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 29 ianuarie 2020, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. 49. Cu acel prilej, Curtea a constatat că stabilirea, prin prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, a unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice. Integrate regulilor privind aplicarea etapizată a legii, prevederile legale criticate vizează reglarea în timp a disfuncţionalităţilor existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creşterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. O asemenea soluţie legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunţat în expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, şi anume acela de „eliminare a disfuncţionalităţilor salariale existente în sistemul public de salarizare“, şi vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătite din fonduri publice. 50. Curtea Constituţională a reiterat că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. Constituţia prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaţilor la protecţia socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe ţară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007). 51. De asemenea, Curtea a statuat că legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, şi Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor lor din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragraful 15. 52. În raport cu cele enunţate şi aplicând aceste considerente de principiu în cauză, Curtea a reţinut că prevederile legale criticate, prin conţinutul lor normativ, nu pun în discuţie o restrângere a exerciţiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituţie, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului. 53. Referitor la invocarea principiului securităţii juridice, care rezultă din dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie, şi a dreptului la respectarea unui „bun“, prevăzut de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a observat că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în Convenţie nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen şi alţii împotriva Finlandei, paragraful 94). Prin urmare, stabilirea prin lege a unei limite a salariilor de bază plătite angajaţilor din fonduri publice la nivelul prevăzut pentru anul 2022 nu are semnificaţia încălcării prevederilor Legii fundamentale şi a celor convenţionale invocate. 54. În ceea ce priveşte aspectele referitoare la scăderea cuantumului venitului net în luna ianuarie 2018 faţă de luna decembrie 2017, Curtea a reţinut că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează consecinţele aplicării concomitente a prevederilor de lege şi a altor prevederi legale cu incidenţă în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2018, precum: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 10 noiembrie 2017, care a prevăzut transferul contribuţiilor de la angajator la angajat, şi art. 7 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, potrivit căruia „Sumele aferente contribuţiilor de asigurări sociale sau, după caz, contribuţiilor individuale la bugetul de stat, datorate de personalul plătit din fonduri publice, astfel cum sunt stabilite în aplicarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2018 personalului plătit din fonduri publice potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017“. 55. De asemenea, reţinând că situaţia obiectiv diferită în care se află diferite categorii de persoane plătite din fonduri publice justifică şi chiar impune un tratament juridic diferit (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 14 iulie 2014, paragraful 20), Curtea a constatat că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt, prin însuşi conţinutul lor, contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie. 56. În acelaşi timp, Curtea a precizat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi sau texte legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel sar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că într-o astfel de situaţie nu se pune în discuţie o chestiune privind constituţionalitatea, ci una de coordonare a legislaţiei în vigoare, de competenţa autorităţii legiuitoare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 76 din 25 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 27 iulie 2000, Decizia nr. 81 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999, sau Decizia nr. 6 din 14 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 7 februarie 2003). 57. Sub acest aspect, Curtea a observat că, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea bugetarilor, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecţii şi corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislaţiei, aspecte de competenţa autorităţii legiuitoare. 58. Astfel, în aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a intervenit prin Legea nr. 79/2018 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, stabilind prin art. II că: „Începând cu luna aprilie 2018, în aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, salariul de bază va fi recalculat, după caz, prin raportarea salariului de bază astfel cum a fost stabilit în urma aplicării prevederilor art. 38 alin. (3) la salariile de bază stabilite în anexele la lege.“ În acelaşi sens, prin art. II din Legea nr. 287/2018 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 4 decembrie 2018, „Începând cu luna decembrie 2018, în aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, salariul de bază va fi recalculat, după caz, prin raportarea salariului de bază astfel cum a fost stabilit în urma aplicării prevederilor art. 38 alin. (3) la salariile de bază stabilite în anexele la lege“. 59. De asemenea, prin articolul unic pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2018 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 22 mai 2018, s-a stabilit că, „Începând cu luna mai 2018, în situaţia în care veniturile salariale nete acordate potrivit prevederilor prezentei legi sunt mai mici decât cele aferente lunii februarie 2018, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa, în măsura în care persoana îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Suma compensatorie este cuprinsă în salariul lunar şi nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25. Suma compensatorie se determină lunar pe perioada în care se îndeplinesc condiţiile pentru acordarea acesteia“. 60. În plus, Curtea a subliniat că modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 excedează controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, aceasta revenind autorităţilor publice responsabile, iar în caz de litigiu, instanţelor judecătoreşti. 61. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, inclusiv în privinţa art. 38 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017. 62. În ceea ce priveşte critica prin care se invocă încălcarea prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, ţinând cont de deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, şi nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 decembrie 2016, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât vizează un alt cadru normativ şi o altă situaţie juridică. 63. În ceea ce priveşte invocarea art. 148 din Constituţie, Curtea constată că autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu arată în mod concret în ce constă contrarietatea dintre textul legal criticat şi respectivul text constituţional. Or, Curtea nu se poate substitui autorilor excepţiei în formularea acesteia, fapt pentru care nu poate proceda la analizarea acestei critici, ea fiind inadmisibilă. 64. Analizând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, Curtea reţine faptul că autorii excepţiei de neconstituţionalitate reliefează aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti. 65. Astfel, Curtea a constatat prin Decizia nr. 57 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 23 aprilie 2014, că atribuţia sa de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate, statuată de art. 146 lit. d) din Constituţie, nu constă în analizarea conformităţii cu normele fundamentale a anumitor interpretări pe care organe, instituţii sau autorităţi publice competente le dau textelor legale în procesul de aplicare a legii la diferite cazuri şi circumstanţe, ci rezidă în controlul efectuat asupra unei pretinse stări de neconstituţionalitate extrinsecă sau intrinsecă a unui text legal. Aşa fiind, referitor la modalitatea de interpretare şi de aplicare concretă, în practică, a textelor de lege deduse controlului de constituţionalitate, precum şi la necesitatea realizării unei jurisprudenţe unitare a instanţelor de judecată, Curtea a constatat că aceste aspecte excedează atribuţiilor instanţei de contencios constituţional. 66. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Călin Igna-Oargă în Dosarul nr. 658/107/2019 al Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă, de Dorin Sorin Cojocariu în Dosarul nr. 1.952/99/2019 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Doina Cojocariu în Dosarul nr. 967/40/2019 al Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Rodica Străchinaru în Dosarul nr. 973/40/2019 al Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Oana Botezatu în Dosarul nr. 1.083/40/2019 al Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Florin Enache în Dosarul nr. 8.335/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, de Simona-Daniela Bidian în Dosarul nr. 1.041/117/2019 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Cătălin-Visarion Dupir şi Roxana Rusu în Dosarul nr. 1.395/40/2019 al Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Monica Postea în Dosarul nr. 1.153/40/2019 al Tribunalului Botoşani – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Alina Beldiman în Dosarul nr. 1.131/40/2019 al Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Nicoleta Neamţu în Dosarul nr. 478/122/2019 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă, de Ion Chiric în Dosarul nr. 1.955/99/2019 al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Gabriel Cătălin Ciobanu în Dosarul nr. 8.317/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 38 alin. (1), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Florin Enache în Dosarul nr. 8.335/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă, Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă şi Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
