Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 334 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni în Dosarul nr. 2.128/297/2019/a1 al Judecătoriei Săveni. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 240D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că textul criticat nu are legătură cu soluţionarea cauzei. Arată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în etapa camerei preliminare. Or, art. 3 alin. (1) din Codul de procedură penală distinge între funcţiile judiciare, printre acestea fiind reglementate funcţia de verificare a legalităţii trimiterii în judecată şi funcţia de judecată. Având în vedere atribuţiile, expres prevăzute de legea procesual penală, încredinţate judecătorului de cameră preliminară, precum şi faptul că această instituţie procesual penală nu aparţine nici judecăţii şi nici urmăririi penale, dispoziţia de lege criticată nu are legătură cu soluţionarea cauzei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea finală - Cameră preliminară nr. 24 din 28 ianuarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.128/297/2019/a1, Judecătoria Săveni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 334 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni cu ocazia soluţionării procedurii de cameră preliminară. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile art. 334 alin. (1) din Codul penal sunt neconstituţionale, întrucât exclud tractoarele agricole de la aplicarea textului de incriminare şi, în aceste condiţii, fapta de a conduce un tractor neînmatriculat sau neînregistrat pe drumurile publice nu constituie infracţiune. Prevederile art. 6 pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice precizează că tractorul nu constituie autovehicul în sensul legii. În atare situaţie, dispoziţiile art. 334 din Codul penal nu permit sancţionarea unei persoane care conduce un tractor agricol neînmatriculat/neînregistrat pe drumurile publice. Apreciază că este firesc ca o persoană care conduce un tractor neînmatriculat/neînregistrat pe drumurile publice să poată fi trasă la răspundere penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 334 din Codul penal. Arată că, în situaţia conducerii unui tractor neînmatriculat/neînregistrat fapta nu constituie infracţiune, dar constituie infracţiune părăsirea locului accidentului de către cel care conduce un tractor implicat într-un accident sau conducerea pe drumurile publice a unui tractor de către o persoană care se află sub influenţa băuturilor alcoolice. De asemenea, textul legal criticat este neconstituţional, deoarece creează o discriminare faţă de cei ce deţin autovehicule neînmatriculate/neînregistrate ce sunt conduse pe drumurile publice. Susţine că dispoziţiile art. 334 din Codul penal sunt neconstituţionale şi în raport cu prevederile art. 124 şi 131 din Constituţie. 6. Arată că există o neconcordanţă între denumirea marginală a art. 334 din Codul penal, care face referire la noţiunea de vehicul, şi cuprinsul reglementării art. 334 alin. (1) din acelaşi act normativ, care utilizează limitativ noţiunile de autovehicul şi tramvai, acesta din urmă reprezentând, potrivit art. 6 pct. 6 teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, un vehicul. 7. Fapta de a conduce pe drumurile publice un tractor agricol sau forestier neînmatriculat/neînregistrat prezintă pericol social ridicat, de natură să aducă atingere unor valori sociale protejate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, care are drept scop tocmai asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, a integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, precum şi a mediului, astfel cum rezultă din art. 1 alin. (2) al ordonanţei de urgenţă menţionate. 8. Susţine că, în prezent, fapta de conducere pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier neînmatriculat/ neînregistrat rămâne în afara oricărei sancţiuni penale. Această situaţie a intervenit ca urmare a redefinirii în legislaţie a noţiunii de autovehicul şi excluderii exprese a tractoarelor agricole şi forestiere din categoria autovehiculelor. Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere şi Ordonanţa Guvernului nr. 21/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice nu au avut drept scop dezincriminarea unei asemenea fapte. De altfel, anterior modificărilor art. 6 pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prin art. I pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/2014, tractorul rutier era considerat autovehicul, astfel încât conducerea sa pe drumurile publice neînmatriculat/neînregistrat constituia infracţiune. 9. Omisiunea includerii tractoarelor agricole şi forestiere în ipoteza normativă a art. 334 alin. (1) din Codul penal echivalează cu dezincriminarea faptei de conducere a unui asemenea vehicul neînmatriculat/neînregistrat pe drumurile publice. Dacă asemenea fapte nu sunt descurajate prin mijloacele dreptului penal are loc încălcarea valorilor fundamentale, ocrotite de Codul penal, precum statul de drept, în componentele sale referitoare la apărarea ordinii publice şi a siguranţei publice, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, respectarea Constituţiei şi a legilor, care sunt consacrate prin art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentală printre valorile supreme. 10. Apreciază că soluţia legislativă cuprinsă în art. 334 alin. (1) din Codul penal generează discriminări, fără a exista vreo motivare obiectivă şi raţională care să le justifice. Este în afara oricărui argument juridic raţional şi rezonabil ca o persoană care conduce un autovehicul neînmatriculat/ neînregistrat pe drumurile publice să poate avea calitatea de subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 334 din Codul penal, în timp ce o persoană care conduce pe drumurile publice un tractor agricol sau forestier neînmatriculat/neînregistrat să nu fie sancţionată penal. Nimic nu justifică apariţia unei diferenţieri între cele două categorii şi aplicarea unui tratament privilegiat pentru una dintre acestea. Tocmai de aceea, soluţia pentru îndepărtarea stării de neconstituţionalitate rezultate din aplicarea unui tratament juridic distinct între cele două categorii nu poate fi decât constatarea existenţei unei inegalităţi, contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. 11. Judecătoria Săveni susţine că, în realitate, autorul excepţiei urmăreşte completarea dispoziţiilor art. 334 alin. (1) din Codul penal, în sensul reglementării ca infracţiune şi a faptei de a pune în circulaţie sau de a conduce pe drumurile publice un tractor agricol sau forestier neînmatriculat/neînregistrat. Arată că, potrivit prevederilor art. 334 alin. (1) din Codul penal, conducerea pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier neînmatriculat/neînregistrat, conform legii, nu întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de textul de lege criticat, sens în care a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 11 din 12 aprilie 2017. Arată că dispoziţiile art. 335 alin. (1) din Codul penal, care nu incriminau fapta de conducere pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier de către o persoană care nu posedă permis de conducere, au fost declarate neconstituţionale, prin Decizia nr. 224 din 4 aprilie 2017. 12. Subliniază că art. 336 şi 337 din Codul penal, atunci când incriminează faptele de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe ori refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, fac referire la vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, fiind incluse în această categorie atât tractoarele agricole, cât şi cele forestiere, de vreme ce, potrivit art. 20 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi anexei nr. 1 la acest act normativ, pentru a putea conduce un astfel de vehicul pe drumul public este necesară deţinerea permisului de conducere. Astfel, toate infracţiunile reglementate prin art. 335-338 din Codul penal, dedicate infracţiunilor contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, sancţionează inclusiv faptele conducătorilor de tractoare agricole şi forestiere, cu excepţia art. 334, care lasă nepedepsită fapta de a pune în circulaţie sau de a conduce un asemenea vehicul neînmatriculat, motiv pentru care, în opinia judecătorului de cameră preliminară, excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, prin raportare la dispoziţiile art. 16 din Constituţie. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 334 alin. (1) din Codul penal, cu următorul conţinut: „Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai neînmatriculat sau neînregistrat, potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.“ 17. Autorul excepţiei susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la statul român, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 22 referitor la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei şi art. 131 referitor la rolul Ministerului Public. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta a fost invocată în procedura camerei preliminare. În acest context, Curtea reţine că, potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. 19. Totodată, potrivit art. 346 din acelaşi act normativ, judecătorul de cameră preliminară (în procedura de cameră preliminară) poate pronunţa următoarele soluţii: (a) constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi dispune începerea judecăţii, dacă nu s-au formulat cereri şi excepţii şi nici nu a ridicat din oficiu excepţii sau dacă respinge cererile şi excepţiile invocate ori ridicate din oficiu; (b) restituie cauza la parchet dacă: (1) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror sau dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii, (2) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale, (3) procurorul solicită restituirea cauzei ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleaşi dispoziţii; (c) dispune începerea judecăţii, în toate celelalte cazuri în care a constatat neregularităţi ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancţionat potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii. 20. Referitor la procedura camerei preliminare, Curtea Constituţională a statuat că, potrivit dispoziţiilor art. 342 din Codul de procedură penală, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Prin urmare, acesta se circumscrie unor aspecte referitoare la competenţă şi la legalitatea fie a sesizării, fie a administrării probelor care fundamentează acuzaţia în materie penală. De altfel, potrivit prevederilor art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară va comunica de îndată parchetului, în vederea remedierii, încheierea pronunţată în cazul în care fie constată neregularităţi ale actului de sesizare, fie sancţionează, potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală, actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori exclude una sau mai multe probe administrate în timpul urmăririi penale. Cu privire la legalitatea probaţiunii, în camera preliminară pot fi supuse controlului judecătorului aspectele referitoare la nulitatea absolută sau relativă ori la excluderea unor probe, care, potrivit art. 102 din Codul de procedură penală, vizează numai probele nelegale, probele obţinute prin tortură şi cele derivate din acestea. Aşa fiind, judecătorul de cameră preliminară nu se poate pronunţa asupra aspectelor legate de temeinicia acuzaţiei, aceasta fiind atributul exclusiv al instanţei competente să judece fondul cauzei. Nu în ultimul rând, Curtea a constatat că obiectivul acestei proceduri este de a stabili dacă urmărirea penală şi rechizitoriul sunt apte să declanşeze faza de judecată ori trebuie refăcute, iar, în ipoteza începerii judecăţii, de a stabili care sunt actele asupra cărora aceasta va purta şi pe care părţile şi ceilalţi participanţi îşi vor putea întemeia susţinerile ori pe care trebuie să le combată. 21. Aşa fiind, legiuitorul a limitat la o fază distinctă de parcurs a procesului penal posibilitatea invocării excepţiilor referitoare la competenţa instanţei, legalitatea sesizării, legalitatea administrării probelor sau legalitatea actelor efectuate de organul de urmărire penală, fază în care nu se stabileşte vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului. Consecinţa acestei limitări temporale este faptul că, după începerea judecăţii, nu mai este posibilă restituirea cauzei la procuror, scopul reglementării fiind acela al asigurării soluţionării cu celeritate a cauzelor penale (Decizia nr. 838 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 1 martie 2016, paragrafele 14 şi 15). 22. Plecând de la aceste premise, Curtea observă că dispoziţia de lege criticată, în speţă art. 334 alin. (1) din Codul penal, se referă la infracţiunea de punere în circulaţie sau conducere a unui vehicul neînmatriculat, iar prin criticile de neconstituţionalitate se tinde la incriminarea faptei de a conduce un tractor, neînmatriculat sau neînregistrat, pe drumurile publice. Cu alte cuvinte, prin admiterea excepţiei de neconstituţionalitate se tinde la modificarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii anterior menţionate. Or, astfel cum anterior s-a arătat, nu intră în competenţa funcţională a judecătorului de cameră preliminară analiza elementelor constitutive ale infracţiunii sau a cazurilor care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale cu consecinţa stabilirii vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului. 23. Astfel, prevederea faptei de legea penală (tipicitatea) - trăsătură esenţială a infracţiunii - nu ţine de resortul judecătorului de cameră preliminară, ci va fi analizată, pe lângă celelalte elemente, de către instanţa judecătorească în cadrul cercetării judecătoreşti în primă instanţă/apel. Aşadar, decizia Curţii Constituţionale pronunţată în cauză, indiferent de soluţia adoptată, nu îşi va putea produce niciun efect concret asupra soluţiei pronunţate de judecătorul de cameră preliminară. 24. Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile art. 334 alin. (1) din Codul penal nu au legătură directă cu soluţionarea cauzei aflate pe rolul judecătorului de cameră preliminară, cerinţă expres stabilită de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale sub aspectul admisibilităţii unei excepţii de neconstituţionalitate. Interpretând dispoziţiile alin. (1) şi (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea a statuat în mod constant că excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii legale incidente într-o anumită fază procesuală trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cererii în cadrul căreia a fost invocată respectiva excepţie (Decizia nr. 748 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015; Decizia nr. 704 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015). Legătura cu soluţionarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15). Curtea a mai statuat că incidenţa textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat (Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20). 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 334 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni în Dosarul nr. 2.128/297/2019/a1 al Judecătoriei Săveni. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Săveni şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 mai 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
