Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 719 alin. (7) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cezar Mihai în Dosarul nr. 622/179/2016/a1 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.887D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, având în vedere caracterul urgent al anumitor cereri, şi poate exclude folosirea căilor de atac atunci când natura cauzei impune o rezolvare urgentă şi definitivă. În acest ultim sens, invocă Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 20 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 622/179/2016/a1, Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 719 alin. (7) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cezar Mihai într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei încheieri a Judecătoriei Babadag prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite formulate într-un dosar execuţional având ca obiect contestaţie la executare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât cererea de suspendare provizorie a executării silite se soluţionează prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac şi fără citarea părţilor. 6. În acest sens, se arată că prin procedura instituită de dispoziţiile legale criticate sunt încălcate principiul contradictorialităţii şi dreptul la apărare, întrucât partea este în imposibilitatea de a se apăra, instanţa pronunţându-se doar în baza probelor administrate de contestator, iar dezbaterile nu sunt nici publice şi nici contradictorii. De asemenea, este încălcat şi dreptul la un recurs, deoarece încheierea pronunţată de preşedintele instanţei ce are ca obiect suspendarea provizorie a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Or, căile de atac au drept scop atât verificarea temeiniciei, cât şi a legalităţii hotărârii judecătoreşti, precum şi rolul de a responsabiliza judecătorul fondului. 7. Se mai arată că se încalcă principiul egalităţii armelor în procesul civil, deoarece contestatorul, spre deosebire de cealaltă parte, beneficiază de serviciile unui avocat, poate formula concluzii scrise şi are cunoştinţă de termenul de judecată. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate limitează dreptul la un proces echitabil prin nerespectarea oralităţii şi publicităţii şedinţei de judecată, nerespectarea principiului egalităţii armelor, nerespectarea dreptului la apărare, al desemnării aleatorii a completului de judecată, precum şi nerespectarea dreptului la o cale efectivă de atac. Prin posibilitatea preşedintelui instanţei de a suspenda executarea silită în repetate rânduri, fără existenţa unei căi de atac, se poate da naştere unei practici abuzive. 8. În susţinerea excepţiei se invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil, spre exemplu Hotărârea din 19 martie 1997 pronunţată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 40, sau Hotărârea din 2 mai 2000 pronunţată în Cauza Condron împotriva Regatului Unit. De asemenea, se invocă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008. 9. Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia este neîntemeiată. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 719 alin. (7) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Dacă există urgenţă şi dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a plătit cauţiunea, instanţa poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea depusă potrivit prezentului alineat rămâne indisponibilizată chiar dacă cererea de suspendare provizorie este respinsă şi este deductibilă din cauţiunea finală stabilită de instanţă, dacă este cazul.“ 15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, astfel cum acesta se interpretează, potrivit art. 20 din Constituţie, şi prin prisma dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac din Legea fundamentală. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că soluţia legislativă prevăzută de dispoziţiile legale criticate potrivit căreia cererea de suspendare provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare se soluţionează prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac şi fără citarea părţilor se regăsea în Codul de procedură civilă din 1865 la art. 403 alin. 4, care prevedea că „în cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă, Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul,“, dispoziţii legale care au format în numeroase rânduri obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea constatând constituţionalitatea acestora (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 459 din 8 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 27 iulie 2012, sau Decizia nr. 236 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2006). 17. Astfel, împrejurarea că împotriva încheierii instanţei prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării, până la soluţionarea cererii de suspendare, nu se poate promova nicio cale de atac nu este de natură să înfrângă dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, la folosirea căilor de atac şi la înfăptuirea justiţiei, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situaţii juridice, iar, pe de altă parte, prevederile constituţionale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională, cu valoare de principiu, în Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, unde s-a reţinut că legea poate exclude folosirea unor căi de atac fie pentru a reduce cheltuielile ocazionate de proces datorită caracterului modic al obiectului în litigiu, fie din motive de celeritate sau de protecţie a unor interese sociale, fie pentru că natura cauzei impune o rezolvare promptă şi definitivă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 389 din 9 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 19 iunie 2006). 18. Aşadar, Curtea reţine că soluţiile şi considerentele deciziilor menţionate se aplică mutatis mutandis şi în cauza de faţă. 19. În continuare, având în vedere, pe de-o parte, urgenţa care impune suspendarea provizorie a executării silite - urgenţă care nu îngăduie întârzieri generate de exercitarea vreunei căi de atac împotriva încheierii instanţei -, iar, pe de altă parte, faptul că măsura provizorie dispusă de instanţă nu îl prejudiciază pe creditor în valorificarea pretenţiilor sale, acesta beneficiind de toate drepturile şi garanţiile procedurale, fiind apărat prin instituirea unei cauţiuni menite să acopere eventualele daune cauzate acestuia prin suspendarea provizorie a executării silite, Curtea reţine că această măsură nu este de natură a aduce atingere dreptului persoanei la un proces echitabil. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cezar Mihai în Dosarul nr. 622/179/2016/a1 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 719 alin. (7) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 mai 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
