Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava în Dosarul nr. 3.160/1/2018/a4 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.879D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent-şef arată că, în acest dosar, partea Unitatea de Cult Parohia Ortodoxă Calafindeşti a transmis un punct de vedere prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.880D/2019, nr. 3.465D/2019 şi nr. 2.445D/2021, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava în dosarele nr. 3.159/1/2018/a4 şi nr. 664/1/2019/a1 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, respectiv de Gelu Manea, Carmen Manea, Victoria Ene şi Marilena Ciocsan în Dosarul nr. 264/21/2021 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă. 5. La apelul nominal răspunde, în Dosarul nr. 2.445D/2021, partea Societatea Bucur Obor - S.A. din Bucureşti, prin avocat Coralia Gică, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 6. Magistratul-asistent precizează că părţile din Dosarul nr. 2.445D/2021 au transmis note scrise prin care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, care nu mai au legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât, ulterior invocării acesteia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat act, prin încheiere, de achiesarea părţilor la decizia de respingere a cererii de revizuire, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă. 7. Cât priveşte dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.880D/2019 şi nr. 3.465D/2019, magistratul-asistent-şef precizează că au fost depuse puncte de vedere similare celui transmis în Dosarul nr. 2.879D/2019, prin care partea Unitatea de Cult Parohia „Adormirea Maicii Domnului“ Măriţei şi, respectiv, partea Unitatea de Cult Parohia Ortodoxă Negostina solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Luând act de cele învederate, Curtea pune în discuţie, din oficiu, măsura conexării dosarelor anterior menţionate, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în acestea. 9. Doamna avocat Coralia Gică, în calitate de reprezentant convenţional al părţii Societatea Bucur Obor - S.A. din Bucureşti din Dosarul nr. 2.445D/2021, arată că în această cauză părţile nu mai au interes în susţinerea excepţiei, acestea achiesând la decizia de respingere a cererii de revizuire, şi, în aceste condiţii, lasă la latitudinea Curţii măsura conexării dosarelor mai sus menţionate. 10. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor anterior menţionate, întrucât în aceste cauze este criticat acelaşi text legal faţă de aceleaşi argumente. 11. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.880D/2019, nr. 3.465D/2019 şi nr. 2.445D/2021 la Dosarul nr. 2.879D/2019, care a fost primul înregistrat. 12. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţii Societatea Bucur Obor - S.A. din Bucureşti din Dosarul nr. 2.445D/2021, care, în esenţă, solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât în cauză nu mai subzistă condiţia interesului invocării acesteia. 13. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Consideră că sunt inadmisibile criticile de neconstituţionalitate ce învederează cele două modalităţi de interpretare a textului legal atacat, vizate de autorii excepţiei, întrucât acestea reprezintă aspecte ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, ci a instanţelor de judecată. Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate referitoare la neclaritatea aceluiaşi text de lege, apreciază că sunt neîntemeiate şi indică, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 823 din 9 decembrie 2021 şi nr. 545 din 10 noiembrie 2022, care îşi menţin valabilitatea şi în această cauză. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 14. Prin încheierile din 17 octombrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 3.160/1/2018/a4 şi nr. 3.159/1/2018/a4, şi prin Încheierea din 27 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 664/1/2019/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, acestea formând obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 2.879D/2019, nr. 2.880D/2019 şi, respectiv, nr. 3.465D/2019. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de revizuire, întemeiate în drept pe textul de lege criticat. 15. Prin Încheierea din 4 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 264/21/2021, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, aceasta formând obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.445D/2021. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Gelu Manea, Carmen Manea, Victoria Ene şi Marilena Ciocsan într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire. 16. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece sunt neclare şi imprevizibile, permiţând interpretări confuze şi contradictorii. Astfel, într-o primă versiune, textul este neconstituţional în măsura în care se interpretează că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă doar dacă există contrarietate între dispozitivele a două hotărâri judecătoreşti, nu şi între considerentele acestora. O altă versiune de interpretare neconformă exigenţelor constituţionale este cea potrivit căreia revizuirea este admisibilă numai în ipoteza în care revizuentul nu a invocat autoritatea/puterea lucrului judecat în cadrul celui de-al doilea litigiu pe cale de excepţie procesuală sau de apărare sau, dacă a invocat-o, instanţa învestită să se pronunţe asupra acestor chestiuni a omis să o analizeze. În susţinerea excepţiei este invocată şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la recunoaşterea şi necesitatea respectării principiului securităţii raporturilor juridice, respectiv Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012 sau Decizia nr. 651 din 25 octombrie 2018. 17. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă apreciază, în dosarele nr. 2.879D/2019, nr. 2.880D/2019 şi nr. 3.465D/2019, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât revizuirea este o cale extraordinară de atac promovată pentru a îndrepta erorile de fapt, în scopul restabilirii adevărului în cauză. Dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură, iar, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, procedura de judecată şi exercitarea căilor de atac sunt stabilite numai prin lege. Legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile în care părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac şi modul în care pot fi probate. Instanţa supremă mai arată că nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi nici cele ale art. 53, deoarece în cauză judecata se desfăşoară în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, cu respectarea drepturilor procesuale ale părţilor. De asemenea, instanţa apreciază că textul legal criticat este formulat cu o precizie suficientă pentru a permite destinatarilor acestuia să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele ce pot rezulta din aplicarea acestuia. Dispoziţia legală criticată nu creează confuzie şi nu generează grave erori judiciare, de natură să conducă la situaţii juridice contradictorii. 18. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă consideră, în Dosarul nr. 2.445D/2021, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 19. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 20. Guvernul a transmis punctul său de vedere în Dosarul nr. 2.445D/2021, prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, în acord cu jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. 21. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, documentele depuse de părţi, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 22. În ceea ce priveşte solicitarea formulată de părţile din Dosarul nr. 2.445D/2021, de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât invocarea acesteia nu mai prezintă interes în condiţiile în care, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, părţile au achiesat, în faţa instanţei de judecată, la decizia de respingere a cererii de revizuire, Curtea precizează, cu titlu prealabil, că această solicitare, având caracterul unei cereri de renunţare la judecată, nu poate fi primită. Condiţia existenţei interesului procesual al ridicării excepţiei de neconstituţionalitate se verifică prin raportare la momentul invocării acesteia, şi nu ulterior, acesta fiind şi momentul fixării, prin încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale de către instanţa de judecată, a cadrului procesual specific soluţionării unei excepţii de neconstituţionalitate, cu respectarea condiţiilor expres prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Existenţa legăturii cu cauza pendinte a textului legal criticat pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma interesului procesual al autorului acesteia, se verifică, mai întâi, de instanţa de judecată, care, constatând neîndeplinirea acestei condiţii de admisibilitate în raport cu exigenţele impuse de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, va respinge excepţia ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (5) din aceeaşi lege. La fel cum instituţiile procesual civile ale suspendării, întreruperii sau stingerii procesului nu sunt aplicabile în procedura constituţională a soluţionării unei excepţii de neconstituţionalitate, potrivit art. 55 din Legea nr. 47/1992, nici renunţarea la judecată nu poate fi primită de Curtea Constituţională, aceasta fiind învestită, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu soluţionarea unei excepţii de ordine publică şi dezînvestindu-se prin decizia pronunţată în respectiva cauză. 23. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 24. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: [...] 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;“. 25. Prevederile constituţionale menţionate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept, securitatea raporturilor juridice şi calitatea legii, ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora realizarea justiţiei se face prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, precum şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că a mai analizat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă din perspectiva unor critici similare, exemplificative în acest sens fiind Decizia nr. 413 din 22 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 8 martie 2023, şi Decizia nr. 417 din 17 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 29 octombrie 2021, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. 27. Referitor la imposibilitatea de a utiliza calea de atac a revizuirii în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, atunci când nerespectarea autorităţii de lucru judecat este determinată de contrarietatea considerentelor pe care se bazează hotărârile definitive potrivnice, Curtea a statuat, prin deciziile mai sus menţionate, că art. 461 alin. (1) din Codul de procedură civilă clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii. Aşadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă -, se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepţia actuală a Codului de procedură civilă, se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2) din Codul de procedură civilă, revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorităţii de lucru judecat nu poate viza decât soluţia pronunţată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, conform art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă, anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăţi existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuţie. 28. Curtea a mai reţinut că art. 461 alin. (2) din acelaşi cod reglementează şi problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, şi anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situaţie, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce priveşte căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu şi în ceea ce priveşte căile de atac de retractare, aşa cum este revizuirea, ceea ce justifică, de altfel, soluţia pronunţată de instanţă în cazul încuviinţării cererii de revizuire pentru cazul hotărârilor potrivnice, constând în anularea celei din urmă hotărâri şi, după caz, trimiterea cauzei spre rejudecare. 29. În ceea ce priveşte considerentele prin care a fost soluţionată pe cale incidentală o chestiune litigioasă (aşanumitele considerente decizorii), Curtea a observat că acestea nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri, ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existenţa unei alte căi procedurale puse la îndemâna părţii interesate încă din timpul soluţionării celui de-al doilea proces, şi anume posibilitatea acesteia de a invoca excepţia autorităţii de lucru judecat cu referire la soluţia dată cu privire la aceeaşi chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiţii de diligenţă procesuală, se poate preveni apariţia unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv. Se valorifică astfel efectul pozitiv al lucrului judecat, consacrat de art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă. 30. Sub aspectul susţinerii referitoare la admisibilitatea revizuirii hotărârii în situaţia în care în cauză a fost deja ridicată excepţia autorităţii de lucru judecat, iar instanţa s-a pronunţat asupra acesteia, dar a respins-o, Curtea a apreciat că aceasta nu se poate constitui într-o critică de neconstituţionalitate, ci reprezintă o problemă de aplicare a legii la cauză. 31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, soluţia pronunţată prin deciziile menţionate şi considerentele pe care aceasta se sprijină îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă. 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava în dosarele nr. 3.160/1/2018/a4, nr. 3.159/1/2018/a4 şi nr. 664/1/2019/a1 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, precum şi de Gelu Manea, Carmen Manea, Victoria Ene şi Marilena Ciocsan în Dosarul nr. 264/21/2021 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 mai 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
