Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. e) coroborate cu art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Melania Laura Man în Dosarul nr. 1.624/100/2019 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IVa pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.230D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent menţionează că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a înregistrat la dosarul cauzei note în sensul admiterii acesteia. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere cele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 762 din 23 noiembrie 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea civilă din 10 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.624/100/2019, Curtea de Apel Cluj - Secţia a IVa pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. e) coroborate cu art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Melania Laura Man într-o cauză având ca obiect anularea unei dispoziţii de recuperare a unei sume de bani încasate în mod necuvenit ca urmare a cumulării de venituri salariale cu venituri obţinute din pensia de urmaş prin încadrarea în gradul I de invaliditate. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că prevederile criticate sunt neconstituţionale având în vedere că sistemul public de pensii are la bază principiile unicităţii şi egalităţii. În cazul gradului I sau II de invaliditate, pensia de urmaş nu poate fi cumulată cu venituri din salarii, însă poate fi cumulată cu alte venituri din activităţi independente, indiferent de valoarea venitului. Acest tratament diferenţiat în funcţie de natura venitului cu care se poate cumula pensia de urmaş este, în opinia autoarei, discriminatoriu. 7. Se încalcă dreptul de proprietate privată, deoarece prestaţiile sociale constituie obiect de protecţie, indiferent de natura contributivă sau necontributivă a acestora. Se încalcă şi principiul neretroactivităţii legii şi al drepturilor câştigate pentru că, la momentul pensionării, legislaţia permitea cumulul pensiei de urmaş cu salariul, iar o lege ulterioară nu poate aduce atingere unor drepturi astfel constituite. Principiul drepturilor câştigate este expres menţionat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care adesea a dat câştig de cauză subiecţilor de drept afectaţi din punctul de vedere al drepturilor băneşti prin acte normative adoptate ulterior. De asemenea, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit că, dacă prestaţiile acordate în temeiul regulamentului vechi sunt mai favorabile decât cele plătite în conformitate cu regulamentul nou, acestea nu trebuie să fie reduse. 8. Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, pentru că prevederea criticată nu retroactivează, ci stabileşte, începând cu data intrării sale în vigoare, situaţii de suspendare a pensiei de invaliditate, şi nici nu anulează drepturile legal obţinute până la acest moment. În ceea ce priveşte pretinsa discriminare operată prin dispoziţiile legale criticate, instanţa evocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.359 din 13 octombrie 2011. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul, preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 114 alin. (1) lit. e), coroborate cu art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Textele legale criticate au următorul cuprins: - Art. 114 alin. (1) lit. e): „În sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: [...] e) pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul I sau II de invaliditate, precum şi pensionarii urmaşi încadraţi în gradul I sau II de invaliditate realizează venituri lunare aflându-se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) şi b) sau pct. II.“ – Art. 6 alin. (1) pct. I lit. a): „În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: a) persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă; [...].“ 13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 15 referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi din Constituţie, precum şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie şi prevederilor art. 30 din Declaraţia universală a drepturilor omului privind modalitatea de interpretare a acesteia. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea art. 114 alin. (1) lit. e), coroborate cu art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) din Legea nr. 263/2010 (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 762 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 19 februarie 2018, sau Decizia nr. 4 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 17 februarie 2014). Astfel, Curtea a statuat că justificarea suspendării plăţii pensiei în situaţia avută în vedere de dispoziţiile de lege criticate ţine de faptul că persoana în cauză beneficiază de acest drept în considerarea faptului că şi-a pierdut total capacitatea de muncă, fiind încadrată în gradul I sau II de invaliditate; în măsura în care persoana îşi redobândeşte, parţial sau total, capacitatea de muncă, va fi încadrată în gradul III de invaliditate sau chiar îşi încetează calitatea de pensionar de invaliditate, după caz. Astfel, legiuitorul a prevăzut, în mod firesc, suspendarea plăţii pensiei de invaliditate în cazul în care persoana beneficiară desfăşoară activitate remunerată, urmând ca, în funcţie de rezultatul revizuirii medicale, să se dispună fie încetarea plăţii acesteia, fie plata ei într-un alt cuantum, dacă persoana este încadrată în gradul III de invaliditate. Este lipsit de orice sens şi raţiune ca o persoană să poată cumula veniturile realizate prin prestarea unei munci cu cele de care beneficiază tocmai pentru faptul că şi-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă. 15. În ceea ce priveşte critica raportată la art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea observă că, în Decizia nr. 653 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2015, paragraful 19, a statuat că art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 nu conţine dispoziţii de lege cu efect retroactiv, ci stabileşte că, începând cu data intrării sale în vigoare, plata pensiei de invaliditate acordată persoanelor încadrate în gradul I sau II se suspendă dacă acestea se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV din Legea nr. 263/2010. Textul de lege nu anulează drepturile obţinute în mod legal până la data intrării sale în vigoare. 16. Cu referire la invocarea art. 44 din Constituţie, Curtea a statuat că sumele plătite cu titlu de contribuţie la asigurările sociale nu reprezintă un depozit la termen şi, prin urmare, nu pot da naştere vreunui drept de creanţă asupra statului sau a fondurilor de asigurări sociale. De asemenea, Curtea Constituţională a statuat că protecţia dreptului de proprietate privată nu se poate extinde asupra sumelor dobândite necuvenit (a se vedea Decizia nr. 653 din 11 noiembrie 2014, precitată, paragraful 18). În plus, Curtea a statuat că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, limite care, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăşi suprimarea dreptului de proprietate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 93 din 16 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 2 iunie 2021, paragraful 27). 17. De asemenea, în ceea ce priveşte invocarea principiului drepturilor câştigate, Curtea a precizat, în paragraful 20 al aceleiaşi decizii, că legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile, şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. Această prerogativă a legiuitorului nu poate fi considerată ca o încălcare a principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, atât timp cât dispoziţiile de lege se aplică de la data intrării lor în vigoare pentru viitor. 18. Cu referire la critica privind pretinsa discriminare a pensionarilor cu grad I sau II de invaliditate care doresc să presteze muncă salarizată faţă de pensionarii cu grad I sau II de invaliditate care doresc să presteze activitate independentă sau obţin venituri din proprietate intelectuală, Curtea reţine că persoanele pretins discriminate se află, în mod obiectiv, într-o altă categorie decât cele faţă de care se pretinde că se realizează discriminarea. Astfel, pentru identificarea naturii juridice a venitului salarial şi sesizarea diferenţelor esenţiale faţă de veniturile din activităţi independente sau/şi din proprietate intelectuală, trebuie analizate, prin comparaţie, art. 10 din Codul muncii şi definiţia activităţii independente conţinută în art. 7 pct. 3 din Codul fiscal. Astfel, potrivit art. 10 din Codul muncii, „Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu“. Activitatea independentă, potrivit Codului fiscal, este „orice activitate desfăşurată de către o persoană fizică în scopul obţinerii de venituri, care îndeplineşte cel puţin 4 dintre următoarele criterii: 3.1. persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului şi a modului de desfăşurare a activităţii, precum şi a programului de lucru; 3.2. persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea pentru mai mulţi clienţi; 3.3. riscurile inerente activităţii sunt asumate de către persoana fizică ce desfăşoară activitatea; 3.4. activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfăşoară; 3.5. activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacităţii intelectuale şi/sau a prestaţiei fizice a acesteia, în funcţie de specificul activităţii; 3.6. persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare şi supraveghere a profesiei desfăşurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei respective; 3.7. persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terţe persoane în condiţiile legii“. 19. Examinarea comparativă a art. 10 din Codul muncii şi art. 7 pct. 3 din Codul fiscal relevă diferenţele majore în care se situează salariaţii şi, respectiv, persoanele care realizează venituri din activităţi independente. Raportul de dreptul muncii implică, în mod necesar, obligaţia angajatului de a presta munca pentru şi sub autoritatea unui angajator. În schimb, persoana care desfăşoară activitate independentă are, potrivit definiţiei din legea fiscală, o libertate de acţiune incomparabilă cu cea a salariatului. Beneficiarul unei pensii de invaliditate, în baza contractului individual de muncă pe care, eventual, l-ar încheia, este supus unor obligaţii prestabilite, pentru şi sub autoritatea unui angajator, incompatibile cu starea sa de invaliditate. În schimb, dacă acelaşi beneficiar s-ar angaja în desfăşurarea unei activităţi independente nu s-ar vedea obligat să facă faţă unui volum de activităţi cu certitudine prestabilite. Prin urmare, Curtea reţine că legiuitorul este îndreptăţit să interzică beneficiarului pensiei de invaliditate de grad I sau II doar cumulul cu salariul, nu şi cu venituri din activităţi independente sau proprietate intelectuală. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Melania Laura Man în Dosarul nr. 1.624/100/2019 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 114 alin. (1) lit. e), coroborate cu art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează Marian Enache Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
