Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519 şi ale art. 521 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Ecolemn Products - S.R.L. din Caransebeş în Dosarul nr. 4.565/115/2016* al Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.749D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicită admiterea acesteia şi judecarea cauzei şi în lipsă. 4. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.758D/2018, nr. 1.759D/2018 şi nr. 1.837D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519, ale art. 521 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, ale art. 519 şi ale art. 521 alin. (3) şi (4) raportat la cele ale art. 518 şi art. 27 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 521 alin. (3) şi (4) raportat la art. 518 şi art. 27 din Codul de procedură civilă, raportat la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Mihai Surugiu în Dosarul nr. 1.784/273/2015 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă, de Elena Drăghici în Dosarul nr. 23.543/325/2016 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă, precum şi de Gheorghe Vasilache şi Tudorina Vasilache în Dosarul nr. 38.794/3/2016/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă. 5. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 6. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la Dosarul nr. 1.758D/2018 autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus note scrise prin care solicită admiterea acesteia şi judecarea cauzei şi în lipsă. 7. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.758D/2018, nr. 1.759D/2018 şi nr. 1.837D/2018 la Dosarul nr. 1.749D/2018, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, având în vedere Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519 şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, solicită respingerea, ca inadmisibilă, având în vedere că aceasta vizează chestiuni ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 9. Prin încheierile din 25 octombrie 2018, pronunţate în dosarele nr. 4.565/115/2016*, nr. 1.784/273/2015 şi nr. 23.543/325/2016, Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519, ale art. 521 alin. (1), (3) şi (4) raportat la cele ale art. 518 şi art. 27 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Societatea Ecolemn Products - S.R.L. din Caransebeş, de Mihai Surugiu şi Elena Drăghici în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor formulate împotriva unor decizii pronunţate în apel. 10. Prin Încheierea din 8 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 38.794/3/2016/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 521 alin. (3) şi (4) raportat la art. 518 şi art. 27 din Codul de procedură civilă, raportat la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepţia a fost invocată de Gheorghe Vasilache şi Tudorina Vasilache într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei decizii pronunţate în apel. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, în cauză, calea de atac a recursului a fost deschisă ca urmare a efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017. Astfel, art. 147 alin. (4) din Constituţie se aplică atât situaţiilor pendinte, cât şi celor ce se vor naşte în viitor, sfera sa de aplicare neputând fi condiţionată de faptul că procesul civil a fost pornit anterior sau ulterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are competenţa să se pronunţe în legătură cu efectele deciziei Curţii Constituţionale sau să dea dezlegări obligatorii care contravin deciziilor Curţii Constituţionale. 12. Prin pronunţarea Deciziei nr. 52 din 18 iunie 2018 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul dispoziţiilor art. 519 şi ale art. 521 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, care nu exclud în mod explicit de la interpretare decizia Curţii Constituţionale, se încalcă art. 1 alin. (5) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie. Ca urmare a interpretării date prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obligatorie pentru toate instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, partea este lipsită de calea de atac a recursului, deoarece cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei judecătoreşti anterior publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I. Astfel, în condiţiile art. 27 din Codul de procedură civilă şi ale Deciziei nr. 52 din 18 iunie 2018, recursul este inadmisibil, calea de atac nefiind prevăzută de lege. 13. Se mai arată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi-a depăşit atribuţiile, încercând să adauge la o decizie a Curţii Constituţionale, limitând astfel accesul liber la justiţie. Controlul instanţei supreme trebuie să se limiteze la textele de lege pe care trebuie să le interpreteze atunci când există o practică neunitară, şi nu să se extindă şi asupra unei decizii a Curţii Constituţionale. Însă dispoziţiile art. 521 alin. (3) şi (4) şi ale art. 518 din Codul de procedură civilă recunosc puterea de interpretare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fără a fi rezumată la textul de lege şi doar dacă această atribuţie nu intră în contradicţie cu deciziile Curţii Constituţionale. 14. Având în vedere că, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt definitive şi general obligatorii, inclusiv pentru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost interpretate de instanţa supremă, sunt neconstituţionale. 15. Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 27 - Legea aplicabilă hotărârilor, ale art. 519 - Obiectul sesizării, ale art. 521 alin. (1), (3) şi (4) - Conţinutul şi efectele hotărârii, prin raportare la art. 518 - Încetarea efectelor deciziei din Codul de procedură civilă. 20. În ceea ce priveşte stabilirea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa constituţională trebuie să ţină seama, în controlul de constituţionalitate, de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate. De asemenea, determinarea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate este o operaţiune care, pe lângă existenţa unor condiţionări formale inerente ce incumbă în sarcina autorului acesteia, poate necesita şi o apreciere obiectivă a Curţii Constituţionale, având în vedere finalitatea urmărită de autor prin ridicarea excepţiei. O atare concepţie se impune tocmai datorită caracterului concret al controlului de constituţionalitate exercitat pe cale de excepţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 176 din 26 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 24 iunie 2019, paragrafele 56 şi 57, sau Decizia nr. 802 din 3 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 28 februarie 2020, paragrafele 24 şi 25). 21. Prin urmare, în prezentele cauze, având în vedere conţinutul normativ al normei de trimitere cuprinse în art. 521 alin. (4) din Codul de procedură civilă şi pe cel al normei legale la care se face trimitere, respectiv art. 518 din acelaşi cod, analizând motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, care tinde în mod univoc la critica interpretării dispoziţiilor legale ce au făcut obiectul Deciziei nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de instanţa supremă, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi ale art. 519 şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. În legătură cu dispoziţiile art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, Curtea observă că acestea au fost modificate prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018, cu menţinerea soluţiei legislative. Prevederile legale criticate au, în prezent, următoarea redactare: - Art. 27 din Codul de procedură civilă: „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.“; – Art. 519 din Codul de procedură civilă: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“; – Art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar pentru instanţa care a solicitat dezlegarea, de la data pronunţării deciziei.“ 22. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi alin. (5) referitor la principiul legalităţii, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 147 alin. (1) şi (4) referitor la efectele deciziilor Curţii Constituţionale. 23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2019, a constatat că aceste prevederi legale, în interpretarea dată de instanţa supremă, sunt neconstituţionale. 24. Prin această decizie, paragrafele 66-78, Curtea a reţinut că, potrivit interpretării date de instanţa supremă prin intermediul hotărârii prealabile, deşi dispoziţia legală care suprima în mod expres calea de atac a recursului, în privinţa hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cererile evaluabile în bani de până la 1.000.000 de lei inclusiv, a fost constatată neconstituţională prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, aceasta continuă să fie aplicabilă tuturor litigiilor în curs, înregistrate pe rolul instanţelor anterior datei publicării deciziei de constatare a neconstituţionalităţii. Curtea a observat că o asemenea soluţie interpretativă are semnificaţia prelungirii în timp a efectelor unei norme constatate neconstituţională, cu consecinţa aplicării acesteia în cadrul proceselor în curs, ceea ce conduce la încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, care consacră efectul imediat şi general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale. 25. Prin aceeaşi decizie, paragrafele 80-87, Curtea a reţinut şi încălcarea art. 147 alin. (4) raportat la art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie, referitoare la principiile egalităţii în drepturi şi accesului liber la justiţie. În acest sens, Curtea a reţinut că negarea dreptului la exercitarea căii de atac a recursului, prin inaplicabilitatea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în configuraţia dată prin constatarea neconstituţionalităţii sintagmei „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 de lei inclusiv“, pentru o anumită categorie de justiţiabili, în funcţie de data începerii procesului, este de natură a bloca, în funcţie de valoarea pretenţiei deduse judecăţii, accesul la calea de atac a recursului, punând ab initio cetăţenii într-o situaţie diferită, fără a avea o justificare obiectivă şi rezonabilă (a se vedea Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, paragraful 28). 26. În prezenta cauză, faţă de data invocării excepţiei de neconstituţionalitate, care este anterioară pronunţării Deciziei nr. 874 din 18 decembrie 2018, şi având în vedere soluţia de admitere pronunţată de Curtea Constituţională prin această decizie, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. 27. Sub acest aspect, Curtea mai reţine faptul că, de principiu, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul prezentei decizii decizia anterioară de constatare a neconstituţionalităţii poate reprezenta motiv de revizuire a hotărârii judecătoreşti, conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz, dacă litigiul a fost definitiv soluţionat în timp ce excepţia de neconstituţionalitate se afla, spre soluţionare, pe rolul Curţii Constituţionale, deoarece aceasta a fost ridicată anterior publicării Deciziei nr. 874 din 18 decembrie 2018 în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 497 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 18 noiembrie 2014, paragraful 32, sau Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016). 28. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, Curtea observă că aceasta nu este motivată, or prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. În cazul în care excepţia de neconstituţionalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituţional invocat nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate, datorită generalităţii sale, excepţia va fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu este motivată. Aplicând aceste considerente în cauza de faţă, Curtea constată că textul constituţional invocat este unul general, prin raportare la acesta excepţia apărând ca nemotivată. 29. În privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, Curtea observă că susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate nu reprezintă veritabile motive de neconstituţionalitate. Astfel, pe de o parte, Curtea reţine că este invocată în mod generic contradicţia textelor de lege criticate cu prevederile constituţionale. Or, Curtea nu se poate substitui autorilor excepţiei în indicarea motivelor de neconstituţionalitate, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate a normelor legale fiind posibil doar la sesizare, iar nu din oficiu. Pe de altă parte, motivele de neconstituţionalitate ce privesc prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin hotărârea prealabilă a instanţei supreme, sunt invocate în legătură indisolubilă cu situaţia concretă a contrarietăţii dintre hotărârea prealabilă în cauză şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 şi nu pot fi translatate în legătură cu prevederile art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care reglementează, cu caracter general, obligativitatea pentru instanţele judecătoreşti a dezlegării date chestiunilor de drept prin hotărârile prealabile pronunţate de instanţa supremă. 30. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, dacă excepţia de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general, Curtea va respinge excepţia ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011). De asemenea, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, Curtea a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi“ (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, precum şi Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). 31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Societatea Ecolemn Products - S.R.L. din Caransebeş, de Mihai Surugiu şi de Elena Drăghici în dosarele nr. 4.565/115/2016*, nr. 1.784/273/2015 şi nr. 23.543/325/2016 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă, precum şi de Gheorghe Vasilache şi Tudorina Vasilache în Dosarul nr. 38.794/3/2016/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519 şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe judecătoreşti. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 mai 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
