Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel-Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 lit. a) tezele I-III şi ale art. 23 alin. 2 teza a doua, cu referire la noţiunea (căile fluviale şi auto) judeţene, din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, excepţie ridicată de Societatea Lyk - S.R.L. din Botoşani în Dosarul nr. 264/39/2017/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.176D/2020. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Răzvan Enciu din Baroul Iaşi, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.277D/2020, nr. 1.371D/2020, nr. 1.626D/2020 şi nr. 971D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 lit. a) tezele I-III şi ale art. 23 alin. 2 teza a doua, cu referire la noţiunea (căile fluviale şi auto) judeţene, din Legea nr. 44/1994, excepţie ridicată de Societatea Rvg Speed - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 155/39/2018/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispoziţiilor art. 16 lit. a) tezele I-III şi ale art. 23 teza a doua din Legea nr. 44/1994, excepţie ridicată de Societatea Trans Nicolaescu - S.R.L. din Costişa, judeţul Suceava, în Dosarul nr. 844/39/2017/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispoziţiilor art. 16 lit. a) tezele I-III şi ale art. 23 alin. 2 din Legea nr. 44/1994, excepţie ridicată de Societatea Pris Com Univers - S.R.L. din Flămânzi, judeţul Botoşani, în Dosarul nr. 512/39/2017/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, precum şi a dispoziţiilor art. 16 lit. a) tezele I-III şi ale art. 23 alin. 2 teza a doua din Legea nr. 44/1994, excepţie ridicată de Societatea Transmeridian - S.R.L. din Rădăuţi, judeţul Suceava, în Dosarul nr. 5.677/86/2017*/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarele Societatea Rvg Speed - S.R.L. şi Societatea Pris Com Univers - S.R.L., domnul avocat Răzvan Enciu, cu împuterniciri avocaţiale depuse la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.277D/2020, nr. 1.371D/2020, nr. 1.626D/2020 şi nr. 971D/2021 la Dosarul nr. 1.176D/2020. Reprezentantul autoarelor excepţiilor de neconstituţionalitate şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.277D/2020, nr. 1.371D/2020, nr. 1.626D/2020 şi nr. 971D/2021 la Dosarul nr. 1.176D/2020, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autoarelor excepţiei de neconstituţionale care, în esenţă, reiterează susţinerile din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a fost ridicată în faţa instanţei de judecată. Arată că se încalcă art. 135 alin. (1) şi (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel, se creează o discriminare între două categorii de operatori de transport prin crearea unui avantaj nejustificat operatorilor de transport feroviar care au dreptul de a transporta toate categoriile de beneficiari ai Legii nr. 44/1994 pe întreg teritoriul ţării. În schimb, operatorii de transport rutier pot să ofere servicii unui număr mai redus de beneficiari ai Legii nr. 44/1994, respectiv doar veteranilor de război din mediul rural şi doar în interiorul judeţului în care domiciliază. Acest avantaj reprezintă un caz clar de ajutor de stat, în sensul acestei noţiuni din art. 107 alin. (1) şi (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. 7. Se încalcă şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece se creează o discriminare pe criteriul domiciliului veteranilor de război. Cei cu domiciliul în mediul rural au dreptul doar la jumătate dintre călătoriile la care au dreptul cei care au domiciliul în afara mediului rural. Pentru a ajunge într-un alt judeţ decât cel de domiciliu trebuie să folosească unul dintre cele 12 tichete gratuite acordate pentru transport rutier până la o localitate cu cale ferată, urmând ca, ulterior, să folosească un al doilea tichet pentru a ajunge la destinaţie. Cu alte cuvinte, veteranul cu domiciliul în mediul rural trebuie să folosească două tichete, spre deosebire de cel cu domiciliul în afara mediului rural, care trebuie să folosească doar un tichet. 8. Un al doilea criteriu de discriminare reiese din faptul că veteranii din mediul rural au posibilitatea de a alege modul de călătorie, în vreme ce ceilalţi pot utiliza doar căile feroviare. 9. În final, arată că dispoziţia criticată este inspirată dintr-o reglementare adoptată în anul 1990, când economia României nu era o economie de piaţă şi, ca atare, nu este compatibilă cu prevederile art. 135 alin. (1) din Legea fundamentală care stabilesc că România este economie de piaţă. 10. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii în sensul că pretinsa încălcare a libertăţii economice, că scopul Legii nr. 44/1994 nu a fost acela de a crea un avantaj economic unor societăţi comerciale, ci de a acorda un beneficiu veteranilor de război sau văduvelor de război. 11. Cu referire la pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituţie, niciuna dintre autoarele excepţiei nu se află în situaţia beneficiarilor Legii nr. 44/1994 pentru a se prevala de acest text constituţional. De aceea, sub acest aspect, excepţia de neconstituţionalitate trebuie respinsă ca inadmisibilă. 12. Având cuvântul în replică, reprezentantul convenţional al autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate arată că, urmărind să acorde un beneficiu anumitor categorii de persoane, legiuitorul a ajuns să instituie o discriminare indirectă a operatorilor economici pe căile de transport rutier. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 13. Prin încheierile din 2 iulie 2020 şi 20 mai 2020, pronunţate în dosarele nr. 264/39/2017/a1 şi nr. 155/39/2018/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 lit. a) tezele I-III şi ale art. 23 alin. 2 teza a doua, cu referire la noţiunea (căile fluviale şi auto) judeţene, din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război. Excepţia constituie obiectul dosarelor Curţii nr. 1.176D/2020 şi 1.277D/2020. 14. Prin Încheierea din 28 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 844/39/2017/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 lit. a) tezele I-III şi ale art. 23 alin. 2 teza a doua din Legea nr. 44/1994. Excepţia constituie obiectul dosarului Curţii nr. 1.371D/2020. 15. Prin Încheierea din 8 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 512/39/2017/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 lit. a) tezele I-III şi ale art. 23 alin. 2 din Legea nr. 44/1994. Excepţia constituie obiectul dosarului Curţii nr. 1.626D/2020. 16. Prin Încheierea din 4 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 5.677/86/2017*/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 lit. a) tezele I-III şi ale art. 23 alin. 2 teza a doua din Legea nr. 44/1994. Excepţia constituie obiectul dosarului Curţii nr. 971D/2021. 17. Excepţia a fost ridicată de Societatea Lyk - S.R.L. din Botoşani, Societatea Rvg Speed - S.R.L. din Iaşi, Societatea Trans Nicolaescu - S.R.L. din Costişa, judeţul Suceava, Societatea Pris Com Univers - S.R.L. din Flămânzi, judeţul Botoşani, şi de Societatea Transmeridian - S.R.L. din Rădăuţi, judeţul Suceava, în cauze având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal. 18. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile criticate sunt contrare principiului clarităţii şi previzibilităţii legii. Astfel, deşi prevederile criticate din conţinutul art. 16 din Legea nr. 44/1994 nu disting între transportul local, judeţean sau intrajudeţean, conform art. 23 din aceeaşi lege Ministerul Finanţelor achită direct aceste costuri către Ministerul Transportului şi Infrastructurii. Din interpretarea coroborată a prevederilor criticate rezultă că din cauza faptului că se decontează doar cheltuielile de călătorie efectuate intrajudeţean, beneficiarii Legii nr. 44/1994 ar putea călători gratuit cu mijloacele de transport auto doar în regim judeţean. Ca atare, principiul securităţii juridice este încălcat întrucât există o contradicţie între dispoziţii ale aceluiaşi act normativ. În aceste condiţii, apreciază autoarele, în temeiul art. 53 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ar trebui să se ţină seama cu prioritate de prevederile art. 16 din Legea nr. 44/1994, având în vedere că acestea fac parte din reglementarea de fond cuprinsă în această lege, în vreme ce art. 23 din Legea nr. 44/1994 are natura unei norme procedurale, prin care se dispune cu privire la aplicarea actului normativ. 19. Cu referire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, autoarele excepţiei menţionează, în prealabil, că au calitatea de a invoca acest standard constituţional, având în vedere că beneficiarii Legii nr. 44/1994 îşi exercită dreptul la liberă circulaţie reglementat de art. 25 din Constituţie prin intermediul operatorilor de transport. Mai arată că, în măsura în care beneficiarii Legii nr. 44/1994 ar dori să călătorească pe trasee interjudeţene, aceştia s-ar vedea obligaţi să efectueze călătoria pe calea ferată, decontarea călătoriei pe mijloacele de transport auto fiind limitată, indirect, la traseele judeţene. Limitarea călătoriilor pentru această categorie de veterani doar la nivelul judeţului, în ipoteza în care aceştia optează să efectueze călătoria cu mijloace de transport auto, creează un tratament diferit faţă de celelalte categorii de veterani de război, beneficiari ai Legii nr. 44/1994. 20. Mai departe, se arată că beneficiarii Legii nr. 44/1994 se găsesc într-o situaţie similară cu beneficiarii Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, în sensul că statul a înţeles să acorde facilităţile la transport în favoarea persoanelor expres prevăzute de cele două acte normative, situaţii care nu se deosebesc în mod obiectiv şi rezonabil. Ca atare, nu se justifică un tratament juridic diferit. 21. Autoarele arată că, spre deosebire de operatorii de transport feroviar care sunt îndreptăţiţi să presteze servicii de transport pe întreg teritoriul ţării în favoarea tuturor beneficiarilor Legii nr. 44/1994, atât în cadrul aceluiaşi judeţ, cât şi între localităţi din judeţe diferite, operatorii de transport rutier au dreptul de a oferi servicii doar beneficiarilor care domiciliază în mediul rural şi doar prin servicii de transport judeţean (între localităţi situate în acelaşi judeţ), deoarece doar în acest caz costul serviciului de transport le va fi decontat de la bugetul de stat. Din cauza acestei reglementări transportatorii feroviari beneficiază de un avantaj neconcurenţial faţă de transportatorii rutieri, interzis de art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie. În plus, transportatorii feroviarii sunt, în fapt, beneficiarii unui veritabil ajutor de stat, incompatibil cu piaţa internă, aşa cum este definit de art. 107 alin. (2) lit. a), raportat la art. 107 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, potrivit interpretării date acestora de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Autoarele excepţiei oferă, în continuare, temeiuri care să susţină concluzia că reglementarea criticată îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de reglementarea Uniunii Europene referitoare la natura ajutorului de stat. 22. Mai departe, autoarele susţin că, deşi verificarea compatibilităţii unei norme de drept intern în raport cu normele de drept european nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, norma europeană poate constitui o normă interpusă celei de referinţă, în măsura în care are relevanţă constituţională şi este suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 668 din 18 mai 2011). În cauza de faţă, norma de drept europeană invocată respectă aceste exigenţe pentru a putea fi considerată normă de drept interpusă în controlul de constituţionalitate a prevederilor criticate prin prezenta excepţie. 23. În sfârşit, se mai arată că prevederile criticate au fost adoptate într-un moment în care în România nu exista economie de piaţă, serviciile de transport, deopotrivă feroviar şi rutier, fiind furnizate de către întreprinderi ale statului. Într-un astfel de context, acordarea de drepturi exclusive anumitor întreprinderi nu era criticabilă, aşa cum este criticabilă o astfel de măsură în prezent când în România este economie de piaţă. 24. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarele Curţii nr. 1.176D/2020 şi nr. 971D/2021, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 25. În Dosarul Curţii nr. 1.277D/2020, instanţa judecătorească apreciază că excepţia este întemeiată, deoarece limitează dreptul beneficiarilor legii care locuiesc în mediul rural de a călători gratuit numai pe căi de transport auto judeţene. Dreptul exclusiv de care beneficiază întreprinderile de transport feroviar de a presta servicii de transport pe raza întregii ţări în favoarea beneficiarilor Legii nr. 44/1994 şi de a încasa de la bugetul de stat contravaloarea acestor servicii este de natură să le creeze un avantaj neconcurenţial în raport cu operatorii de transport rutier cu care concurează pe aceeaşi piaţă. 26. În Dosarul Curţii nr. 1.371D/2020, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi precizează, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, că, atunci când excepţia nu a fost ridicată din oficiu, nu este obligatorie motivarea acesteia, invocând art. 29 din Legea nr. 47/1992. 27. În Dosarul Curţii nr. 1.626D/2020, apreciază că prevederile legale criticate nu pot conduce, prin ele însele, la instituirea unor privilegii de natură să împiedice concurenţa loială pe piaţa operatorilor de transport persoane. Motivele invocate de intimata reclamantă cu privire la dreptul operatorilor de transport rutier de a presta serviciile lor veteranilor şi văduvelor de război vizează de fapt aspecte de interpretare şi aplicare în concret a Legii nr. 44/1994, împrejurări ce urmează a fi verificate de instanţa de contencios administrativ prin raportare la ansamblul prevederilor legale care au incidenţă în materie. 28. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 29. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului legal prezent şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 30. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 31. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 16 lit. a) tezele I-III şi ale art. 23, cu referire la noţiunea (căile fluviale şi auto) judeţene, din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 28 octombrie 2002, care au următorul conţinut: - Art. 16 lit. a): "(1) Veteranii de război şi văduvele de război beneficiază şi de următoarele drepturi: a) câte 12 călătorii gratuite, dus-întors, sau 24 de călătorii simple, în cursul unui an calendaristic, la clasa I pe calea ferată, la tren de orice rang, pentru marii mutilaţi, pentru invalizii de război, precum şi pentru veteranii de război decoraţi cu ordine şi medalii de război. Veteranii de război decoraţi cu Medalia «Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941-1945», cei nedecoraţi, precum şi văduvele de război au dreptul, în cursul unui an calendaristic, la 6 călătorii interne gratuite, dus-întors, sau la 12 călătorii simple pe calea ferată, la tren de orice rang. Generalii, ofiţerii şi ceilalţi veterani de război decoraţi cu Medalia «Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941-1945» călătoresc la clasa I, iar cei nedecoraţi şi văduvele de război, la clasa a II-a. Veteranii de război şi văduvele de război care locuiesc în mediul rural au dreptul, în cursul unui an calendaristic, la 12 călătorii interne, dus-întors, gratuite, pe mijloacele de transport auto, pe calea ferată sau pe căile fluviale, la alegere. În cadrul numărului de călătorii stabilit pentru titulari, aceştia le pot folosi şi pentru însoţitori. Legitimaţiile de transport tip card pot fi utilizate şi de către soţul/soţia sau alte persoane mandatate de titulari să le reprezinte interesele, pe bază de procură autentificată, nefiind necesară prezenţa titularului la efectuarea călătoriei. Însoţitorii marilor mutilaţi şi ai invalizilor de gradul I beneficiază de aceleaşi drepturi de transport gratuit şi la aceeaşi clasă ca şi titularii drepturilor ai căror însoţitori sunt;" – Art. 23: "Pentru acoperirea tuturor cheltuielilor determinate de aplicarea acestei legi, fondurile necesare se vor suporta de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat sau de la bugetele locale, în limita sumelor aprobate anual Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale ori locale. Călătoria pe calea ferată se efectuează pe bază de legitimaţii de transport tip card puse la dispoziţie de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, la cererea asociaţiilor veteranilor de război legal constituite. Achitarea costurilor de călătorie pe calea ferată, căile fluviale şi auto judeţene, pe baza legitimaţiilor de transport tip card, se face de către Ministerul Finanţelor Publice direct Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, iar costul biletelor pe mijloacele de călătorie în comun din municipii şi oraşe se suportă de către consiliile judeţene şi locale. Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi operatorii economici din domeniile respective de activitate vor lua fiecare măsurile necesare ce le revin pentru aplicarea prezentei legi." 32. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) privind economia de piaţă. 33. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, cu referire la pretinsa neclaritate a prevederilor criticate, că autoarele excepţiei de neconstituţionalitate se rezumă la a propune o modalitate de interpretare a acestora şi oferă şi o raţiune pentru care această din urmă interpretare este preferabilă. Simpla posibilitate ca dispoziţiile legale incidente în soluţionarea unei cauze judiciare să fie interpretabile nu reprezintă, aşa cum susţin autoarele, o încălcare a principiului securităţii juridice. Dimpotrivă, ţine de esenţa înfăptuirii justiţiei, în sensul acestei noţiuni care se regăseşte în art. 124 din Constituţie, faptul că judecătorii au îndatorirea de a impune, în situaţia în care sunt legitime mai multe interpretări alternative, interpretarea normelor legale care se va bucura de autoritate. 34. Cu referire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, autoarele excepţiei menţionează, în prealabil, că au calitatea de a invoca acest standard constituţional, având în vedere că beneficiarii Legii nr. 44/1994 îşi exercită dreptul la liberă circulaţie reglementat de art. 25 din Constituţie prin intermediul operatorilor de transport. Mai arată că, în măsura în care beneficiarii Legii nr. 44/1994 ar dori să călătorească pe trasee interjudeţene, aceştia s-ar vedea obligaţi să efectueze călătoria pe calea ferată, decontarea călătoriei pe mijloacele de transport auto fiind limitată, indirect, la traseele judeţene. Limitarea călătoriilor pentru această categorie de veterani doar la nivelul judeţului, în ipoteza în care aceştia optează să efectueze călătoria cu mijloace de transport auto, creează un tratament diferit faţă de celelalte categorii de veterani de război, beneficiari ai Legii nr. 44/1994. 35. Această critică de neconstituţionalitate pleacă de la premisa greşită că autoarele excepţiei de neconstituţionalitate pot invoca art. 25 din Constituţie referitor la libertatea de circulaţie a cetăţenilor. Mai mult decât atât, este rezonabilă presupunerea că legiuitorul nu a consacrat drepturile prevăzute la art. 16 şi 23 din Legea nr. 44/1994, cu prioritate, în scopul de a conferi caracter efectiv dreptului fundamental la circulaţie al beneficiarilor acestora. Măsurile de gratuitate la transport sunt doar o parte dintre drepturile şi facilităţile oferite de capitolul II (art. 10-17) al Legii nr. 44/1994 şi, în ansamblul lor, reprezintă măsuri luate în considerarea faptului că, potrivit art. 1 alin. (3) din Constituţie, România este stat social. În plus, Curtea Constituţională reţine că art. 16 alin. (1) din Constituţie nu poate fi interpretat în sensul că impune ca diferitele categorii de persoane pe care ordinea juridică le instituite să fie reglementate în mod identic sub toate aspectele care pot fi apreciate ca fiind comune respectivelor categorii. Tratamentul discriminatoriu sau, dimpotrivă, nediscriminatoriu trebuie apreciat şi în funcţie de cât de semnificative sunt deosebirile de conţinut ale reglementării. În cauza de faţă, chiar dacă legiuitorul nu îi tratează în mod identic pe beneficiarii Legii nr. 44/1994 care locuiesc în mediul rural şi pe cei care nu locuiesc în mediul rural, o astfel de constatare nu conduce, în mod automat, la concluzia că acest tratament este discriminatoriu. Mai mult decât atât, dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie nu pot fi interpretate şi aplicate de o manieră într-atât de strictă încât să îl pună pe legiuitor în dificultatea de a acţiona în vederea implementării numeroaselor şi variatelor politici sociale pe care este îndreptăţit să le adopte. 36. Autoarele excepţiei precizează că beneficiarii Legii nr. 44/1994 se găsesc într-o situaţie similară cu beneficiarii Decretului-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1208 din 10 decembrie 2020, în sensul că statul a înţeles să acorde facilităţile la transport în favoarea persoanelor expres prevăzute de cele două acte normative, situaţii care nu se deosebesc în mod obiectiv şi rezonabil. Ca atare, nu se justifică un tratament juridic diferit. 37. În ceea ce priveşte această critică, se observă că sunt pe deplin relevante cele anterior precizate. În plus, Curtea reţine, pe de o parte, că este rezonabilă presupunerea că, în considerarea unor valori consacrate ca fiind supreme de art. 1 alin. (3) din Constituţia României, precum demnitatea omului şi dreptatea, şi pe care acelaşi text constituţional le garantează, Statul Român a adoptat atât Decretul-lege nr. 118/1990, cât şi Legea nr. 44/1994. Pe de altă parte, Statul Român are prerogativa de a aprecia că deosebirile dintre destinatarii celor două acte normative sunt suficient de relevante pentru a justifica un tratament juridic care să nu fie identic, ci, după caz, să prevadă unele deosebiri de conţinut, cu atât mai mult cu cât acestea nu sunt majore. 38. Mai departe, autoarele arată că, spre deosebire de operatorii de transport feroviar care sunt îndreptăţiţi să presteze servicii de transport pe întreg teritoriul ţării în favoarea tuturor beneficiarilor Legii nr. 44/1994, atât în cadrul aceluiaşi judeţ, cât şi între localităţi din judeţe diferite, operatorii de transport rutier au dreptul de a oferi servicii doar beneficiarilor care domiciliază în mediul rural, şi doar prin servicii de transport judeţean (între localităţi situate în acelaşi judeţ), deoarece doar în acest caz costul serviciului de transport le va fi decontat de la bugetul de stat. Din cauza acestei reglementări, transportatorii feroviari beneficiază de un avantaj neconcurenţial faţă de transportatorii rutieri, interzis de art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie. 39. Cu referire la această critică, Curtea reţine că dispoziţiile criticate nu aduc atingere nici concurenţei care, potrivit art. 135 alin. (1) din Constituţie, reprezintă, alături de libera iniţiativă, baza economiei de piaţă în România. În plus, prin adoptarea lor, statului nu i se poate imputa că şi-a încălcat obligaţia de a asigura protecţia concurenţei loiale, impusă de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Prin impunerea acestei din urmă obligaţii, puterea constituantă a impus statului ca, în mod activ, să împiedice, de exemplu, ca unii operatori economici să împiedice prin mijloace arbitrare ca alţi actori economici să poată activa în anumite sectoare economice. Dar prevederile criticate au fost adoptate de către stat în implementarea unei politici cu un pronunţat caracter social şi nu reprezintă o intervenţie de natură economică şi care, astfel, să pericliteze valorile ocrotite de art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie. 40. În continuare, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată că transportatorii feroviarii sunt, în fapt, beneficiarii unui veritabil ajutor de stat, incompatibil cu piaţa internă, aşa cum este definit de art. 107 alin. (2) lit. a), raportat la art. 107 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, potrivit interpretării date acestora de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Autoarele excepţiei oferă, în continuare, temeiuri care să susţină concluzia că reglementarea criticată îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de reglementarea Uniunii Europene referitoare la natura ajutorului de stat. De asemenea, autoarele prezentei excepţii de neconstituţionalitate susţin că, deşi verificarea compatibilităţii unei norme de drept intern în raport cu normele de drept european nu intră în competenţele Curţii Constituţionale, norma europeană poate constitui o normă interpusă celei de referinţă, în măsura în care are relevanţă constituţională şi este suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011). În cauza de faţă, norma de drept europeană invocată respectă aceste exigenţe pentru a putea fi considerată normă de drept interpusă în controlul de constituţionalitate a prevederilor criticate prin prezenta excepţie. 41. Cu referire la această critică prin care se invocă relaţia dintre dreptul Uniunii Europene şi dreptul intern, trebuie reiterată jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale. Astfel, în Decizia nr. 811 din 9 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 22 martie 2022, paragraful 22, Curtea Constituţională a stabilit că nu este de competenţa sa să analizeze conformitatea unei dispoziţii de drept naţional cu textul Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene prin prisma art. 148 din Constituţie. O atare competenţă, şi anume aceea de a stabili dacă există o contrarietate între legea naţională şi Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, aparţine instanţei de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă şi legală, din oficiu sau la cererea părţii, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. În situaţia în care Curtea Constituţională s-ar considera competentă să se pronunţe asupra conformităţii legislaţiei naţionale cu cea europeană s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdicţii între cele două instanţe, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil. De asemenea, Curtea Constituţională a mai arătat că toate aceste aspecte converg spre a demonstra faptul că sarcina aplicării cu prioritate a reglementărilor comunitare obligatorii în raport cu prevederile legislaţiei naţionale revine instanţei de judecată. Este o chestiune de aplicare a legii, şi nu de constituţionalitate. Curtea a constatat că în raporturile dintre legislaţia Uniunii Europene şi cea naţională (cu excepţia Constituţiei) se poate vorbi numai de prioritate de aplicare a celei dintâi faţă de cealaltă, chestiune ale cărei constatare şi aplicare intră în competenţa instanţelor judecătoreşti. Mai mult, Curtea a reţinut că, în cazul în care s-ar accepta punctul de vedere contrar, în sensul că instanţa constituţională se poate pronunţa asupra constituţionalităţii unui text de lege prin raportare la prevederile unui act european, s-ar încălca în mod evident competenţele Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, din moment ce interpretarea tratatelor de bază este de competenţa acesteia din urmă (art. 267 din Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene). În consecinţă, Curtea a stabilit că o atare excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 42. În sfârşit, se mai arată că prevederile criticate au fost adoptate într-un moment în care în România nu exista economie de piaţă, serviciile de transport, deopotrivă feroviar şi rutier, fiind furnizate de către întreprinderi ale statului. Într-un astfel de context, acordarea de drepturi exclusive anumitor întreprinderi nu era criticabilă, aşa cum este criticabilă o astfel de măsură în prezent, când în România există economie de piaţă. 43. Referitor la această critică, Curtea reaminteşte că, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 498 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 28 iunie 2012, economia de piaţă este un concept viu, evolutiv, astfel încât Curtea nu îl poate interpreta ca pe unul cu conţinut fix, imuabil, ci având în vedere situaţia socioeconomică a statului. Ca atare, împrejurarea că statul decontează doar cheltuielile de transport feroviar interjudeţean şi nu şi pe cele de transport rutier trebuie analizată în lumina acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale. 44. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Lyk - S.R.L. din Botoşani, de Societatea Rvg Speed - S.R.L., de Societatea Trans Nicolaescu - S.R.L., de Societatea Pris Com Univers - S.R.L. şi de Societatea Transmeridian - S.R.L. în dosarele nr. 264/39/2017/a1, nr. 155/39/2018/a1, nr. 844/39/2017/a1, nr. 512/39/2017/a1 şi nr. 5.677/86/2017*/a1 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 16 lit. a) tezele I-III şi ale art. 23, cu referire la noţiunea (căile fluviale şi auto) judeţene, din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
