Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 şi ale art. 149 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Marcel Paraschiv în Dosarul nr. 4.622/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.129D/2020. 2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei şi se constată lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care, după ce relatează aspecte ale situaţiei de fapt ce a generat litigiul în care a ridicat excepţia, arată că prevederile criticate sunt neconstituţionale întrucât nu reglementează şi o excepţie, aplicabilă situaţiei sale particulare, de la regula pe care o instituie. Astfel, autorul susţine că nu îşi putea programa concediul de odihnă întrucât se afla în litigiu cu angajatorul, având şi contractul de muncă desfăcut. 4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că, întrucât reglementarea criticată nu instituie nicio excepţie, nu se încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie. Autorul excepţiei, în realitate, invocă o omisiune legislativă sau ridică o problemă de interpretare a legii de către organele abilitate, Curtea Constituţională neputându-se pronunţa sub acest aspect. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 1 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 4.622/3/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 şi ale art. 149 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Marcel Paraschiv întro cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni privind răspunderea disciplinară. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele criticate încalcă principiul previzibilităţii legii, deoarece nu sunt precizate condiţiile în care angajatul concediat nelegal şi reintegrat printr-o hotărâre judecătorească definitivă poate beneficia de dreptul constituţional la concediu de odihnă în natură pentru perioada de referinţă, respectiv de la emiterea deciziei nelegale de concediere şi până la reintegrarea efectivă în muncă. Cu toate că într-o interpretare obiectivă a celorlalte dispoziţii legale angajatorul vinovat nu are posibilitatea să cenzureze hotărârea judecătorească definitivă, fiind obligat să acorde imediat angajatului concediat nelegal concediul de odihnă în natură la cererea acestuia, având în vedere şi dispoziţiile art. 287 din Codul penal, invocarea de către angajator a art. 148 şi 149 din Codul muncii creează, totuşi, o aparenţă de legalitate refuzului de a pune în executare hotărârea judecătorească cu privire la acordarea concediului de odihnă în natură pentru perioada în care angajatul a fost concediat nelegal, perioadă în care s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a-şi programa concediul de odihnă. 7. Dispoziţiile criticate nu stabilesc o soluţie precisă pentru situaţia salariatului reintegrat în muncă, în urma anulării deciziei de concediere printr-o hotărâre judecătorească definitivă care, implicit, a condus la repunerea în situaţia anterioară. În acest fel, legiuitorul oferă angajatorului posibilitatea să încalce în continuare drepturile salariatului prin refuzul de a-i acorda concediul de odihnă în natură, motivat de neprogramarea acestuia (în sprijin invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.267 din 27 septembrie 2011). Astfel, legiuitorul a creat premisa aplicării unui tratament discriminatoriu angajatului concediat nelegal, reintegrat, în raport cu ceilalţi angajaţi care au beneficiat de concediu de odihnă în natură, fiind, practic, permisă hărţuirea acestuia de către angajator. 8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că nu există o discriminare între contestatar şi ceilalţi angajaţi ai aceluiaşi angajator, deoarece nu s-a dovedit că unui alt angajat aflat în aceeaşi situaţie cu contestatarul (respectiv reintegrat în urma pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive) i s-a acordat concediu de odihnă anterior reînceperii activităţii ca urmare a reintegrării. 9. De asemenea, instanţa apreciază că nu este aplicabilă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.267 din 27 septembrie 2011, având în vedere că aceasta se referă la modalitatea în care se poate realiza repunerea în situaţia anterioară, respectiv prin plata de către angajator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, cu sau fără reintegrare. Pe de altă parte, instanţa apreciază că plata şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul vizează drepturi băneşti care intră în componenta salarială şi nu acordarea altor drepturi, precum cel la concediu de odihnă acordat în natură. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Guvernul, preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 148 şi ale art. 149 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, care au următorul conţinut: - Art. 148: "(1) Efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programări colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programările individuale. Programarea se face până la sfârşitul anului calendaristic pentru anul următor.(2) Prin programările colective se pot stabili perioade de concediu care nu pot fi mai mici de 3 luni pe categorii de personal sau locuri de muncă.(3) Prin programare individuală se poate stabili data efectuării concediului sau, după caz, perioada în care salariatul are dreptul de a efectua concediul, perioadă care nu poate fi mai mare de 3 luni.(4) În cadrul perioadelor de concediu stabilite conform alin. (2) şi (3) salariatul poate solicita efectuarea concediului cu cel puţin 60 de zile anterioare efectuării acestuia.(5) În cazul în care programarea concediilor se face fracţionat, angajatorul este obligat să stabilească programarea astfel încât fiecare salariat să efectueze într-un an calendaristic cel puţin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt." – Art. 149: „Salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programat, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat.“ 14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la statul român, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 41 alin. (2) privind dreptul la măsuri de protecţie socială, ale art. 148 alin. (2) referitor la prioritatea de aplicare a dreptului Uniunii Europene, precum şi prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în realitate, autorul ridică o chestiune de interpretare şi aplicare a art. 148 şi 149 din Codul muncii. Autorul excepţiei nu critică prevederile legale însele, adică cele două norme juridice şi soluţia legislativă reglementată. Dimpotrivă, autorul excepţiei se referă în mod exclusiv la o situaţie particulară, respectiv la litigiul pe care l-a declanşat şi câştigat împotriva angajatorului său. Astfel, el este nemulţumit că cele două texte legale nu dau un răspuns precis la situaţia sa particulară. Curtea reţine, însă, că un asemenea demers nu poate face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate, ci, eventual, al analizei instanţelor judecătoreşti, învestite cu soluţionarea unui litigiu căruia să îi fie aplicabile respectivele prevederi legale (a se vedea în acest sens Decizia nr. 17 din 14 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 20 mai 2021, paragraful 65). 16. Curtea reţine că orice normă juridică, inclusiv art. 148 şi 149 din Codul muncii, este caracterizată de trăsături precum impersonalitate, generalitate sau caracter abstract, revenind instanţelor judecătoreşti rolul de a încadra situaţia particulară a justiţiabililor în ipoteza acesteia. Într-adevăr, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională în Decizia nr. 17 din 14 ianuarie 2021, paragrafele 66-68, înfăptuirea justiţiei, în înţelesul dat acestei noţiuni de art. 124 din Constituţie, nu se reduce la un proces mecanic de aplicare a unor norme juridice clare la situaţii de fapt la fel de clare. Judecătorul, supunându-se numai legii, în conformitate cu art. 124 alin. (1) din Constituţie, are, potrivit art. 4 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, obligaţia/dreptul de a asigura supremaţia acesteia indiferent că este neclară ori incompletă, de a o interpreta şi de a o aplica, în caz contrar fiind pasibil de denegare de dreptate. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 şi ale art. 149 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Marcel Paraschiv în Dosarul nr. 4.622/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
