Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Emil Şerban şi Simona Delia Şerban în Dosarul nr. 1.068/59/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 186D/2018. 2. La apelul nominal, pentru autorii excepţiei, răspunde avocatul Toma Adrian Oprescu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, pentru argumentele invocate în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Consideră, astfel, că soluţia pronunţată în contestaţia în anulare trebuie să fie supusă unui al doilea grad de jurisdicţie, întrucât această cale extraordinară de atac poate fi asimilată unei acuzaţii în materie penală. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu are legătură cu soluţionarea cauzei, deoarece vizează judecarea pe fond a contestaţiei în anulare, iar nu etapa verificării admisibilităţii în principiu a acestei căi extraordinare de atac, aşa cum este cazul în speţă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 19 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.068/59/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Emil Şerban şi Simona Delia Şerban cu ocazia soluţionării apelului împotriva hotărârii prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o contestaţie în anulare. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, întrucât, „în cazul contestaţiilor în anulare respinse, hotărârea de respingere echivalează cu o declaraţie de vinovăţie, care trebuie supusă dublului grad de jurisdicţie“. Consideră că, „având în vedere că această cale extraordinară de atac are ca finalitate anularea hotărârii judecătoreşti atacate, precum şi motivele invocate în susţinerea ei, potrivit art. 426 din Codul de procedură penală, hotărârea pronunţată echivalează, fără dubiu, cu declararea vinovăţiei penale a unei persoane“. Or, „în cazul contestaţiilor în anulare formulate împotriva unei decizii din apel, declaraţia de vinovăţie cuprinsă în hotărârea de respingere nu are cale de atac la jurisdicţia superioară“. 7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că dispoziţiile art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală - referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare - vizează exclusiv hotărârile pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu. În ceea ce priveşte contestaţiile în anulare care nu au fost admise în principiu, din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor de lege criticate rezultă că hotărârea de respingere nu este supusă vreunei căi de atac, aspect subliniat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 5 din 4 martie 2015, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Soluţia neatacabilităţii acestui tip de hotărâri este una logică şi raţională, impusă de principiul securităţii raporturilor juridice, ce permite desfiinţarea unor hotărâri penale definitive, pe calea contestaţiei în anulare, numai pentru erori grave de procedură. Prin urmare, ceea ce se examinează în mod direct în cadrul căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare nu este vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului, ci respectarea procedurii de judecată, cu asigurarea tuturor garanţiilor impuse de dreptul la un proces echitabil. Analiza vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului se poate face numai după admiterea în principiu urmată de admiterea pe fond a contestaţiei în anulare, când se trece la rejudecarea cauzei. Tocmai de aceea legiuitorul nu a prevăzut cale de atac decât în situaţia rejudecării cauzei ca urmare a admiterii contestaţiei în anulare, statuând că sentinţele pronunţate în rejudecare sunt supuse apelului - situaţie incidentă atunci când contestaţia este întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) şi i) din Codul de procedură penală -, iar deciziile date în apel sunt definitive - situaţie incidentă atunci când contestaţia este întemeiată pe celelalte cazuri reglementate de prevederile art. 426 din Codul de procedură penală. Ca atare, nu se poate reţine că dispoziţiile art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală ar contraveni prevederilor art. 20 din Constituţie, prin raportare la dispoziţiile art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, deoarece, aşa cum s-a arătat mai sus, în analiza admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare nu se statuează asupra vinovăţiei unei persoane şi, prin urmare, raportat şi la caracterul extraordinar al căii de atac, dublul grad de jurisdicţie în această situaţie ar fi nejustificat. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „(4) Sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.“ 12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 2 referitor la dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată - în ceea ce priveşte cadrul procesual în care a fost ridicată aceasta - că, prin Decizia penală nr. 20/A/CC din 19 septembrie 2017, Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 838 din 5 iulie 2016 şi a Încheierii din 18 iulie 2016, pronunţate în Dosarul nr. 8.242/108/2013 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală. Împotriva hotărârii de respingere a contestaţiei în anulare au formulat apel contestatorii, iar cu ocazia soluţionării apelului aceştia au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală. 14. Curtea observă că prevederile art. 432 din Codul de procedură penală stabilesc procedura de judecare a contestaţiei în anulare, procedură care este aplicabilă ulterior verificării admisibilităţii în principiu. Aşadar, dispoziţiile art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală - referitoare la calea de atac în materia contestaţiei în anulare - vizează exclusiv hotărârile pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu. Or, cauza în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate priveşte o hotărâre judecătorească prin care s-a respins, ca inadmisibilă, o contestaţie în anulare. Aşadar, cauza de faţă vizează etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, etapă care nu intră în sfera de aplicare a textului de lege criticat, fiind reglementată de prevederile art. 431 din Codul de procedură penală. 15. Aceasta înseamnă că dispoziţiile art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală - care stabilesc calea de atac în procedura de judecare a contestaţiei în anulare - nu au legătură cu soluţionarea cauzei. Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]“. 16. Ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. 17. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Emil Şerban şi Simona Delia Şerban în Dosarul nr. 1.068/59/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 ianuarie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Oana-Cristina Puică ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
