Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 593/1/2021
┌──────────────┬───────────────────────┐
│ │- vicepreşedintele │
│Gabriela Elena│Înaltei Curţi de │
│Bogasiu │Casaţie şi Justiţie - │
│ │preşedintele │
│ │completului │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Laura-Mihaela │- preşedintele Secţiei │
│Ivanovici │I civile │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marian Budă │- preşedintele Secţiei │
│ │a II-a civile │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Denisa │- preşedintele Secţiei │
│Angelica │de contencios │
│Stănişor │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Adina Georgeta│- judecător la Secţia I│
│Nicolae │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristina │- judecător la Secţia I│
│Petronela │civilă │
│Văleanu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Lavinia │- judecător la Secţia I│
│Dascălu │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Lavinia │- judecător la Secţia I│
│Curelea │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mihaela │- judecător la Secţia I│
│Paraschiv │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Minodora │- judecător la Secţia a│
│Condoiu │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Ruxandra │- judecător la Secţia a│
│Monica Duţă │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Eugenia │- judecător la Secţia a│
│Voicheci │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Diana Manole │- judecător la Secţia a│
│ │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cosmin Horia │- judecător la Secţia a│
│Mihăianu │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mona Magdalena│- judecător la Secţia │
│Baciu │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │- judecător la Secţia │
│Cezar Hîncu │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Carmen Maria │- judecător la Secţia │
│Ilie │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Horaţiu │- judecător la Secţia │
│Pătraşcu │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mariana │- judecător la Secţia │
│Constantinescu│de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
└──────────────┴───────────────────────┘
1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 593/1/2021 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 37 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu completările ulterioare. 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 3. La şedinţa de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu completările ulterioare. 4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: "Dacă, în urma abrogării, prin Ordinul nr. 901/2.460/2019, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574/12.07.2019, a dispoziţiilor alin. 2 al art. 10 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014, norme ce au fost aprobate prin Ordinul nr. 2.073/1.623/2014, abrogare ce a avut în vedere Sentinţa civilă nr. 313/17.10.2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a de Contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 620/33/2016, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2.251/2019 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii se interpretează în sensul că nu se mai recuperează nici debitele corespunzătoare perioadei ulterioare datei de 1.10.2014 şi pentru care s-au emis decizii de debit în conformitate cu dispoziţiile art. 179 din Legea nr. 263/2010." 5. Magistratul-asistent învederează că, la dosarul cauzei, au fost depuse raportul întocmit, comunicat părţilor, şi punctul de vedere din partea intimaţilor. 6. Preşedintele completului, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării 7. Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din 14 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.523/111/2016, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept menţionată. II. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile 8. Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (în forma în vigoare la data emiterii deciziilor de debit contestate), cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 263/2010 "ART. 179 (1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripţie de 3 ani. [...] (4) Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii şi al caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu." 9. Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, denumită în continuare Legea nr. 125/2014 "ART. 1 (1) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 263/2020 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina pensionarilor aflaţi în evidenţa sistemului public de pensii la data intrării în vigoare a prezentei legi, reprezentând sume încasate necuvenit cu titlu de pensie, indemnizaţie socială pentru pensionari şi indemnizaţie pentru însoţitor, nu se recuperează." 10. Ordinul ministrului muncii şi justiţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice nr. 901/2.460/2019 pentru abrogarea alin. 2 al art. 10 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii şi procedura de efectuare a restituirilor, aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi al ministrului finanţelor publice nr. 2.073/1.623/2014, denumit în continuare Ordinul nr. 901/2460/2019 "ART. 1 La articolul 10 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii şi procedura de efectuare a restituirilor, aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi al ministrului finanţelor publice nr. 2.073/1.623/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 3 decembrie 2014, alineatul 2 se abrogă." III. Expunerea succintă a procesului 11. Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, contestatorii persoane fizice au solicitat, în contradictoriu cu intimata A, să se dispună anularea deciziilor de înfiinţare debit, emise la 2 iunie 2016 pe seama contestatorilor, cu privire la constituirea de debite reprezentând drepturi încasate în perioada 1 octombrie 2014 - 31 mai 2016. 12. Tribunalul Bihor, prin Sentinţa civilă nr. 1.124/LM din 9 decembrie 2019, a admis contestaţia formulată, a dispus anularea deciziilor emise de intimată pe numele contestatorilor şi a obligat intimata A să restituie contestatorilor sumele reţinute în temeiul acestor decizii de debit. 13. În motivare s-a arătat că, limitând aplicarea în timp la sumele încasate necuvenit corespunzătoare perioadei anterioare datei de 1 octombrie 2014, se încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţia României, precum şi prevederile art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care interzic aplicarea unui tratament discriminatoriu între persoane aflate în aceeaşi situaţie; în acest sens, nelegalitatea normei atacate derivă din introducerea unui nou criteriu care este de natură a duce la un tratament discriminatoriu faţă de alte categorii de pensionari care au fost scutiţi de la plată în baza altor acte normative, abrogate în prezent, dar pentru unificarea cărora s-a emis Legea nr. 125/2014 şi care nu prevedeau nicio limitare temporală. 14. În cuprinsul expunerii de motive a Legii nr. 125/2014 se arată că aceasta a fost adoptată pentru a unifica diversele prevederi legale ce acordau scutire anumitor categorii de pensionari de la sumele încasate necuvenit, fără a se introduce vreun criteriu temporal şi prevăzând expres că este vorba de sume încasate necuvenit şi care exclud culpa pensionarilor, dorindu-se adoptarea unei reglementări unitare aplicabile tuturor pensionarilor. 15. S-a mai reţinut că, prin Decizia nr. 10 din 11 mai 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că dispoziţiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte şi în privinţa actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătoreşti de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor judecătoreşti. 16. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, solicitând admiterea apelului şi modificarea hotărârii atacate în sensul înlăturării dispoziţiilor cu privire la anularea în totalitate a deciziilor de înfiinţare de debit contestate şi restituirea sumelor deja reţinute de la contestatori înainte de 12 iulie 2019. 17. În motivarea apelului s-a arătat că tribunalul a reţinut în mod greşit că dispoziţia legală din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, precum şi a Procedurii de efectuare a restituirilor, aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi al ministrului finanţelor publice nr. 2.073/1.623/2014, cu modificările ulterioare, denumite în continuare Norme metodologice, ce limita aplicarea amnistiei fiscale reglementate de Legea nr. 125/2014 la perioada anterioară datei de 1 octombrie 2014, a fost abrogată şi a dispus anularea deciziilor de debit contestate, cu obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate de contestatori. 18. Apelanta a susţinut că prevederile art. 1 din Ordinul nr. 901/2.460/2019 au aplicabilitate începând cu 12 iulie 2019: astfel, sumele reţinute deja până la această dată din totalul debitului constituit în baza deciziilor de debit pentru fiecare dintre contestatori nu pot fi restituite. IV. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării 19. În conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă s-a constatat admisibilă sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept, având în vedere următoarele: a) cauza se află pe rolul unui complet al Curţii de Apel Oradea, care judecă în ultimă instanţă; b) de dezlegarea chestiunii de drept depinde soluţionarea pe fond a procesului, modul de interpretare a dispoziţiilor legale în discuţie constituind însăşi problema de drept a speţei, în cauză solicitându-se anularea unor decizii privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii sociale, debite corespunzătoare perioadei ulterioare datei de 1 octombrie 2014; c) problema de drept enunţată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenţei, s-a constatat că asupra acestei chestiuni de drept Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre prealabilă şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. V. Punctul de vedere al titularului sesizării 20. Instanţa de sesizare a arătat că intrarea în vigoare a Ordinului nr. 901/2.460/2019 nu poate duce la concluzia că beneficiul scutirii de la plată în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 125/2014 operează şi pentru drepturi încasate necuvenit corespunzătoare perioadei ulterioare datei de 1 octombrie 2014 şi că nu mai există temei pentru emiterea deciziei de recuperare debit. 21. Astfel, este de precizat că temeiul de drept al deciziilor de recuperare al sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii sociale îl reprezintă dispoziţiile art. 179 din Legea nr. 263/2010. 22. Prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 125/2014, intrată în vigoare la 1 octombrie 2014, s-a instituit o excepţie de la regula recuperării la bugetul asigurărilor sociale de stat a sumelor încasate necuvenit cu titlu de pensie, indemnizaţie socială pentru pensionari şi indemnizaţie pentru însoţitor, prevăzându-se că debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina pensionarilor aflaţi în evidenţa sistemului public de pensii la data intrării în vigoare a acestei legi, reprezentând sume încasate necuvenit cu titlu de pensie, indemnizaţie socială pentru pensionari şi indemnizaţie de însoţitor, nu se recuperează. 23. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 40 din 29 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 14 iulie 2017 (denumită în continuare Decizia nr. 40/2017) pronunţându-se asupra sesizării formulate privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 125/2014, a reţinut că analiza sesizării comportă două aspecte distincte: domeniul de aplicabilitate al legii, anume ce categorii de pensii intră în sfera de reglementare a acestui act normativ, şi „condiţia temporală“, însemnând care sunt limitele temporale între care actul normativ se aplică. 24. Instanţa supremă a arătat că „din perspectivă temporală, în raport cu momentul intrării în vigoare a acestui act normativ, debitele sunt cele aferente perioadei anterioare momentului de referinţă al legii - 1 octombrie 2014, decurgând din pensii, indemnizaţii sociale pentru pensionari şi indemnizaţii pentru însoţitor necuvenite beneficiarului prestaţiei sociale care fie erau deja constituite - caz în care casele de pensii competente au emis un titlu executoriu în temeiul art. 179 din Legea nr. 263/2010, fie aceste titluri executorii, vizând drepturi necuvenite pentru aceeaşi perioadă anterioară datei de 1 octombrie 2014, urmau a fi emise, aşadar, constituite, ulterior intrării în vigoare a legii. Deci, limita temporală este dată de momentul intrării în vigoare a Legii nr. 125/2014, respectiv 1 octombrie 2014. În consecinţă, indiferent de momentul la care debitul a fost constatat, anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 125/2014, scutirea de la plata debitului se aplică dacă suma reprezentând debitul este corespunzătoare perioadei anterioare acestei date (paragraful 73). [...] Interpretând teleologic dispoziţiile acestui act normativ, se poate susţine că legiuitorul a intenţionat să adopte o dispoziţie unitară, de clemenţă, pentru toate pensiile ce intră în domeniul de reglementare al acestui act normativ şi în limitele temporale stabilite în chiar conţinutul legii - 1 octombrie 2014, astfel încât, după epuizarea incidenţei normei de excepţie, se va reveni la aplicarea regulii recuperării sumelor plătite necuvenit pensionarilor sau beneficiarilor prestaţiilor sociale enumerate de lege“ (paragraful 85). 25. În acelaşi sens, prin Decizia nr. 33/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 21 iunie 2017 (denumită în continuare Decizia nr. 33/2017), s-a statuat că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. (1) alin. 1 din Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, prin raportare la dispoziţiile art. 5 şi art. 10 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, precum şi a Procedurii de efectuare a restituirilor, aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi al ministrului finanţelor publice nr. 2.073/1.623/2014, nu se recuperează sumele reprezentând pensie, indemnizaţie socială pentru pensionari şi indemnizaţie pentru însoţitor, încasate necuvenit după data de 1 octombrie 2014, dacă aceste sume reprezintă drepturi aferente unei perioade anterioare datei de 1 octombrie 2014.“ 26. Aşadar, prin deciziile menţionate, obligatorii pentru instanţe de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, instanţa supremă a fixat domeniul de aplicabilitate a Legii nr. 125/2014 atât din perspectiva categoriilor de pensie, cât şi a limitelor temporale, stabilind că limita temporală este dată de momentul intrării în vigoare a Legii nr. 125/2014, respectiv 1 octombrie 2014. 27. Pentru a statua cu privire la limitele temporare între care Legea nr. 125/2014 se aplică, prin Decizia nr. 33/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a făcut o analiză a dispoziţiilor legii raportat inclusiv la principiul ierarhiei actelor normative prevăzut de Constituţia României şi de art. 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reţinând că ordinul prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014 nu poate adăuga, restrânge sau modifica dispoziţia legală pe care o explicitează şi a cărei executare o asigură (paragrafele 101-106). 28. Astfel, s-a arătat că un criteriu prevăzut de legiuitor în delimitarea domeniului de aplicare a legii în cuprinsul art. 1 din Legea nr. 125/2014 priveşte constituirea debitului înainte sau după intrarea în vigoare a actului normativ pentru drepturi încasate necuvenit cu titlu de pensie corespunzătoare perioadei anterioare datei de 1 octombrie 2014 (paragraful 107). 29. În consecinţă, nu se poate considera că prin anularea de către instanţa de contencios administrativ a dispoziţiilor art. 10 alin. 2 din Normele metodologice, statuările Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din deciziile de unificare a practicii judiciare au rămas fără efect. 30. Legea nr. 125/2014 a reglementat o excepţie de la regula în materie, astfel încât, după epuizarea incidenţei normei de excepţie, se revine la aplicarea regulii recuperării sumelor plătite necuvenit pensionarilor, în temeiul art. 179 din Legea nr. 263/2010. 31. Prin abrogarea art. 10 teza II alin. (2) din capitolul II al anexei la Ordinul nr. 2.073/1.623/2014 (Norme metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014), având în vedere Sentinţa civilă nr. 313/2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2.251/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, nu dispare temeiul legal pentru recuperarea debitelor încasate necuvenit pentru perioada ulterioară datei de 1 octombrie 2014, deciziile de recuperare debit fiind emise în baza art. 179 din Legea nr. 263/2010. 32. A interpreta că, după abrogarea dispoziţiei menţionate din Normele metodologice, atât drepturile încasate necuvenit aferente perioadei anterioare datei de 1 octombrie 2014, cât şi cele ulterioare acestei date sunt scutite de la plată, respectiv nu se mai recuperează, înseamnă a nega caracterul special al Legii nr. 125/2014 - act de clemenţă, de excepţie de la regula generală reglementată de dispoziţiile art. 179 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. VI. Punctul de vedere al părţilor 33. Contestatorii persoane fizice au solicitat respingerea sesizării instanţei supreme pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, arătând că asupra chestiunii temporalităţii instanţa supremă s-a pronunţat în considerentele Deciziei nr. 2.251 din 8 aprilie 2019 pronunţate în Dosarul nr. 620/33/2016, reţinându-se că: „Totodată, trebuie avut în vedere principiul constituţional conform căruia legea produce efecte pentru viitor, iar dacă legiuitorul nu a dorit acest lucru trebuie exprimat expres aceasta în cuprinsul actului normativ. Este adevărat că prin Legea nr. 125/2014 s-a prevăzut aplicarea acesteia şi unor situaţii juridice născute anterior intrării ei în vigoare, dar ale căror efecte se produceau în momentul aplicării acesteia, însă art. 1 din Legea nr. 125/2014 stabileşte sfera persoanelor vizate de scutire ca fiind pensionarii aflată în evidenţa sistemului public de pensii la 1 octombrie 2014 şi se referă la debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina acestora fără a face o distincţie cu privire la perioada pentru care sunt constituite aceste debite. Or, astfel, cum a reţinut prima instanţă, prin art. 5 şi art. 10 alin. 2 din Ordinul comun nr. 2.073/1.623/2014 se adaugă la sintagma citată mai sus o condiţie restrictivă/limitativă în sensul că debitele care urmează a fi constituite ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 125/2014 trebuie să vizeze o perioadă anterioară datei de 1 octombrie 2014“. Aşadar, situaţia a fost clarificată, astfel încât nu se impune dezlegarea chestiunii de drept, aceasta fiind dezlegată ca urmare a pronunţării hotărârii menţionate; de altfel, însăşi apelanta, după momentul publicării în Monitorul Oficial al României a acestei hotărâri, cu consecinţa anulării dispoziţiilor din actul administrativ, a emis decizii de încetare a debitării, iar în prezenta cauză se mai contestă sumele reţinute până la momentul încheierilor de suspendare a executării. 34. B. nu a exprimat niciun punct de vedere asupra chestiunii de drept. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie 35. Din punctele de vedere şi jurisprudenţa înaintate de curţile de apel rezultă interpretarea potrivit căreia dispoziţiile Legii nr. 125/2014 sunt clare în privinţa limitelor temporale între care actul normativ se aplică, anume scutirea la plată operează pentru drepturi încasate necuvenit, corespunzătoare perioadei anterioare datei de 1 octombrie 2014, indiferent de momentul la care debitul a fost constatat, iar împrejurarea că prin Sentinţa nr. 313/2016 dată de Curtea de Apel Cluj, rămasă definitivă, a fost anulat art. 10 teza II (alin. 2) din capitolul II al anexei la Ordinul nr. 2.073/1.623/2014 nu poate duce la concluzia că beneficiul scutirii de la plată, conform Legii nr. 125/2014, acoperă şi debitele corespunzătoare perioadei ulterioare datei de 1 octombrie 2014, acest punct de vedere fiind împărtăşit de Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Constanţa, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Iaşi, Curtea de Apel Ploieşti şi Tribunalul Hunedoara. 36. În sens contrar, la nivelul Curţii de Apel Oradea s-a identificat şi opinia potrivit căreia, întrucât norma de drept ce instituia obligativitatea emiterii deciziei de recuperare pentru sumele plătite necuvenit corespunzătoare perioadei de după 1 octombrie 2014 a fost abrogată, concluzia ce se impune este aceea că decizia de constituire a debitului reprezentând drepturi încasate în perioada 1 octombrie 2014-31 mai 2016 apare ca fiind lipsită de fundament legal, beneficiul scutirii de la plată conform Legii nr. 125/2014 acoperind atât perioada anterioară datei de 1 octombrie 2014, cât şi cea posterioară respectivei date. 37. Curţile de apel Bacău, Craiova, Galaţi, Piteşti, Suceava, Târgu Mureş şi Timişoara nu au identificat hotărâri judecătoreşti relevante. 38. Ministerul Public, prin Adresa nr. 390/C/l 103/III-5/2021 din 2 aprilie 2021, a arătat că, la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării formulate de Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă. VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale 39. La nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prezintă relevanţă următoarele decizii: Decizia nr. 33 din 15 mai 2017, Decizia nr. 40 din 29 mai 2017 şi Decizia nr. 15 din 5 martie 2018, pronunţate de Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, precum şi Decizia nr. 2.251 din 18 aprilie 2019, pronunţată de Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 620/33/2016. IX. Raportul asupra chestiunii de drept 40. Prin raportul întocmit conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă s-a apreciat că sesizarea nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege. X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie X.1. Asupra admisibilităţii sesizării 41. În privinţa obiectului şi a condiţiilor sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea acestei proceduri, condiţii care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: - existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; – cauza să fie soluţionată în ultimă instanţă; – cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza; – ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; – chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. 42. Primele condiţii formale prevăzute de legiuitor pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile sunt îndeplinite, neexistând aspecte de inadmisibilitate în ceea ce priveşte existenţa unui litigiu care să fie soluţionat în ultimă instanţă şi calitatea instanţei de sesizare, situaţie în care se impune analiza admisibilităţii cererii prin raportare la condiţiile legate de caracterul de noutate al problemei de drept. 43. Pentru a se conchide asupra noutăţii chestiunii de drept este necesar a se observa scopul legiferării procedurii hotărârii prealabile ca mecanism de unificare a practicii, anume acela de a preîntâmpina apariţia unei practici neunitare (control a priori), spre deosebire de mecanismul recursului în interesul legii, care are menirea de a înlătura o practică neunitară deja intervenită în practica instanţelor judecătoreşti (control a posteriori). 44. Un act normativ recent adoptat sau recent intrat în vigoare are mai degrabă un potenţial de a conţine probleme noi de drept care ar fi susceptibile a genera practică neunitară decât un act normativ intrat în vigoare de mai mult timp. Cu toate acestea, nu se poate nega, de plano, doar pe baza criteriului vechimii, că un act normativ mai vechi nu poate genera chestiuni noi de drept, întrucât este posibil ca o instanţă să fie chemată să se pronunţe pentru prima dată asupra respectivei probleme de drept, după cum sunt posibile modificări sau completări ulterioare, mai recente, ale actului normativ, care să ridice probleme de interpretare. 45. Ca atare, caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor, în urma unei interpretări adecvate, în timp ce opiniile jurisprudenţiale izolate sau cele pur subiective nu pot constitui temei declanşator al mecanismului pronunţării unei hotărâri prealabile. 46. Semnificative sub acest aspect sunt verificarea existenţei şi dezvoltării unei jurisprudenţe în materia ce face obiectul sesizării, precum şi a condiţiei ca asupra acestei chestiuni Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat. 47. Sesizarea de faţă a fost formulată într-un litigiu generat de solicitarea unor contestatori persoane fizice de a se anula deciziile emise la 1 iunie 2016 în temeiul art. 179 din Legea nr. 263/2010 de recuperare a sumelor plătite în perioada 1 octombrie 2014-31 mai 2016 în condiţiile abrogării art. 10 teza a II-a (alin. 2) din capitolul II al anexei la Ordinul nr. 2.073/1.623/2014, având în vedere Decizia nr. 2.251 din 18 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. 48. Dispoziţiile Legii nr. 125/2014 au constituit obiect de interpretare al instanţei supreme în procedurile de unificare a practicii judiciare atât din perspectiva categoriilor de pensii vizate, cât şi a limitelor temporale, devenind astfel evident că problema de drept la care face referire sesizarea nu are caracter de noutate în sensul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă. 49. Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 33 din 24 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.432/1/2016 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 8 februarie 2017, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă în Dosarul nr. 1.619/104/2015 şi a stabilit că, în interpretarea dispoziţiilor art. 1 lit. a), art. 2 alin. (1) şi art. 3 din Legea nr. 124/2014, este exonerat de la obligaţia restituirii pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială încasate necuvenit până la data intrării în vigoare a legii, respectiv 27 septembrie 2014, personalul salarizat sub imperiul actelor normative enumerate în art. 1 din lege. 50. Prin Decizia nr. 33/2017 din 15 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.105/1/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 21 iunie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti şi a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, prin raportare la dispoziţiile art. 5 şi art. 10 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, precum şi a Procedurii de efectuare a restituirilor, aprobată prin Ordinul ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi al ministrului finanţelor publice nr. 2.073/1.623/2014, nu se recuperează sumele reprezentând pensie, indemnizaţie socială pentru pensionari şi indemnizaţie pentru însoţitor, încasate necuvenit după data de 1 octombrie 2014, dacă aceste sume reprezintă drepturi aferente unei perioade anterioare datei de 1 octombrie 2014. 51. Prin Decizia nr. 40 din 29 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 14 iulie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă în Dosarul nr. 7.015/63/2015 şi a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, sumele reprezentând pensie, indemnizaţie socială pentru pensionari şi indemnizaţie pentru însoţitor, încasate în baza unor hotărâri judecătoreşti desfiinţate în căile de atac, nu se recuperează. 52. Nu în ultimul rând, prin Decizia nr. 15 din 5 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.011/1/2017, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 302 din 4 aprilie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 1.793/93/2016 şi a stabilit că, în interpretarea dispoziţiilor art. 179 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, recuperarea sumelor plătite cu titlu de prestaţii de asigurări sociale, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti desfiinţate în calea de atac, se poate face de către casa de pensii, în mod direct, prin emiterea unei decizii de debit, care constituie titlu executoriu. 53. Dezlegările date de instanţa supremă cu privire la interpretarea prevederilor Legii nr. 125/2014 prin deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept îşi păstrează actualitatea, nefiind înlăturate din ordinea de drept ca efect al anulării unei norme cu forţă juridică inferioară legii. 54. Dispoziţiile Legii nr. 125/2014 sunt clare în privinţa limitelor temporale între care actul normativ se aplică, şi anume scutirea la plată operează pentru drepturi încasate necuvenit, corespunzătoare perioadei anterioare datei de 1 octombrie 2014, indiferent de momentul la care debitul a fost constatat, iar împrejurarea că prin Sentinţa nr. 313/2016 dată de Curtea de Apel Cluj, rămasă definitivă, a fost anulat art. 10 teza II (alin. 2) din capitolul II al anexei la Ordinul nr. 2.073/1.623/2014 nu poate duce la concluzia că legea devine inaplicabilă în lipsa unor norme administrative de organizare a executării legii. 55. Totodată, orientarea jurisprudenţei naţionale spre o anumită interpretare a normelor analizate, dându-se eficienţă deciziilor instanţei supreme anterior menţionate, determină pierderea caracterului de noutate a chestiunii de drept supuse analizei. 56. Rezultă că instanţa de trimitere dispune de suficiente repere de analiză care să îi permită interpretarea corectă a chestiunii de drept care face obiectul sesizării, nefiind vorba, în mod real, despre dispoziţii neclare sau incomplete, care să se constituie într-un veritabil obstacol pentru judecătorii recursului. 57. Rămâne atributul exclusiv al instanţei operaţiunea de interpretare şi de aplicare a unor dispoziţii legale la diferite circumstanţe care caracterizează fiecare litigiu, făcând parte din activitatea curentă a instanţei de judecată, obligaţie ce este ridicată la rang de principiu fundamental, găsindu-şi consacrarea în prevederile cuprinse în art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă“. 58. Prin urmare, revine instanţei solicitante obligaţia soluţionării cauzei cu judecata căreia a fost învestită, aplicând mecanismele de interpretare a actelor normative. 59. În considerarea argumentelor expuse, sesizarea de faţă nu este admisibilă, deoarece mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă poate fi utilizat doar ca urmare a întrunirii condiţiilor restrictive de admisibilitate evocate, rolul său unificator putând fi exercitat numai în privinţa chestiunilor de drept noi, care se impun cu pregnanţă a fi lămurite şi care prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme. 60. Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate impuse de art. 519 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: "Dacă, în urma abrogării, prin Ordinul nr. 901/2.460/2019, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 12.07.2019, a dispoziţiilor alin. 2 al art. 10 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014, norme ce au fost aprobate prin Ordinul nr. 2.073/1.623/2014, abrogare ce a avut în vedere Sentinţa civilă nr. 313/17.10.2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 620/33/2016, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2.251/2019 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii se interpretează în sensul că nu se mai recuperează nici debitele corespunzătoare perioadei ulterioare datei de 1.10.2014 şi pentru care s-au emis decizii de debit în conformitate cu dispoziţiile art. 179 din Legea nr. 263/2010." Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 mai 2021. VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE GABRIELA ELENA BOGASIU Magistrat-asistent, Ileana Peligrad ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
