Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Universal Construct Market - S.A. din Sibiu în Dosarul nr. 3.386/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.255D/2017. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Oana Stratula, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, iar pentru partea Consiliul Concurenţei, doamna inspector de concurenţă Lavinia Moraru, cu delegaţie depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Consiliul Concurenţei a depus note scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului ales al autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită Curţii să constate că excepţia este întemeiată, astfel cum a fost motivată prin notele scrise aflate la dosarul cauzei, prin care a fost invocată excepţia. În concret se precizează că art. 55 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996 este contrar libertăţii economice şi dreptului de proprietate privată, în condiţiile în care sancţiunea amenzii aplicate pentru pretinsul fapt anticoncurenţial săvârşit se raportează la întreaga cifră de afaceri a societăţii. Faţă de această împrejurare, susţine că este afectat accesul liber al persoanei la o activitate economică şi întreg patrimoniul economic, prin sancţionarea în raport cu bunuri şi servicii care nu au format o piaţă relevantă pentru o înţelegere anticoncurenţială. În acest context, precizează aspecte legate de activitatea principală desfăşurată de operatorul economic în cauză, iar în proporţie de peste 98% din cifra de afaceri este realizată din alte activităţi distincte de cea pentru care a fost sancţionat. De asemenea, face referire la ceilalţi operatori economici care au încheiat mai multe înţelegeri verticale anticoncurenţiale şi la cuantumurile amenzilor primite de aceştia, apoi le raportează la speţa de faţă şi consideră că este încălcat principiul proporţionalităţii. În continuare, prezintă diferite opinii cu privire la modul cum ar trebui calculate şi aplicate sancţiunile în materie. În final, apreciază că aplicarea unei sancţiuni prin cuprinderea şi a altor activităţi generatoare de venituri impozabile din activităţi care nu sunt anticoncurenţiale determină o privare de proprietate, contrară dispoziţiilor constituţionale care interzic confiscarea averii dobândite licit, şi solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată. 5. Având cuvântul, reprezentantul Consiliului Concurenţei solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere faptul că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate şi nu au intervenit modificări legislative care să conducă la schimbarea jurisprudenţei. În acest sens menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie şi arată că prin aceasta instanţa de contencios constituţional a reţinut că prevederile criticate nu contravin prevederilor constituţionale, context în care prezintă considerentele avute în vedere la pronunţarea deciziilor Curţii. 6. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că stabilirea cifrei totale de afaceri drept criteriu la care se raportează amenda, chiar dacă determină un cuantum mare al acesteia, nu poate atrage şi neconstituţionalitatea normelor criticate, întrucât, în ceea ce priveşte proporţionalitatea, individualizarea se face în raport cu gravitatea faptei săvârşite, iar scopul pentru care au fost adoptate astfel de măsuri este acela că măsurile instituite trebuie să transmită un puternic mesaj de descurajare a contravenienţilor. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 7 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.386/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Universal Construct Market - S.A. din Sibiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicită suspendarea efectelor juridice ale unei decizii emise de Consiliul Concurenţei în temeiul Legii nr. 21/1996, precum şi anularea în parte a acesteia. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, deoarece îngrădesc nepermis de mult accesul la activităţile economice şi afectează întreg patrimoniul operatorului economic, mai ales dacă sancţiunea este aplicabilă şi în raport cu bunuri şi servicii care nu sunt incidente în contextul înţelegerii anticoncurenţiale şi care nu au format o piaţă relevantă pentru o înţelegere anticoncurenţială, aspect ce se transpune într-o veritabilă confiscare anticoncurenţială. Prin modalitatea lacunară în care este redactată, legea nu specifică dacă cifra de afaceri s-ar referi la toate activităţile desfăşurate de întreprindere sau doar la acelea privind serviciile sau produsele care au făcut obiectul practicii anticoncurenţiale. În acest context se prezintă posibile modalităţi de interpretare şi aplicare a legii în mod concret speţei, precizându-se faptul că, în virtutea prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 21/1996, când întreprinderile participă la o grupare realizată pe cale convenţională prin acord, înţelegere etc., dispoziţiile acestei legi se aplică fiecărei întreprinderi, ţinându-se seama de principiul proporţionalităţii între faptă şi sancţiune. 9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 10. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece vizează modul de interpretare şi aplicare a normelor criticate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 55 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, care au următorul cuprins: "(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 0,5% la 10% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior sancţionării următoarele fapte, săvârşite cu intenţie sau din neglijenţă de întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi: a) încălcarea prevederilor art. 5 şi 6 din prezenta lege, precum şi a prevederilor art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene; b) nenotificarea unei concentrări economice, potrivit prevederilor art. 13 alin. (1) şi (2), înainte de punerea în aplicare a acesteia, cu excepţia cazului în care sunt incidente prevederile art. 13 alin. (7) sau s-a acordat o derogare conform art. 13 alin. (8); c) realizarea unei operaţiuni de concentrare economică cu încălcarea prevederilor art. 13 alin. (6)-(8); d) punerea în practică a unei operaţiuni de concentrare economică, declarată incompatibilă printr-o decizie a Consiliului Concurenţei, potrivit prevederilor art. 47 alin. (4) lit. a); e) neîndeplinirea unei obligaţii, a unei condiţii sau a unei măsuri impuse printr-o decizie luată potrivit prevederilor prezentei legi." 15. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, ale art. 45 privind libertatea economică şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, este menţionat art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că soluţia legislativă criticată a mai format obiectul controlului de constituţionalitate, raportat la critici şi prevederi constituţionale similare, sens în care este, spre exemplu, Decizia nr. 191 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 11 iulie 2019, prin care Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. 17. Cu acel prilej s-a reţinut că prin Hotărârea din 27 septembrie 2006, pronunţată în Cauza T-59/02, Archer Daniels Midland Co împotriva Comisiei Comunităţilor Europene, Tribunalul Uniunii Europene a statuat că, în cazul în care scopul amenzii s-ar limita doar la a nega profitul aşteptat sau avantajul scontat, întreprinderea nu va ţine seama suficient de faptul că acest comportament constituie o încălcare a art. 101 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. A privi amenda doar ca o compensare pentru prejudiciile create ar echivala cu negarea efectului descurajator pe care aceasta trebuie să-l aibă şi care se referă la comportamentul viitor, dar şi a caracterului punitiv al unei astfel de măsuri în legătură cu respectiva încălcare comisă. Similar, în cazul unei întreprinderi care este activă pe un număr mare de pieţe şi are o capacitate financiară deosebit de mare, luarea în calcul doar a cifrei de afaceri de pe piaţa relevantă nu poate fi suficientă pentru a asigura amenzii un efect de descurajare. Cu cât o întreprindere este mai mare şi cu cât are la dispoziţie mai multe resurse globale care îi permit să acţioneze în mod independent pe piaţă, cu atât mai mult trebuie să fie conştientă de importanţa rolului său în ceea ce priveşte buna funcţionare a concurenţei pe piaţă. În acest context, a ţine cont de cifra de afaceri totală, în scopul de a calcula cuantumul amenzii, nu duce la o amendă disproporţionată. 18. În ceea ce priveşte normele naţionale ce reglementează în materie de concurenţă, criticate în prezenta cauză, acestea constituie o transpunere a prevederilor europene, care s-a realizat prin mai multe acte normative, în acest sens fiind, spre exemplu, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2010 privind modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 6 iulie 2010. 19. Acest act normativ a fost adoptat cu scopul de a putea fi aplicate eficient la nivel naţional prevederile art. 101 şi ale art. 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, atât din punctul de vedere al deciziilor pe care autoritatea naţională de concurenţă are competenţa, în temeiul Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurenţă prevăzute la art. 81 şi 82 din tratat, să le adopte, cât şi din punctul de vedere al obligaţiilor de cooperare pe care Consiliul Concurenţei le are în raporturile cu Comisia Europeană şi celelalte autorităţi de concurenţă din statele membre, având în vedere faptul că, potrivit prevederilor art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, Consiliul Concurenţei, alături de autorităţile de concurenţă ale statelor membre, a devenit competent să aplice prevederile art. 101 şi ale art. 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în cazuri individuale, precum şi faptul că, în temeiul regulamentului anterior menţionat, Consiliul Concurenţei a dobândit obligaţii exprese în materie de concurenţă. 20. Totodată, Curtea constată că soluţia legislativă criticată, în dinamica legislativă, s-a regăsit la art. 51 alin. (1) şi art. 53 alin. (1), iar în urma republicărilor succesive, în prezent acestea constituie conţinutul art. 55 alin. (1) din Legea nr. 21/1996. Din examinarea conţinutului normativ al Legii nr. 21/1996, Curtea observă că prevederile art. 55 alin. (1), care sancţionează faptele anticoncurenţiale, fac parte din capitolul VI - Sancţiuni. 21. Faţă de această împrejurare, Curtea observă că, raportându-se la jurisprudenţa sa în materie, prin Decizia nr. 191 din 9 aprilie 2019, precitată, a arătat că, având în vedere impactul încălcărilor regulilor de concurenţă, care produc consecinţe grave atât economiei în ansamblul său, cât şi, în mod direct, consumatorilor şi celorlalte întreprinderi de pe piaţă, pentru a fi eficiente, sancţiunile trebuie să transmită un puternic mesaj de descurajare contravenienţilor şi să fie într-un cuantum necesar realizării efectului disuasiv. Regimul sancţionator contravenţional aplicabil în domeniul concurenţei comportă anumite trăsături specifice, cum ar fi amenzile prevăzute în cuantumuri foarte ridicate şi aplicabilitatea limitată a dreptului comun în materie contravenţională (Decizia nr. 556 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 15 august 2007, şi Decizia nr. 243 din 4 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008). Stabilirea „cifrei de afaceri totală“ drept criteriu de raportare în cadrul individualizării sancţiunii, chiar dacă determină în final cuantumuri mari ale amenzii, nu poate determina neconstituţionalitatea textului de lege criticat, cu atât mai mult cu cât individualizarea amenzii se face în funcţie de gravitatea faptei săvârşite (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 490 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 6 februarie 2014). Astfel, Consiliul Concurenţei - autoritatea competentă să constate şi să sancţioneze contravenţiile prevăzute de Legea concurenţei - trebuie să individualizeze sancţiunea aplicată, ţinând seama de gravitatea şi durata faptei şi de consecinţele sale asupra concurenţei (a se vedea şi Decizia nr. 556 din 7 iunie 2007 şi Decizia nr. 243 din 4 martie 2008, precitate). 22. Totodată, prin Decizia nr. 490 din 21 noiembrie 2013, precitată, Curtea a observat că astfel de amenzi, instituite ca procent din cifra de afaceri şi care pot determina cuantumuri mari ale sancţiunilor, pot fi regăsite în diverse domenii în care impactul încălcărilor poate produce consecinţe grave, fiind reglementate, spre exemplu, de Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012, de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 27 decembrie 2011, sau de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2013 privind serviciile poştale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 15 martie 2013. De asemenea, Curtea a reţinut că nivelul maxim al amenzilor pentru contravenţiile săvârşite în domeniul concurenţei în unele state membre ale Uniunii Europene este stabilit la aceeaşi cotă, potrivit Studiului întocmit la data de 8 august 2013 de Directoratul pentru afaceri financiare şi economice - Comitetul pentru concurenţă din cadrul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică. 23. În ceea ce priveşte reglementarea unor sancţiuni de natura celor instituite prin normele criticate, Curtea, în jurisprudenţa sa, a arătat că legiuitorul este liber să reglementeze referitor la răspunderea contravenţională a persoanei juridice sau fizice, întrucât niciun articol din Legea fundamentală nu interzice reglementarea unei astfel de răspunderi (a se vedea în acest sens Decizia nr. 128 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2016, paragraful 19). 24. Reglementarea unor contravenţii şi a sancţiunilor aplicabile are drept consecinţă diminuarea patrimoniului operatorului economic, dar aceasta este o măsură justificată obiectiv şi raţional, de imperativul protejării interesului social şi al ordinii de drept, prin adoptarea unor reguli specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 308 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 25 iulie 2013, şi Decizia nr. 128 din 10 martie 2016, precitată, paragraful 16). În acest context, Curtea constată că, potrivit art. 44 alin. (9) din Constituţie, bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii. 25. De asemenea, Curtea observă că, potrivit art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deşi la art. 1 paragraful 1 se prevede dreptul la respectarea bunurilor şi lipsirea de proprietate numai pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional, acestea nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a amenzilor. Astfel, art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale permite statelor contractante să adopte legile pe care le consideră necesare pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a „amenzilor“. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, autorităţile naţionale sunt cele care decid, în primul rând, ce fel de „amendă“ trebuie aplicată, deciziile luate în acest domeniu implicând o apreciere a problemelor politice, economice şi sociale, apreciere pe care Convenţia o lasă în competenţa statelor membre, acestea având la dispoziţie o largă marjă de apreciere (a se vedea Decizia de inadmisibilitate din 21 martie 2006, pronunţată în Cauza Valico - S.R.L. împotriva Italiei, Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunţată în Cauza Electrosan - S.R.L. împotriva României, paragraful 17, şi Hotărârea din 18 iunie 2013, pronunţată în Cauza S.C. Complex Herta Import Export - S.R.L. Lipova împotriva României, paragraful 32). 26. Prin urmare, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, în raport cu dispoziţiile constituţionale, convenţionale menţionate în susţinerea acesteia, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 27. Referitor la dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituţionale invocate, deoarece prevederile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale. 28. În ceea ce priveşte celelalte aspecte menţionate de autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate prin care prezintă posibile modalităţi de interpretare şi aplicare a prevederilor art. 55 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 la speţa dedusă judecăţii, Curtea observă că acestea tind, pe de o parte, spre o legiferare pe cale de interpretare şi, pe de altă parte, la o interpretare şi o aplicare a normelor criticate în sensul dorit de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate. Or, Curtea constată că asemenea critici nu intră în competenţa de soluţionare a instanţei de contencios constituţional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, întrucât singura autoritate legiuitoare a ţării este Parlamentul, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, iar, în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea legii în situaţii concrete supuse judecăţii, acestea sunt aspecte ce ţin de competenţa instanţelor de judecată sau a celor chemaţi să dea efectivitate normelor legale, inclusiv prin prisma art. 148 din Constituţie. 29. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Universal Construct Market - S.A. din Sibiu în Dosarul nr. 3.386/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 55 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
