Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru Silviu Constantin Schindele şi alţii, în Dosarul nr. 8.157/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.675D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.988D/2020, nr. 2.160D/2020, nr. 32D/2021, nr. 140D/2021, nr. 272D/2021, nr. 275D/2021, nr. 613D/2021, nr. 765D/2021, nr. 1.726D/2021, nr. 2.260D/2021 şi nr. 2.458D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „de până la“ din cuprinsul art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi a dispoziţiilor alin. (5) din acelaşi articol, a sintagmei „structurile centrale ale instituţiilor“ din cuprinsul art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru membrii săi, în Dosarul nr. 8.287/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 794/89/2020 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilă, în Dosarul nr. 33.991/3/2019 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 30.264/3/2019 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1.744/89/2020 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilă, în Dosarul nr. 4.796/63/2020 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 16.365/3/2020 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 21.763/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi în Dosarul nr. 4.611/30/2020 al Tribunalului Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, de Sindicatul Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani, pentru membrii săi, în Dosarul nr. 264/39/2020 al Tribunalului Botoşani - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de Marian Bărbulete în Dosarul nr. 30.161/3/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal se prezintă, pentru Sindicatul Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Botoşani, preşedintele Cătălin Marcel Corneanu. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Partea prezentă se opune conexării Dosarului Curţii Constituţionale nr. 613D/2021 cu celelalte dosare apelate, apreciind că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este diferit. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.988D/2020, nr. 2.160D/2020, nr. 32D/2021, nr. 140D/2021, nr. 272D/2021, nr. 275D/2021, nr. 613D/2021, nr. 765D/2021, nr. 1.726D/2021, nr. 2.260D/2021 şi nr. 2.458D/2021 la Dosarul nr. 1.675D/2020, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul preşedintelui Sindicatului Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Botoşani, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. În acest sens, arată că, aşa cum se desprinde din art. 14 alin. (3) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, acordarea compensaţiei pentru prevenirea şi combaterea corupţiei în rândul personalului propriu este condiţionată doar de două cerinţe: desfăşurarea activităţii de prevenire şi combatere a corupţiei şi personalul vizat de activitate să fie personalul propriu/în subordinea celor care desfăşoară activitatea de prevenire şi combatere a corupţiei. Distinct de aceste cerinţe textul de lege supus controlului de constituţionalitate prevede că unităţile, categoriile de personal, condiţiile, criteriile şi mărimea compensaţiei se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite. Prin urmare, în aplicarea dispoziţiilor de lege referitoare la acordarea compensaţiei, ordonatorul principal de credite este abilitat să emită reglementări subsecvente, prin care va stabili, în mod concret, care sunt unităţile şi categoriile de personal cărora li se acordă acest drept, ca urmare a îndeplinirii condiţiilor legale, precum şi condiţiile, criteriile şi mărimea compensaţiei. Altfel spus, prin actul pe care îl va emite, ordonatorul de credite nu se va rezuma doar la un act de aplicare a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017, ci va putea să le completeze, instituind condiţii şi criterii de acordare a compensaţiei suplimentare faţă de cele stabilite prin această lege. 7. Art. 14 alin. (3) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 prevede că acordarea compensaţiei pentru activitatea de prevenire şi combatere a corupţiei în rândul personalului propriu se face într-un procent fix, de 30%, calculat la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază, nefiind dată astfel ordonatorului de credite posibilitatea să stabilească în mod concret mărimea acestei compensaţii. Dispoziţiile de lege analizate nu se referă la sporuri sau premii care au în vedere merite individuale concretizate în rezultate deosebite din punct de vedere cantitativ sau calitativ ale activităţii profesionale, ci se referă la condiţii obiective de desfăşurare a muncii, incidente în cazul personalului care are în fişa postului ca atribuţii desfăşurarea activităţilor de prevenire şi combatere a corupţiei în rândul personalului propriu, astfel că stabilirea unor tratamente diferenţiate între persoane care desfăşoară activităţi de prevenire şi combatere a corupţiei nu pot fi primite şi nu intră în ipoteza normei de lege analizate. De altfel, un asemenea tratament ar contraveni principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie. 8. Dispoziţiile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 generează incertitudine şi neclaritate în privinţa aplicării dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, categoriile de personal cuprinse în ipoteza normei neputând anticipa natura criteriilor şi condiţiilor ce vor fi stabilite de ordonatorul de credite. 9. Reprezentanta Ministerului Public, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 557 din 24 octombrie 2023, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi a sintagmei „structurile centrale ale instituţiilor“ din cuprinsul art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 10. Prin Sentinţa civilă nr. 4.221 din 22 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 8.157/3/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru Silviu Constantin Schindele şi alţii, într-o cauză având ca obiect cereri privind drepturi salariale ale funcţionarilor publici. 11. Prin Încheierea din 28 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 8.287/3/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) cu privire la sintagma „de până la“, ale art. 14 alin. (5) şi ale art. 23 cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“ din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru Sorin-George Stan şi Ion Dincă, într-o cauză având ca obiect cereri privind drepturi salariale ale funcţionarilor publici. 12. Prin Sentinţa civilă nr. 378/CA din 5 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 794/89/2020, Tribunalul Vaslui - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru Radu Traian Cojocar, într-o cauză având ca obiect cereri privind drepturi salariale ale funcţionarilor publici. 13. Prin Încheierea din 3 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 33.991/3/2019, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru Ionuţ Soare şi alţii, într-o cauză având ca obiect cereri privind drepturi salariale ale funcţionarilor publici. 14. Prin Decizia nr. 1.144/R-C din 14 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 30.264/3/2019, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru Dan Claudiu Dobrică, într-o cauză având ca obiect cereri privind drepturi salariale ale funcţionarilor publici. 15. Prin Sentinţa civilă nr. 517/CA din 14 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.744/89/2020, Tribunalul Vaslui - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru Florentina Doina Fodor, într-o cauză având ca obiect cereri privind drepturi salariale ale funcţionarilor publici. 16. Prin Încheierea din 20 ianuarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.796/63/2020, Tribunalul Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1), în ceea ce priveşte sintagma „de până la“, ale art. 14 alin. (5) şi ale art. 23, în ceea ce priveşte sintagma „structurile centrale ale instituţiilor“, din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru Monica-Gabriela Litră, într-o cauză având ca obiect cereri privind drepturi salariale ale funcţionarilor publici. 17. Prin Încheierea din 3 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 264/39/2020, Tribunalul Botoşani - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani, pentru membrii Lavinia Pughiuc şi alţii, într-o cauză având ca obiect cereri privind drepturi salariale ale funcţionarilor publici statutari. 18. Prin Decizia civilă nr. 2.477 din 14 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 30.161/3/2019, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „de până la“ din cuprinsul art. 14 alin. (1), a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) şi a sintagmei „structurile centrale ale instituţiilor din“ din cuprinsul art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Marian Bărbulete într-o cauză având ca obiect cereri privind drepturi salariale ale funcţionarilor publici. 19. Prin Încheierea din 18 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 16.365/3/2020, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru Victor Tiberiu Bîrloiu, într-o cauză având ca obiect cereri privind drepturi salariale ale funcţionarilor publici. 20. Prin Sentinţa civilă nr. 1.419 din 3 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 21.763/3/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (5), în ceea ce priveşte sintagma „fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege“ din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 14 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la“, ale art. 14 alin. (5) şi ale art. 23, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“, din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru Vasile Ciobanu şi alţii, într-o cauză având ca obiect cereri privind drepturi salariale ale funcţionarilor publici. 21. Prin Încheierea din 7 iulie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.611/30/2020, Tribunalul Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1), în ceea ce priveşte sintagma „de până la“, ale art. 14 alin. (5) şi ale art. 23, în ceea ce priveşte sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“, din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru Vlad Ionuţ Demian şi Călin Bogdan Albu, într-o cauză având ca obiect cereri privind drepturi salariale ale funcţionarilor publici. 22. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că elementele principale care vizează naşterea, executarea şi încetarea raportului de serviciu al poliţiştilor se referă la statutul acestei categorii socioprofesionale, care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. Art. 28 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului prevede că poliţistul are dreptul la salariu lunar, compus din salariul de bază, indemnizaţii, sporuri, premii şi prime, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege. 23. Dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 prevăd acordarea unei compensaţii de risc/pericol deosebit de până la 30%, calculată la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază. Ordonatorul principal de credite este abilitat să emită reglementări subsecvente, prin care va stabili, în mod concret, care sunt unităţile şi categoriile de personal cărora li se acordă acest drept, ca urmare a îndeplinirii condiţiilor legale, precum şi unităţile, categoriile de personal şi cuantumul compensaţiei. Altfel spus, prin actul pe care îl va emite, ordonatorul principal de credite nu se va rezuma doar la un act de aplicare a dispoziţiilor de lege, ci va putea să le completeze, instituind condiţii şi criterii de acordare a compensaţiei suplimentare faţă de cele stabilite prin lege. 24. Ordonatorul principal de credite a dat în sarcina ordonatorilor secundari această abilitate, iar la nivelul structurilor Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române sau Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră - au fost aprobate cuantumuri prin note-raport. 25. De asemenea, ordinul ministrului de interne privind drepturile salariale ale poliţiştilor a fost clasificat ca secret, în aceste condiţii persoana îndreptăţită să primească sporul necunoscând regulile după care se stabileşte acest drept, având în vedere că actul administrativ nu este accesibil şi nici opozabil. Normele privind stabilirea categoriilor de personal şi cuantumul sporului de pericol deosebit trebuie să respecte cerinţele de stabilitate şi previzibilitate a legii, însă dispoziţiile legale criticate nu îi permit poliţistului să îşi adapteze comportamentul în mod corespunzător şi nici nu poate să aibă reprezentarea corectă a alcătuirii drepturilor sale salariale. 26. Prin urmare, autorii excepţiei consideră că dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi sintagma „de până la“ prevăzută în alin. (1) al aceluiaşi articol contravin prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5), ale art. 31 şi ale art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. 27. De asemenea, arată că, întrucât reglementarea are efecte impredictibile, depinzând de condiţii şi criterii a căror natură nu poate fi anticipată, este contrară art. 1 alin. (5) din Constituţie. 28. Mai mult, în lipsa unei diferenţieri legale între poliţiştii care îndeplinesc condiţiile din acest articol, această sintagmă ar putea crea premisa unor discriminări salariale între funcţionari publici aflaţi în situaţii identice şi astfel s-ar încălca principiul constituţional al interzicerii discriminării. 29. Totodată, se susţine că dispoziţiile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 nu pot fi interpretate în sensul că se aplică şi în stabilirea compensaţiei pentru prevenirea şi combaterea corupţiei în rândul personalului propriu, deoarece acordarea acesteia se face în procent fix, de 30%, calculat la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază, nefiind dată astfel posibilitatea ordonatorului de credite să stabilească în mod concret mărimea acestei compensaţii. 30. Referitor la dispoziţiile art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, se arată că sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“ introduce o limitare imprecisă a destinatarilor articolului. De pildă, printr-un ordin de ministru clasificat s-a dispus ca aceste prevederi să fie aplicate doar angajaţilor din structura centrală a Ministerului Afacerilor Interne, modificându-se, astfel, textul legal. Totodată, angajaţii din structura centrală a Ministerului Afacerilor Interne sunt privilegiaţi faţă de cei angajaţi în Inspectoratul General al Poliţiei Române sau în inspectoratele de poliţie judeţene care desfăşoară aceeaşi activitate şi care, astfel, sunt discriminaţi. Cu alte cuvinte, pentru aceleaşi condiţii de muncă se stabilesc salarii diferenţiate. 31. Dispoziţiile art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt contrare standardelor de calitate a legii, întrucât acest text legal stabileşte o majorare salarială de 12,5% pentru o serie de instituţii publice. Potrivit art. 7 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române şi art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră reprezintă instituţii publice şi, ca atare, angajaţii acestora ar fi trebuit să beneficieze de majorarea salarială prevăzută de art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Însă, din cauza neclarităţii acestui text de lege, a fost posibilă excluderea angajaţilor celor două instituţii publice anterior evocate din câmpul său de aplicare. Chiar şi în situaţia în care ar fi fost acordată majorarea salarială, tot ar fi existat o discriminare faţă de angajaţii din structurile din subordine/coordonare, din cauza lipsei unei criteriu obiectiv al diferenţierii. În structurile poliţieneşti, funcţiile în care se încadrează poliţiştii sunt diferenţiate în funcţie de eşalon, iar prin acest text se introduce o dublă diferenţiere. 32. Cu privire la dispoziţiile art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, autorii excepţiei susţin că acestea sunt discriminatorii, întrucât nu îi includ între categoriile profesionale exceptate de la aplicarea etapizată a legii şi pe funcţionarii cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne. De asemenea, anumite componente salariale, începând cu salariul de funcţie şi continuând cu sporuri şi alte drepturi salariale, încalcă principiul egalităţii în drepturi, al echităţii, al egalităţii de tratament şi al caracterului unitar al unei legi de salarizare unice în sistemul bugetar. Prin urmare, nu poate fi acceptată o situaţie defavorabilă pentru unele categorii de personal din sistemul bugetar, în sensul că unora li se aplică salariul de funcţie şi sporurile, iar altora nu, în condiţiile în care cei cărora nu li se aplică au şi coeficienţii mai mici. 33. În legătură cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, se arată că aceste prevederi legale nu fac nicio referire cu privire la ceea ce se întâmplă cu sporurile, compensaţiile şi alte drepturi care apar/sunt introduse de noua lege (Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice). Este cazul compensaţiei de pericol deosebit, prevăzută pentru poliţişti, care ar fi trebuit aplicată la salariul de funcţie începând cu 1 ianuarie 2011, întrucât nu există nicio prevedere legală care să blocheze aplicarea acesteia. Construcţia salariului de funcţie şi îngheţarea acestuia în perioada de aplicare a Legii-cadru nr. 284/2010 nu se confundă cu sporurile/indemnizaţiile/compensaţiile prevăzute de acest act normativ şi care trebuiau aplicate de la data de 1 ianuarie 2011. Începând cu 1 ianuarie 2011 apare în legislaţia aplicabilă poliţiştilor acest drept salarial, compensaţia pentru pericol deosebit, iar despre situaţia sporurilor nou-apărute nu se face nicio referire. Se arată că o lege este edictată pentru a produce, nu pentru a nu produce efecte juridice. 34. Compensaţia de pericol deosebit nu fusese prevăzută de legislaţia de salarizare aplicabilă în 2010 şi nu trebuie să se confunde suma compensatorie reprezentând foste sporuri, introduse în salariul de funcţie începând cu 1 ianuarie 2010, între care şi sporul de pericol deosebit prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, cu compensaţia de pericol deosebit introdusă prin art. 14 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. Ea face parte din salariul de funcţie tocmai ca acesta să aibă un nivel minim corespunzător salariului minim brut pe ţară. Acest drept salarial (compensaţie), aplicabil ca spor la salariul de funcţie, trebuia să se acorde începând cu data de 1 ianuarie 2011. 35. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.675D/2020, apreciază că sunt neconstituţionale dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, pentru considerentele expuse de Curtea Constituţională în Decizia nr. 318 din 21 mai 2019. În ceea ce priveşte sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“ cuprinsă în art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, apreciază că excepţia este neîntemeiată, pentru considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010. 36. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.988D/2020, şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-au exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 37. Tribunalul Vaslui - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.160D/2020, consideră că dispoziţiile art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt constituţionale, însă dispoziţiile art. 14 alin. (4) din aceeaşi anexă încalcă condiţiile de precizie, claritate şi predictibilitate ale legii, prin conferirea ordonatorului de credite a prerogativei de a stabili condiţiile concrete de acordare a sporului. Aceeaşi instanţă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 272D/2021, apreciază că dispoziţiile art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt constituţionale. 38. Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.260D/2021, apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. 39. Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu contravin prevederilor constituţionale invocate, iar în ceea ce priveşte critica adusă dispoziţiilor art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“, arată că aceasta priveşte chestiuni de interpretare şi aplicare a legii, de competenţa instanţelor de judecată. 40. Tribunalul Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt neconstituţionale. În ceea ce priveşte dispoziţiile alin. (1) din art. 14 al aceleiaşi anexe, arată că acestea nu se referă la sporuri sau premii care au în vedere merite individuale concretizate în rezultate deosebite din punct de vedere cantitativ sau calitativ ale activităţii profesionale, ci se referă la condiţii obiective de desfăşurare a muncii, incidente în cazul unor categorii extinse de personal, astfel că stabilirea unor tratamente diferenţiate între persoane care desfăşoară munca în aceleaşi condiţii în funcţie de rezultatele muncii nu intră în ipoteza normei de lege analizate. Cât priveşte art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, apreciază că acesta este constituţional. 41. Tribunalul Botoşani - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că după modificarea art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 prin Legea nr. 79/2018 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acest text de lege nu se mai poate afla în relaţie cu majorarea de 12,5% pentru activităţile anticorupţie, dată fiind înlăturarea identităţii de terminologie, în cauză rămânând discutabile claritatea şi predictibilitatea dispoziţiilor criticate. 42. Tribunalul Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că aspectele invocate de autorii excepţiei privesc probleme de interpretare a legii, iar nu probleme de neconstituţionalitate. 43. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 44. Guvernul apreciază că dispoziţiile art. 14 alin. (5) din anexa VI la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) şi ale art. 73 alin. (3) lit. j), pentru aceleaşi motive reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 318 din 21 mai 2019. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a art. 14 alin. (1) şi a art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi în ceea ce priveşte art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. 45. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 46. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată. 47. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum reiese din actele de sesizare şi criticile de neconstituţionalitate formulate, îl constituie sintagma „de până la“ din cuprinsul art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Apărare, Ordine Publică şi Securitate Naţională“ la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, şi dispoziţiile alin. (5) din acelaşi articol, sintagma „structurile centrale ale instituţiilor“ din cuprinsul art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, dispoziţiile art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010. 48. Curtea constată că dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 au avut o aplicare limitată în timp, fiind apoi abrogate prin art. 44 alin. (1) pct. 30 din Legea-cadru nr. 153/2017. De asemenea, constată că autorii excepţiei critică dispoziţiile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 în redactarea anterioară modificărilor aduse prin art. LVII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1186 din 9 decembrie 2022. Având în vedere însă că dispoziţiile de lege criticate produc efecte juridice în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea, în acord cu cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, urmează să analizeze aceste texte de lege, astfel cum a fost sesizată. Dispoziţiile legale criticate au următoarea redactare: - Art. 14 alin. (1) şi (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017: "(1) Pentru munca cu grad ridicat de risc sau, după caz, în condiţii de pericol deosebit, desfăşurată în exercitarea atribuţiilor funcţionale, stabilite potrivit domeniilor de responsabilitate ale unităţii, personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor de operaţii speciale, misiunilor şi/sau activităţilor deosebite ori de specialitate, misiunilor operative de protecţie a demnitarilor, a acţiunilor de gardare, protecţie şi control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale şi activităţilor de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare şi asistenţă medicală şi psihologică pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecţie în România, culegere, prelucrare, centralizare, verificare şi valorificare a informaţiilor sau datelor/situaţiilor/documentelor/ actelor, investigaţii, acţiuni şi intervenţie, efectuarea actelor de cercetare penală specială, beneficiază de o compensaţie de risc/pericol deosebit de până la 30% calculată la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază. [...](5) Unităţile, categoriile de personal, condiţiile, criteriile şi mărimea compensaţiei se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite." – Art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017: „Personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil care sunt încadraţi în structurile centrale ale instituţiilor din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau în structuri militare ale NATO sau UE dislocate pe teritoriul României, beneficiază de majorarea soldei de funcţie/salariului de funcţie/salariului de bază cu 12,5%.“; – Art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017: "(2) Începând cu data de 1 iulie 2017: a) se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; b) prin excepţie de la lit. a), salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol; c) prin excepţie de la prevederile lit. a), indemnizaţiile lunare ale personalului care ocupă funcţii de demnitate publică se stabilesc prin înmulţirea coeficienţilor din anexa nr. IX cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată; d) până la data de 31 decembrie 2017 se acordă drepturile de hrană şi tichetele de masă de care beneficiază, la data intrării în vigoare a prezentei legi, unele categorii de personal bugetar, în măsura în care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale: a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; b) prin excepţie de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, salariile de bază ale personalului care ocupă funcţiile de medici şi de asistenţi medicali din unităţile sanitare publice, prevăzute în anexa nr. II cap. I, se majorează la nivelul salariului de bază stabilit potrivit prezentei legi pentru anul 2022; c) prin excepţie de la lit. a), începând cu data de 1 martie 2018, pentru personalul prevăzut în anexa nr. II, cuantumul sporurilor, majorărilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare se determină, în condiţiile reglementate de prezenta lege, utilizând salariul de bază stabilit potrivit prezentului articol, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25; d) prin excepţie de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, cuantumul brut al salariilor de bază, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, de care beneficiază personalul care ocupă funcţii didactice din unităţile de învăţământ preuniversitar şi universitar de stat, se majorează cu 20% faţă de nivelul acordat pentru luna februarie 2018; e) prin excepţie de la lit. a), salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol; f) indemnizaţiile lunare pentru funcţiile de demnitate publică prevăzute în anexa nr. IX se stabilesc pe baza coeficienţilor şi a salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată; g) pentru personalul încadrat în unităţi sanitare publice aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, influenţele financiare determinate de creşterile salariale prevăzute la lit. a)-c) se asigură prin transferuri din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate de la o poziţie distinctă." – Art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010: „(5) În salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.“ 49. Autorii excepţiei susţin că aceste dispoziţii de lege contravin următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (4) şi (5) privind separaţia puterilor în stat şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 31 privind dreptul la informaţie şi art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici. De asemenea, se mai invocă prevederile art. 23 alin. (2) privind dreptul la salarizare egală pentru muncă egală din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 50. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textelor de lege supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 23 iunie 2022, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. 51. Prin decizia amintită, Curtea a reţinut, în esenţă, că prevederile art. 21 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 şi ale art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 fac parte dintr-o succesiune de acte normative prin care, începând cu 1 ianuarie 2004 şi până în prezent, s-a acordat unor categorii de beneficiari un drept de natură salarială, denumit spor sau, după caz, compensaţie, prevăzându-se condiţiile de acordare. 52. Complementar acestor norme substanţiale, legiuitorul a adoptat şi o serie de norme de implementare, acestea din urmă servind la punerea efectivă în aplicare a normelor constitutive de drepturi salariale, relevante în prezenta cauză fiind dispoziţiile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 prin care se dispune că unităţile, categoriile de personal, condiţiile, criteriile şi mărimea compensaţiei se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite. 53. Cu privire la dispoziţiile art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a reiterat jurisprudenţa sa potrivit căreia sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăseşte printre domeniile strict şi limitativ prevăzute, care, conform art. 73 alin. (3) din Constituţie, fac obiectul de reglementare al legii organice (a se vedea în acest sens Decizia nr. 645 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.160 din 21 decembrie 2005, Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2021, şi Decizia nr. 105 din 23 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 2 iunie 2021). 54. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că acestea contravin prevederilor constituţionale pentru aceleaşi motive reţinute anterior în Decizia nr. 318 din 21 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 23 iulie 2019. 55. În prezenta cauză, faţă de data invocării excepţiilor de neconstituţionalitate, care este anterioară pronunţării Deciziei nr. 294 din 17 mai 2022, şi având în vedere soluţia de admitere pronunţată prin această decizie, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. 56. În continuare, cu referire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a observat, prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, precitată, că, în realitate, autorii excepţiei erau nemulţumiţi de omisiunea legiuitorului de a-i include în enumerarea categoriilor socioprofesionale exceptate de la aplicarea etapizată a legii şi pe funcţionarii cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne, dar, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, legiuitorul este cel care îşi asumă politica salarială cu privire la personalul plătit din fonduri publice, prin aceasta înţelegându-se atât stabilirea sistemului de salarizare, cât şi stabilirea drepturilor salariale suplimentare. Curtea nu are nici rolul şi nici competenţa de a stabili ea însăşi elementele acestei politici, ci de a verifica respectarea exigenţelor constituţionale inerente actelor normative adoptate de legiuitor în acest domeniu, şi nu oportunitatea unei măsuri de politică salarială (a se vedea Decizia nr. 667 din 9 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 19 ianuarie 2017, paragraful 23, sau Decizia nr. 139 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 3 iunie 2020, paragraful 15). Prin urmare, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, soluţie care se impune şi în prezenta cauză. 57. Cu referire la criticile aduse art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, prin aceeaşi decizie (Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, precitată), Curtea a observat, pe de o parte, că aceste dispoziţii legale sunt clare şi, pe de altă parte, că aduc în discuţie simple modalităţi de interpretare şi aplicare a lor. Aşa cum în mod repetat a subliniat Curtea Constituţională, dacă în privinţa normei de referinţă, şi anume Constituţia, Curtea este unica autoritate jurisdicţională ce are competenţa de a o interpreta, în privinţa normelor supuse controlului de constituţionalitate, interpretarea este realizată de instanţele judecătoreşti, conform art. 126 alin. (1) din Constituţie (a se vedea şi paragraful 18 al Deciziei nr. 548 din 7 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 9 octombrie 2020). 58. Referitor la prevederile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Curtea s-a pronunţat asupra acestora prin Decizia nr. 624 din 7 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 7 februarie 2022, paragrafele 28-31. 59. Referitor la critica de neconstituţionalitate formulată cu privire la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea a reţinut, în acord cu jurisprudenţa sa, că „stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept şi o obligaţie a legiuitorului“ (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006) şi că „stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului“ (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007). În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat (Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz şi alţii împotriva Spaniei, paragraful 57). 60. Astfel, Curtea a reţinut că dispoziţiile legale criticate dau expresie opţiunii legiuitorului în materia salarizării personalului bugetar şi că aceste norme juridice clarifică pentru perioade precis determinate situaţia drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, fiind lipsite de echivoc sub aspectul destinatarilor şi efectelor juridice pe care le produc. Reţinând că, raportat la raţiuni ce ţin de politica economico-financiară a statului, legiuitorul are libertatea de a reglementa salarizarea în sistemul public, evident cu respectarea prevederilor Constituţiei, Curtea a constatat că, prin dispoziţiile legale criticate, legiuitorul a urmărit, în esenţă, garantarea cuantumului drepturilor salariale şi evitarea scăderii drepturilor salariale ale personalului bugetar. 61. Ca tehnică de reglementare, textele de lege criticate nu au semnificaţia repunerii în vigoare a unor acte normative abrogate. Aşadar, modalitatea de reglementare prevăzută de textele de lege criticate este diferită de cea analizată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 654 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 7 martie 2018, prin care au fost supuse controlului dispoziţii de lege care făceau trimitere la norme anterior abrogate şi prin care s-a statuat că „prin adoptarea unei norme care face trimitere la o dispoziţie legală care nu mai este în vigoare se încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie“. Prin urmare, considerentele acestei decizii nu pot fi aplicate în cauză. 62. În concluzie, Curtea a constatat că, prin dispoziţiile de lege criticate, legiuitorul normează un conţinut care întruneşte exigenţele de claritate, previzibilitate şi accesibilitate, fiind astfel respectate prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie în componentele referitoare la calitatea legii şi la principiul securităţii juridice. 63. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 64. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne în Dosarul nr. 8.157/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, Dosarul nr. 8.287/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, Dosarul nr. 794/89/2020 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilă, Dosarul nr. 33.991/3/2019 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Dosarul nr. 30.264/3/2019 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Dosarul nr. 1.744/89/2020 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilă, Dosarul nr. 4.796/63/2020 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Dosarul nr. 16.365/3/2020 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Dosarul nr. 21.763/3/2020 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi Dosarul nr. 4.611/30/2020 al Tribunalului Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, de Sindicatul Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani în Dosarul nr. 264/39/2020 al Tribunalului Botoşani - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de Marian Bărbulete în Dosarul nr. 30.161/3/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a sintagmei „structurile centrale ale instituţiilor“ din cuprinsul art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de aceiaşi autori, în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe. 3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe şi constată că sintagma „de până la“ din cuprinsul art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Vaslui - Secţia civilă, Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Botoşani - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 iulie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
