Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 162 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în măsura în care se interpretează că acestea exclud orice alt mijloc de dovedire a salariilor, cu excepţia carnetului de muncă şi a actelor doveditoare. Excepţia a fost ridicată de Victor Diaconu în Dosarul nr. 1.407/110/117 al Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.299D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că soluţia legislativă criticată se circumscrie prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora stabilirea condiţiilor de acordare a dreptului la pensie este de competenţa exclusivă a legiuitorului, inclusiv modalitatea de calcul al cuantumului dreptului la pensie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 23 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.407/110/2017, Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 162 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în măsura în care se interpretează că exclud orice alt mijloc de dovedire a salariilor, cu excepţia carnetului de muncă şi a actelor doveditoare. Excepţia a fost ridicată de Victor Diaconu într-o cauză având ca obiect cererea de reconstituire a vechimii în muncă. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate, care stabilesc că, în situaţiile în care în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare nu sunt înregistrate drepturile salariale, se utilizează salariul minim pe ţară, în vigoare în perioada respectivă, nu permit folosirea martorilor pentru a dovedi faptul că a lucrat în aceleaşi condiţii de muncă în care au lucrat aceştia şi că a beneficiat de acelaşi salariu. Astfel, în temeiul art. 162 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, i se va stabili o pensie cu un cuantum mai mic decât al foştilor colegi de muncă, fiind discriminat în raport cu aceştia. Consideră că i se încalcă dreptul la pensie şi se contravine principiului respectării demnităţii umane. Totodată, susţine că este încălcat dreptul de acces liber la justiţie, în condiţiile în care textul de lege criticat exclude orice alt mijloc de dovedire a salariilor primite într-o anumită perioadă ce nu se regăseşte în carnetul de muncă, deşi obiectiv este imposibil să le dovedească, arhiva fostului angajator fiind arsă parţial. 6. Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, fiind încălcate prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 din Constituţie în măsura în care art. 162 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 se interpretează în sensul că elimină orice mijloc de dovedire a salariului, cu excepţia înscrisurilor, excluzând proba cu martori şi/sau prezumţii, deşi reclamatul nu poate dovedi, în mod obiectiv - întrucât arhiva societăţii la care a lucrat a fost parţial arsă - drepturile salariale cu adeverinţă emisă de angajator. În contextul în care persoana care îndeplineşte condiţiile de pensionare nu poate prezenta o adeverinţă care să cuprindă propriile drepturi salariale, casa judeţeană de pensii nu va putea lua în considerare în niciun caz, într-o procedură administrativă, un carnet de muncă sau o adeverinţă emisă unui alt salariat, chiar având aceeaşi funcţie, coleg cu autorul excepţiei. Astfel, acesta din urmă se vede în situaţia în care este discriminat faţă de colegul său care are consemnate în carnetul de muncă/adeverinţă veniturile, cei doi încasând drepturile de pensie în mod diferit, unul conform celor consemnate în carnet/adeverinţă, celălalt potrivit salariului minim. Curtea apreciază că nu există nicio justificare obiectivă şi rezonabilă pentru care legiuitorul ar fi dorit să limiteze la înscrisuri probarea salariilor încasate de fostul angajat, fiindu-i îngrădit astfel dreptul la justiţie, de vreme ce instanţa nu ar putea stabili salariile încasate, în urma administrării şi a altor probe. 7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 162 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare: „În situaţiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare nu sunt înregistrate drepturile salariale, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe ţară, în vigoare în perioada respectivă.“ 11. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituţionale: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie şi art. 135 alin. (2) lit. f) referitor la obligaţia statului de a crea condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate fac parte din dispoziţiile tranzitorii ale Legii nr. 263/2010 care reglementează situaţia persoanelor care nu au înregistrate în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare drepturile salariale, stabilind că, în acest caz, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe ţară, în vigoare în perioada în care au fost obţinute acele drepturi salariale. 13. Curtea observă că, în concepţia Legii nr. 263/2010, dovada îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea dreptului la pensie se face cu documentele prevăzute de lege. În acest sens, art. 76 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011, enumeră actele care sunt necesare în vederea acordării dreptului la pensie. În mod asemănător, dovada vechimii în muncă realizate în grupa I sau a II-a de muncă se realizează prin înscrisuri, respectiv prin înregistrările din cartea de muncă ori prin adeverinţe eliberate de către angajatori sau deţinătorii legali de arhive [art. 158 alin. (3^1) şi (3^2) din Legea nr. 263/2010] în baza unor documente verificabile, aşa cum sunt acestea definite de art. 158 alin. (5) din aceeaşi lege. 14. În acelaşi sens, dispoziţiile art. 159 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevăd că pentru perioadele care constituie vechime în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001, precum şi pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi perioada suplimentară la vechimea în muncă acordată pentru perioadele realizate în grupele I şi a II-a, în baza legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv pentru perioadele realizate în condiţii speciale şi condiţii deosebite de muncă, dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori şi a duratei de asigurare, realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege. 15. Prin urmare, Curtea reţine că, potrivit Legii nr. 263/2010, dovada îndeplinirii condiţiilor pentru obţinerea dreptului la pensie se realizează exclusiv prin înscrisuri. Această cerinţă răspunde imperativului asigurării certitudinii şi preciziei datelor necesare pentru a stabili atât existenţa, cât şi condiţiile concrete în care asiguratul a realizat stagiul cotizare, date potrivit cărora se va acorda dreptul la pensie. Mai mult, se reţine că, în cazul raporturilor de muncă, dovada actelor juridice în temeiul cărora se desfăşoară munca - contractul individual de muncă - se realizează prin înscrisuri. Atât în temeiul legislaţiei anterioare, respectiv al dispoziţiilor art. 64 alin. (1) din Codul Muncii al României, publicat în Buletinul Oficial nr. 140 din 1 decembrie 1972, cât şi potrivit dispoziţiilor actuale ale art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, se prevede obligaţia încheierii unui contract de muncă în formă scrisă, în prezent această formă fiind cerută doar ad probationem. Prin urmare, existenţa acestor raporturi juridice nu ar putea fi dovedită în altă formă decât cea permisă de lege. 16. În ceea ce priveşte cauza în cadrul căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă însă că în perioada pentru care autorul excepţiei solicită reconstituirea vechimii în muncă au fost incidente dispoziţiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, publicat în Buletinul Oficial nr. 37 din 26 aprilie 1976, care prevedea, în art. 1, că actul oficial prin care se dovedesc vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeaşi unitate, vechimea în funcţie, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiţii deosebite, retribuţia tarifară de încadrare şi alte drepturi ce se includ în aceasta este carnetul de muncă. În cazul în care arhivele care conţineau datele care se înscriau în carnetele de muncă erau distruse, dispoziţiile art. 14-17 din Decretul nr. 92/1976 prevedeau posibilitatea reconstituirii activităţii care s-a depus pe baza unui contract de muncă, a funcţiei, a meseriei sau a specialităţii printr-o anchetă realizată de o comisie. 17. În speţă, în urma reconstituirii vechimii în muncă potrivit art. 15 din Decretul nr. 92/1976, s-a stabilit vechimea în muncă a autorului excepţiei în perioada 18 martie 1985-31 mai 1996, fără a i se menţiona însă salariul încasat. Stabilirea acestei vechimi s-a realizat de comisia de reconstituire prin audierea ca martori a unor colegi de serviciu care au lucrat pe aceeaşi funcţie şi în aceeaşi perioadă cu autorul excepţiei, având acelaşi salariu, iar instanţa de fond a apreciat că înscrisurile care dovedesc veniturile salariale ale acestor persoane constituie acte doveditoare ce pot fi avute în vedere la stabilirea drepturilor salariale ale autorului excepţiei de neconstituţionalitate. 18. Faţă de cele reţinute mai sus, Curtea apreciază că, în realitate, critica formulată de autorul excepţiei se circumscrie unor aspecte ce ţin de modul de interpretare şi aplicare a legii în speţă, ce revin în exclusivitate competenţei instanţei de judecată şi care excedează competenţei Curţii Constituţionale. 19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 162 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Victor Diaconu în Dosarul nr. 1.407/110/117 al Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 iulie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
