Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Constantin Răducu, în Dosarul nr. 11.183/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 357D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 2.662D/2019, nr. 3.251D/2019, nr. 3.252D/2019, nr. 3.253D/2019, nr. 3.254D/2019, nr. 3.255D/2019, nr. 3.307D/2019, nr. 3.338D/2019, nr. 3.339D/2019, nr. 3.340D/2019, nr. 3.341D/2019, nr. 3.342D/2019, nr. 3.343D/2019, nr. 3.344D/2019, nr. 3.345D/2019, nr. 3.393D/2019, nr. 3.396D/2019, nr. 3.397D/2019, nr. 3.398D/2019, nr. 3.420D/2019, nr. 3.421D/2019, nr. 3.422D/2019, nr. 3.423D/2019, nr. 3.424D/2019, nr. 3.425D/2019, nr. 76D/2020, nr. 372D/2020 şi nr. 568D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale, ridicată de Aurel Iordan în Dosarul nr. 26.536/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Stelian Grigore Borza în Dosarul nr. 873/30/2019, de Dorel Buda în Dosarul nr. 874/30/2019, de Dan Moisescu în Dosarul nr. 881/30/2019, de Anca Lungu în Dosarul nr. 1.334/30/2019, de Cristian Pascalău în Dosarul nr. 1.335/30/2019, de Ioana Rus în Dosarul nr. 879/30/2019, de Corina Daniela Untilă în Dosarul nr. 1.347/30/2019, de Ioana Daniela Bărbat în Dosarul nr. 1.337/30/2019, de Gabriela Onea în Dosarul nr. 880/30/2019, de Marin Dunăvete în Dosarul nr. 1.341/30/2019, de Ioan Pricop în Dosarul nr. 1.339/30/2019, de Dionisie Nicolae Birieş în Dosarul nr. 1.248/30/2019, de Simion Jebelean în Dosarul nr. 876/30/2019, de Angelica Dacia Damian în Dosarul nr. 1.342/30/2019, de Ioan Bănuţ în Dosarul nr. 613/30/2019, de Zoltan Marius Savin în Dosarul nr. 1.243/30/2019, de Trifon Nicolae Toma în Dosarul nr. 1.247/30/2019, de Emeric Ollei în Dosarul nr. 1.336/30/2019, de Andrei Lazăr în Dosarul nr. 871/30/2019, de Constantin Josu în Dosarul nr. 872/30/2019, de Ioan Nicolae Lăzărescu în Dosarul nr. 615/30/2019, de Gigi-Marius Jîjie în Dosarul nr. 1.245/30/2019, de Neculai Ursache în Dosarul nr. 1.251/30/2019, de Dorin-Pompiliu Olariu în Dosarul nr. 1.246/30/2019, de Emil Todoruţi în Dosarul nr. 614/30/2019, de Marian Olaru în Dosarul nr. 1.752/30/2019 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, şi de Mihail Argintaru în Dosarul nr. 15.495/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor 2.662D/2019, nr. 3.251D/2019, nr. 3.252D/2019, nr. 3.253D/2019, nr. 3.254D/2019, nr. 3.255D/2019, nr. 3.307D/2019, nr. 3.338D/2019, nr. 3.339D/2019, nr. 3.340D/2019, nr. 3.341D/2019, nr. 3.342D/2019, nr. 3.343D/2019, nr. 3.344D/2019, nr. 3.345D/2019, nr. 3.393D/2019, nr. 3.396D/2019, nr. 3.397D/2019, nr. 3.398D/2019, nr. 3.420D/2019, nr. 3.421D/2019, nr. 3.422D/2019, nr. 3.423D/2019, nr. 3.424D/2019, nr. 3.425D/2019, nr. 76D/2020, nr. 372D/2020 şi nr. 568D/2020 la Dosarul nr. 357D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 536 din 15 iulie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin Încheierea din 6 februarie 2019 şi Decizia civilă nr. 3.404 din 24 iunie 2019, pronunţate în dosarele nr. 11.183/3/2018 (număr în format vechi 4.663/2018), nr. 26.536/3/2018 (număr în format vechi 568/2019), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene. (dosarele nr. 357D/2019 şi nr. 2662D/2019) 8. Prin Încheierile din 3 decembrie 2019, 28 noiembrie 2019, 6 decembrie 2019, 11 decembrie 2019, 16 decembrie 2019, 12 decembrie 2019, 15 ianuarie 2020 şi 26 februarie 2020, pronunţate în dosarele nr. 873/30/2019, nr. 874/30/2019, nr. 881/30/2019, nr. 1.334/30/2019, nr. 1.335/30/2019, nr. 879/30/2019, nr. 1.347/30/2019, nr. 1.337/30/2019, nr. 880/30/2019, nr. 1.341/30/2019, nr. 1.339/30/2019, nr. 1.248/30/2019, nr. 876/30/2019, nr. 1.342/30/2019, nr. 613/30/2019, nr. 1.243/30/2019, nr. 1.247/30/2019, nr. 1.336/30/2019, nr. 871/30/2019, nr. 872/30/2019, nr. 615/30/2019, nr. 1.245/30/2019, nr. 1.251/30/2019, nr. 1.246/30/2019, nr. 614/30/2019 şi nr. 1.752/30/2019, Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. (dosarele nr. 3.251D/2019, nr. 3.252D/2019, nr. 3.253D/2019, nr. 3.254D/2019, nr. 3.255D/2019, nr. 3.307D/2019, nr. 3.338D - nr. 3.345D/2019, nr. 3.393D/2019, nr. 3.396D/2019, nr. 3.397D/2019, nr. 3.398D/2019, nr. 3.420D/2019, nr. 3.421D/2019, nr. 3.422D/2019, nr. 3.423D/2019, nr. 3.424D/2019, nr. 3.425D/2019, nr. 372D/2020 şi nr. 568D/2020) 9. Prin Încheierea din 24 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 15.495/3/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. (Dosar nr. 76D/2020) 10. Excepţia a fost ridicată de Constantin Răducu, Aurel Iordan, Stelian Grigore Borza, Dorel Buda, Dan Moisescu, Anca Lungu, Cristian Pascalău, Ioana Rus, Corina Daniela Untilă, Ioana Daniela Bărbat, Gabriela Onea, Marin Dunăvete, Ioan Pricop, Dionisie Nicolae Birieş, Simion Jebelean, Angelica Dacia Damian, Ioan Bănuţ, Zoltan Marius Savin, Trifon Nicolae Toma, Emeric Ollei, Andrei Lazăr, Constantin Josu, Ioan Nicolae Lăzărescu, Gigi-Marius Jîjie, Neculai Ursache, Dorin-Pompiliu Olariu, Emil Todoruţi şi de Marian Olaru în cauze având ca obiect pretenţii/obligaţia de a face, precum şi de Mihail Argintaru într-o cauză având ca obiect pretenţii şi obligaţia de a face. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii susţin, în esenţă, că Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni - august 1977 nr. 341/2004 prevede în mod expres categoriile de persoane care au dreptul la o indemnizaţie lunară, calculată pe baza coeficienţilor de multiplicare ce vor fi aplicaţi asupra salariului mediu/câştigului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata. Începând cu anul 2010, prin ordonanţe de urgenţă succesive, Guvernul a limitat indemnizaţia stabilită de Legea nr. 341/2004 la o sumă fixă, coeficienţii menţionaţi de Legea nr. 341/2004 fiind aplicaţi salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 şi în prezent. Însă ordonanţele de urgenţă nu pot fi considerate ca având caracter special, apte să suspende efectele Legii nr. 341/2004, care continuă să se producă dincolo de orice modificare adusă în plan legislativ. 12. Se afirmă că dispoziţiile legale criticate, stabilind că indemnizaţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 se acordă în cuantum cuvenit sau aflat în plată, instituie o discriminare între categoriile de revoluţionari. Astfel, unii revoluţionari îşi primesc indemnizaţia în cuantum cuvenit, iar alţii îşi primesc indemnizaţia plafonată la cuantumul aflat în plată. Or, acest cuantum al indemnizaţiei nu poate fi decât cel prevăzut de art. 4 din Legea nr. 341/2004. Prin urmare, contrar Constituţiei şi Convenţiei europene a drepturilor omului, se instituie o discriminare în cadrul aceleiaşi categorii de persoane fără o justificare obiectivă şi rezonabilă. 13. Se apreciază că tratamentul discriminatoriu nu este instituit de legea care stabileşte dreptul la indemnizaţie reparatorie pentru un revoluţionar sau participant la revolta de la Braşov sau Valea Jiului-Lupeni, ci de legea de fundamentare a bugetului asigurărilor de stat, atunci când vorbeşte despre cuantum cuvenit sau aflat în plată, întrucât cuantumul aflat în plată este plafonat din anul 2011. 14. În susţinerea criticilor privind existenţa unor discriminări, se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul nediscriminării. De asemenea, se invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 42 din 22 ianuarie 2014 şi nr. 314 din 5 iunie 2014, prin care s-a reţinut că măsura de suspendare repetată, sine die, a plăţii indemnizaţiilor revoluţionarilor poate afecta proporţionalitatea măsurii şi creează incertitudine cu privire la acordarea acestor indemnizaţii. 15. Se apreciază că tratamentul diferit impus de dispoziţiile criticate beneficiarilor Legii nr. 341/2004 nu respectă criteriul obiectivităţii şi al rezonabilităţii, întrucât se raportează la momentul la care se naşte dreptul la indemnizaţie. Or, naşterea dreptului de indemnizaţie în mod diferit nu poate fi un criteriu obiectiv şi rezonabil pentru a se plăti în mod diferenţiat o indemnizaţie reparatorie, în condiţiile în care legea-cadru nu creează această discriminare. 16. Se menţionează că plafonarea cuantumului indemnizaţiei pentru o perioadă de şapte ani afectează proporţionalitatea măsurii, în condiţiile în care Legea nr. 341/2004, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, nu a fost abrogată şi prevede că această indemnizaţie se achită în cuantum raportat la salariul mediu pe economie. 17. Se apreciază că includerea în categoria salariaţilor plătiţi din fondurile publice a beneficiarilor Legii nr. 341/2004 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 20 din Constituţie. Drepturile instituite prin Legea nr. 341/2004 reprezintă modul de gratificare şi mulţumire a poporului român faţă de persoanele care s-au sacrificat sau au participat direct la schimbarea regimului comunist, însă faptul că indemnizaţiile prevăzute de acest act normativ sunt plătite de la bugetul de stat nu reprezintă un motiv de a include revoluţionarii sau urmaşii eroilor revoluţiei în categoria salariaţilor plătiţi din fondurile publice. Guvernul a găsit această soluţie politică, pentru a nu modifica legea, creând o aparenţă de legalitate şi un climat de instabilitate juridică, încălcând principiul clarităţii şi previzibilităţii actelor normative, întrucât a fost adoptată o normă care face trimitere la o dispoziţie legală care este în vigoare - Legea nr. 341/2004 - şi care nu se referă la categoria de persoane pentru care s-au emis aceste ordonanţe de urgenţă. 18. Se susţine că punerea în aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 contravine art. 115 din Constituţie. Astfel, „ordonanţele de urgenţă se pot emite numai în cazuri excepţionale, când în mod obiectiv nu este posibilă adoptarea unei legi de abilitare sau a unei legi dezbătute în procedura de urgenţă. Datoria Guvernului este ca în asemenea situaţii să justifice caracterul excepţional al recurgerii la ordonanţele de urgenţă pentru a oferi Parlamentului posibilitatea aprecierii juste a măsurii respective. Or, Guvernul a ignorat o asemenea obligaţie firească.“ 19. Se afirmă că, deşi nu a fost aprobată de Parlament, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 a fost pusă în aplicare de către Casa Naţională de Pensii, deşi pentru anul 2019 trebuiau aplicate prevederile Legii nr. 341/2004, respectiv raportarea trebuia să se facă la câştigul salarial mediu brut din anul aferent plăţii indemnizaţiilor. Prin urmare, aplicarea unei ordonanţe neaprobate de Parlament şi stabilirea unei perioade de 3 ani de aplicare a acesteia sunt neconstituţionale, încălcându-se, astfel, principiul previzibilităţii actelor normative. 20. Cu privire la critica raportată la prevederile art. 124 din Legea fundamentală, se susţine că sintagma „... se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie...“ din cuprinsul dispoziţiilor legale supuse controlului de constituţionalitate a dat posibilitatea unor interpretări diferite de către instanţele de judecată şi de către Casa Naţională de Pensii, instituţie care efectuează plata indemnizaţiilor beneficiarilor Legii nr. 341/2004. Astfel, există soluţii ale instanţelor de judecată prin care beneficiari ai Legii nr. 341/2004 au obţinut recalcularea indemnizaţiilor raportat la prevederile Legii nr. 341/2004, respectiv prin aplicarea coeficienţilor de multiplicare la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata. Însă Casa Naţională de Pensii interpretează prevederea în sensul aplicării limitării plăţii la nivelul anului 2010, având în vedere ordonanţele de urgenţă emise în acest domeniu. În opinia autorilor excepţiei, „cuantumul cuvenit“ este cel stabilit de legea specială - Legea nr. 341/2004 -, conjuncţia „sau“ creează confuzie, lăsând la aprecierea plătitorului care din situaţii este aplicabilă. Ca atare, dispoziţiile legale criticate sunt lipsite de claritate şi contravin art. 124 din Constituţie. 21. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale prin raportare la prevederile constituţionale sau la cele cuprinse în tratatele şi pactele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte. 22. Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, întrucât, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, aceste indemnizaţii au un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestora în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. 23. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. 24. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 25. Guvernul, exprimându-şi punctul de vedere în Dosarul nr. 568D/2020, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, se arată că, în Decizia Curţii Constituţionale nr. 88 din 28 februarie 2013, analizând critica referitoare la existenţa unei discriminări între persoanele care au beneficiat de indemnizaţia de recunoştinţă acordată potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 în raport cu celelalte categorii de revoluţionari care au beneficiat de indemnizaţii potrivit aceleiaşi legi şi ale căror drepturi nu au fost suspendate, Curtea a amintit de Decizia sa nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, în care a reţinut că acordarea diferitelor beneficii prevăzute de Legea nr. 341/2004 se face în funcţie de titlul deţinut potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din lege, titlu care are în vedere sacrificiul ori contribuţia persoanelor implicate în acest eveniment şi că fiecare titlu acordat are în vedere un nivel de implicare şi de contribuţie diferit, precum şi consecinţe diferite suportate de participanţii la Revoluţia Română din 1989. Astfel, persoanele care se încadrează în una dintre categoriile legii se află într-o situaţie obiectiv diferită faţă de persoanele având un alt titlu potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004. Or, aşa cum deja s-a arătat, aceste categorii de persoane se află într-o situaţie obiectiv diferită faţă de cea a celorlalte categorii de persoane beneficiare ale Legii nr. 341/2004, astfel că instituirea unui tratament juridic diferit nu poate primi semnificaţia încălcării principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor. De asemenea, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, Curtea a reţinut că deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii, în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989. 26. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 27. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 28. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 22 decembrie 2016, aprobată prin Legea nr. 152/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 27 iunie 2017, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, aprobată cu completări prin Legea nr. 80/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 29 decembrie 2018. 29. Curtea reţine că, ulterior introducerii cererilor de chemare în judecată în cauzele în care au fost ridicate excepţiile şi anterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) pct. 20 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Însă, având în vedere că, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sunt supuse controlului de constituţionalitate şi dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare şi ţinând cont de obiectul litigiilor în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea urmează a se pronunţa asupra dispoziţiilor criticate, care au următorul cuprins: - Art. 12 alin. (2) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015: „În anul 2016, indemnizaţiile stabilite în baza Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2015.“; – Art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016: „În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, indemnizaţiile stabilite în baza Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2016.“; – Art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017: „În anul 2018, indemnizaţiile stabilite în baza Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2017.“; – Art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018: „În perioada 2019-2021, indemnizaţiile stabilite în baza Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2018.“ 30. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 115 alin. (1)-(4) şi art. 124 alin. (1)-(3) privind înfăptuirea justiţiei. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 1 referitor la protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie, precum şi cele ale art. 2 privind garantarea drepturilor tuturor indivizilor, fără nicio deosebire, din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. 31. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în esenţă, critica de neconstituţionalitate vizează plafonarea anumitor indemnizaţii de revoluţionari, prevăzute de Legea nr. 341/2004, prin acte normative adoptate de legiuitorul delegat. 32. Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare, prin Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 976 din 13 octombrie 2021, Decizia nr. 768 din 22 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 12 februarie 2021, şi Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 22 mai 2020, Curtea Constituţională respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. 33. Astfel, cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (1) şi (4) din Constituţie, Curtea a statuat că, pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului, Constituţia, în art. 115, consacră delegarea legislativă, în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonanţe simple [art. 115 alin. (1)-(3)] sau ordonanţe de urgenţă [art. 115 alin. (4)-(6)]. Astfel, transferul unor atribuţii legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voinţă al Parlamentului ori pe cale constituţională, în situaţii extraordinare şi numai sub control parlamentar. 34. Referitor la pretinsa încălcare a art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea a constatat caracterul neîntemeiat al acestei critici, având în vedere cele prezentate în notele de fundamentare ale ordonanţelor de urgenţă şi reţinând că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale şi economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia (Decizia de inadmisibilitate din 4 septembrie 2012, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragraful 49). 35. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă formulate, Curtea a reţinut că indemnizaţia de revoluţionar are un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acesteia, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. De asemenea, Curtea a constatat că, deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii de revoluţionar. De asemenea, Curtea a arătat că indemnizaţia de revoluţionar are un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acesteia, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. 36. Totodată, aceste tipuri de indemnizaţii au caracter reparatoriu, fără consacrare constituţională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizaţii pe o anumită perioadă are, de asemenea, dreptul de a stabili frecvenţa şi modalitatea concretă în care va face aceasta. Nefiind drepturi constituţionale, legiuitorul poate opta şi pentru retragerea lor în viitor (a se vedea în acest sens art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011). 37. A nega posibilitatea legiuitorului de a modifica sau de a abroga o normă ar însemna negarea competenţei sale legislative, ceea ce este inadmisibil. Din contră, legiuitorul, fie originar, fie delegat, trebuie să vegheze la asigurarea stabilităţii economice a ţării şi să ia măsuri în consecinţă (în acest sens a se vedea Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012). 38. Curtea a mai reţinut că dispoziţiile legale prin care se plafonează anumite indemnizaţii instituite de Legea nr. 341/2004 nu pot conduce la încălcarea principiilor statului de drept sau ale legalităţii şi supremaţiei Constituţiei, aceste indemnizaţii nefiind drepturi fundamentale. În plus, cu referire la susţinerea că se încalcă standardele de calitate a legii din cauza faptului că indemnizaţiile revoluţionarilor, categorie de subiecte de drept reglementată printr-o lege specială, distinctă, respectiv Legea nr. 341/2004, sunt reglementate prin acte normative referitoare la salariaţi, Curtea a reţinut că legiuitorul trebuie să aibă o marjă rezonabilă în ceea ce priveşte aprecierea relevanţei asemănărilor şi deosebirilor dintre diverse categorii de subiecte de drept pe care el însuşi le instituie. Chiar dacă categoria revoluţionarilor, al cărei statut este reglementat în mod distinct prin Legea nr. 341/2004, nu coincide cu categoria salariaţilor din sectorul public, aceasta nu înseamnă că, în funcţie de scopul particular urmărit de legiuitor prin adoptarea unui anumit act normativ, anumite trăsături comune celor două categorii nu pot căpăta niciodată suficientă greutate pentru legiuitor. Astfel, în contextul în care legiuitorul delegat a implementat, prin actele normative criticate, măsuri financiar-bugetare, devine relevantă împrejurarea că plăţile efectuate de la bugetul de stat către salariaţi şi revoluţionari se realizează din veniturile bugetului de stat. 39. De asemenea, referitor la pretinsa încălcare a standardelor de previzibilitate a legii, Curtea a invocat Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, potrivit căreia „statul este cel care este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. Totuşi, atunci când o dispoziţie legală este în vigoare şi prevede plata anumitor beneficii, iar condiţiile stipulate sunt respectate, autorităţile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atât timp cât dispoziţiile legale rămân în vigoare“. Or, în cauza de faţă, deşi, formal, prevederile legale care instituie dreptul sunt în vigoare, plata acestora este suspendată. 40. Cu privire la critica raportată la art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a constatat că este neîntemeiată, având în vedere că, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii, nu este contrară art. 16 alin. (1) din Constituţie aplicarea principiului tempus regit actum în ceea ce priveşte deschiderea drepturilor la pensie. Cu alte cuvinte, nu este discriminatorie modificarea condiţiilor în care se deschide şi se acordă dreptul la pensie, chiar dacă asiguraţii cărora li se aplică se află în aceeaşi situaţie. Or, în condiţiile în care dreptul la pensie se bucură de garanţie constituţională expresă a fortiori, nu este discriminatorie aplicarea principiului tempus regit actum în ceea ce priveşte acordarea unor drepturi de natura celor instituite prin Legea nr. 341/2004. 41. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate formulată din perspectiva art. 124 din Constituţie, prin Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021, paragraful 41, Curtea a constatat că pretinsa contrarietate între modul de aplicare a dispoziţiilor legale de către autorităţile administrative, respectiv casele judeţene de pensii, pe de o parte, şi instanţele judecătoreşti, pe de altă parte, nu poate, în principiu, constitui obiectul soluţionării pe calea contenciosului constituţional. 42. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 43. În final, Curtea constată că, deşi autorii excepţiei invocă în mod formal prevederile constituţionale ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 referitor la protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie, în realitate aceştia nu motivează pretinsa contrarietate a dispoziţiilor criticate cu prevederile constituţionale şi convenţionale invocate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate. Prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorilor excepţiei în ceea ce priveşte formularea unor motive de neconstituţionalitate. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie. 44. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Răducu şi de Aurel Iordan în dosarele nr. 11.183/3/2018 şi nr. 26.536/3/2018 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Stelian Grigore Borza în Dosarul nr. 873/30/2019, de Dorel Buda în Dosarul nr. 874/30/2019, de Dan Moisescu în Dosarul nr. 881/30/2019, de Anca Lungu în Dosarul nr. 1.334/30/2019, de Cristian Pascalău în Dosarul nr. 1.335/30/2019, de Ioana Rus în Dosarul nr. 879/30/2019, de Corina Daniela Untilă în Dosarul nr. 1.347/30/2019, de Ioana Daniela Bărbat în Dosarul nr. 1.337/30/2019, de Gabriela Onea în Dosarul nr. 880/30/2019, de Marin Dunăvete în Dosarul nr. 1.341/30/2019, de Ioan Pricop în Dosarul nr. 1.339/30/2019, de Dionisie Nicolae Birieş în Dosarul nr. 1.248/30/2019, de Simion Jebelean în Dosarul nr. 876/30/2019, de Angelica Dacia Damian în Dosarul nr. 1.342/30/2019, de Ioan Bănuţ în Dosarul nr. 613/30/2019, de Zoltan Marius Savin în Dosarul nr. 1.243/30/2019, de Trifon Nicolae Toma în Dosarul nr. 1.247/30/2019, de Emeric Ollei în Dosarul nr. 1.336/30/2019, de Andrei Lazăr în Dosarul nr. 871/30/2019, de Constantin Josu în Dosarul nr. 872/30/2019, de Ioan Nicolae Lăzărescu în Dosarul nr. 615/30/2019, de Gigi-Marius Jîjie în Dosarul nr. 1.245/30/2019, de Neculai Ursache în Dosarul nr. 1.251/30/2019, de Dorin-Pompiliu Olariu în Dosarul nr. 1.246/30/2019, de Emil Todoruţi în Dosarul nr. 614/30/2019 şi de Marian Olaru în Dosarul nr. 1.752/30/2019 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, precum şi de Mihail Argintaru în Dosarul nr. 15.495/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
