Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. n) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Alin Cezar Bejenaru în Dosarul nr. 3.979/176/2015 al Judecătoriei Alba Iulia, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 191 D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că excepţia nu poate fi admisă, pentru considerente similare celor reţinute prin Decizia nr. 440 din 8 iulie 2014. Această decizie se referă la reţinerea datelor personale, care ulterior pot fi folosite în activitatea de urmărire penală şi în activitatea de judecată, problemă care nu se pune în cauza de faţă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 4 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.979/176/2015, Judecătoria Alba-Iulia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. n), din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia a fost invocată de Alin Cezar Bejenaru într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, emis de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică (CESTRIN). 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că textul de lege criticat defineşte sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei, prin utilizarea căruia Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică, aplică contravenţii pentru circulaţia pe drumurile naţionale, fără a deţine rovinietă valabilă. Acesta, în opinia autorului excepţiei, este un sistem electronic de monitorizare, stocare, păstrare şi identificare a datelor personale şi de trafic ale utilizatorilor drumurilor naţionale. Existenţa acestui sistem afectează dreptul autorului la viaţă privată, prin reţinerea datelor personale fără acordul său şi fără a fi reglementate măsurile legale de restrângere a drepturilor şi libertăţilor individuale de către o autoritate publică română sau străină. În mod similar s-a pronunţat Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 440 din 8 iulie 2014. Din examinarea procesului-verbal, rezultă că datele personale sunt reţinute şi stocate pentru minimum şase luni (în cazul în care se contestă procesul-verbal, acestea sunt reţinute pe o perioadă nedeterminată) şi utilizate într-un mod liber, fără a fi oferite garanţii de protecţie şi accesare a acestora. Astfel, la trecerea prin punctele de monitorizare a traficului sunt înregistrate date cu privire la numărul autoturismului, localizarea geografică a acestuia, aspecte ce permit angajaţilor Centrului de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică să acceadă la datele personale din bazele de date ale Ministerului Afacerilor Interne, fără a oferi garanţii suficiente care să asigure o protecţie a datelor personale şi de trafic, împotriva abuzurilor sau utilizării ilicite a datelor. În utilizarea sistemului informatic definit de textul de lege criticat, nu sunt respectate cerinţele art. 7, art. 8 şi art. 52 alin. (1) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, din perspectiva principiului proporţionalităţii. Autorul mai arată că a solicitat Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. prezentarea documentelor de omologare a întregului sistem informatic şi a verificării metrologice a acestuia, şi precizează că procesele-verbale nu poartă semnătura olografă a agentului constatator, ci o semnătură olografă scanată, ceea ce este contrar Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 6 din 16 februarie 2015. 6. Judecătoria Alba Iulia apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece eventuala ingerinţă în viaţa intimă, familială şi privată, produsă prin utilizarea sistemului informatic reglementat prin textul de lege criticat, este prevăzută de lege şi urmăreşte un scop legitim, respectiv crearea unei baze de date electronice privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare a drumurilor naţionale. 7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat se referă la înregistrarea în sistemul informatic reglementat de acesta, a informaţiilor privind achitarea tarifului de utilizare, a tarifului de trecere, gestiunea datelor privind vehiculele pentru care tarifele au fost achitate, monitorizarea şi controlul achitării tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere, iar nu la stocarea datelor personale ale utilizatorilor. Se mai arată că nu există similitudine între reglementarea constatată ca neconstituţională, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 440 din 8 iulie 2014, şi reglementarea criticată în prezenta cauză. 9. Avocatul Poporului arată că prevederile legale criticate sunt constituţionale, deoarece nu sunt aplicabile considerentele care au stat la baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 440 din 8 iulie 2014. Prin sistemul electronic de monitorizare, stocare, păstrare şi identificare a datelor personale şi de trafic ale utilizatorilor drumurilor naţionale, nu se înregistrează în format electronic datele personale, ci acesta cuprinde date legate de numele distribuitorului şi datele de identificare ale punctului de lucru la care s-a emis rovinieta, data şi ora emiterii rovinietei, seria rovinietei şi seria unică a tranzacţiei, numărul de înmatriculare al autovehiculului, tipul vehiculului, anul, luna, ziua şi ora emiterii rovinietei şi expirării valabilităţii acesteia, şi nivelul tarifului. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. n) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut: "În înţelesul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:[…] n) sistem informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei - sistem informatic ce permite înregistrarea în format electronic a informaţiilor privind achitarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere, gestiunea datelor privind vehiculele pentru care tarifele au fost achitate, monitorizarea şi controlul achitării tarifului de utilizare şi de trecere, denumit în continuare SIEGMCR“." 13. Curtea observă că denumirea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. a fost schimbată în Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., prin art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 28 septembrie 2016. 14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 26, referitoare la viaţa intimă, familială şi privată, şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Se aduce atingere, arată autorul, şi dispoziţiilor art. 7, privind respectarea vieţii private şi de familie, art. 8 referitor la protecţia datelor cu caracter personal, şi art. 52 alin. (1) privind întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor, din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul critică art. 1 alin. (1) lit. n), din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, în care este definit sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei (denumit în continuare SIEGMCR), apreciind că acest sistem afectează dreptul autorului la viaţă privată, prin reţinerea datelor personale fără acordul său şi fără a fi dispuse măsurile egale de restrângere a drepturilor şi libertăţilor individuale, de către o autoritate publică română sau străină. Critica sa reiterează cele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 440 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 4 septembrie 2014. 16. Curtea reţine că, potrivit textului de lege criticat, SIEGMCR permite înregistrarea în format electronic a informaţiilor privind achitarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere, gestiunea datelor privind vehiculele pentru care tarifele au fost achitate, monitorizarea şi controlul achitării tarifului de utilizare şi de trecere. 17. Curtea observă că, potrivit art. 6 alin. (1) din Normele metodologice pentru aplicarea de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. a tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 611/2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 28 aprilie 2015, cu modificările şi completările ulterioare: „La achitarea tarifului de utilizare şi emiterea rovinietei la punctele de lucru ale distribuitorilor prin intermediul echipamentelor tehnice prevăzute la art. 1 alin. (6) lit. a), prin aplicaţiile prevăzute la art. 1 alin. (6) lit. b) sau prin intermediul terminalelor prevăzute la art. 1 alin. (6) lit. e) pct. (i), aceştia vor elibera solicitantului: a) documentul fiscal care atestă plata sumelor încasate; b) documentul care conţine informaţiile care sunt înregistrate în baza de date a SIEGMCR, respectiv: (i) numele distribuitorului şi datele de identificare ale punctului de lucru sau, după caz, ale terminalului la care s-a emis rovinieta, identificat conform art. 3 alin. (2) lit. b); (ii) data şi ora emiterii rovinietei; (iii) seria rovinietei şi seria unică a tranzacţiei; (iv) numărul de înmatriculare al vehiculului; (v) numărul de identificare al vehiculului, în cazul achitării tarifului pentru: (i) perioada de utilizare mai mare sau egală cu 30 de zile, înscris manual de către personalul distribuitorului, în cazul utilizatorilor străini; (ii) orice perioadă de utilizare dintre cele prevăzute la art. 5 alin. (1), astfel cum acesta este identificat şi furnizat în mod automat din baza de date a Ministerului Afacerilor Interne - Direcţia regim permise de conducere şi înmatriculare vehicule, în cazul utilizatorilor români; (vi) tipul vehiculului, conform clasificării prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanţă; (vii) anul, luna, ziua şi ora de la care este valabilă rovinieta; (viii) anul, luna, ziua expirării valabilităţii rovinietei, conform perioadei de valabilitate solicitate; (ix) nivelul tarifului în euro; (x) nivelul tarifului în lei;(xi) cursul de schimb euro/leu.“ 18. Curtea constată că, prin acest sistem, se ţine evidenţa plăţii de către utilizatorii de drumuri naţionale din România, a rovinietei sau a peajului, iar nu a datelor personale aparţinând autorului. Aşa fiind, nu sunt aplicabile mutatis mutandis cele reţinute prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 440 din 8 iulie 2014, intruziunea în viaţa privată constatată cu acel prilej având ca sursă reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului. 19. Totodată, astfel cum reiese din registrul electronic de evidenţă a prelucrărilor de date cu caracter personal, gestionat de Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. este operator de date cu caracter personal, în condiţiile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 12 decembrie 2001. 20. Curtea observă că a analizat şi cu alte prilejuri statutul juridic al Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., şi a observat că aceasta a fost înfiinţată ca societate comercială pe acţiuni, cu capital integral de stat, sub autoritatea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003 pentru înfiinţarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome „Administraţia Naţională a Drumurilor din România“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 694 din 3 octombrie 2003. 21. Curtea a observat că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, sunt asimilate autorităţilor publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică. Or, în prezent, astfel cum prevede art. 1 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă amintită, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. este persoană juridică română, de interes strategic naţional, în domeniul administrării drumurilor naţionale şi autostrăzilor. Aşadar, în acest cadru legislativ, competenţa de constatare şi aplicare a sancţiunilor contravenţionale de către personalul împuternicit al companiei decurge din chiar natura juridică a acesteia. Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, pot fi agenţi constatatori şi alte persoane prevăzute în legi speciale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 101 din 9 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 11 aprilie 2012). 22. Curtea nu poate reţine, astfel, încălcarea art. 26 referitoare la viaţa intimă, familială şi privată din Constituţie, astfel încât nu este necesară o analiză a proporţionalităţii restrângerii acestor drepturi. 23. Curtea observă că art. 7 privind respectarea vieţii private şi de familie şi art. 8 referitor la protecţia datelor cu caracter personal din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene cuprind garanţiile asociate art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi constată că nu există niciun motiv de a se îndepărta de la cele reţinute în paragraful 22 al prezentei decizii (a se vedea, ad similis paragrafele 38 şi 39 din Decizia nr. 46 din 31 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 din 30 mai 2017). 24. Curtea constată că, în cazul autorului excepţiei, constatarea contravenţiei s-a făcut potrivit art. 9 alin. (1), alin. (2) lit. c) pct. ii) şi alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, cu ajutorul mijloacelor tehnice, de către personalul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., care efectuează controlul pe reţeaua de drumuri naţionale din România, prin intermediul sistemelor de camere video, în baza datelor privind utilizatorul vehiculului, furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor. Aşa fiind, baza de date la care se face referire în motivarea excepţiei este gestionată de Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, iar nu de către SIEGMCR. 25. În final, având în vedere că nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale, Curtea constată că dispoziţiile art. 53 din Constituţie şi ale art. 52 alin. (1) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene nu au incidenţă în cauză. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alin Cezar Bejenaru, în Dosarul nr. 3.979/176/2015 al Judecătoriei Alba Iulia, şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. n) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Alba Iulia şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 mai 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE PROF. UNIV. DR. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
