Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24, ale art. 27 şi ale art. 83 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marinel Alecxe, prin mandatar Marin Ţuluş, în Dosarul nr. 1.535/104/2018 al Tribunalului Olt - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 813D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că, spre deosebire de vechea reglementare, legiuitorul a optat pentru aplicarea legii de procedură noi doar proceselor şi executărilor silite începute după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, fără ca astfel să fie nesocotit principiul neretroactivităţii legii. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 din Constituţie, consideră că este respectat dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, întrucât justiţiabilul are posibilitatea de a se adresa unei instanţe de judecată independente şi imparţiale, stabilită prin lege. De asemenea, arată că nu poate fi reţinută existenţa unei discriminări, prin prisma situaţiei apreciate de autorul excepţiei, în mod subiectiv, ca nefavorabilă, determinată de succesiunea în timp a prevederilor normative incidente în cauză. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 19 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.535/104/2018, Tribunalul Olt - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24, ale art. 27 şi ale art. 83 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marinel Alecxe, prin mandatar Marin Ţuluş, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 24 şi 27 din Codul de procedură civilă sunt contradictorii, sunt prea vagi şi dau naştere unor interpretări lipsite de raţiune juridică, încălcându-se principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. De aceea, se impune completarea acestora, pentru a răspunde exigenţelor de claritate, accesibilitate şi previzibilitate a legii. Astfel, deşi art. 27 din Codul de procedură civilă dispune că legea nouă se aplică proceselor care au început sub legea veche şi că acestea sunt supuse căilor de atac prevăzute sub legea în care s-a început procesul, totuşi, prin art. 24 se stabileşte că se aplică legea veche pentru executările silite începute sub aceasta. Se arată că, în cauză, nu se poate aplica legea nouă cu privire la căile de atac introduse împotriva hotărârii pronunţate în baza acţiunii depuse sub imperiul legii noi referitoare la acţiunile şi faptele executorului judecătoresc, dacă procesul a fost început înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă. Se susţine că textele de lege criticate încalcă principiul clarităţii legii, precum şi pe cel al neretroactivităţii legii. 6. În ceea ce priveşte prevederile art. 83 din Codul de procedură civilă, se arată că acestea ridică serioase probleme referitoare la legalitatea reprezentării persoanei fizice sau juridice în cauzele civile sau penale, din perspectiva asigurării unui proces echitabil pentru persoanele în cauză şi a respectării valorilor şi principiilor democraţiei şi statului de drept. În cadrul unui proces echitabil trebuie să se asigure dreptul la libera exprimare, iar orice discriminare sau cenzură este interzisă. Or, textul criticat instituie o discriminare în raport cu avocaţii şi o cenzură asupra dreptului reprezentantului legal de a se exprima prin viu grai, de a-şi putea formula şi oral apărările, concluziile şi cererile în cauză, în faţa instanţei. 7. Tribunalul Olt - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile criticate reprezintă voinţa legiuitorului, circumscrisă dispoziţiilor constituţionale. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 24, ale art. 27 şi ale art. 83 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: - Art. 24: „Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.“; – Art. 27: „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.“; – Art. 83 alin. (1) şi (2): "(1) În faţa primei instanţe, în apel, precum şi în recurs, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar. Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterilor.(2) În cazul în care mandatarul persoanei fizice este soţ sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii în faţa oricărei instanţe, fără să fie asistat de avocat, dacă este licenţiat în drept." 12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind caracteristicile statului român, art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta referitoare la calitatea legii, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil şi art. 30 alin. (1) şi (2) privind libertatea de exprimare. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu există nicio contradicţie între art. 24 şi 27 din Codul de procedură civilă. Cele două articole reglementează situaţii distincte, fără să instituie reguli diferite pentru situaţii similare, care să genereze confuzie şi să confere normelor criticate caracter neconstituţional prin lipsa clarităţii şi previzibilităţii, aşa cum sugerează autorul excepţiei. Cele două prevederi legale sunt pe deplin coerente, asigurând unitatea de logică juridică sub aspectul soluţionării conflictelor de legi în timp şi al determinării normelor aplicabile în fiecare situaţie, reflectând noua concepţie legislativă adoptată prin actualul Cod de procedură civilă de către legiuitor, în virtutea competenţei sale atribuite la nivel constituţional prin art. 126 din Legea fundamentală. 14. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a mai examinat o problematică similară, reţinând, prin Decizia nr. 495 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 1 septembrie 2016, paragraful 16, că prevederile art. 24 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare“, trebuie privite în coroborare cu soluţia legislativă prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, care dispune că „Dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.“ 15. Totodată, prin Decizia nr. 409 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 13 iulie 2015, paragraful 12, Curtea a constatat că, prin art. 24 din Codul de procedură civilă, legiuitorul a optat ca legea de procedură nouă să se aplice numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, spre deosebire de vechea reglementare procesual civilă (art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865), potrivit căreia legea nouă se aplica, de la data intrării ei în vigoare, şi proceselor şi executărilor silite începute sub legea veche. 16. Curtea a reţinut că dispoziţiile legale criticate au fost adoptate de legiuitor în cadrul competenţei sale, astfel cum aceasta este consacrată prin prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.“ 17. Cu privire la principiul egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 409 din 28 mai 2015, precitată, paragrafele 14 şi 15, a reţinut că dispoziţiile legale se aplică, în egală măsură, tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, fără discriminări. De altfel, prin Decizia nr. 1.038 din 14 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 5 noiembrie 2010, Curtea a statuat că nu se poate vorbi despre discriminare în ipoteza în care, prin jocul unor prevederi legale - aşadar, inclusiv prin succesiunea în timp a unor acte normative -, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate astfel în mod subiectiv, prin prisma propriilor lor interese. 18. Cu privire la caracterul unitar al procesului civil, Curtea a reţinut că acesta impune respectarea garanţiilor ce caracterizează dreptul la un proces echitabil atât în faza judecăţii, cât şi în cea a executării silite, cea mai importantă dintre aceste garanţii fiind „dreptul la un tribunal“, în sensul art. 21 din Constituţie şi al art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, adică accesul liber la o instanţă independentă şi imparţială, stabilită prin lege, şi controlul actelor efectuate în ambele faze ale procesului de către instanţele judecătoreşti. 19. În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a statuat, în jurisprudenţa sa, că dreptul la un tribunal garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţie ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă şi obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părţi. Executarea unei sentinţe, a oricărei instanţe, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din „proces“ în sensul art. 6 (Hotărârea din 12 iulie 2007, pronunţată în Cauza S.C. Ruxandra Trading împotriva României, paragraful 52, şi Hotărârea din 19 martie 1997, pronunţată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 41). 20. În sensul celor mai sus arătate este şi Decizia nr. 343 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 24 august 2018, paragrafele 16-25. 21. Aşadar, având în vedere că există suficiente garanţii procesuale care dau expresie dreptului la un proces echitabil, nu se poate reţine încălcarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie. 22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe cele statuate în jurisprudenţa citată, soluţia şi considerentele care au stat la baza deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, fiind pe deplin aplicabile şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă. 23. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat, de asemenea, prin numeroase decizii, prin care a constatat conformitatea textelor criticate cu prevederile Legii fundamentale. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 860 din 17 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 10 aprilie 2020, paragrafele 17 şi 18, Curtea a observat că prevederile art. 83 din Codul de procedură civilă, în ansamblul lor, sunt destinate să asigure plenitudinea dreptului de acces liber la justiţie, reglementând reprezentarea convenţională ca un mecanism de facilitare a exercitării acestui drept fundamental. În acelaşi timp, modalitatea de reglementare a reprezentării convenţionale asigură şi exercitarea deplină a dreptului de apărare, întrucât limitarea posibilităţii mandatarului de a pune concluzii orale în faţa instanţei nu reprezintă altceva decât o garanţie pentru realizarea dreptului consacrat de art. 24 din Legea fundamentală. În considerarea importanţei acestui tip de apărare în cadrul procesului, legiuitorul a apreciat că este necesar să impună realizarea acesteia într-o manieră profesionistă, prin intermediul unui avocat, asigurându-se astfel că justiţiabilul va beneficia de o apărare care să întrunească exigenţele calitative suficiente pentru a-i servi interesele procesuale şi a respecta standardele unui proces echitabil. 24. Totodată, prin Decizia nr. 111 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 16 mai 2016, paragraful 18, Curtea a reţinut că nu este încălcat dreptul la apărare, garanţie a dreptului la un proces echitabil, întrucât condiţiile, precum şi limitele între care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanţă în numele părţii, reprezintă opţiuni ale legiuitorului, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabileşte regulile privind procedura de judecată. Partea însăşi poate participa la dezbateri şi poate pune concluzii înaintea instanţei de judecată. 25. Cu privire la pretinsa nesocotire a dispoziţiilor art. 30 din Constituţie care garantează libertatea de exprimare, Curtea a constatat că acestea nu au relevanţă în examinarea constituţionalităţii dispoziţiilor art. 83 din Codul de procedură civilă, întrucât soluţionarea proceselor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti este strict reglementată legal, fiind aplicabile regulile procedurale stabilite pentru fiecare materie în parte. Or, libertatea de exprimare, garantată prin Legea fundamentală, se referă la posibilitatea exteriorizării gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi la libertatea creaţiilor de orice fel. În condiţiile existenţei unui cadru organizat al procesului judiciar, apărările formulate de părţi nu intră sub incidenţa art. 30 din Constituţie, acestea fiind ţinute de respectarea normelor de procedură specifice desfăşurării procesului (Decizia nr. 624 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 20 februarie 2018, paragraful 25). În acelaşi sens este şi Decizia nr. 70 din 24 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 8 iulie 2022, paragrafele 24-27. 26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează aplicabilitatea şi în prezenta cauză. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marinel Alecxe, prin mandatar Marin Ţuluş, în Dosarul nr. 1.535/104/2018 al Tribunalului Olt - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 24, ale art. 27 şi ale art. 83 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Olt - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 mai 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
