Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56^1 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, excepţie ridicată de Florin-Cătălin Bruşten şi Ioana-Catrinel Bruşten în Dosarul nr. 6.603/3/2018* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 789D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, în acord cu jurisprudenţa în materie a Curţii, exemplificând, în acest sens, Decizia nr. 734 din 21 noiembrie 2019 şi Decizia nr. 5 din 14 ianuarie 2020. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 11 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 6.603/3/2018*, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56^1 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Florin-Cătălin Bruşten şi Ioana-Catrinel Bruşten într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în anulare a unui act administrativ. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că textul de lege criticat este lipsit de claritate şi previzibilitate, deoarece nu se poate şti cu certitudine care a fost voinţa legiuitorului în ceea ce priveşte sfera persoanelor exceptate de la beneficiul intrării în legalitate. În concret, se arată că nu este clar dacă situaţia în care se află autorii excepţiei, cărora le-a fost anulată, în anul 2012, pe cale judecătorească, o autorizaţie de construire legal obţinută şi în baza căreia fusese deja edificată, în anul 2010, o construcţie, se încadrează în cele două ipoteze ale textului - construcţii edificate fără autorizaţie de construire sau care nu respectă prevederile autorizaţiei de construire - care atrag imposibilitatea iniţierii sau aprobării unei documentaţii de urbanism cu scopul intrării în legalitate. Prin urmare, în contextul aplicării a aceleiaşi sancţiuni a imposibilităţii intrării în legalitate, indiferent de circumstanţe cum este cea în care se află autorii excepţiei, textul legal criticat instituie şi un regim discriminatoriu între persoanele care au construit cu respectarea autorizaţiei de construire şi cele care au edificat de la bun început fără respectarea prevederilor autorizaţiei sau chiar fără existenţa ei. 6. Deşi incidenţa textului criticat este incertă în această redactare faţă de situaţia litigioasă din speţă, autorii excepţiei motivează pe larg legătura acesteia cu soluţionarea cauzei, în sensul că „din cauza impreciziei şi a lipsei clarităţii termenilor folosiţi, instanţa de judecată nu ar putea pronunţa o hotărâre legală şi temeinică, exprimarea legiuitorului fiind una echivocă“. În speţă, textul legal criticat a fost invocat constant de pârât pentru a justifica refuzul de a permite intrarea în legalitate, prin emiterea unei noi autorizaţii de construire. 7. În contextul carenţelor de calitate a dispoziţiilor art. 56^1 din Legea nr. 350/2001, se mai susţine că, pentru a fi respectată, o lege trebuie să normeze o anumită conduită într-un mod clar, precis şi previzibil, astfel încât să fie înţeleasă de destinatarul ei, acestuia fiindu-i asigurată posibilitatea de a prevedea, într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele ce pot rezulta dintr-un act determinat. Principiul respectării legilor, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie, impune autorităţii legiuitoare să edicteze norme care să respecte cerinţele de calitate a actelor normative, şi anume claritatea, precizia şi previzibilitatea. 8. Cu referire la nesocotirea egalităţii în drepturi, autorii mai arată că prin introducerea interdicţiei prevăzute de art. 56^1 din Legea nr. 350/2001 s-a creat un regim privilegiat pentru cei care, fiind în aceeaşi situaţie cu autorii excepţiei, au intrat din orice motiv în legalitate anterior apariţiei acestei modificări legislative. Practic, dreptul de a intra în legalitate, permis de Legea nr. 350/200 până la introducerea, în anul 2011, a interdicţiei prevăzute de art. 56^1, a fost afectat de condiţia suspensivă a intentării unei acţiuni în justiţie şi de celeritatea procedurilor judiciare, ceea ce determină ca două situaţii obiectiv identice să intre sub regimuri juridice diferite, contrar art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale referitoare la privilegii şi discriminări. 9. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia este neîntemeiată, motivând, totodată, legătura dispoziţiilor criticate cu soluţionarea cauzei din perspectiva temeiului invocat de autoritatea pârâtă. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 56^1 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 10 iulie 2001, introduse prin art. I pct. 35 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 190/2013 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 10 iulie 2013. Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut: "ART. 56^1 Nu pot fi iniţiate şi aprobate documentaţii de urbanism care au ca scop intrarea în legalitate a unor construcţii edificate fără autorizaţie de construire sau care nu respectă prevederile autorizaţiei de construire." 14. În opinia autorilor excepţiei, textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), cu privire la exigenţele de calitate a legii, şi ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici asemănătoare şi prin raportare la aceleaşi norme fundamentale invocate şi în prezenta cauză, Curtea pronunţând în acest sens Decizia nr. 286 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 31 iulie 2014, Decizia nr. 734 din 21 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 19 februarie 2020, şi Decizia nr. 5 din 14 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 15 aprilie 2020. 16. Cu referire la pretinsa nerespectare a exigenţelor de calitate a legii, impuse de art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea, respingând excepţia ca neîntemeiată, a reţinut, în esenţă, că inexistenţa unor excepţii de la interdicţia de a intra în legalitate nu poate avea semnificaţia imprevizibilităţii normei juridice criticate sau a lipsei sale de claritate, ci exprimă fără echivoc voinţa legiuitorului român de a elimina în mod imperativ orice posibilitate de derogare de la regimul legal al executării construcţiilor, asigurând, astfel, o egalitate absolută de tratament juridic între toţi destinatarii legii. Aprecierile cazuistice, pe fondul unei reglementări cu caracter derogatoriu sau condiţional, ar crea, în realitate, posibilitatea eludării normelor incidente în acest domeniu şi ar afecta, astfel, scopul legii de protejare a intereselor generale ale comunităţii (Decizia nr. 5 din 14 ianuarie 2020, paragraful 28, precitată). 17. În ceea ce priveşte pretinsul tratament discriminatoriu, interzis de art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reamintit jurisprudenţa sa constantă (de exemplu, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996), prin care a statuat că, dacă prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv ca defavorabile, prin prisma propriilor lor interese, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective. Totodată, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate nu sunt de natură să creeze un regim discriminatoriu pentru persoanele care, pentru a obţine autorizaţie de construire pentru clădiri edificate în lipsa acesteia, trebuie să obţină aprobarea unei documentaţii de urbanism şi cele care, anterior modificărilor introduse prin textul de lege criticat, au intrat în legalitate fără a fi obligate să facă astfel de demersuri (Decizia nr. 734 din 21 noiembrie 2019, paragraful 22, precitată). 18. Întrucât nu au apărut elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei în această materie a Curţii Constituţionale, soluţia pronunţată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin în mod corespunzător valabilitatea şi în cauza de faţă. 19. În plus faţă de cele statuate în jurisprudenţa sa în materie, Curtea reaminteşte că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări (Decizia nr. 785 din 23 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 14 februarie 2022, paragraful 34). 20. Faţă de susţinerile autorilor privind lipsa de claritate a textului criticat şi, în consecinţă, discriminarea destinatarilor legii din perspectiva intrării în vigoare a interdicţiei de a intra în legalitate prevăzute de art. 56^1 din Legea nr. 350/2001, Curtea observă că prin art. VIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2011, legiuitorul a amânat intrarea în vigoare a prevederilor art. 56^1 din Legea nr. 350/2001, cu modificările şi completările ulterioare, pentru data de 1 ianuarie 2012. În condiţiile în care ordonanţa de urgenţă menţionată, prin care a fost introdusă respectiva interdicţie, a intrat în vigoare la data de 11 februarie 2011, rezultă că legiuitorul a acordat persoanelor beneficiare ale unor documentaţii de urbanism eliberate anterior datei intrării în vigoare a modificării legislative un anumit interval de timp - cuprins între 11 februarie 2011 şi 1 ianuarie 2012 - tocmai în scopul intrării în legalitate, în sensul de a-şi valorifica drepturile conferite de aceste documentaţii potrivit legii aplicabile la data emiterii lor. Prin urmare, nu se poate pretinde o lipsă de previzibilitate a textului legal criticat în sensul neînţelegerii conduitei de urmat de către destinatarii acestuia şi nici necunoaşterea voinţei legiuitorului în această materie, care a acordat o perioadă tranzitorie în care persoanele interesate puteau lua măsurile corespunzătoare pentru intrarea în legalitate. Lipsa de diligenţă sau necunoaşterea legii nu pot fi invocate cu titlu de viciu de neconstituţionalitate a legii. 21. Totodată, Curtea observă că susţinerile autorilor vizează modalitatea de aplicare concretă a legii la speţa lor individual determinată, aspect ce ţine de competenţa exclusivă a instanţei de judecată învestite cu soluţionarea cauzei de contencios administrativ în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, excedând competenţei Curţii Constituţionale. 22. Având în vedere cele de mai sus, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56^1 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul va fi respinsă, ca neîntemeiată. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florin-Cătălin Bruşten şi Ioana-Catrinel Bruşten în Dosarul nr. 6.603/3/2018* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 56^1 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
