Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌────────────────────────┬─────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├────────────────────────┼─────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├────────────────────────┼─────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├────────────────────────┼─────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├────────────────────────┼─────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├────────────────────────┼─────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├────────────────────────┼─────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├────────────────────────┼─────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu │- judecător │
├────────────────────────┼─────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
└────────────────────────┴─────────────┘
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef 1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, obiecţie formulată de un număr de 29 de senatori aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal, Uniunii Salvaţi România şi Partidului Mişcarea Populară, în temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. 2. Cu Adresa nr. 1.720 din 12 aprilie 2018, secretarul general al Senatului a trimis Curţii Constituţionale sesizarea formulată, care a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 2.757 din 13 aprilie 2018 şi constituie obiectul Dosarului nr. 519A/2018. 3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate autorii arată că propunerea legislativă a fost elaborată avându-se în vedere următoarele principale obiective: pe de o parte, introducerea cerinţei ca la constituirea ariilor naturale protejate să se ia în considerare şi prevederile planurilor urbanistice generale, care să nu poată fi modificate până la termenul de actualizare prevăzut de legislaţia în vigoare privind amenajarea teritoriului şi urbanismului, în acest sens, operând modificarea art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, şi, pe de altă parte, introducerea posibilităţii de a modifica limitele ariilor naturale protejate prin scoaterea din interiorul ariilor a suprafeţelor pentru care, la data de 29 iunie 2007, existau licenţe de concesiune a activităţii miniere, instituirea unei zone tampon necesare creării de drumuri de acces la perimetrul minier, precum şi compensarea suprafeţei de teren scoase din interiorul ariei naturale protejate cu o suprafaţă echivalentă cu suprafaţa majorată cu suprafaţa zonei tampon, sens în care au fost introduse patru noi alineate la art. 56 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007. 4. Autorii susţin că legea supusă controlului încalcă scopurile şi prevederile directivelor europene din domeniul mediului, principiile europene care fundamentează domeniul (îndeosebi principiul precauţiei) şi intră în contradicţie flagrantă cu obligaţiile statului de a asigura refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, menţinerea echilibrului ecologic şi creşterea calităţii vieţii, obligaţii prevăzute de art. 35, art. 135 alin. (2) lit. e) şi f) şi art. 148 din Constituţie. Existenţa ariilor naturale protejate şi păstrarea coerenţei lor sunt elemente-cheie pentru menţinerea echilibrului ecologic şi asigurarea dreptului la un mediu sănătos garantat de Constituţie. România deţine zone naturale valoroase care au fost desemnate ca arii naturale protejate, în conformitate cu categoriile stabilite de Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii, dar şi cu siturile din reţeaua europeană Natura 2000. Toate aceste zone, denumite generic în legislaţia naţională arii naturale protejate, sunt reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007. Legea pentru modificarea şi completarea ordonanţei de urgenţă înlătură protecţia pe care trebuie să o acorde ariilor protejate, generând încălcarea principiului priorităţii ariilor protejate faţă de orice alte obiective şi a principiului precauţiei. 5. Primul principiu este consacrat de art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, care prevede că regimul de arie naturală protejată are prioritate în faţa altei dezvoltări, iar excepţiile sunt de strictă interpretare. Or, prin modificarea adoptată, amplasamentele pe care sunt aprobate licenţe de exploatare miniere pierd statutul de protecţie, instituindu-se principiul opus, conform căruia proiectele de minerit sunt prioritare în faţa ariilor protejate peste care acestea se suprapun. Autorii arată că „faptul că proiectele de minerit sunt dezvoltări incompatibile într-o arie naturală protejată este statuat chiar de Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii, care a adoptat o recomandare pentru Congresul Mondial pentru Conservare din octombrie 2000 desfăşurat la Amman, în Iordania, prin care sugera că mineritul nu ar trebui să se practice în anumite categorii de arii protejate. Recomandarea 2.82 include o secţiune care «Cere tuturor statelor membre ale UICN să interzică prin lege orice activităţi de prospecţiuni şi extracţie a resurselor minerale în ariile protejate ce corespund categoriilor UICN I-IV de management al ariilor protejate». Recomandarea mai include, de asemenea, un paragraf referitor la categoriile V şi VI de arii protejate: «în categoriile V şi VI, vor fi acceptate activităţi de prospectare şi extracţie localizată numai dacă natura şi mărimea activităţilor propuse pentru proiectul minier indică o compatibilitate între activităţile proiectului şi obiectivele ariilor protejate». Aceasta este o recomandare şi în niciun caz o obligare a guvernelor; unele au interzis mineritul în ariile protejate din categoriile I-IV, altele însă nu. Din aceste motive, mineritul este genul de obiectiv faţă de care aria naturală protejată ar trebui să fie prioritară, şi nu invers“. 6. Directiva 92/43/CEE a Consiliului privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică prevede că singurele considerente care pot fi invocate pentru a permite realizarea unui plan sau proiect cu incidenţă asupra ariei de importanţă comunitară sunt cele legate de sănătatea sau siguranţa publică, de anumite consecinţe benefice de importanţă majoră pentru mediu sau alte motive cruciale de interes public major, în cel din urmă caz fiind necesar şi avizul Comisiei Europene. Or soluţia normativă propusă prin pct. 2 al articolului unic din legea care face obiectul prezentei sesizări, de a modifica limitele ariilor naturale protejate, categorie care înglobează şi ariile de importanţă comunitară protejate prin Directivă, în vederea exploatării de resurse minerale neregenerabile, nu face parte din niciuna dintre situaţiile de excepţie enumerate limitativ, care sunt de strictă interpretare şi aplicare. 7. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate, sunt invocate jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, precum şi răspunsul Directoratului General pentru Mediu (DG Environment) al Comisiei Europene, adresat Federaţiei Natura 2000, din data de 30 octombrie 2017, cu privire la sesizarea având ca obiect proiectul de lege privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007. În răspunsul DG Environment (care citează din decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene), se arată că proiectele miniere nu se încadrează printre cele care permit modificarea limitelor ariilor naturale protejate, aşa zisa „modificare a limitelor ariilor naturale protejate“ reprezentând, în fapt, o declasare a acestora. 8. Cel de-al doilea principiu pretins a fi încălcat este principiul precauţiei, prevăzut la art. 191 alin. (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, potrivit căruia politica Uniunii în domeniul mediului urmăreşte un nivel ridicat de protecţie, ţinând seama de diversitatea situaţiilor din diferitele regiuni ale Uniunii. Aceasta se bazează pe principiile precauţiei şi acţiunii preventive, pe principiul remedierii, cu prioritate la sursă, a daunelor provocate mediului şi pe principiul „poluatorul plăteşte“. Potrivit Comisiei Europene, principiul precauţiei poate fi invocat atunci când un fenomen, un produs sau un proces poate avea efecte periculoase, identificate printr-o evaluare ştiinţifică şi obiectivă, iar aceasta evaluare nu permite determinarea cu suficientă certitudine a riscului. Aplicarea principiului precauţiei se înscrie astfel în cadrul general al analizei riscurilor (care include, pe lângă evaluarea riscurilor, şi gestionarea şi comunicarea riscurilor), mai exact, în contextul gestionării riscurilor, care corespunde fazei de luare a deciziei. Legea de modificare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 a fost adoptată fără o evaluare care să permită determinarea cu suficientă certitudine a riscului. Evaluările ştiinţifice şi expertizele care au stat la baza fundamentării directivelor europene din domeniul mediului arată că mineritul nu este o activitate compatibilă cu ariile naturale protejate şi nu se înscrie în categoria celor pentru care se permit excepţii pentru modificarea limitelor (declasarea) ariilor naturale protejate. Aceste prevederi au la bază studii care identifică potenţialele efecte negative, pornind de la evaluarea datelor ştiinţifice disponibile. În condiţiile în care nici măcar nu sunt cunoscute ariile naturale protejate care ar putea fi afectate de acest proiect legislativ, gradul de incertitudine ştiinţifică este implicit. Nefiind cunoscute ariile naturale protejate care ar urma să fie afectate, este, practic, absolut imposibil de evaluat modul în care va fi afectată coerenţa reţelei europene de arii naturale protejate. Aşadar, compensarea cu o suprafaţă echivalentă, evaluată şi clasată ca arie naturală protejată, nu este suficientă pentru a modifica/declasa o altă arie naturală protejată. Pentru aceasta e nevoie de o evaluare care să stabilească, pe de o parte, că motivele şi scopurile pentru care s-a instituit regimul de protecţie pentru aria naturală protejată nu vor fi afectate, iar pe de altă parte, că nu va fi afectată coerenţa reţelei europene de arii naturale protejate. Legea supusă controlului de constituţionalitate eludează, practic, acest lucru. 9. În concluzie, încălcând principiul priorităţii ariilor protejate faţă de orice alte obiective şi principiul precauţiei, legea de modificare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 încalcă efectiv protecţia instituită asupra ariilor naturale protejate, care asigură menţinerea echilibrului ecologic şi care garantează dreptul la un mediu sănătos. Raportat la cauza de faţă, autorii sesizării apreciază că sunt îndeplinite condiţionalităţile privind incidenţa prevederilor art. 148 din Constituţie, respectiv art. 37 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 191 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, precum şi art. 6 din Directiva habitate, respectiv art. 4 din Directiva păsări au un conţinut clar, precis şi neechivoc, pe de o parte, şi prin conţinutul lor normativ, dispoziţiile europene enunţate vizează, în mod direct, protecţia dreptului la un mediu sănătos, consacrat de art. 35 din Constituţie, deci au relevanţă constituţională, pe de altă parte, astfel că sancţionarea neconcordanţei normative dintre actul normativ naţional şi actele normative europene revine Curţii Constituţionale, şi nu legiuitorului ori instanţelor judecătoreşti. Pe cale de consecinţă, pct. 2 al articolului unic din Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor natural protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice încalcă art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie. 10. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a comunica punctul lor de vedere. 11. Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis, cu Adresa nr. 2/4.120 din 26 aprilie 2018, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.162 din 26 aprilie 2018, punctul său de vedere cu privire la sesizarea de neconstituţionalitate, apreciind că aceasta este neîntemeiată. Una dintre obligaţiile pozitive ale statului, pe lângă obligaţia generală de a recunoaşte dreptul la un mediu sănătos, este prevăzută la art. 35 alin. (2) din Constituţie şi constă în asigurarea cadrului legislativ pentru asigurarea acestui drept. Această obligaţie trebuie corelată, prin interpretarea sistematică a textelor constituţionale, cu obligaţia specifică titularilor dreptului de proprietate, prevăzută de art. 44 alin. (7) din Constituţie. Dispoziţiile art. 56^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, cu modificările şi completările ulterioare, au făcut imposibilă modificarea limitelor ariilor naturale protejate în mai multe situaţii, cum ar fi: corectarea unor erori majore privind suprafaţa ariei, constatate, în timp, după apariţia Legii nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a zone protejate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 12 aprilie 2000, cu modificările ulterioare, şi posibilitatea majorării ariei naturale prin includere voluntară a unor noi suprafeţe, posibilitatea majorării suprafeţei ariei naturale prin includerea voluntară a unor suprafeţe noi sau posibilitatea scoaterii din interiorul ariei naturale a unor suprafeţe de teren aferente perimetrului de exploatare a resurselor minerale, pentru care existau, la data instituirii regimului de arie naturală protejată, o hotărâre de Guvern, în vigoare, pentru aprobarea licenţei de concesiune a activităţii miniere de exploatare, în temeiul legislaţiei miniere în vigoare la data emiterii acestora. Licenţele existente nu au putut fi valorificate până în prezent, după declararea statutului de arie naturală protejată, perimetrele miniere suprapuse peste acestea au intrat într-un proces de evaluare specific ariilor naturale protejate, astfel, procedurile de evaluare a mediului fiind mult întârziate, ducând în situaţia prezentă când nicio exploataţie nu poate să funcţioneze în regim de suprapunere peste o arie naturală protejată. Licenţele miniere, valabil acordate la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 prin hotărâre a Guvernului, nu pot fi valorificate, deşi art. 21 alin. (2) din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare, statuează că „Prevederile legale existente la data intrării în vigoare a licenţei rămân valabile pe toată durata acesteia, cu excepţia apariţiei unor eventuale dispoziţii legale favorabile titularului“. Prin urmare, exploataţiile miniere au fost închise sau sunt în pericol de a fi închise, resursele miniere nu mai pot fi exploatate, iar impactul economic şi social este mare. Or legea criticată a avut în vedere aceste aspecte, modificările propuse rezolvând, în cea mai mare parte, contradicţiile existente între legislaţia de mediu şi legislaţia minieră. 12. Interpretând prevederile art. 135 alin. (2), în corelaţie cu dispoziţiile art. 47 din Constituţie, ambele norme constituţionale se referă concret la obligaţia statului de a lua „măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent“. Astfel, prin dispoziţiile legii adoptate, preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că nu au fost încălcate prevederile constituţionale privind refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii. 13. În ceea ce priveşte obiecţia formulată prin raportare la prevederile art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, preşedintele Camerei Deputaţilor susţine că acestea nu sunt întemeiate, deoarece „Regula în materia raportului dintre dreptul intern şi cel internaţional public rezultă din prevederile art. 11 din Constituţie, care precizează că, în general, tratatele ratificate de Parlament potrivit legii fac parte din dreptul intern, adică încorporarea le face interpretabile şi aplicabile după aceleaşi reguli ca şi toate celelalte norme care provin de la puterea de stat. În actuala stare de lucruri, Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană nu conţine nicio precizare cu privire la modalitatea de aplicare a dreptului comunitar. În aceste condiţii, dispoziţia art. 148 alin. (2) din Constituţie restrânge parţial şi, totodată, extinde parţial sfera de aplicare a priorităţii dreptului comunitar faţă de ceea ce pare să fie consacrat pe cale jurisprudenţială în cadrul Uniunii Europene. Consecinţă directă a pluralismului juridic, legea internă nu poate fi invalidată în cadrul ordinii juridice interne datorită faptului că nu este compatibilă cu dreptul comunitar, aşa cum corect a statuat şi Curtea Constituţională a României (Decizia Curţii Constituţionale nr. 59/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 februarie 2007)“. Totodată, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 137/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, statuează că, în situaţia în care Curtea Constituţională s-ar considera competentă să se pronunţe asupra conformităţii legislaţiei naţionale cu cea europeană, s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdicţii între cele două instanţe, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil. Toate aceste aspecte converg spre a demonstra faptul că sarcina aplicării cu prioritate a reglementărilor comunitare obligatorii în raport cu prevederile legislaţiei naţionale revine instanţei de judecată. Mai mult, Curtea reţine că, în cazul în care s-ar accepta punctul de vedere contrar, în sensul că instanţa constituţională poate stabili constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea unui text de lege raportat la prevederile unui act comunitar, ar încălca, în mod evident, competenţele Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, din moment ce aceasta are competenţa să interpreteze tratatele (art. 267 din tratat). 14. În concluzie, preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că, de vreme ce actul normativ nu aduce atingere suprafeţelor totale a ariilor naturale protejate, realizându-se o compensare a suprafeţelor care au licenţe de concesiune pentru exploatarea de resurse minerale neregenerabile cu suprafeţe adiacente ariei naturale protejate, sesizarea de neconstituţionalitate înaintată Curţii Constituţionale este neîntemeiată, astfel încât propune respingerea acesteia. 15. Preşedintele Senatului şi Guvernul nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul judecătorului-raportor, dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, precum şi prevederile Constituţiei, reţine următoarele: 16. Obiectul criticilor de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, dispoziţii care au următorul conţinut: "ARTICOL UNIC Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 442 din 29 iunie 2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. Articolul 10 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 10 Modul de constituire a ariilor naturale protejate ia în considerare interesele comunităţii locale, încurajându-se menţinerea practicilor şi cunoştinţelor tradiţionale locale în valorificarea acestor resurse în beneficiul comunităţii locale, precum şi prevederile din Planurile Urbanistice Generale, care nu pot fi modificate până la termenul de actualizare prevăzut de legislaţia în vigoare privind amenajarea teritoriului şi urbanismul. Suprafeţele de teren aflate în intravilanul localităţilor, la data constituirii ariei naturale protejate pot fi introduse în interiorul ariei naturale protejate, numai în cazuri temeinic justificate într-un capitol separat al studiului de fundamentare ştiinţifică." 2. La articolul 56^1, după alineatul (3) se introduc patru noi alineate, alin. (4) – (7), cu următorul cuprins: «(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), modificarea limitelor ariilor naturale protejate este posibilă, prin scoaterea unor suprafeţe din interiorul ariilor naturale protejate, dacă, pentru suprafeţele respective, la data de 29 iunie 2007, erau aprobate, prin hotărâre a Guvernului, licenţe de concesiune pentru exploatarea de resurse minerale neregenerabile, în temeiul legislaţiei miniere în vigoare. Noile limite ale ariilor naturale protejate vor fi trasate astfel încât perimetrul exploataţiei miniere si drumurile de acces la exploatare să fie în afara ariei naturale protejate. Suplimentar, între noile limite ale ariei naturale protejate şi limitele exploatării miniere va fi păstrată o zonă minimă, tampon, de lăţime 100 metri, pe toată lungimea de grăniţuire. (5) Modalitatea de modificare a limitelor, prevăzută la alin. (4), se realizează, la cererea titularului de licenţă, prin act administrativ al conducătorului autorităţii publice centrale de protecţie a mediului. Modificarea se avizează, numai în situaţia în care, prin grija şi pe cheltuiala titularului de licenţă, se instituie regimul de arie naturală protejată pe o altă suprafaţă adiacentă ariei naturale protejate, situată oriunde pe graniţa acesteia. Suprafaţa minimă adusă în compensare va fi echivalentă cu suprafaţa scoasă de pe teritoriul ariei naturale protejate, majorată cu zona-tampon. (6) Cererea de modificare a limitelor este însoţită de o copie a hotărârii Guvernului privind aprobarea licenţei de concesiune a activităţii miniere de exploatare, dovada deţinerii terenurilor aduse în compensare, dovedită prin contracte de vânzare-cumpărare, schimb de terenuri, donaţie, concesiune sau alte înscrisuri care dovedesc posesia, sau acceptul scris al proprietarilor de terenuri pentru includerea terenului în aria naturală protejată. Toate documentele referitoare la limitele terenurilor, cele introduse sau scoase de pe teritoriul ariei naturale protejate, după caz, sunt însoţite de o documentaţie elaborată în sistemul de protecţie STEREO 70 sau GIS. (7) Modificarea limitelor ariilor naturale protejate prin extinderea suprafeţei ocupate este posibilă, dacă suprafeţele suplimentare îndeplinesc condiţiile avute în vedere la desemnarea unei arii naturale protejate, în condiţiile art. 11. Pentru suprafeţele nou-introduse se aplică aceleaşi măsuri de protecţie, conservare şi utilizare stabilite pentru aria naturală protejată la care se alipesc." 17. Autorii sesizării susţin că dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 35 privind dreptul la un mediu sănătos, art. 135 alin. (2) lit. e) şi f) privind obligaţiile statului de a asigura refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic şi crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii şi ale art. 148 referitoare la integrarea în Uniunea Europeană. 18. În vederea soluţionării prezentei sesizări, Curtea procedează, mai întâi, la verificarea admisibilităţii acesteia. Analiza îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a sesizării trebuie realizată prin raportare la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori.“ Astfel, se constată că actul supus controlului de constituţionalitate este o lege adoptată de Parlamentul României, sesizarea fiind formulată de un număr de 29 de senatori aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal, Uniunii Salvaţi România şi ale Partidului Mişcarea Populară, subiect de drept care întruneşte, potrivit dispoziţiilor legale, calitatea de titular al sesizării Curţii Constituţionale cu obiecţii de neconstituţionalitate. 19. Analiza îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a sesizării trebuie realizată şi prin raportare la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „În vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, legea se comunică Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Avocatului Poporului şi se depune la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la cel al Senatului. În cazul în care legea a fost adoptată cu procedură de urgenţă, termenul este de două zile“. Cu privire la acest aspect, se constată că Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice a fost adoptată, în procedură normală, de Camera Deputaţilor, Cameră decizională, în data de 4 aprilie 2018, şi a fost depusă la secretarul general şi anunţată în plenul Camerei Deputaţilor pentru exercitarea dreptului de sesizare cu privire la neconstituţionalitatea legii în data de 10 aprilie 2018. Sesizarea formulată de un număr de 29 de senatori, care formează obiectul prezentei cauze, a fost înregistrată la Curtea Constituţională în data de 13 aprilie 2018, deci în cadrul termenului de 5 zile prevăzut de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Într-o atare situaţie, luând act de faptul că sesizarea de neconstituţionalitate a fost formulată în termenul legal, Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate este admisibilă. 20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor legale criticate. 21. Examinând obiecţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, dată fiind necesitatea compatibilizării legislaţiei naţionale cu cea a Uniunii Europene în domeniul protecţiei naturii şi ţinând cont de faptul că prevederile Directivei 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice şi ale Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatice trebuiau transpuse în legislaţia naţională, legiuitorul a adoptat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 442 din 29 iunie 2007, care, în prezent, prevede la art. 10 că „Modul de constituire a ariilor naturale protejate va lua în considerare interesele comunităţilor locale, încurajându-se menţinerea practicilor şi cunoştinţelor tradiţionale locale în valorificarea acestor resurse în beneficiul comunităţilor locale“, în vreme ce art. 56^1 alin. (3) statuează că „Modificarea limitelor ariilor naturale protejate de interes naţional, în sensul delimitării unei precizii mai bune, se face la iniţiativa structurii de administrare/custodelui ariei naturale protejate în baza unui studiu ştiinţific, cu avizul consiliului ştiinţific, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. În cazul ariilor naturale protejate de interes naţional, fără limite identificate până la aprobarea prezentei ordonanţe de urgenţă a Guvernului prin lege, stabilirea limitelor şi modificarea lor se fac prin hotărâre a Guvernului, la propunerea custodelui ariei naturale protejate respective, în baza unui studiu ştiinţific, cu avizul Academiei Române şi cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor“. 22. Propunerea de lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, iniţiată de un număr de 36 de deputaţi şi senatori şi înaintată Senatului României, în calitate de primă Cameră sesizată, la data de 4 aprilie 2017, prezintă în expunerea de motive argumentul că dispoziţiile art. 56^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 au făcut imposibilă modificarea limitelor unor arii naturale protejate în mai multe situaţii, precum „corectarea unor erori majore privind suprafaţa ariei, constatate, în timp, după apariţia Legii nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate; posibilitatea majorării suprafeţei ariei naturale prin includerea, voluntară, a unor noi suprafeţe sau posibilitatea scoaterii din interiorul ariei naturale a unor suprafeţe de teren aferente perimetrului de exploatare a resurselor minerale, pentru care existau, la data instituirii regimului de arie naturală protejată, o hotărâre de Guvern, în vigoare, pentru aprobarea licenţei de concesiune a activităţii miniere de exploatare, în temeiul legislaţiei miniere în vigoare la data emiterii acestora“. Consecinţa prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 a fost aceea că „licenţele existente nu au putut fi valorificate până la data prezentei iniţiative legislative, după declararea statutului de arie naturală protejată, perimetrele miniere suprapuse peste acestea au intrat într-un proces de evaluare specific ariilor naturale protejate, astfel, procedurile de evaluare a mediului fiind mult întârziate, ducând în situaţia prezentă când, nicio exploataţie nu poate să funcţioneze în regim de suprapunere peste o arie naturală protejată“. Cu alte cuvinte, efectul a dus „la o situaţie nedorită de aplicare retroactivă a legislaţiei de mediu“. Licenţele miniere valabile la data apariţiei Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, licenţe aprobate prin hotărâri de Guvern nu pot fi valorificate, deşi Legea minelor nr. 85/2003, lege organică, statuează la art. 21 alin. (2) că „Prevederile legale existente la data intrării în vigoare a licenţei rămân valabile pe toată durata acesteia, cu excepţia apariţiei unor eventuale dispoziţii legale favorabile titularului“. Prin urmare, iniţiatorii legii modificatoare apreciază că „situaţia trebuie rezolvată, exploataţiile miniere au fost închise sau sunt în pericol de a fi închise. Resursele minerale nu mai pot fi exploatate. Impactul economic şi social este mare. Având în vedere aceste aspecte, consideră că modificările propuse prin prezenta iniţiativă legislativă rezolvă cea mai mare parte a contradicţiilor existente între legislaţia de mediu şi legislaţia minieră, situaţie care a încălcat principiul constituţional al neretroactivităţii legilor“. 23. Critica de neconstituţionalitate a legii modificatoare vizează două aspecte: pe de o parte, nerespectarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul cetăţenilor la un mediu sănătos şi la obligaţiile corelative ale statului de a asigura refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, menţinerea echilibrului ecologic, precum şi crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii, şi, pe de altă parte, nerespectarea unor acte de drept european [art. 191 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, Directiva 92/43/CEE a Consiliului privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică, Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea pasărilor sălbatice] raportate la prevederile art. 148 din Constituţie. 24. Cu privire la primul aspect, Curtea reţine că modificarea dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 vizează modul de constituire a ariilor naturale protejate, care trebuie să ia în considerare, pe lângă interesele comunităţii locale, şi prevederile din planurile urbanistice generale, astfel că suprafeţele de teren, aflate în intravilanul localităţilor la data constituirii ariei naturale protejate, pot fi introduse în interiorul ariei naturale protejate numai în cazuri temeinic justificate, pe baza unui studiu de fundamentare ştiinţifică. Modificarea operată prevede posibilitatea includerii în aria naturală protejată a unor suprafeţe de teren din intravilanul localităţilor aflate în proximitatea zonelor care întrunesc condiţiile de constituire a ariilor naturale protejate, în măsura în care un studiu ştiinţific justifică temeinicia unei atare operaţii. Astfel, noua prevedere asigură un just echilibru între dreptul comunităţii pentru un mediu sănătos şi rigorile impuse de calificarea zonei urbane ca arie naturală protejată, care trebuie să îşi găsească fundamentarea într-o cercetare cu caracter ştiinţific. 25. De asemenea, noua lege completează dispoziţiile referitoare la modificarea limitelor ariilor naturale protejate de interes naţional, introducând o excepţie de la norma cu caracter general consacrată de legislaţia în vigoare, respectiv scoaterea unor suprafeţe din interiorul ariilor naturale protejate, dacă, pentru suprafeţele respective, la data de 29 iunie 2007 (data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007), erau aprobate, prin hotărâre a Guvernului, licenţe de concesiune pentru exploatarea de resurse minerale neregenerabile, în temeiul legislaţiei miniere în vigoare, excepţie care operează în condiţiile stabilite de noua reglementare. Operaţia de scoatere a unor suprafeţe din interiorul ariilor naturale protejate se realizează, la cererea titularului de licenţă, în următoarele condiţii: (i) prezentarea unei copii a hotărârii Guvernului privind aprobarea licenţei de concesiune a activităţii miniere de exploatare; (ii) aducerea, prin grija şi pe cheltuiala titularului de licenţă, a unei suprafeţe în compensare echivalentă cu suprafaţa scoasă de pe teritoriul ariei naturale protejate, majorată cu zona tampon în lăţime 100 metri, pe toată lungimea de grăniţuire; (iii) dovada deţinerii terenurilor aduse în compensare: contract de vânzare-cumpărare sau de schimb de terenuri, donaţie, concesiune sau alte înscrisuri care dovedesc posesia, sau acceptul scris al proprietarilor de terenuri pentru includerea terenului în aria naturală protejată; (iv) documentaţia elaborată în sistemul de protecţie STEREO 70 sau GIS aferentă documentelor referitoare la limitele terenurilor introduse sau scoase de pe teritoriul ariei naturale protejate, după caz; (v) emiterea actului administrativ al conducătorului autorităţii publice centrale de protecţie a mediului, în situaţia în care suprafeţele suplimentare îndeplinesc condiţiile avute în vedere la desemnarea unei arii naturale protejate, în condiţiile art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007. 26. Din analiza dispoziţiilor criticate, Curtea constată că verificarea îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de noua lege este subsecventă condiţiei principale, sine qua non, respectiv scoaterea din aria naturală protejată să vizeze o suprafaţă pentru care, la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, erau aprobate, prin hotărâre a Guvernului, licenţe de concesiune pentru exploatarea de resurse minerale neregenerabile, în temeiul legislaţiei miniere în vigoare. Cu alte cuvinte, legea nouă îndepărtează de sub incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 acele situaţii de fapt şi de drept existente la data intrării în vigoare a acestui act normativ, situaţii care erau supuse unui regim juridic diferit reglementat de legislaţia minieră în vigoare la data respectivă. Practic, începând cu data de 29 iunie 2007, prevederile ordonanţei de urgenţă s-au aplicat retroactiv asupra unor acte juridice încheiate anterior (licenţe de concesiune pentru exploatarea de resurse minerale neregenerabile), lipsindu-le de efecte juridice. Sub acest aspect, legea de modificare a ordonanţei de urgenţă prezintă caracter reparator, instituind, pentru viitor, o excepţie de la aplicarea prevederilor actului normativ pentru acele situaţii (determinate juridic într-un act administrativ valid - hotărâre a Guvernului), care erau guvernate de o legislaţie specială la momentul încheierii lor. Pe de altă parte, însă, legea instituie o serie de condiţii pe care titularul licenţei de exploatare a resurselor minerale neregenerabile trebuie să le îndeplinească pentru a putea scoate suprafeţele care fac obiectul licenţei din interiorul ariilor naturale protejate, în vederea valorizării contractului de concesiune pe care l-a încheiat în mod valabil cu statul. Sarcinile care îi incumbă implică aducerea, prin grija şi pe cheltuiala proprie, a unei suprafeţe în compensare, echivalentă cu suprafaţa scoasă de pe teritoriul ariei naturale protejate, majorată cu zona tampon corespunzătoare, suprafaţă care trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, referitoare la desemnarea unei arii naturale protejate. În lipsa acestei compensări, titularul licenţei de concesiune pierde dreptul său de exploatare asupra terenului aflat în aria naturală protejată, care rămâne supus regimului juridic al legislaţiei care priveşte ariile naturale protejate şi conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. 27. Curtea constată că, prin introducerea unor prevederi referitoare la stabilirea limitelor ariilor naturale protejate de interes naţional, modificările operate asigură cadrul normativ care să ţină seama, pe de o parte, de dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic şi, pe de altă parte, de accesul liber al persoanei la o activitate economică, precum şi libera iniţiativă, în condiţiile stabilite prin lege. Or, în acest caz, ţinând cont de importanţa domeniului vizat, legiuitorul a înţeles să reglementeze protecţia naturii, în acord cu prevederile Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea pasărilor sălbatice şi ale Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatice, statuând în mod restrictiv condiţiile în care în ariile naturale protejate poate fi desfăşurată activitatea de exploatare a resurselor naturale, în condiţiile în care această piaţă este una reglementată, supusă autorizării statului, deci controlată de autoritatea publică. Măsura este de natură să asigure un just echilibru între cerinţele de interes general referitoare la dreptul la un mediu sănătos şi interesul privat al operatorilor economici care au concesionat terenuri în vederea exploatării lor miniere şi întruneşte exigenţele referitoare la caracterul adecvat şi necesar realizării scopului pentru care au fost edictate. 28. Aşa fiind, în raport cu prevederile europene mai sus menţionate, rezultă că demersul normativ şi-a atins finalitatea propusă, prin îndeplinirea condiţiilor de fond cerute de dispoziţiile celor două directive, şi au conciliat interese legitime concurente, consolidând astfel cadrul legislativ naţional în domeniu. 29. În acest context normativ, naţional şi european, împrejurarea că, ulterior adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, legiuitorul vine să statueze cu privire la situaţii juridice pendinte la data intrării în vigoare a actului normativ, pe care acesta le-a omis la momentul legiferării, nu poate constitui un impediment constituţional în calea modificării acestor dispoziţii, care, în considerarea argumentelor înfăţişate în prealabil şi în cadrul marjei proprii de apreciere a legiuitorului, menţin conformitatea dreptului intern cu actele obligatorii ale Uniunii Europene. Norma naţională cu caracter general rămâne neschimbată şi prezervă garanţiile dreptului la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic, în acord cu dreptul european în materie. 30. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că modificările prevăzute de dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice sunt constituţionale prin raportare la prevederile referitoare la dreptul cetăţenilor la un mediu sănătos, consacrate de art. 35 din Constituţie, şi la obligaţiile corelative ale statului de a asigura refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, menţinerea echilibrului ecologic, precum şi crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii, prevăzute de art. 135 alin. (2) lit. e) şi f) din Constituţie. 31. Cu privire la critica referitoare la nerespectarea unor acte de drept european, prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, şi prin Decizia nr. 921 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 21 septembrie 2011, Curtea a statuat că „folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate, ca normă interpusă celei de referinţă, implică, în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, o condiţionalitate cumulativă; pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei - unica normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate. Într-o atare ipoteză demersul Curţii Constituţionale este distinct de simpla aplicare şi interpretare a legii, competenţă ce aparţine instanţelor judecătoreşti şi autorităţilor administrative, sau de eventualele chestiuni ce ţin de politica legislativă promovată de Parlament sau Guvern, după caz.“ 32. Potrivit celor susţinute de autorii obiecţiei de neconstituţionalitate, normele de drept european interpuse în cadrul controlului de constituţionalitate celei de referinţă consacrate de art. 148 alin. (4) din Constituţie sunt cele cuprinse în Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea pasărilor sălbatice şi în Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatice, precum şi prevederile art. 191 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene care consacră obiectivele politicii Uniunii în domeniul mediului. Normele trebuie supuse examenului dublei condiţionalităţi: pe de o parte, reglementarea să fie suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, pe de altă parte, normele trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul lor normativ să susţină posibila încălcare a Constituţiei de către legea supusă controlului. 33. Dacă, în ceea ce priveşte prima condiţie, normele de drept european pot fi considerate clare, precise, detaliind aspecte de conţinut ale dreptului la un mediu sănătos, în ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, Curtea constată că normele europene invocate protejează aceeaşi valoare fundamentală consacrată expres în art. 35 din Constituţia României, respectiv dreptul la un mediu sănătos, astfel că relevanţa lor constituţională pe care s-ar putea întemeia un control de constituţionalitate prin raportare indirectă la aceste norme este absorbită de norma constituţională, căreia i se circumscrie protecţia dreptului fundamental la un mediu sănătos. Or, în condiţiile în care, în urma controlului efectuat de Curte prin raportare la art. 35 din Constituţie, s-a constatat conformitatea legii de modificare a ordonanţei de urgenţă cu acest drept, Curtea apreciază că argumentele privind constituţionalitatea legii în raport cu norma constituţională expresă sunt aplicabile mutatis mutandis şi în analiza întemeiată pe art. 148 din Constituţie. 34. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de un număr de 29 de senatori aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal, Uniunii Salvaţi România şi Partidului Mişcarea Populară şi constată că dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 mai 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Pentru magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu, semnează, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă, prim-magistrat-asistent delegat, Claudia-Margareta Krupenschi ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
