Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 612 teza a doua din Codul civil, excepţie ridicată de Constantin Niculaie în Dosarul nr. 12.126/212/2018 al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 427D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, dreptul de proprietate se exercită în condiţiile legii, una dintre acestea constând în obligaţia de a se păstra o distanţă minimă între construcţii. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 25 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 12.126/212/2018, Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 612 teza a doua din Codul civil, excepţie ridicată de Constantin Niculaie într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a pârâţilor să îşi dea acordul, în calitate de vecini, în vederea edificării unei construcţii de către reclamant pe terenul acestuia, construcţie ce se intenţiona a fi amplasată la limita de hotar cu proprietatea pârâţilor. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile de lege criticate reprezintă o ştirbire a dreptului de proprietate, garantat de Constituţie, întrucât vecinul de rea-credinţă nu îşi va da acordul niciodată şi nu va încheia în acest sens un act autentic în faţa notarului, astfel că dreptul de proprietate nu se va putea realiza din cauza celui care beneficiază de un drept de veto în ceea ce priveşte ridicarea construcţiei. Se critică, totodată, sentinţa primei instanţe, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâţilor să îşi dea acordul, în calitate de vecini, în vederea edificării unei construcţii la limita de hotar, sentinţă în care s-a precizat că reclamantul nu a încercat o soluţionare amiabilă. Autorul excepţiei susţine că, de vreme ce hotărârea judecătorească este un act autentic, judecătorul ar fi trebuit să dea acest accept. Totodată, arată că ar fi suficient şi necesar ca aprobarea pentru acest tip de construcţie să se dea prin serviciul local de urbanism şi să se elibereze solicitantului odată cu certificatul de urbanism. Consideră că textul de lege criticat incită la ură şi vrajbă între vecini. 6. Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 612 teza a doua din Codul civil nu contravin dreptului de proprietate prevăzut de art. 44 din Constituţie. În acest sens, arată că, deşi prin instituirea obligativităţii obţinerii acordului criticat, titularul dreptului de proprietate poate suferi o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său, pe această cale se preîntâmpină exercitarea abuzivă a dreptului, evitându-se apariţia stărilor conflictuale între vecini. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 612 teza a doua din Codul civil, cu denumirea marginală Distanţa minimă în construcţii, care au următorul cuprins: „Orice construcţii, lucrări sau plantaţii se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanţe minime de 60 de cm faţă de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanţa minimă se poate face prin acordul părţilor exprimat printr-un înscris autentic.“ 11. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta referitoare la calitatea normelor, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că art. 612 din Codul civil reglementează în teza întâi, ca regulă generală, obligaţia proprietarului unui teren care intenţionează să edifice o construcţie pe propriul său teren de a respecta o distanţă minimă de 60 de cm faţă de linia de hotar a fondului vecin. Această normă reprezintă o limitare legală a exerciţiului dreptului de proprietate, justificată de existenţa raporturilor de vecinătate, care trebuie să se stabilească în condiţii de bună înţelegere şi care îşi găseşte fundamentul în prevederile art. 44 alin. (7) din Constituţie, potrivit cărora „Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului“. 13. Posibilitatea instituirii unor astfel de limitări legale ale exercitării atributelor dreptului de proprietate privată este consacrată şi prin art. 556 alin. (2) din Codul civil, care dă expresie dispoziţiilor constituţionaleale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Din această perspectivă, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat în mod constant că, în principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate şi atributele acestuia şi se instituie în vederea apărării intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale altor persoane, esenţial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993, Decizia nr. 270 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 28 iulie 2014, paragraful 19). 14. De asemenea, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constituţie, legiuitorul ordinar are competenţa de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Aşadar, textul art. 44 din Constituţie cuprinde expres la alin. (1) o dispoziţie în temeiul căreia legiuitorul are competenţa de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, inclusiv prin introducerea unor limite vizând atributele dreptului de proprietate. În aceste condiţii, Curtea a reţinut că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie; însă limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăşi suprimarea dreptului de proprietate (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 270 din 7 mai 2014, precitată, paragraful 19, Decizia nr. 865 din 17 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 27 mai 2020, paragraful 47, sau Decizia nr. 750 din 4 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 7 iunie 2022, paragraful 28). 15. În ceea ce priveşte prezenta excepţie de constituţionalitate, Curtea reţine că, dacă teza întâi a art. 612 din Codul civil instituie regula respectării distanţei minime de 60 cm faţă de limita de hotar a fondului proprietarului vecin, teza a doua a aceluiaşi articol, criticată în cauza de faţă, permite o flexibilizare a acestei reguli, ca urmare a exprimării acordului proprietarului terenului în vecinătatea căruia urmează să se construiască. Aşadar, prevederile supuse controlului de constituţionalitate nu doar că nu aduc atingere dreptului de proprietate privată, ci, dimpotrivă, fac posibilă eliminarea restricţiei legale, în condiţiile exteriorizării în formă autentică a consimţământului proprietarului a cărui liniştită posesie, ca atribut al dreptului de proprietate, ar putea fi afectată prin construcţia edificată de proprietarul vecin în imediata proximitate a hotarului dintre cele două fonduri. Ca atare, în măsura în care există un înscris autentic în care să fie exprimat în mod neîndoielnic acordul proprietarului, legea oferă proprietarilor vecini posibilitatea de a compatibiliza cu interesele individuale rigorile disciplinei în construcţii, care impun instituirea anumitor restricţii, tocmai în considerarea apărării intereselor concurente ale proprietarilor. 16. În ipoteza în care proprietarul vecin refuză să îşi dea acordul în ceea ce priveşte ridicarea construcţiei fără respectarea distanţei minime impuse de teza întâi a art. 612 din Codul civil, chiar dacă acesta ar fi de rea-credinţă, aşa cum autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că ar fi situaţia în cauză, proprietarul nu poate trece peste acest refuz, ci trebuie să respecte distanţa minimă prevăzută de lege, având la dispoziţie alte mijloace procesuale pentru a echilibra situaţia, respectiv posibilitatea acţionării în instanţă a proprietarului de rea-credinţă, de care, de altfel, autorul prezentei excepţii a şi uzat în cauza de faţă. 17. În concluzie, refuzul vecinului de a-şi da acordul necesar construirii nu afectează dreptul de proprietate al constructorului, ci doar limitează dreptul său de a construi în proximitatea liniei de hotar, ceea ce nu este de natură a contraveni dispoziţiilor art. 44 din Constituţie. Mai mult, textul de lege criticat nu face altceva decât să atenueze, prin acordul părţilor, exigenţele tezei întâi ale art. 612 din Codul civil care fixează distanţa minimă la 60 cm. 18. Totodată, Curtea observă că, deşi invocă dispoziţiile art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, autorul excepţiei nu argumentează pretinsa neconcordanţă a textului de lege criticat cu prevederile constituţionale menţionate. 19. În ceea ce priveşte criticile formulate cu referire la soluţia şi considerentele pronunţate prin sentinţa primei instanţe, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâţilor să îşi dea acordul, în calitate de proprietari vecini, în vederea edificării unei construcţii la limita de hotar, instanţa de contencios constituţional reaminteşte că nu are competenţa de a analiza corectitudinea soluţiilor instanţelor judecătoreşti, această problematică găsindu-şi rezolvare în sistemul căilor judiciare de atac. 20. În fine, referitor la afirmaţia autorului excepţiei în sensul că ar fi necesar şi suficient ca aprobarea pentru construirea la limita hotarului proprietăţilor vecine să se dea prin serviciul local de urbanism şi să se elibereze solicitantului odată cu certificatul de urbanism, Curtea constată că nu este altceva decât o opinie personală ce tinde a se constitui într-o propunere de modificare şi completare a textului de lege criticat, care excedează competenţei Curţii Constituţionale. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Niculaie în Dosarul nr. 12.126/212/2018 al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 612 teza a doua din Codul civil sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 mai 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
