Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, excepţie ridicată de Nicolae Deda, în Dosarul nr. 7.766/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 284 D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că Legea fundamentală nu reglementează dreptul la indemnizaţie al persoanelor care au fost supuse măsurilor menţionate în decret. Autorul urmăreşte introducerea sa în categoria acelora care beneficiază de indemnizaţie, adică modificarea textului de lege criticat, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Sentinţa civilă nr. 9.444 din 24 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.766/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Excepţia a fost ridicată de Nicolae Deda, într-o cauză având ca obiect acţiunea în anularea unei decizii emise de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, prin care aceasta a stabilit în sarcina autorului un debit reprezentând drepturi băneşti încasate necuvenit, respectiv indemnizaţia de urmaş. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că, prin prevederile art. 6 din Decretul-lege nr. 118/1990, persoanele care au făcut obiectul măsurilor prevăzute de actul normativ menţionat şi care au deja o indemnizaţie stabilită potrivit acestuia sunt excluse de la beneficiul indemnizaţiei ce se acordă după moartea soţilor acestora şi care, la rândul lor, au făcut obiectul măsurilor represive reglementate de decret: detenţie, internare abuzivă în spitale de psihiatrie, deportare, prizonierat sau stabilire de domiciliu obligatoriu. 6. Autorul arată că sunt două categorii de soţi supravieţuitori: prima categorie o formează soţii care nu au fost supuşi măsurilor prevăzute de decret şi care nu au indemnizaţie proprie, dar care, în urma decesului soţului beneficiar al indemnizaţiei, vor încasa respectiva indemnizaţie, iar cea de-a doua categorie o formează soţii care au propriile indemnizaţii, ce se acordă în condiţiile decretului, dar pe care textul de lege criticat îi exclude de la beneficiul indemnizaţiei acordate ca urmare a decesului soţului. 7. Se mai susţine că prin prevederile Decretului-lege nr. 118/1990 sunt instituite drepturi pentru persoanele persecutate, pe de-o parte, şi drepturi pentru soţii supravieţuitori ai acestora, pe de altă parte. Premisa acordării indemnizaţiilor către soţii supravieţuitori o constituie pierderea suferită, deoarece aceştia nu mai beneficiază de susţinerea, echilibrul, confortul moral şi sprijinul material asigurat de soţul decedat. Indemnizaţia prevăzută de art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 are valenţa unei veritabile pensii de urmaş. 8. Astfel, ambele categorii sunt soţi supravieţuitori şi ambele categorii suferă acelaşi tip de prejudiciu, prin moartea soţului. Faptul că anumiţi soţi supravieţuitori încasează indemnizaţia prevăzută de decret, ce are în vedere un anumit tip de pierdere - respectiv cea generată de privarea de libertate sau supunerea la tratamentele anterior menţionate, nu înseamnă că prin aceasta li se repară şi prejudiciul rezultat în urma decesului soţului. Cele două indemnizaţii nu se exclud reciproc, întrucât urmăresc să repare prejudicii ce au surse diferite. În concluzie, distincţia operată de textul de lege criticat între cele două categorii de soţi supravieţuitori aduce atingere principiului constituţional al egalităţii în drepturi. 9. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul poate, în baza unei politici fiscale, să nu mai acorde anumitor categorii de persoane încă un drept prevăzut de acelaşi act normativ. 10. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul poate şi are dreptul, în baza unei politici fiscale, să nu mai acorde anumitor categorii încă un drept prevăzut de acelaşi act normativ. Invocă, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 190 din 31 martie 2015, paragraful 16, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 134 din 3 aprilie 2003. Arată, de asemenea, că este dreptul suveran al legiuitorului să aprecieze asupra măsurilor pe care le stabileşte prin legile speciale. 12. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece, din analiza modului în care autorul a înţeles să critice prevederile art. 6 din Decretul-lege nr. 118/1990, rezultă că acesta urmăreşte modificarea soluţiei legislative, în sensul acordării unor drepturi soţului supravieţuitor al persoanei persecutate, soţ care la rândul său a fost persecutat. Aceasta ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional în legiuitor pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituţie şi art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 631 din 23 septembrie 2009, care au următorul conţinut: „Persoanele care s-au aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) nu pot beneficia şi de drepturile prevăzute la art. 5“. 16. Curtea observă că prevederile art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990, la care face trimitere textul de lege criticat, au următorul cuprins: "(1) Soţul/Soţia celui decedat, din categoria celor dispăruţi sau exterminaţi în timpul detenţiei, internaţi abuziv în spitale de psihiatrie, deportaţi, prizonieri sau cărora li s-a stabilit domiciliu obligatoriu, are dreptul la o indemnizaţie lunară de 400 lei neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.(2) De aceleaşi drepturi beneficiază soţul (soţia) celui decedat după ieşirea din închisoare, din spitalul de psihiatrie, după întoarcerea din strămutare, din deportare, din prizonierat sau după încetarea măsurii de stabilire a domiciliului obligatoriu, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.(3) Această indemnizaţie se poate cumula cu orice pensie.(4) Beneficiază de indemnizaţia prevăzută la alin. (1) şi soţul (soţia) celui decedat în condiţiile prevăzute la alineatele precedente şi care, din motive de supravieţuire, a fost nevoit (nevoită) să divorţeze de cel închis, internat abuziv în spitale de psihiatrie, deportat, prizonier, strămutat sau căruia i s-a stabilit domiciliu obligatoriu, dacă nu s-a recăsătorit şi dacă poate face dovada că a convieţuit cu victima până la decesul acesteia." 17. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.358 din 21 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a reţinut, în esenţă, că nu există vreo obligaţie a statului de a acorda despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă. Cu toate acestea, legiuitorul român a adoptat două acte normative având acest scop, respectiv Decretul-lege nr. 118/1990 şi Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009. Curtea a statuat că acordarea de despăgubiri pentru daune morale este la libera apreciere a legiuitorului, care - în temeiul art. 61 din Legea fundamentală, potrivit căruia „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării“ -, este competent să stabilească condiţiile şi criteriile de acordare ale acestora. 19. În sensul celor reţinute prin decizia menţionată, Curtea observă, cu acest prilej, că dreptul la indemnizaţie ca urmare a decesului soţului supus măsurilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 nu este un drept constituţional, astfel că legiuitorul este competent să stabilească condiţiile şi criteriile de acordare ale acestuia. 20. În acest context, Curtea reţine că opţiunea legiuitorului, exprimată prin adoptarea textului de lege criticat, a fost aceea de a elimina posibilitatea ca persoana persecutată din motive politice, având dublă calitate: titular şi soţ supravieţuitor, să beneficieze şi de drepturile cuvenite ca urmare a decesului soţului acesteia, fără a se aduce atingere principiului egalităţii în drepturi. 21. În ceea ce priveşte principiul egalităţii în drepturi, Curtea a statuat, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, situaţia soţului care primeşte deja o indemnizaţie ca urmare a faptului că a fost supus măsurilor represive prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 este diferită de situaţia soţului care nu primeşte această indemnizaţie. Fiind vorba de situaţii diferite, legiuitorul a optat prin textul de lege criticat pentru soluţii diferite, fără a aduce atingere art. 16 din Constituţie. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae Deda în Dosarul nr. 7.766/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 6 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 mai 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
