Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 lit. c) raportate la art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 2.518/108/2018 al Tribunalului Arad - Secţia I civilă, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.370D/2018. 2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, întrucât excepţia este nemotivată, sens în care invocă Decizia nr. 167 din 9 martie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea nr. 15 din 20 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.518/108/2018, Tribunalul Arad - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 lit. c), raportat la art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri privind acordarea de compensaţii financiare victimelor unor infracţiuni, formulată de autorul excepţiei. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate creează discriminare, sub aspectul dreptului de a beneficia de compensaţii financiare, între persoanele ce au calitatea de victime ale infracţiunilor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004 care au fost condamnate definitiv pentru săvârşirea unor infracţiuni dintre cele reglementate în art. 21 alin. (1) din Legea nr. 211/2004 şi persoanele din aceeaşi categorie care nu au fost condamnate pentru comiterea unor astfel de infracţiuni. 6. Tribunalul Arad - Secţia I civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi arată că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 22 alin. (1) lit. c) raportate la art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 4 iunie 2004, care au următorul cuprins: - Art. 21 alin. (1) lit. a): „(1) Compensaţia financiară se acordă, la cerere, în condiţiile prezentului capitol, următoarelor categorii de victime: a) persoanele asupra cărora a fost săvârşită o tentativă la infracţiunile de omor şi omor calificat, prevăzute la art. 188 şi 189 din Codul penal, o infracţiune de vătămare corporală, prevăzută la art. 194 din Codul penal, o infracţiune intenţionată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei, o infracţiune de viol, act sexual cu un minor şi agresiune sexuală, prevăzute la art. 218-220 din Codul penal, o infracţiune de trafic de persoane şi trafic de minori, prevăzute la art. 210 şi 211 din Codul penal, o infracţiune de terorism, precum şi orice altă infracţiune intenţionată comisă cu violenţă; [...]“; – Art. 22 alin. (1) lit. c): „(1) Compensaţia financiară nu se acordă dacă: [...] c) victima este condamnată definitiv pentru una dintre infracţiunile prevăzute la art. 21 alin. (1); [...]“. 11. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi şi ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea nr. 211/2004 a fost adoptată având în vedere nevoile actuale de protecţie a victimelor infracţiunilor din România, dispoziţiile Convenţiei europene privind compensarea victimelor infracţiunilor violente (Strasbourg, 24 noiembrie 1983), precum şi prevederile Recomandării nr. R (85) 11 privind poziţia victimei în cadrul dreptului penal şi al procedurii penale, astfel cum rezultă din expunerea de motive a legii analizate. La nivelul Uniunii Europene, preocuparea pentru a asigura protecţia victimelor într-un spaţiu comun de libertate, securitate şi justiţie se reflectă în Comunicarea Comisiei Europene „Victimele infracţiunilor în Uniunea Europeană - reflecţii privind standarde şi acţiune“ (14 iulie 1999), în Decizia-cadru a Consiliului European privind poziţia victimelor în procedura penală (15 martie 2001) şi în Cartea verde „Compensarea victimelor infracţiunilor“ a Comisiei Europene (28 septembrie 2001). 13. Mecanismul cel mai important de protecţie a victimelor prevăzut prin dispoziţiile Legii nr. 211/2004 constă în compensarea financiară de către stat a victimelor unor infracţiuni săvârşite cu violenţă, mecanism ce are ca fundament principiul echităţii şi al solidarităţii sociale şi realitatea că ori de câte ori făptuitorul rămâne necunoscut, este insolvabil sau dispărut „costurile“ infracţiunii sunt suportate exclusiv de victimă. 14. În acest sens, art. 1 din Legea nr. 211/2004 prevede că dispoziţiile sale reglementează măsurile de informare, de sprijin şi de protecţie acordate victimelor infracţiunilor, iar art. 1^1 din aceeaşi lege reglementează faptul că orice persoană victimă a unei infracţiuni are dreptul de a fi recunoscută ca atare din momentul identificării, de a fi tratată cu respect şi profesionalism, de a beneficia de protecţie şi de sprijin individualizate, de a obţine compensaţii financiare şi de a i se restabili drepturile ce i-au fost încălcate. 15. În acest context, capitolul V al Legii nr. 211/2004 reglementează acordarea de către stat a compensaţiilor financiare victimelor unor infracţiuni, prevăzând, la art. 21 alin. (1), că aceste compensaţii se acordă, la cerere, următoarelor categorii de victime: persoanele asupra cărora a fost săvârşită o tentativă la infracţiunile de omor şi omor calificat, prevăzute la art. 188 şi 189 din Codul penal, o infracţiune de vătămare corporală, prevăzută la art. 194 din Codul penal, o infracţiune intenţionată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei, o infracţiune de viol, act sexual cu un minor şi agresiune sexuală, prevăzute la art. 218-220 din Codul penal, o infracţiune de trafic de persoane şi trafic de minori, prevăzute la art. 210 şi 211 din Codul penal, o infracţiune de terorism, precum şi orice altă infracţiune intenţionată comisă cu violenţă; soţul, copiii şi persoanele aflate în întreţinerea persoanelor decedate prin săvârşirea infracţiunilor anterior enumerate. Totodată, alin. (2) al aceluiaşi art. 21 prevede condiţiile care trebuie îndeplinite pentru acordarea compensaţiilor financiare, respectiv ca victima să fie cetăţean român, cetăţean străin ori apatrid care locuieşte legal în România, cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, aflat legal pe teritoriul României la data comiterii infracţiunii, sau cetăţean străin sau apatrid cu reşedinţa pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, aflat legal pe teritoriul României la data comiterii infracţiunii. Nu în ultimul rând, alin. (3) al art. 21 din Legea nr. 211/2004 prevede că, în cazul victimelor care nu se încadrează în categoriile de persoane prevăzute la alin. (1) şi (2) ale art. 21 anterior menţionat, compensaţia financiară se acordă în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte. 16. De la regulile mai sus analizate legiuitorul a prevăzut, la art. 22 alin. (1) din Legea nr. 211/2004, excepţii referitoare la acordarea compensaţiilor financiare, respectiv situaţiile în care: se stabileşte că fapta nu există sau nu este prevăzută de legea penală ori că fapta a fost săvârşită în stare de legitimă apărare împotriva atacului victimei în condiţiile art. 44 din Codul penal din 1969 - art. 19 din Codul penal în vigoare [art. 22 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004]; victima este condamnată definitiv pentru participarea la un grup infracţional organizat [art. 22 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 211/2004]; victima este condamnată definitiv pentru una dintre infracţiunile prevăzute la art. 21 alin. (1) din Legea nr. 211/2004 [art. 22 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 211/2004]; instanţa reţine în favoarea făptuitorului circumstanţa atenuantă a depăşirii limitelor legitimei apărări împotriva atacului victimei, prevăzută la art. 73 lit. a) din Codul penal din 1969 - art. 75 lit. b) din Codul penal în vigoare, sau circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută la art. 73 lit. b) din Codul penal din 1969 - art. 75 lit. a) din Codul penal în vigoare [art. 22 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 211/2004]. 17. Astfel, prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 211/2004 reglementează printre cazurile în care compensaţiile financiare pentru sprijinul şi protecţia victimelor infracţiunilor nu se acordă şi ipoteza criticată de autorul excepţiei, aceea în care victima este condamnată definitiv pentru una dintre infracţiunile prevăzute la art. 21 alin. (1) din Legea nr. 211/2004. 18. Analizând toate cazurile reglementate, cu titlu de excepţie, la art. 22 alin. (1) din Legea nr. 211/2004, Curtea constată că acestea au în vedere fie ipoteza în care în privinţa făptuitorului există un caz care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale [art. 22 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004] sau este reţinută o circumstanţă atenuantă dintre cele prevăzute la art. 73 lit. a) şi b) din Codul penal din 1969 - art. 75 lit. a) şi b) din Codul penal în vigoare [art. 22 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 211/2004], fie ipoteza în care victima este condamnată definitiv pentru participarea la un grup infracţional organizat sau pentru comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 21 alin. (1) din Legea nr. 211/2004 [art. 22 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 211/2004]. 19. Dintre acestea, cea de-a doua ipoteză vizează săvârşirea de către victimă a infracţiunii prevăzute la art. 367 din Codul penal, fie a uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 21 alin. (1) din Legea nr. 211/2004, respectiv a uneia dintre infracţiunile ale căror victime beneficiază de compensaţii financiare, aceste excepţii fiind reglementate de legiuitor în considerarea pericolului social considerabil al faptelor săvârşite de persoana care solicită despăgubiri în temeiul Legii nr. 211/2004. 20. În ceea ce priveşte ipoteza prevăzută la art. 22 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 211/2004, acordarea de compensaţii financiare persoanelor care sunt victime ale infracţiunilor prevăzute la art. 21 alin. (1) din Legea nr. 211/2004, dar care, la rândul lor, au comis una dintre aceste infracţiuni, aspect reţinut printr-o hotărâre judecătorească definitivă, ar echivala cu acordarea unor sume de bani atât victimelor, cât şi autorilor infracţiunilor astfel reglementate. Or, o astfel de soluţie juridică nu ar fi în acord cu obiectivele avute în vedere de legiuitor cu prilejul adoptării Legii nr. 211/2004, obiective ce vizează protecţia victimelor infracţiunilor din România şi au la bază raţiuni de echitate. 21. Aşadar, persoanele care sunt victime ale infracţiunilor prevăzute la art. 21 alin. (1) din Legea nr. 211/2004, dar care nu au săvârşit infracţiuni din aceeaşi categorie, se află într-o situaţie diferită de cele care sunt atât victime, cât şi autori ai unor astfel de infracţiuni, această diferenţă constituind un criteriu obiectiv ce justifică reglementarea de către legiuitor în privinţa acestora a unui regim juridic distinct sub aspectul posibilităţii de a beneficia de compensaţii financiare potrivit art. 21 din Legea nr. 211/2004. 22. Or, conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi deci instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat (a se vedea Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005). Pentru aceste motive, prevederile art. 22 alin. (1) lit. c) raportate la cele ale art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004 nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1). 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 2.518/108/2018 al Tribunalului Arad - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 22 alin. (1) lit. c) raportate la cele ale art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
