Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55^1 din Legea nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Viorel Vlad în Dosarul nr. 6.578/3/2018 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.193D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autorul excepţiei a depus, în dimineaţa zilei în care au avut loc dezbaterile, o cerere de a fi audiat prin videoconferinţă, având în vedere că în ziua în care s-a desfăşurat şedinţa de judecată urma să fie transferat de la Penitenciarul Giurgiu la un alt penitenciar. 4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii, întrucât o asemenea procedură nu este compatibilă cu procedura Curţii Constituţionale. 5. Curtea respinge cererea autorului excepţiei de a fi audiat prin videoconferinţă. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că cumulul juridic al formelor de compensare pentru detenţia în condiţii necorespunzătoare intră în marja de apreciere a legiuitorului. Se face trimitere la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 293 din 9 iunie 2020, prin care s-a reţinut că această măsură a avut ca scop remedierea problemelor structurale referitoare la supraaglomerarea penitenciarelor şi a urmărilor acesteia, aşa încât să fie respectate dispoziţiile art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 11 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 6.578/3/2018, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55^1 din Legea nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Viorel Vlad într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în răspundere delictuală formulată de autorul excepţiei în contradictoriu cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate contravin normelor constituţionale referitoare la calitatea legii şi la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, deoarece nu mai permit obţinerea unor despăgubiri băneşti ca urmare a faptului că persoanei condamnate nu i-au fost asigurate condiţii de detenţie conform dispoziţiilor art. 80 din Legea nr. 254/2013, fiind supusă astfel unor tratamente inumane sau degradante. 9. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 55^1 din Legea nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Însă având în vedere prevederile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea reţine ca obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, care au următorul cuprins: "Compensarea în cazul cazării în condiţii necorespunzătoare: (1) La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată. (2) În sensul prezentului articol, se consideră condiţii necorespunzătoare cazarea unei persoane în oricare centru de detenţie din România care a avut lipsuri la condiţiile impuse de standardele europene. (3) În sensul prezentului articol, se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare cazarea în oricare dintre situaţiile următoare: a) cazarea într-un spaţiu mai mic sau egal cu 4 mp/deţinut, care se calculează, excluzând suprafaţa grupurilor sanitare şi a spaţiilor de depozitare a alimentelor, prin împărţirea suprafeţei totale a camerelor de deţinere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spaţiului în cauză; b) lipsa accesului la activităţi în aer liber; c) lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilaţie; d) lipsa temperaturii adecvate a camerei; e) lipsa posibilităţii de a folosi toaleta în privat şi de a se respecta normele sanitare de bază, precum şi cerinţele de igienă; f) existenţa infiltraţiilor, igrasiei şi mucegaiului în pereţii camerelor de detenţie. (4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător şi la calcularea pedepsei executate efectiv ca măsură preventivă/pedeapsă în centrul de reţinere şi arestare preventivă în condiţii necorespunzătoare. (5) În sensul prezentului articol, nu se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost: a) internată în infirmerii din cadrul locurilor de deţinere, în spitale din reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau din reţeaua sanitară publică; b) în tranzit. (6) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie, prin hotărâri definitive ale instanţelor naţionale sau ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri şi a fost transferată sau mutată într-un spaţiu de detenţie având condiţii necorespunzătoare. (7) Beneficiul aplicării dispoziţiilor alin. (1) nu poate fi revocat. (8) Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012." 14. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 au fost abrogate prin art. II pct. 2 din Legea nr. 240/2019 privind abrogarea Legii nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi pentru modificarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.028 din 20 decembrie 2019. Având în vedere însă Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a constatat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează să se pronunţe asupra textului de lege criticat în redactarea de la data ridicării excepţiei, care este incidentă în prezenta cauză. 15. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii, ale art. 11 alin. (1) şi (2) cu privire la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 alin. (1) şi (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 22 alin. (1) şi (2) cu privire la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate au fost introduse în cuprinsul Legii nr. 254/2013 prin art. I pct. 3 din Legea nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 18 iulie 2017. Dispoziţiile legale anterior menţionate au fost introduse în legea analizată având în vedere problemele sistemului penitenciar din România privind supraaglomerarea şi condiţiile de detenţie, care au fost constatate, pe parcursul mai multor ani, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârile pronunţate. Printre acestea s-a numărat şi Hotărârea din 24 iulie 2012, pronunţată în Cauza Iacov Stanciu împotriva României, prin care instanţa de la Strasbourg a reţinut existenţa unei probleme structurale în domeniul condiţiilor de cazare din penitenciare şi a cerut României să întreprindă măsuri în vederea ameliorării acestora. 17. Drept urmare, a fost adoptată Legea nr. 169/2017, care, potrivit expunerii sale de motive, a avut un dublu scop, respectiv de a acorda o compensare persoanelor care execută pedepse privative de libertate în condiţii de supraaglomerare severă şi de a contribui, în acelaşi timp, la degrevarea penitenciarelor. 18. Potrivit aceleiaşi expuneri de motive, Legea nr. 169/2017 se înscrie în rândul măsurilor adoptate în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de detenţie din penitenciare. Conform acestui act normativ, toate persoanele private de libertate, care au fost cazate în condiţii necorespunzătoare, primesc, potrivit legii, zile compensatorii ce vor fi avute în vedere la calculul pedepsei, în momentul în care vor solicita liberarea condiţionată. 19. Având în vedere considerentele anterior analizate, Curtea reţine că intenţia legiuitorului, cu prilejul reglementării dispoziţiilor legale criticate, a fost aceea de a acorda o formă de compensare persoanelor care au fost private de libertate în penitenciare, în condiţii de supraaglomerare, ulterior datei de 24 iulie 2012, compensare care nu constă în sume de bani, ci în dreptul de a beneficia de măsura liberării condiţionate, dacă acestea îndeplinesc condiţiile legale. 20. Măsura acordării beneficiului liberării condiţionate, şi nu a unor sume de bani cu titlu compensatoriu, aşa cum solicită autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, constituie opţiunea legiuitorului, măsura analizată încadrându-se în politica penală a statului, care a fost elaborată având în vedere ansamblul problemelor existente în sistemul penitenciarelor din România în ceea ce priveşte condiţiile de detenţie. 21. Prin urmare, soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei constituie opţiunea legiuitorului, fiind adoptată în exercitarea atribuţiei sale constituţionale reglementate la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală şi în marja de apreciere prevăzută de acesta, dând expresie politicii penale a statului în domeniul executării pedepselor şi al măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. 22. Totodată, măsurile prevăzute prin textul criticat sunt aplicabile pentru perioadele de detenţie ulterioare datei de 24 iulie 2012. Aşadar, pentru perioada anterioară acestei date, persoanele interesate pot solicita despăgubiri pentru detenţia în penitenciare în condiţii necorespunzătoare. 23. Cu alte cuvinte, însuşi legiuitorul recunoaşte mai multe forme de compensare pentru condiţii necorespunzătoare în cazul cazării în centrele de detenţie din România a persoanelor aflate în executarea unor pedepse privative de libertate ori a unor măsuri preventive. Astfel, orice persoană putea solicita instanţelor naţionale acordarea de daune morale/despăgubiri pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie, pentru perioada anterioară datei de 24 iulie 2012 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 293 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 26 octombrie 2020, paragraful 20). 24. De altfel, dispoziţiile art. 55^1 alin. (6) din Legea nr. 254/2013 prevăd că articolul analizat „nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie, prin hotărâri definitive ale instanţelor naţionale sau ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri şi a fost transferată sau mutată într-un spaţiu de detenţie având condiţii necorespunzătoare“. 25. Pentru aceste considerente, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate nu încalcă dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, astfel cum acesta este prevăzut la art. 22 alin. (1) din Constituţie. 26. Totodată, prevederile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 reglementează cu claritate, precizie şi previzibilitate condiţiile în care poate fi acordată compensarea în cazul cazării în penitenciare în condiţii necorespunzătoare şi data de la care acestea pot fi calculate. Prin urmare, textul criticat îndeplineşte standardele de calitate a legii prevăzute la art. 1 alin. (5) din Constituţie. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Viorel Vlad în Dosarul nr. 6.578/3/2018 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituţionale în raport cu criticile invocate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 mai 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
