Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 310 din 11 mai 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) lit. k) şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1998 privind îmbunătăţirea sistemului de finanţare a programelor, proiectelor şi acţiunilor culturale Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 310 din 11 mai 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) lit. k) şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1998 privind îmbunătăţirea sistemului de finanţare a programelor, proiectelor şi acţiunilor culturale

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1072 din 9 noiembrie 2021
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae     │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) lit. k) şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1998 privind îmbunătăţirea sistemului de finanţare a programelor, proiectelor şi acţiunilor culturale, excepţie ridicată de Societatea EB.ON Agenţia de Evenimente - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 686/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.260D/2018.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă că partea Societatea EB.ON Agenţia de Evenimente - S.R.L. din Bucureşti a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că se critică aspecte care ţin de fondul cauzei şi pune concluzii de respingere, în principal ca inadmisibilă şi în subsidiar ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 21 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 686/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) lit. k) şi ale alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1998 privind îmbunătăţirea sistemului de finanţare a programelor, proiectelor şi acţiunilor culturale, excepţie invocată de Societatea EB.ON Agenţia de Evenimente - S.R.L. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect pretenţii, respectiv obligarea la plata contribuţiilor datorate Fondului Cultural Naţional.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată că textele legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se referă la alte venituri decât cele constând în comisionul obţinut din activitatea de impresariat, pe care îl percepe impresarul.
    7. În forma actuală a textului de lege există riscul ca noţiunea de „venituri realizate de operatorii economici care îşi desfăşoară activitatea în domeniul impresariatului artistic“ să fie interpretată ca reprezentând suma totală transferată în contul impresarului, deşi o mare parte din această sumă aparţine artistului, operatorul economic care îşi desfăşoară activitatea în domeniul impresariatului artistic nereţinând decât comisionul său, nu şi sumele încasate în numele şi pentru artiştii pe care îi impresariază.
    8. Practic, veniturile încasate de către impresar în numele şi pentru artist excedează veniturilor supuse cotei de impozitare de 1%, reglementată de prevederile legale criticate, în caz contrar, atât veniturile impresarului, cât şi cele ale artistului vor fi fost supuse unei duble impozitări, situaţie nepermisă şi nedorită de legiuitor.
    9. Astfel, în raport cu prevederile art. 3 lit. k) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/2007 privind instituţiile şi companiile de spectacole sau concerte, precum şi desfăşurarea activităţii de impresariat artistic, este evident că raportul juridic dintre impresar şi artistul interpret sau executant, decurgând din exploatarea unei producţii sau prestaţii artistice, izvorăşte dintr-un contract de comision, remuneraţia ce constă în comisionul realizat de impresar constituind venitul din activităţi de impresariat artistic. Acest venit a fost avut în vedere de legiuitor atunci când a adoptat prevederile art. 21 alin. (1) lit. k) şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1998 şi nicidecum veniturile cuvenite artiştilor interpreţi ca urmare a exploatării unei producţii sau prestaţii artistice.
    10. Se mai arată că prevederile legale criticate încalcă anumite principii de drept fiscal, cum ar fi certitudinea impunerii, aplicarea unitară a legislaţiei şi principiul proporţionalităţii.
    11. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 21 alin. (1) lit. k) şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1998 privind îmbunătăţirea sistemului de finanţare a programelor, proiectelor şi acţiunilor culturale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 13 august 1998, cu modificările şi completările ulterioare, prevederi care au următoarea redactare:
    "(1) Veniturile proprii ale Fondului Cultural Naţional provin din următoarele surse:
    [...]
    k) o cotă de 1% din veniturile realizate de operatorii economici care îşi desfăşoară activitatea în domeniul impresariatului artistic;
(2) Cotele prevăzute la alin. (1) lit. a)-l) se aplică asupra încasărilor totale realizate din activităţile respective, din care s-a dedus TVA aferentă, şi se adaugă la sumele care fac obiectul bazei de calcul."

    16. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 4 alin. (2) privind interzicerea discriminării, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi cele ale art. 56 privind justa aşezare a sarcinilor fiscale. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate Curtea poate deduce în mod rezonabil că autoarea acesteia a înţeles să invoce şi prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 51/1998 prescriu faptul că finanţarea Administraţiei Fondului Cultural Naţional - instituţie publică cu personalitate juridică, care este organizată şi funcţionează în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, se face din venituri proprii şi din subvenţii acordate de la bugetul de stat [art. 1 alin. (2) lit. a) şi art. 18 alin. (2)].
    18. Prevederile art. 21 alin. (1) lit. k) şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1998 dispun faptul că o cotă de 1% din veniturile realizate de operatorii economici care îşi desfăşoară activitatea în domeniul impresariatului artistic constituie o parte din veniturile Fondului cultural naţional. Din aceste sume de bani sunt finanţate, în anumite condiţii, proiecte şi acţiuni culturale organizate în ţară şi/sau străinătate. Potrivit art. 14 din Normele metodologice privind stabilirea, vărsarea şi gestionarea sumelor care constituie Fondul cultural naţional, aprobate prin Ordinul ministrului culturii şi patrimoniului naţional nr. 2.066/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 14 martie 2011, în cadrul Administraţiei Fondului Cultural Naţional se constituie un compartiment distinct, abilitat să gestioneze sumele care constituie Fondul cultural naţional, cu atribuţii în asigurarea evidenţei colectării cotelor pe operatori economici, urmărirea depunerii declaraţiei, precum şi corelarea sumelor cuprinse în declaraţii cu sumele virate.
    19. De asemenea, conform art. 4 din normele metodologice menţionate, sumele reprezentând cotele instituite conform art. 21 alin. (1) lit. a)-k) din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1998 se calculează lunar de către plătitori, se înregistrează în contabilitatea proprie, în conturi distincte, şi se varsă de către aceştia în bugetul Fondului cultural naţional, până la data de 15 a lunii următoare.
    20. Ca atare, din arhitectura dispoziţiilor legale menţionate reiese faptul că respectivele taxe sunt taxe parafiscale.
    21. Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra problemei de drept invocate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv asupra taxelor parafiscale. În jurisprudenţa sa (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 495 din 4 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 3 octombrie 2017, paragrafele 33-38), Curtea a statuat că specificul taxelor parafiscale constă în faptul că, la fel ca impozitele, sunt obligatorii, fiind instituite prin lege, dar, spre deosebire de impozitele şi taxele fiscale, acestea se constituie ca venituri extrabugetare ale unor persoane juridice de drept public sau privat.
    22. Ele au aceeaşi origine ca şi impozitele, dar, deşi urmează un regim juridic apropiat, finalitatea lor este în parte diferită. În fapt, actul normativ prin care se instituie taxele parafiscale este, de regulă, opera autorităţii publice centrale (lege sau ordonanţă guvernamentală), însă este posibil ca astfel de taxe să fie instituite şi de către autoritatea administraţiei publice locale (prin hotărâri ale consiliilor locale). De asemenea, taxele parafiscale sunt urmărite şi încasate fie prin intermediul administraţiilor fiscale, fie direct de către beneficiarii legal desemnaţi, în conturile cărora ele se concentrează. Tehnicile şi procedura după care se colectează şi se încasează taxele parafiscale sunt foarte apropiate de cele utilizate în materia fiscală. Datorită acestor particularităţi, taxele parafiscale sunt considerate a fi veritabile „dezmembrăminte“ ale impozitelor şi taxelor fiscale. Diferenţa constă în faptul că, în vreme ce impozitele se colectează cu dublul scop de a se impune o anumită conduită în mediul social-economic şi pentru a se putea acoperi nevoile generale şi comune ale societăţii, taxele parafiscale se încasează numai de la persoanele fizice şi/sau juridice care sunt vizate în mod expres de reglementările legale care au instituit respectivele taxe, exclusiv în scopul asigurării unor venituri complementare, la dispoziţia beneficiarilor legali ai acestor fonduri.
    23. Din punctul de vedere al tehnicii fiscalizării, taxele parafiscale urmează un regim asemănător cu taxa pe valoarea adăugată, întrucât ele se colectează de către distribuitorii produselor taxabile de la dobânditorii/beneficiarii respectivelor produse şi se varsă în conturile entităţilor beneficiare prevăzute de lege.
    24. Aşadar, taxele parafiscale reprezintă o categorie distinctă, specială, de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituţiilor şi/sau organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare.
    25. În consecinţă, Curtea a reţinut că aceste forme speciale de constituire a unor fonduri băneşti complementare aflate la dispoziţia unor entităţi publice, chiar dacă îngreunează obligaţia unor contribuabili, ele conduc, pe de o parte, la degrevarea parţială a bugetului (în ceea ce priveşte suportarea/acoperirea anumitor cheltuieli), iar, pe de altă parte, asigură o aşezare mai echitabilă a sarcinilor fiscale şi nefiscale între diferitele categorii de contribuabili.
    26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    27. Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea constată că prevederile art. 56 din Constituţie nu au incidenţă în cauză, întrucât sumele prevăzute de dispoziţiile legale criticate nu reprezintă o contribuţie financiară destinată cheltuielilor publice, deci bugetului public naţional, acestea neavând natura juridico-economică de impozit, de taxe sau de alte contribuţii care, potrivit legii, constituie sursă de venit la acest buget. Taxele reglementate prin dispoziţiile legale criticate sunt taxe parafiscale şi reprezintă, conform art. 139 alin. (3) din Constituţie, contribuţii la constituirea unor fonduri care se folosesc, în condiţiile legii, numai potrivit destinaţiei acestora.
    28. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea reţine că prevederile legale criticate sunt clare, întrucât ele au în vedere numai veniturile obţinute din activitatea de impresariat artistic din care s-a dedus T.V.A. aferentă, aşa cum rezultă expres şi din prevederile art. 3 lit. j) din Normele metodologice privind stabilirea, vărsarea şi gestionarea sumelor care constituie Fondul cultural naţional, precitate. În aceste condiţii, Curtea nu poate reţine încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    29. În privinţa pretinsei încălcări a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea observă că prevederile legii criticate se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 51/1998, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.
    30. Prevederile legale criticate se adresează tuturor firmelor de impresariat, în acest caz neexistând un dezechilibru al mediului concurenţial, unităţile plătitoare fiind obligate să vireze în conturile instituţiei beneficiare procentul aplicat la sumele încasate. De altfel, ordonanţa Guvernului criticată nu prevede niciun aport direct sau indirect al statului care să sprijine într-o manieră discriminatorie anumiţi operatori economici în defavoarea altora.
    31. Referitor la critica potrivit căreia ar exista o discriminare cauzată de o dublă impozitare, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere considerentele de mai sus privind natura juridică şi scopul diferite ale taxelor parafiscale.
    32. În aceste condiţii, Curtea nu poate reţine încălcarea prevederilor art. 4 alin. (2) privind interzicerea discriminării şi ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii.
    33. În ceea ce priveşte critica referitoare la pretinsa încălcare a unor principii de drept fiscal, cum ar fi certitudinea impunerii, aplicarea unitară a legislaţiei şi principiul proporţionalităţii, Curtea observă că aceasta nu poate fi analizată de către instanţa de contencios constituţional, întrucât controlul de constituţionalitate vizează concordanţa dintre prevederi legale şi Constituţie, şi nu concordanţa cu alte prevederi legale.
    34. Referitor la dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea reţine că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu este aplicabilă ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată.
    35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea EB.ON Agenţia de Evenimente - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 686/2/2018 al Curţii Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 21 alin. (1) lit. k) şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1998 privind îmbunătăţirea sistemului de finanţare a programelor, proiectelor şi acţiunilor culturale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 11 mai 2021.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Fabian Niculae


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 310 din 11 mai 2021

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016