Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 31 din 7 decembrie 2020 referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) teza întâi, alin. (3), alin. (8), alin. (9) şi alin. (11) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi la aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 51 alin. (14) din Legea nr. 94/1992, raportate la prevederile art. 9 alin. (3) lit. c) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016 Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 31 din 7 decembrie 2020 referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) teza întâi, alin. (3), alin. (8), alin. (9) şi alin. (11) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi la aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 51 alin. (14) din Legea nr. 94/1992, raportate la prevederile art. 9 alin. (3) lit. c) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 150 din 15 februarie 2021
Comenteaza legea
    Dosar nr. 2.551/1/2020

┌─────────────┬────────────────────────┐
│             │- preşedintele Înaltei  │
│Corina-Alina │Curţi de Casaţie şi     │
│Corbu        │Justiţie - preşedintele │
│             │completului             │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Laura-Mihaela│- preşedintele Secţiei I│
│Ivanovici    │civile                  │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Marian Budă  │- preşedintele Secţiei a│
│             │II-a civile             │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Angelica     │- preşedintele Secţiei  │
│Denisa       │de contencios           │
│Stănişor     │administrativ şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Andrei       │- pentru preşedintele   │
│Claudiu Rus  │Secţiei penale          │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Cristina     │- judecător la Secţia I │
│Truţescu     │civilă                  │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Lavinia      │- judecător la Secţia I │
│Dascălu      │civilă                  │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Alina Iuliana│- judecător la Secţia I │
│Ţuca         │civilă                  │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Eugenia      │- judecător la Secţia I │
│Puşcaşiu     │civilă                  │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Beatrice     │- judecător la Secţia I │
│Ioana Nestor │civilă                  │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Andreia Liana│- judecător la Secţia I │
│Constanda    │civilă                  │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Valentina    │- judecător la Secţia a │
│Vrabie       │II-a civilă             │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Mărioara     │- judecător la Secţia a │
│Isailă       │II-a civilă             │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Ruxandra     │- judecător la Secţia a │
│Monica Duţă  │II-a civilă             │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Mirela       │- judecător la Secţia a │
│Poliţeanu    │II-a civilă             │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Rodica Dorin │- judecător la Secţia a │
│             │II-a civilă             │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Veronica     │- judecător la Secţia a │
│Magdalena    │II-a civilă             │
│Dănăilă      │                        │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Claudia      │- judecător la Secţia de│
│Marcela      │contencios administrativ│
│Canacheu     │şi fiscal               │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Iuliana      │- judecător la Secţia de│
│Măiereanu    │contencios administrativ│
│             │şi fiscal               │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Adrian Remus │- judecător la Secţia de│
│Ghiculescu   │contencios administrativ│
│             │şi fiscal               │
├─────────────┼────────────────────────┤
│             │- judecător la Secţia de│
│Cezar Hîncu  │contencios administrativ│
│             │şi fiscal               │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Ana Roxana   │- judecător la Secţia de│
│Tudose       │contencios administrativ│
│             │şi fiscal               │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Virginia     │- judecător la Secţia de│
│Filipescu    │contencios administrativ│
│             │şi fiscal               │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Leontina     │- judecător la Secţia   │
│Şerban       │penală                  │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Francisca    │- judecător la Secţia   │
│Maria Vasile │penală                  │
└─────────────┴────────────────────────┘


    1. Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 2.551/1/2020 este constituit conform dispoziţiilor art. 516 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. 34 alin. (3) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu completările ulterioare (Regulamentul).
    2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    3. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror Antonia Eleonora Constantin.
    4. La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 35 din Regulament.
    5. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
    6. Magistratul-asistent referă cu privire la obiectul recursului în interesul legii, precum şi cu privire la faptul că la dosar au fost depuse hotărâri definitive contradictorii pronunţate de instanţele judecătoreşti, raportul întocmit de judecătorii-raportori, precum şi punctul de vedere al Direcţiei legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    7. Constatând că nu există chestiuni prealabile, doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele completului, acordă cuvântul reprezentantului procurorului general asupra recursului în interesul legii.
    8. Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, rezumând orientările jurisprudenţiale divergente identificate prin sesizare, apreciază că, în litera şi spiritul legii, dispoziţiile art. 51 alin. (2) teza întâi,alin. (3),(8), (9) şi (11) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la prevederile art. 2 din Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 7/2016 şi Legea nr. 145/2017, aprobate prin Ordinul preşedintelui Curţii de Conturi şi al preşedintelui Casei Naţionale de Pensii Publice nr. 285/138/2016, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie interpretate în sensul că persoanele care au îndeplinit funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi pentru o perioadă mai mare de 4 ani, dar mai mică de 14 ani şi care, fiind eliberate din funcţie din motive neimputabile lor, aveau o altă ocupaţie la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare ori la data pensionării nu pot beneficia de pensia de serviciu prevăzută de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 94/1992.
    9. Cât priveşte cea de-a doua problemă de drept, procurorul general apreciază că nu poate fi obligată Curtea de Conturi, în calitate de fost angajator, să elibereze adeverinţa-tip, prevăzută în anexa nr. 2 la normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege sub aspectul vechimii minime în specialitatea de auditor public extern pentru a putea beneficia de pensia de serviciu.
    10. În susţinerea acestui punct de vedere expune argumentele cuprinse în sesizarea cu recurs în interesul legii şi solicită pronunţarea unei hotărâri de unificare a practicii.
    11. Doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele completului, declară dezbaterile închise, iar completul de judecată rămâne în pronunţare asupra recursului în interesul legii.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
    I. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    12. La data de 24 septembrie 2020, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea recursului în interesul legii vizând următoarele probleme de drept:

    I. Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 51 alin. (2) teza întâi,alin. (3),alin. (8),alin. (9) şi alin. (11) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 94/1992), raportate la prevederile art. 2 din Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 7/2016 şi Legea nr. 145/2017, aprobate prin Ordinul preşedintelui Curţii de Conturi şi al preşedintelui Casei Naţionale de Pensii Publice nr. 285/138/2016, cu modificările şi completările ulterioare (Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016), în ceea ce priveşte posibilitatea foştilor auditori publici externi care, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, aveau o altă ocupaţie, precum şi a foştilor auditori publici externi care, la data solicitării, erau pensionari pentru limită de vârstă de a beneficia de pensia de serviciu prevăzută de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 pentru o vechime minimă de 4 ani în funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi.
    II. Obligaţia Curţii de Conturi de a elibera adeverinţa-tip, prevăzută la art. 51 alin. (14) din Legea nr. 94/1992, necesară în vederea stabilirii pensiei de serviciu persoanelor care nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de lege pentru a beneficia de pensia de serviciu în calitate de foşti auditori publici externi.
    13. Recursul în interesul legii a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 24 septembrie 2020, formându-se Dosarul nr. 2.551/1/2020, cu termen de soluţionare la 7 decembrie 2020.

    II. Prevederile legale supuse interpretării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    14. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este chemată să interpreteze, în vederea aplicării unitare, următoarele prevederi legale:
    15. Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare
    "ART. 51
    (...) (2) Persoanele care au îndeplinit funcţia de auditor public extern pe o durată de cel puţin 14 ani în cadrul Curţii de Conturi beneficiază, la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media veniturilor brute lunare realizate, cu caracter permanent, corespunzătoare ultimelor 12 luni de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare. (...)
    (3) De pensia de serviciu prevăzută la alin. (2) beneficiază şi persoanele care au îndeplinit funcţia de auditor public extern, la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii, din care la Curtea de Conturi minimum 4 ani, caz în care cuantumul pensiei prevăzut la alin. (2) va fi micşorat cu 1% pentru fiecare an care lipseşte din vechimea de 14 ani. (...)
    (8) Persoanele care îndeplinesc condiţiile de vechime în specialitate în cadrul Curţii de Conturi, prevăzute la alin. (2), beneficiază, la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii, de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au avut sau au o altă ocupaţie. În acest caz, baza de calcul al pensiei de serviciu o reprezintă media veniturilor brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de auditorii publici externi aflaţi în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă unde şi-a desfăşurat activitatea solicitantul, înaintea eliberării din funcţia de auditor public extern.
    (9) De prevederile alin. (8) pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcţia de auditor public extern din cadrul Curţii de Conturi din motive neimputabile acestora. (...)
    (11) De pensie de serviciu beneficiază şi auditorii publici externi care, la data solicitării acestei pensii, sunt pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii. În acest caz, cuantumul pensiei de serviciu este de 80% din baza de calcul reprezentată de media veniturilor brute lunare determinată potrivit alin. (2), realizate de un auditor public extern în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă. (...)
    (14) Elementele necesare stabilirii pensiei de serviciu prevăzute de prezenta lege referitoare la vechimea în funcţia de auditor public extern şi baza de calcul al pensiei se dovedesc cu document eliberat de către Curtea de Conturi, pe răspunderea acesteia. (...)"

    16. Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 7/2016 şi Legea nr. 145/2017, aprobate prin Ordinul preşedintelui Curţii de Conturi şi al preşedintelui Casei Naţionale de Pensii Publice nr. 285/138/2016, cu modificările şi completările ulterioare
    "ART. 2
    De pensia de serviciu prevăzută de Lege beneficiază următoarele categorii de persoane:
    a) auditorii publici externi care îndeplinesc condiţiile de pensionare prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii în vigoare, respectiv vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare, prevăzute în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi care au realizat în cadrul Curţii de Conturi, în această calitate, o vechime în specialitate de 14 ani sau mai mult;
    b) auditorii publici externi care îndeplinesc condiţiile de pensionare prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii în vigoare, respectiv vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare, prevăzute în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi care au realizat o vechime în specialitate de cel puţin 4 ani în cadrul Curţii de Conturi, în această calitate;
    c) persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la lit. a) şi care, la data cererii de acordare a pensiei de serviciu în temeiul Legii au avut sau au o altă ocupaţie, numai dacă au fost eliberate din funcţia de auditor public extern din cadrul Curţii de Conturi din motive neimputabile acestora;
    d) persoanele care la data solicitării pensiei de serviciu în temeiul Legii sunt pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute la lit. a) sau b), după caz."


    III. Examenul jurisprudenţial
    17. Din verificarea jurisprudenţei, ca urmare a sesizării din oficiu şi la solicitarea ministrului justiţiei, s-a constatat caracterul neunitar al acesteia în ambele probleme de drept enunţate anterior.
    A. Sub aspectul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de Legea nr. 94/1992, pentru a beneficia de pensia de serviciu
    18. Într-o primă orientare jurisprudenţială s-a considerat că vechimea minimă în specialitate prevăzută de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 este aplicabilă doar persoanelor care, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, aveau funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi, nu şi persoanelor care, la data pensionării, au avut sau au o altă ocupaţie şi nu au o vechime în specialitate de minimum 14 ani, întrucât prevederile art. 51 alin. (8) şi (11) din Legea nr. 94/1992 trimit la alin. (2) al aceluiaşi articol, iar nu la prevederile alin. (3).
    19. Aceste persoane pot beneficia de pensia de serviciu prevăzută de art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 doar în situaţia în care au realizat o vechime minimă de 14 ani în specialitatea de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi, astfel cum această funcţie este definită în art. 51 alin. (18) din legea anterior menţionată şi art. 1 alin. (2)-(4) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016.
    20. Din interpretarea sistematică a diferitelor ipoteze prevăzute de art. 51 din Legea nr. 94/1992 rezultă că beneficiază de pensia de serviciu două categorii de persoane: cele care au îndeplinit funcţia de auditor public extern pe o durată de cel puţin 14 ani în cadrul Curţii de Conturi, indiferent dacă, la data pensionării, au avut sau au o altă ocupaţie [art. 51 alin. (2) şi (8) din lege] şi cele care, la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii, aveau calitatea de auditor public extern şi o vechime de minimum 4 ani în această specialitate [art. 51 alin. (3) din lege].
    21. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 51 alin. (11) dinLegea nr. 94/1992, s-a arătat că acestea se referă tot la persoanele care, la data pensionării, au avut o altă ocupaţie, dar care, spre deosebire de cei menţionaţi la alin. (8), sunt deja pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii, ipoteza de reglementare cuprinsă în art. 51 alin. (11) fiind aceeaşi cu cea prevăzută în alin. (8), care se referă la persoanele care nu au calitatea de auditor public extern la data pensionării. Diferenţa constă doar în faptul că alin. (11) se referă la pensionarii din sistemul public de pensii, iar alin. (8) la persoanele care nu au calitatea de pensionari şi solicită direct acordarea pensiei de serviciu. Or, singura diferenţă între cei menţionaţi la alin. (8) şi cei menţionaţi la alin. (11) o constituie calitatea unora dintre aceştia de pensionari în sistemul public de pensii. Restul condiţiilor de acordare a pensiei de serviciu rămân neschimbate, legiuitorul făcând expres trimitere la alin. (2), care impune şi o vechime în specialitate de cel puţin 14 ani.
    22. Aşadar, posibilitatea acordării pensiei de serviciu pentru o vechime mai mică de 14 ani în funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi există numai pentru persoanele care îndeplinesc această funcţie la data pensionării.
    23. Prevederile art. 2 lit. b) şi d) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016 nu completează prevederile legii în aplicarea căreia au fost date şi nu pot fi interpretate decât în sensul că se referă la persoanele care au avut sau au, la data pensionării, funcţia de auditor public extern.
    24. În a doua orientare jurisprudenţială s-a considerat că vechimea minimă în specialitate, prevăzută de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, este aplicabilă şi persoanelor care solicită pensia de serviciu în temeiul alin. (8) şi (11) ale aceluiaşi articol.
    25. În motivarea acestor soluţii s-a reţinut că dispoziţiile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 nu disting în privinţa perioadei în care s-a îndeplinit funcţia de auditor public extern, iar din prevederile art. 2 lit. d) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016 rezultă că de pensia de serviciu prevăzută de lege beneficiază şi persoanele care, la data solicitării acestei pensii, erau pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute la lit. a) sau b), după caz.

    B. Sub aspectul eliberării adeverinţei-tip
    26. Într-o primă orientare jurisprudenţială, unele instanţe, fără a analiza încadrarea în vreuna dintre categoriile prevăzute de art. 51 alin. (2),(3),(8) şi (11) din Legea nr. 94/1992, au obligat Curtea de Conturi la eliberarea adeverinţelor-tip prevăzute de anexa nr. 2 la Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016.
    27. Aceste instanţe au apreciat că, în toate situaţiile, Curtea de Conturi are obligaţia de a elibera o adeverinţă cu privire la vechimea în muncă în funcţia de auditor public extern, precum şi cu privire la veniturile brute realizate în această funcţie, nefiind în măsură să decidă dacă eliberează sau nu documentul respectiv după cum apreciază că solicitantul îndeplineşte sau nu condiţiile pentru a beneficia de pensia de serviciu. Această competenţă revine exclusiv caselor teritoriale de pensii, iar, în caz de litigiu, instanţelor de judecată sesizate cu acţiuni având ca obiect stabilirea dreptului la pensia de serviciu.
    28. Faptul că adeverinţa-tip poartă denumirea „pentru stabilirea pensiei de serviciu“ nu îndreptăţeşte Curtea de Conturi să refuze eliberarea acesteia în scopul verificării îndeplinirii condiţiilor pentru a beneficia de pensia de serviciu, iar nu pentru stabilirea acestei pensii.
    29. Răspunderea instituită de legiuitor în legătură cu emiterea acestor adeverinţe nu justifică refuzul eliberării lor, reclamanţii fiind îndreptăţiţi să li se ateste perioada în care şi-au desfăşurat activitatea în cadrul Curţii de Conturi şi veniturile plătite salariaţilor cu funcţii echivalente celor deţinute.
    30. În a doua orientare jurisprudenţială, instanţele au verificat, în prealabil, dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru ca reclamanţii să beneficieze de pensie de serviciu, apreciind că obligaţia Curţii de Conturi de a elibera adeverinţa-tip, prevăzută în anexa nr. 2 la Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, există doar dacă aceste condiţii sunt îndeplinite.
    31. S-a argumentat că legea nu stabileşte în sarcina Curţii de Conturi o obligaţie abstractă, care să nu producă niciun rezultat, ci aceasta trebuie să ateste şi baza de calcul al pensiei de serviciu, rezultat la care se poate ajunge doar dacă solicitantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, pentru a beneficia de pensia de serviciu.
    32. Rolul adeverinţei-tip este de a permite înscrierea la pensia de serviciu, iar nu verificarea ulterioară a îndeplinirii condiţiilor de înscriere la o astfel de pensie.
    33. De aceea, nu poate fi ignorată responsabilitatea pe care angajatorul o are la momentul eliberării adeverinţei-tip, privind elementele necesare stabilirii pensiei de serviciu conform art. 51 alin. (14) din Legea nr. 94/1992 şi art. 18 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016.


    IV. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    34. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că este în litera şi spiritul legii prima orientare jurisprudenţială, în prima problemă de drept, respectiv cea de-a doua orientare jurisprudenţială, în cazul celei de-a doua probleme de drept.
    35. Expunând modificările succesive ale dispoziţiilor supuse interpretării din Legea nr. 94/1992, procurorul general subliniază că pensia de serviciu pentru auditorii publici externi se reflectă în cuantumul pensiei care, potrivit legii speciale, este determinat prin raportare la media veniturilor brute lunare realizate, cu caracter permanent, corespunzătoare ultimelor 12 luni de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, algoritm diferit de cel prevăzut de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 263/2010), în care cuantumul pensiilor pentru limită de vârstă se determină pe baza punctajului mediu anual realizat de asigurat, înmulţit cu valoarea unui punct de pensie - art. 94 alin. (1).
    36. Dreptul auditorilor publici externi la pensia de serviciu, în cuantumul prevăzut de art. 51 alin. (2) teza întâi,alin. (3) şi (4) din Legea nr. 94/1992, se naşte la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii, referitoare la vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare prevăzute în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010, condiţionat însă de realizarea unei vechimi minime în specialitatea de auditor public extern, de 4 ani sau de 14 ani, după distincţiile conţinute în art. 51 alin. (2) teza întâi şi alin. (3) din Legea nr. 94/1992.
    37. De asemenea, dreptul la pensia de serviciu a fost recunoscut şi persoanelor care, la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii, au avut sau au o altă ocupaţie, precum şi foştilor auditori publici externi care, la data solicitării pensiei de serviciu, sunt pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii.
    38. Divergenţa de jurisprudenţă corespunzătoare primei probleme de drept este determinată de conţinutul normativ neclar al dispoziţiilor art. 51 alin. (2),(3),(8), (9) şi (11) din Legea nr. 94/1992, respectiv art. 2 lit. a)-d) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, în ceea ce priveşte posibilitatea foştilor auditori publici externi care, la data solicitării pensiei de serviciu, au o altă ocupaţie sau sunt pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii şi care au o vechime în specialitate mai mare de 4 ani, dar mai mică de 14 ani, de a beneficia de pensia de serviciu prevăzută de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 94/1992.
    39. Soluţionarea acestei probleme de drept presupune a se determina dacă vechimea minimă în specialitatea de auditor public extern prevăzută de alin. (3) este aplicabilă şi în ipotezele prevăzute de alin. (8) şi (9), respectiv alin. (11) ale art. 51 din Legea nr. 94/1992.
    40. Cea de-a doua problemă de drept pune în discuţie posibilitatea fostului angajator (Curtea de Conturi) de a stabili el însuşi îndreptăţirea reclamanţilor la obţinerea unei pensii de serviciu şi de a refuza emiterea adeverinţelor-tip prevăzute în anexa nr. 2 la Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, atunci când constată, raportat la situaţia juridică concretă a fiecărui solicitant, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege sub aspectul vechimii minime în specialitatea de auditor public extern.
    41. Procurorul general apreciază că soluţionarea primei probleme de drept trebuie circumscrisă metodei de interpretare logico-sistematică şi teleologică a legii.
    42. Astfel, art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 stabileşte, cu titlu general, condiţiile pentru ca auditorii publici externi să beneficieze de pensia de serviciu, respectiv: (1) îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare sub aspectul vârstei standard de pensionare şi al stagiului minim de cotizare, prevăzute în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010, şi (2) realizarea unei vechimi în specialitate de 14 ani sau mai mult.
    43. Aceasta este ipoteza persoanelor care, la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare, au funcţia de auditor public extern.
    44. În această privinţă există o perfectă concordanţă între art. 51 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 94/1992 şi art. 2 lit. a) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016.
    45. Norma de excepţie, conţinută de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, vizează, în mod evident, persoanele care, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, îşi desfăşoară activitatea în cadrul Curţii de Conturi, în calitate de auditori publici externi, derogarea de la prevederile alin. (2) operând doar în privinţa vechimii minime în specialitate, care, în această ipoteză, este redusă de la 14 ani la 4 ani, consecinţa constând în micşorarea cuantumului pensiei cu un procent de 1% pentru fiecare an care lipseşte din vechimea de 14 ani.
    46. Circumstanţierea ad personam din art. 2 lit. b) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016 este susţinută de interpretarea logică şi gramaticală a art. 51 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, sintagma „la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare“ având rolul de a circumstanţia temporal persoanele care beneficiază de pensia de serviciu pentru o vechime minimă de 4 ani la Curtea de Conturi, respectiv persoanele care, la îndeplinirea cumulativă a cerinţelor referitoare la vârsta standard de pensionare, stagiul minim de cotizare şi vechimea minimă în specialitate, de 4 ani, aveau şi calitatea de auditori publici externi.
    47. Această interpretare a textului corespunde expunerii de motive a Legii nr. 7/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi (Legea nr. 7/2016), în care este indicat scopul reinstituirii pensiilor de serviciu pentru auditorii publici externi, şi anume recompensarea interdicţiilor şi incompatibilităţilor specifice profesiei.
    48. A treia ipoteză în care este recunoscut dreptul la pensia de serviciu prevăzută de art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 este cea a persoanelor care, la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare, aveau o altă ocupaţie şi care au fost eliberate din funcţia de auditor public extern din motive neimputabile [art. 51 alin. (8) teza întâi şi alin. (9) din Legea nr. 94/1992].
    49. În acest caz, potrivit art. 51 alin. (8) teza a doua, baza de calcul al pensiei de serviciu o reprezintă media veniturilor brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de auditorii publici externi aflaţi în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă unde şi-a desfăşurat activitatea solicitantul înaintea eliberării din funcţia de auditor public extern.
    50. Se observă că art. 51 alin. (8) teza întâi face trimitere la alin. (2) al aceluiaşi articol, care instituie condiţia unei vechimi minime în specialitate, de 14 ani în cadrul Curţii de Conturi, iar nu la alin. (3), care prevede o vechime minimă de 4 ani.
    51. În măsura în care legiuitorul ar fi dorit ca de pensia de serviciu să beneficieze şi persoanele care au îndeplinit funcţia de auditor public extern cel puţin 4 ani, ar fi prevăzut acest aspect în alin. (8), pe calea unei trimiteri exprese la prevederile alineatului care consacră această posibilitate.
    52. De asemenea se observă că teza a doua a alin. (8) al art. 51, în care este reglementată baza de calcul al pensiei de serviciu, în ipoteza foştilor auditori publici externi care se pensionează din alte profesii/ocupaţii, nu mai prevede reducerea cu un procent de 1% pentru fiecare an ce lipseşte din vechimea minimă în specialitate de până la 14 ani, de unde rezultă că intenţia legiuitorului a fost în sensul acordării beneficiului pensiei de serviciu, în această ipoteză, doar pentru vechimea minimă în specialitate de 14 ani.
    53. Din această perspectivă, există o perfectă concordanţă între interpretarea dată prevederilor art. 51 alin. (8) din Legea nr. 94/1992 şi ipoteza reglementată de art. 2 lit. c) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, care se referă la persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la lit. a) şi care, la data cererii de acordare a pensiei de serviciu în temeiul Legii nr. 94/1992, au avut sau au o altă ocupaţie, numai dacă au fost eliberate din funcţia de auditor public extern din cadrul Curţii de Conturi din motive neimputabile.
    54. În fine, a patra ipoteză reglementată de art. 51 din Legea nr. 94/1992 este cea prevăzută de alin. (11), referitoare la auditorii publici externi care, la data solicitării pensiei de serviciu, sunt pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii.
    55. În privinţa acestora din urmă, condiţiile standard de pensionare sunt ab initio îndeplinite, de vreme ce foştii auditori publici externi beneficiază de pensie pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii.
    56. Însă textul art. 51 alin. (11) teza întâi este lacunar în ceea ce priveşte condiţia vechimii minime în specialitate, fiind identificate două interpretări. Fie că această condiţie vizează vechimea minimă de 14 ani, prevăzută la alin. (2), de vreme ce teza a doua din alin. (11) trimite la algoritmul de calcul al pensiei de serviciu stabilit în alin. (2), fie că vechimea minimă în specialitate poate fi şi de 4 ani, de vreme ce teza întâi din alin. (11) nu distinge, această interpretare coroborându-se cu art. 2 lit. d) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, care permite o vechime minimă de 14 ani sau 4 ani, după caz.
    57. În măsura în care se consideră că prevederile art. 51 alin. (11) teza întâi din Legea nr. 94/1992 se completează exclusiv cu alin. (2), nu şi cu alin. (3) al aceluiaşi articol, în ceea ce priveşte condiţia vechimii minime în specialitate, prevederile art. 2 lit. d) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016 apar ca fiind edictate cu încălcarea principiului ierarhiei actelor normative.
    58. Dimpotrivă, interpretarea coroborată a prevederilor art. 51 alin. (11) din Legea nr. 94/1992 cu art. 2 lit. d) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016 şi cerinţa ca orice act de interpretare să aibă ca finalitate aplicarea normei, nu neaplicarea acesteia, chiar şi parţială, impune ca, în cazul alin. (11) teza întâi, trimiterea completă să fie considerată atât la alin. (2), cât şi la alin. (3) al aceluiaşi articol. Aşadar, în considerarea soluţiei oferite de Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016 şi din coroborarea acestora cu prevederile art. 51 alin. (11) din Legea nr. 94/1992, trebuie să se considere că de pensia de serviciu prevăzută de această lege beneficiază foştii auditori publici externi care, la data solicitării acestei pensii, sunt pensionari pentru limita de vârstă din sistemul public de pensii şi care, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, ocupau funcţia de auditor public extern şi aveau o vechime în specialitate de cel puţin 4 ani în cadrul Curţii de Conturi, în această calitate.
    59. Această din urmă interpretare asigură un tratament juridic egal pentru situaţii juridice care, în raport cu scopul reglementării, în ansamblu, sunt identice.
    60. În concluzie, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 51 alin. (2),(3),(8) şi (11) din Legea nr. 94/1992, coroborate cu prevederile art. 2 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, rezultă următoarele categorii de beneficiari ai pensiei de serviciu prevăzute de Legea nr. 94/1992:
    a) persoanele care, după data intrării în vigoare a Legii nr. 7/2016, au îndeplinit sau îndeplinesc condiţiile standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii şi care, la data îndeplinirii acestor condiţii, aveau/au ocupaţia de auditor public extern, cu o vechime minimă în specialitate de 14 ani sau, respectiv, 4 ani, în acest din urmă caz cuantumul pensiei de serviciu fiind diminuat cu 1% pentru fiecare an care lipseşte din vechimea de 14 ani [art. 51 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 94/1992 şi art. 2 lit. a) şi b) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016];
    b) persoanele care, după data intrării în vigoare a Legii nr. 7/2016, au îndeplinit sau îndeplinesc condiţiile standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii şi care, la data îndeplinirii acestor condiţii, aveau/au o altă ocupaţie, dar care au realizat, ca auditor public extern (controlor financiar), o vechime minimă în specialitate de 14 ani, dacă au fost eliberate din funcţia de auditor public extern din motive neimputabile lor [art. 51 alin. (8) raportat la art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 şi art. 2 lit. c) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016];
    c) foştii auditori publici externi care, la data intrării în vigoare a Legii nr. 7/2016, aveau calitatea de pensionari în sistemul public de pensii, cu pensii pentru limită de vârstă, şi în privinţa cărora trebuie distins în funcţie de ocupaţia avută la data pensionării, astfel:
    (i) cei care, la data pensionării, îndeplineau funcţia de auditor public extern, caz în care pensia de serviciu poate fi recunoscută în aceleaşi condiţii ca pentru auditorii publici externi care se pensionează ori s-au pensionat după data intrării în vigoare a Legii nr. 7/2016, pentru o vechime minimă în specialitate de 14 ani sau, respectiv, 4 ani, în acest din urmă caz cuantumul pensiei de serviciu fiind diminuat cu 1% pentru fiecare an care lipseşte din vechimea minimă de 14 ani [art. 51 alin. (11) raportat la alin. (2) din Legea nr. 94/1992 şi art. 2 lit. d) raportat la lit. a) sau b) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016];
    (ii) cei care, la data pensionării, aveau o altă ocupaţie, caz în care pensia de serviciu poate fi recunoscută pentru o vechime minimă în specialitate de 14 ani, întocmai celor care se pensionează după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/2016 [art. 51 alin. (11) raportat la alin. (8) şi alin. (2) ale aceluiaşi articol din Legea nr. 94/1992, coroborat cu art. 2 lit. d) raportat la art. 2 lit. a) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016].


    61. Se află în afara acestor ipoteze legale şi nu pot beneficia de pensia de serviciu prevăzută de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 persoanele care, la data pensionării/îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, au avut/au o altă ocupaţie decât aceea de auditor public extern şi au o vechime în această specialitate mai mică de 14 ani, întrucât, pe de o parte, astfel cum s-a arătat în precedent, dispoziţiile art. 51 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 94/1992 trimit, sub aspectul condiţiilor referitoare la vechimea în specialitate, la prevederile alin. (2), iar nu la cele ale alin. (3) al aceluiaşi articol, iar, pe de altă parte, criteriul ocupaţiei avute la data pensionării (anterioară Legii nr. 7/2016) ori, după caz, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia aplicabilă în privinţa sistemului public de pensii (ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 7/2016) nu poate fi lipsit de orice eficienţă juridică.
    62. Această modalitate de aplicare a legii rezultă şi din interpretarea literală a dispoziţiilor art. 51 alin. (8) din Legea nr. 94/1992, precum şi a întregului art. 2 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016.
    63. Recunoscând beneficiul la pensia de serviciu, art. 51 alin. (8) din Legea nr. 94/1992 arată că de aceasta pot beneficia şi foştii auditori publici externi care, la data pensionării, „au avut sau au o altă ocupaţie“ şi trimite la condiţiile de vechime minimă în specialitate, de 14 ani, prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol.
    64. Aceeaşi concluzie se desprinde şi din interpretarea literală a dispoziţiilor art. 2 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/135/2016.
    65. Astfel, indicând categoriile de persoane care pot beneficia de pensia de serviciu prevăzută de Legea nr. 94/1992, art. 2 lit. a) şi b) îi indică mai întâi pe „auditorii publici externi“ care îndeplinesc condiţiile de pensionare prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii în vigoare, respectiv vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare, prevăzute în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010.
    66. Altfel spus, pensia de serviciu se stabileşte, în aceste două ipoteze, în considerarea unei vechimi minime în specialitate de 14 şi, respectiv, de 4 ani, pentru auditorii publici externi care, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, ocupau aceste funcţii.
    67. Dimpotrivă, atunci când se statuează în privinţa foştilor auditori publici externi, art. 2 lit. c) şi d) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016 se referă la „persoanele“ care, la data solicitării pensiei de serviciu, fie au o altă ocupaţie, fiind anterior eliberate din funcţia de auditor public extern pentru motive neimputabile lor [lit. c)], fie, la aceeaşi dată, sunt pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii [lit. d)].
    68. Pentru cei dintâi, dreptul la pensia de serviciu este recunoscut în condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, după cum rezultă şi din trimiterea art. 51 alin. (8) din Legea nr. 94/1992 la alin. (2) al aceluiaşi articol.
    69. Aşadar, pot beneficia de pensia de serviciu prevăzută de Legea nr. 94/1992 foştii auditori publici externi care, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, aveau/au o altă ocupaţie şi au realizat o vechime în specialitate de minimum 14 ani.
    70. Per a contrario, acest beneficiu nu este recunoscut nici de Legea nr. 94/1992 şi nici de Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016 foştilor auditori publici externi care, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, aveau o altă ocupaţie şi au realizat o vechime în specialitate mai mică de 14 ani.
    71. Pentru persoanele care, la data solicitării pensiei de serviciu, sunt pensionari pentru limită de vârstă, trebuie distins după cum îndeplinesc sau nu condiţiile prevăzute la lit. a) sau b) a art. 2 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, criteriul unei vechimi minime în specialitate fiind operabil astfel:
    - foştii auditori publici externi care s-au pensionat anterior Legii nr. 7/2016 din această funcţie pot beneficia de pensia de serviciu dacă au realizat o vechime minimă de 14 ani ori, după caz, de 4 ani în specialitate [ipoteza prevăzută de art. 2 lit. a) sau b) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016];
    – foştii auditori publici externi care s-au pensionat anterior Legii nr. 7/2016, iar la data pensionării aveau o altă ocupaţie, pot beneficia de pensia de serviciu, dacă au realizat o vechime minimă în specialitate de 14 ani [ipoteza prevăzută de art. 2 lit. a) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016].

    72. În acest fel se asigură identitate de tratament juridic în privinţa recunoaşterii beneficiului pensiei de serviciu pentru foştii auditori publici externi pensionaţi atât anterior, cât şi ulterior Legii nr. 7/2016 şi care, la data pensionării ori, după caz, a îndeplinirii condiţiilor de pensionare, aveau altă ocupaţie.
    73. În ce priveşte cea de-a doua problemă de drept, procurorul general a apreciat că soluţionarea acesteia ar trebui să aibă în vedere faptul că Legea nr. 94/1992 şi Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016 impun emitentului adeverinţei-tip atestarea încadrării solicitantului în una dintre ipotezele în care poate beneficia de pensia de serviciu, emitentul adeverinţei (fostul angajator) fiind răspunzător pentru corectitudinea şi legalitatea datelor cuprinse în documentele care stau la baza întocmirii dosarului de pensionare şi cele necesare calculului pensiei de serviciu.
    74. În cazul stabilirii pensiilor de serviciu nu este vorba despre o adeverinţă emisă de angajator în executarea obligaţiei sale generale, instituite în Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul muncii), de a elibera, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat pe care a avut-o solicitantul, ci de eliberarea unei adeverinţe-tip pentru înscrierea la pensia de serviciu şi stabilirea elementelor salariale care constituie baza de calcul al acesteia, prin indicarea mediei veniturilor brute lunare realizate, cu caracter permanent, corespunzătoare ultimelor 12 luni de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare (în cazul auditorilor publici externi aflaţi în activitate), fie prin indicarea aceleiaşi baze de calcul al pensiei, prin raportare la veniturile realizate de auditorii publici externi aflaţi în condiţii identice de vechime, funcţie, grad sau treaptă, unde şi-a desfăşurat activitatea solicitantul, fost auditor public extern, eliberat din funcţie din motive neimputabile sau beneficiar al unei pensii pentru limită de vârstă stabilite în sistemul public de pensii.
    75. Or, adeverinţa-tip pentru stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 94/1992 trebuie eliberată numai în situaţia în care, în urma verificărilor, fostul angajator ajunge la concluzia că solicitantul îndeplineşte condiţiile pentru înscrierea la această categorie de pensie şi completează toate rubricile.
    76. Emiterea adeverinţei-tip implică o operaţiune prealabilă de interpretare a legii şi încadrare a situaţiei juridice concrete aduse în atenţia fostului angajator, ceea ce depăşeşte, în mod evident, simpla operaţiune de atestare/comunicare a elementelor ce rezultă din evidenţele sale proprii sub aspectul vechimii în specialitate realizate de fiecare solicitant, astfel cum sunt situaţiile din dreptul comun, în care, în temeiul art. 125 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare, art. 34 alin. (5) şi art. 40 alin. (2) lit. h) din Codul muncii, fostul angajator comunică caselor teritoriale de pensii date, elemente şi informaţii în vederea stabilirii drepturilor de pensie.
    77. Astfel, în temeiul dreptului comun, Curtea de Conturi ar putea să comunice exclusiv datele şi informaţiile care rezultă din propriile evidenţe privind vechimea realizată de fiecare solicitant în funcţia de auditor public extern şi alte funcţii asimilate, potrivit art. 1 alin. (2)-(4) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, fără vreo altă încadrare juridică sau indicare a bazei de calcul al pensiei de serviciu.
    78. În schimb, atunci când i se solicită eliberarea adeverinţei-tip prevăzute de legislaţia specială, în vederea stabilirii pensiei de serviciu, Curtea de Conturi, răspunzând de exactitatea şi legalitatea datelor comunicate, poate refuza emiterea acestui document persoanelor care nu se încadrează în ipotezele prevăzute de art. 51 alin. (2),(3), (8) şi (11) din Legea nr. 94/1992 şi art. 2 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, un atare refuz fiind justificat de rolul adeverinţei-tip la constituirea dosarului de pensionare şi răspunderea fostului angajator în ceea ce priveşte indicarea elementelor necesare stabilirii pensiei de serviciu.
    79. În concluzie, procurorul general apreciază că:
    I. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 51 alin. (2) teza întâi,alin. (3),(8), (9) şi (11) din Legea nr. 94/1992, raportate la prevederile art. 2 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, persoanele care au îndeplinit funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi pentru o perioadă mai mare de 4 ani, dar mai mică de 14 ani, şi care, fiind eliberate din funcţie din motive neimputabile lor, aveau o altă ocupaţie, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare ori la data pensionării, nu pot beneficia de pensia de serviciu prevăzută de art. 51 alin. (3) din lege.
    II. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 51 alin. (14) din Legea nr. 94/1992 şi art. 18 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, Curtea de Conturi (fost angajator) nu este obligată să elibereze adeverinţa-tip prevăzută în anexa nr. 2 la norme persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege sub aspectul vechimii minime în specialitatea de auditor public extern pentru a putea beneficia de pensia de serviciu.


    V. Opinia exprimată de Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    80. Opinia exprimată cu privire la prima problemă de drept a fost că, în urma aplicării coroborate a regulilor de interpretare juridică a dispoziţiilor art. 51 alin. (2),(3),(8), (9) şi (11) din Legea nr. 94/1992 - cu menţiunea că se apreciază ca fiind prevalente dispoziţiile legii în raport cu prevederile normelor date în aplicarea sa, având în vedere principiul ierarhiei actelor normative -, s-ar putea desprinde concluzia potrivit căreia importantă este îndeplinirea condiţiilor de vechime fie de minimum 4 ani, fie de minimum 14 ani în funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi, fără să aibă relevanţă dacă persoana care a îndeplinit respectivele condiţii de vechime în specialitatea menţionată se afla efectiv/nu se mai afla în funcţia de auditor public extern la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii, respectiv la data pensionării pentru limită de vârstă în respectivul sistem, cu respectarea, bineînţeles, a condiţiei ca eliberarea din funcţia de auditor public extern să se fi realizat din motive neimputabile.
    81. Legea nu impune expressis verbis condiţia ca persoana care a exercitat funcţia de auditor public extern o anumită perioadă din cele prevăzute pentru deschiderea vocaţiei la pensia de serviciu să fi fost în funcţia respectivă la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii; or, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
    82. Referitor la cea de-a doua problemă de drept s-a apreciat că adeverinţa-tip pentru stabilirea pensiei de serviciu se eliberează numai acelor persoane care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a beneficia de o astfel de pensie, reglementările fiind clare în acest sens, atât timp cât respectivul document trebuie să cuprindă elementele necesare stabilirii pensiei de serviciu în favoarea persoanelor care au exercitat funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi, iar responsabilitatea asupra aspectelor pe care trebuie să le cuprindă respectiva adeverinţă revine emitentului acesteia.
    83. Desigur că instituţia angajatoare este obligată să emită documentele necesare stabilirii pensiei în sistemul public de pensii oricărui angajat sau fost angajat al său care doreşte să facă dovada activităţii sale în cadrul respectivei instituţii, însă adeverinţa-tip pentru stabilirea pensiei de serviciu nu poate fi eliberată decât persoanelor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a beneficia de acest tip de pensie.

    VI. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale
    84. Din verificările efectuate rezultă că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 51 alin. (8) din Legea nr. 94/1992 prin Decizia nr. 470 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 24 februarie 2020, respingând, ca neîntemeiată, excepţia invocată.
    85. Curtea a reţinut că: „23. (...) în succesiunea în timp a legislaţiei în materia pensiei de serviciu pentru auditorii publici externi ai Curţii de Conturi s-au creat diferite ipoteze prin care această categorie a beneficiat şi beneficiază, după caz, de un asemenea sistem de pensie de serviciu, desigur cu îndeplinirea anumitor condiţii stabilite prin normele legale de către legiuitor. Prin urmare, în ceea ce priveşte aspectele referitoare la persoanele ce intră sub incidenţa Legii nr. 94/1992, în general, precum şi cele care beneficiază de pensia de serviciu în virtutea acestei legi, Curtea reţine că acestea sunt chestiuni ce ţin de îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege în decursul timpului, fiecare având particularitatea sa, iar interpretarea şi aplicarea acestor norme în speţe concrete este de competenţa celor îndrituiţi cu verificarea îndeplinirii condiţiilor necesare în vederea stabilirii în concret a situaţiilor ce se circumscriu normelor legale în materie, desigur având în vedere întreg cadrul legislativ. 24. Faţă de această împrejurare, Curtea observă că principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, este respectat doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi, deci, instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat (Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005). Ar fi contrar principiului egalităţii în faţa legii să se pretindă uniformitate acolo unde există diferenţe clare şi obiective de situaţie sau, după caz, de regim juridic aplicabil (Decizia nr. 782 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 15 iunie 2009). Atât prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011), cât şi prin cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 28 octombrie 1987, pronunţată în Cauza Inze împotriva Austriei, paragraful 41), s-a statuat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Constituţie, respectiv de Convenţie, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situaţii analoage, fără a exista justificări obiective şi rezonabile, ci şi atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără a exista justificări obiective şi rezonabile, persoane aflate în situaţii diferite. 25. De asemenea, Curtea reţine că, astfel cum a statuat în jurisprudenţa sa, respectarea egalităţii în drepturi, precum şi a obligaţiei de nediscriminare presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate (a se vedea Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011, sau Decizia nr. 1.062 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2013). 26. (...) Curtea reţine că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii şi discriminări (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 583 din 13 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 3 noiembrie 2016, paragraful 22). (...) 28. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 alin. (8) din Legea nr. 94/1992, în raport cu dispoziţiile constituţionale şi internaţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi la nediscriminare, prin prisma art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (1) din Constituţie, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. (...) 33. Prin urmare, aplicând considerentele de principiu reţinute atât de instanţa de contencios constituţional, cât şi de instanţa de la Strasbourg în materie de bunuri, raportat la dreptul la un anumit cuantum al pensiei, Curtea constată că în discuţie nu este vorba despre cuantumul pensiei contributive, ci suplimentul din partea statului, astfel că nu se poate reţine pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 alin. (8) din Legea nr. 94/1992, în raport cu dispoziţiile convenţionale şi internaţionale referitoare la protecţia bunurilor, prin prisma art. 11 alin. (2) şi art. 20 din Constituţie. (...)“

    VII. Opinia judecătorilor-raportori
    86. Judecătorii-raportori, constatând admisibilă sesizarea cu recurs în interesul legii, au apreciat că foştii auditori publici externi care, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, aveau o altă ocupaţie, precum şi foştii auditori publici externi care, la data solicitării, erau pensionari pentru limită de vârstă, ieşiţi la pensie din altă ocupaţie, nu pot beneficia de pensia de serviciu prevăzută de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 pentru o vechime minimă de 4 ani în funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi şi că nu există obligaţia Curţii de Conturi de a elibera adeverinţa-tip, necesară în vederea stabilirii pensiei de serviciu, persoanelor care nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de lege pentru a beneficia de pensia de serviciu, în calitate de foşti auditori publici externi.

    VIII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    87. Examinând sesizarea cu recurs în interesul legii, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi dispoziţiile legale ce se solicită a fi interpretate în mod unitar, reţine următoarele:
    Asupra admisibilităţii recursului în interesul legii
    88. Verificând regularitatea sesizării, se constată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost legal sesizată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, potrivit dispoziţiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, are legitimare procesuală pentru declanşarea acestui mecanism de unificare a practicii, în scopul interpretării şi aplicării unitare a legii de către instanţele judecătoreşti.
    89. Referitor la cerinţele de admisibilitate a recursului în interesul legii, art. 515 din Codul de procedură civilă prevede astfel: „Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii.“
    90. Din cuprinsul normei anterior menţionate rezultă următoarele condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca recursul în interesul legii să fie admisibil:
    - sesizarea să aibă ca obiect o problemă de drept;
    – problema de drept să fi fost dezlegată diferit de instanţele judecătoreşti;
    – dovada soluţionării diferite de către instanţele judecătoreşti să se realizeze prin hotărâri judecătoreşti definitive;
    – hotărârile judecătoreşti definitive să fie anexate cererii.

    91. Din analiza memoriului de sesizare cu recurs în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi a documentelor ataşate reiese îndeplinirea cerinţelor formale de admisibilitate enunţate în precedent.
    92. În legătură cu prima condiţie, problema de drept supusă dezbaterii pe calea recursului în interesul legii trebuie să fie una reală şi consistentă, generând posibilitatea interpretării, în mod diferit, a unui text de lege, determinat de caracterul îndoielnic, imperfect (lacunar) sau necorelat cu alte dispoziţii legale al normei respective şi determinând, astfel, premisele unei jurisprudenţe neunitare.
    93. Nu în ultimul rând, nu trebuie omis că, şi în cazul impreciziei edictării unei dispoziţii legale, judecătorul cauzei este obligat să o soluţioneze prin raportare la textul de lege incident, neputându-se prevala de faptul că „legea nu prevede, este neclară sau incompletă“. În caz contrar, ar fi susceptibil de denegare de dreptate, refuzul de judecată fiind interzis prin art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
    94. Dispoziţiile legale evocate de procurorul general, în raport cu care s-a apreciat necesitatea sesizării cu recurs în interesul legii, prezintă, cu privire la ambele probleme de drept, deficienţe de edictare, care pot şi au şi generat interpretări diferite de către instanţele naţionale.
    95. Astfel, primul punct din memoriu supune dezbaterii interpretarea unor dispoziţii legale - art. 51 alin. (2),(3), (8) şi (11) din Legea nr. 94/1992, cu referire la art. 2 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016 - care interesează în cazul a două categorii de solicitanţi ai pensiei de serviciu: cei care, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, aveau o altă ocupaţie, respectiv cei care, la data solicitării pensiei de serviciu, erau deja pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii.
    96. Caracterul imprecis al regulilor de punctuaţie folosite în cazul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 şi lipsa, din conţinutul alin. (11), a menţiunilor vizând vechimea în specialitate în cadrul Curţii de Conturi, combinat cu un algoritm de calcul al pensiei de serviciu, în cazul celor deja pensionaţi la data solicitării acestui tip de pensie, care se raportează la regulile de calcul pentru cei care au o vechime în specialitate de cel puţin 14 ani, sunt de natură să genereze confuzie atât în legătură cu persoanele care pot beneficia de pensia de serviciu, raportat la ocupaţia pe care o aveau la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare/la data pensionării, cât şi cu condiţiile de vechime necesare pentru invocarea acestui beneficiu, evident în cazul celor care au activat în cadrul acestei instituţii o perioadă de 4 ani, dar mai mică de 14 ani.
    97. Cea de-a doua problemă de drept supune dezbaterii obligaţia Curţii de Conturi de a emite celor care nu îndeplinesc condiţiile acordării pensiei de serviciu adeverinţa-tip prevăzută de art. 9 alin. (3) lit. c) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, ca document justificativ necesar pentru stabilirea acestei pensii, conform art. 51 alin. (14) din Legea nr. 94/1992.
    98. Dificultatea interpretării textelor de lege provine din lipsa caracterului explicit al unei astfel de obligaţii în sarcina fostului angajator, suprapus cu dispoziţiile legale de drept comun în materie, care reglementează atribuţiile caselor teritoriale de pensii în stabilirea pensiei, inclusiv a celei de serviciu - art. 51 alin. (16) din Legea nr. 94/1992 şi art. 15 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, cu referire la art. 104 alin. (2) şi art. 106 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 -, dar şi obligaţia angajatorului de a elibera documentele care să ateste activitatea desfăşurată de solicitantul actului, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă, în meserie şi specialitate - art. 34 alin. (5) şi art. 40 alin. (2) lit. h) din Codul muncii.
    99. În alţi termeni, s-ar putea considera că, raportând emiterea adeverinţei-tip la verificarea îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei de serviciu de către angajator, s-ar permite acestuia din urmă să se substituie organismului care decide în legătură cu pensia respectivă, şi anume caselor teritoriale de pensii.
    100. Totodată, de vreme ce angajatorul este obligat, potrivit dispoziţiilor legale de drept comun enunţate mai sus, să emită documentele referitoare la calitatea de salariat şi la alte elemente derivate din această calitate, independent de orice verificări în legătură cu cererile la baza cărora stau astfel de documente, în egală măsură, s-ar putea aprecia că o obligaţie similară există şi în ceea ce priveşte eliberarea adeverinţei-tip, care reprezintă tot un document necesar soluţionării unei cereri asupra căreia emitentul nu are putere de decizie.
    101. În concluzie, prima condiţie de admisibilitate este îndeplinită, memoriul procurorului general aducând în discuţie dispoziţii legale al căror conţinut neclar şi lacunar impune explicitarea acestora, în scopul unei interpretări unitare prin intermediul mecanismului de unificare.
    102. În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie de admisibilitate, referitoare la dezlegarea diferită dată de instanţe asupra aceleiaşi probleme de drept, se impun mai multe observaţii.
    103. Jurisprudenţa neunitară semnalată prin memoriul de recurs în interesul legii s-a creat în litigii având ca obiect obligarea Curţii de Conturi, conform art. 51 alin. (14) din Legea nr. 94/1992, să elibereze adeverinţa-tip pentru înscrierea la pensia de serviciu, unele acţiuni având şi un capăt distinct de cerere, privind constatarea îndeplinirii de către reclamant a condiţiilor pentru acordarea pensiei respective.
    104. Procesele declanşate au avut ca premisă refuzul angajatorului de a emite adeverinţa-tip celor care nu îndeplineau condiţiile prevăzute de lege pentru a accede la pensia de serviciu.
    105. Raportat la limitele învestirii, unele instanţe au considerat că obligaţia instituţiei sus-menţionate, de eliberare a adeverinţei-tip, subzistă în condiţiile dreptului comun, independent de orice verificări ale fostului angajator, sens în care au dispus obligarea Curţii de Conturi la eliberarea documentului solicitat, fără să mai procedeze la cercetarea acestor condiţii, în timp ce alte instanţe au apreciat că angajatorul este îndrituit să procedeze la analizarea condiţiilor legale de acordare a pensiei de serviciu, cu consecinţa respingerii cererilor persoanelor care nu justificau vechimea în specialitate reglementată de lege pentru a pretinde acest beneficiu (14 ani) sau care, în cazul unei vechimi de cel puţin 4 ani, dar mai mică de 14 ani, nu erau angajaţi ai Curţii de Conturi la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare. Aceste din urmă instanţe au procedat ele însele la verificarea cerinţelor legale pentru acordarea pensiei de serviciu, raportat la dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 94/1992 şi art. 2 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016.
    106. Instanţele care au analizat condiţiile legale pentru acordarea pensiei de serviciu au pronunţat, la rândul lor, două soluţii definitive diferite, care au generat declanşarea mecanismului de unificare în raport cu prima problemă de drept, referitoare la posibilitatea foştilor auditori publici externi care, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, aveau o altă ocupaţie, precum şi a foştilor auditori publici externi care, la data solicitării, erau pensionari pentru limită de vârstă de a beneficia de pensia de serviciu prevăzută de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 în forma actuală, pentru o vechime minimă de 4 ani în funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi.
    107. Astfel, într-o primă orientare jurisprudenţială s-a considerat că pot beneficia de pensie de serviciu, pentru o vechime în specialitate de 4 ani, cei care, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare/la data pensionării din sistemul public de pensii, erau angajaţi ai Curţii de Conturi (Decizia nr. 1.609 din 13 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale; deciziile nr. 60 din 30 ianuarie 2018 şi nr. 183 din 26 martie 2019 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale; Decizia nr. 838 din 1 aprilie 2019 a Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă; Sentinţa nr. 570 din 24 aprilie 2017 a Tribunalului Argeş - Secţia civilă, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1.280/R/-CONT din 7 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; Decizia nr. 75 A din 20 februarie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă; Sentinţa civilă nr. 495 din 20 septembrie 2017 a Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă prin Decizia nr. 639 din 6 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal; Decizia nr. 420 CM din 10 decembrie 2018 a Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă; Sentinţa nr. 3.046 din 30 octombrie 2018 a Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, rămasă definitivă prin Decizia nr. 622 A din 19 aprilie 2019 a Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale; Decizia nr. 1.075 din 10 octombrie 2018 a Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale).
    108. Dimpotrivă, alte instanţe au apreciat că beneficiază de pensie de serviciu toţi cei cu o vechime în specialitate de 4 ani, indiferent dacă erau sau nu angajaţi ai Curţii de Conturi la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare/la data pensionării din sistemul public de pensii (Sentinţa nr. 8.474 din 20 noiembrie 2018 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2.529/7 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale; Decizia nr. 351 din 4 iunie 2019 a Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale).
    109. Cum s-a arătat deja, din perspectiva celei de-a doua probleme de drept, referitoare la obligaţia Curţii de Conturi de a elibera adeverinţa-tip prevăzută la art. 51 alin. (14) din Legea nr. 94/1992 şi celor care nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de lege pentru a beneficia de pensia de serviciu în calitate de foşti auditori publici externi, într-o primă orientare jurisprudenţială s-a reţinut că o astfel de obligaţie subzistă, întrucât emitentul nu se poate substitui decidentului acordării pensiei respective şi are o astfel de obligaţie în temeiul dreptului comun, privind eliberarea actelor necesare stabilirii pensiei (Decizia nr. 1.984 din 8 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale; Sentinţa nr. 233 din 21 martie 2019 a Tribunalului Vaslui - Secţia civilă, rămasă definitivă prin Decizia nr. 351 din 4 iunie 2019 a Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale; Decizia nr. 5.573 din 14 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale).
    110. În sens contrar, alte instanţe au reţinut că, în ipoteza adeverinţei-tip, acest document nu este echivalent cu actele care atestă raporturile de muncă dintre salariat şi angajator şi elementele derivate - funcţia, durata raporturilor de muncă, salarizarea - pentru care Curtea de Conturi are obligaţia eliberării în temeiul dreptului comun, ci atestă chiar îndeplinirea condiţiilor pentru a se accede la pensia de serviciu, fiind necesar să fie completate toate rubricile tipizatului. Această operaţiune implică obligaţia emitentului, care eliberează adeverinţa-tip pe propria răspundere, să procedeze la verificarea condiţiilor prevăzute de lege în vederea stabilirii pensiei de serviciu (hotărârile judecătoreşti menţionate în paragraful 107, precum şi Decizia nr. 257 din 25 aprilie 2018 a Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă).
    111. În dovedirea acestei din urmă opinii jurisprudenţiale au fost ataşate şi hotărâri judecătoreşti definitive în cuprinsul cărora nu s-au tratat, în mod explicit, atribuţiile Curţii de Conturi la emiterea documentului reglementat de art. 51 alin. (14) din Legea nr. 94/1992, în raport cu care să se decidă dacă există posibilitatea unui refuz de eliberare din partea acestei instituţii, justificat de neîndeplinirea condiţiilor legale în persoana solicitantului actului. Obligaţia fostului angajator de a efectua asemenea verificări se deduce însă din soluţiile pronunţate de instanţe, care au respins sau au confirmat, în calea de atac, respingerea cererii formulate de reclamant, privind obligarea Curţii de Conturi la eliberarea adeverinţei-tip, în ipoteza în care solicitantul nu întrunea condiţiile legale pentru acordarea pensiei de serviciu.
    112. În concluzie, şi cea de-a doua condiţie de admisibilitate este îndeplinită, problemele de drept relevate în sesizare primind dezlegări diferite din partea instanţelor naţionale.
    113. Referitor la cerinţa existenţei unor hotărâri definitive în dovedirea orientărilor diferite ale practicii judiciare, şi această condiţie de admisibilitate este realizată, actul de sesizare fiind însoţit de hotărâri judecătoreşti definitive relevante pentru problemele de drept deduse interpretării.
    114. Sub acest aspect se constată că procesele în care au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti ataşate au fost considerate fie litigii în materia asigurărilor sociale, fie în materia contenciosului administrativ (refuzul eliberării unui act administrativ), fiind judecate atât în primă instanţă, cât şi în calea de atac de secţiile specializate în litigii de muncă sau contencios administrativ, după caz. În plus, în niciunul dintre aceste litigii nu s-au ridicat probleme legate de necompetenţa materială (incluzând-o şi pe cea funcţională) a instanţelor de judecată.
    115. Întrucât obiectul interpretării, pe calea recursului în interesul legii, nu îl formează competenţa instanţelor judecătoreşti în soluţionarea acestui tip de procese, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate dezlega o astfel de chestiune.
    116. Cu toate acestea, reţine că, indiferent ce s-ar considera în legătură cu natura litigiului, ca fiind de drept al muncii sau în contencios administrativ, şi, subsecvent, cu competenţa materială de primă instanţă în soluţionarea proceselor respective, în ambele cazuri, curţile de apel sunt abilitate să se pronunţe în ultimă instanţă.
    117. În sensul celor menţionate mai sus se au în vedere dispoziţiile art. 15 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016 cu referire la art. 153-155 din Legea nr. 263/2010 şi art. 96 pct. 4 din Codul de procedură civilă, pentru ipoteza în care litigiul este considerat a fi în domeniul asigurărilor sociale, respectiv dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1),art. 18 alin. (1),art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la art. 96 pct. 3 din Codul de procedură civilă, pentru cazul în care litigiul se consideră a fi în contencios administrativ.
    118. În fine, şi ultima condiţie de admisibilitate este îndeplinită, actul de sesizare fiind însoţit de hotărârile judecătoreşti definitive evocate în precedent.

    Asupra fondului recursului în interesul legii
    119. Recursul în interesul legii deduce interpretării două probleme de drept, prima dintre acestea fiind pusă în contextul a două categorii de solicitanţi ai pensiei de serviciu prevăzute în art. 51 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, astfel încât, în realitate, i se subsumează tot atâtea teme care necesită dezlegare prin intermediul mecanismului de unificare propus de procurorul general.
    120. Astfel, punctul I din memoriu se referă la posibilitatea foştilor auditori publici externi care, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, aveau o altă ocupaţie, precum şi a foştilor auditori publici externi care, la data solicitării, erau pensionari pentru limită de vârstă de a beneficia de pensia de serviciu reglementată de art. 51 alin. (3) din actul normativ sus-menţionat, pentru o vechime minimă de 4 ani în funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi.
    121. În ceea ce priveşte cea dintâi categorie de solicitanţi, într-o primă orientare jurisprudenţială s-a considerat, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) teza întâi, alin. (3), (8) şi (11) din Legea nr. 94/1992, modificată prin Legea nr. 7/2016, şi art. 2 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, că aceia care aveau o altă ocupaţie, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, puteau beneficia de pensia de serviciu doar în cazul unei vechimi integrale de 14 ani, ca auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi, nu şi în cazul unei vechimi cuprinse între 4 şi 14 ani. Aceste persoane cad sub incidenţa alin. (8) din textul de lege menţionat, având o altă ocupaţie la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, alineat care face trimitere la condiţia vechimii în specialitate în cadrul Curţii de Conturi, prevăzută în alin. (2), respectiv de minimum 14 ani, precum şi la algoritmul de calcul al pensiei pentru cei cu 14 ani vechime. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 2 lit. c) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, date în aplicarea legii, care impun vechimea în specialitate de cel puţin 14 ani pentru persoanele care nu mai aveau calitatea de auditor public extern la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare. Alin. (3) din art. 51 vizează persoanele care au calitatea de auditor public extern la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare şi, ca atare, doar cei care erau în funcţie la data respectivă pot beneficia de pensie de serviciu şi pentru o vechime între 4 şi 14 ani, într-un cuantum diminuat cu 1% pentru fiecare an care lipseşte din vechimea de 14 ani. În concluzie, din analiza textelor de lege enunţate rezultă că beneficiarii pensiei de serviciu se împart în două categorii: a) persoanele care au fost încadrate în funcţii de controlor financiar/auditor public extern, foşti salariaţi ai Curţii de Conturi, care, la data intrării în vigoare a Legii nr. 7/2016, aveau calitatea de pensionari în sistemul public de pensii, cu pensii pentru limită de vârstă în plată, al căror drept la pensia de serviciu este reglementat de art. 51 alin. (11) din Legea nr. 94/1992; b) persoanele care, după data intrării în vigoare a Legii nr. 7/2016, au îndeplinit sau îndeplinesc condiţiile standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii. Din această ultimă categorie fac parte atât persoanele care aveau ocupaţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi, pentru care dreptul la pensia de serviciu este reglementat de prevederile art. 51 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 94/1992, dar şi cele care aveau altă ocupaţie, pentru care dreptul la pensia de serviciu este reglementat de prevederile art. 51 alin. (8). S-a mai reţinut că aceia care îndeplinesc condiţiile standard de pensionare după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/2016 nu se pot prevala de dispoziţiile art. 51 alin. (11), pentru a pretinde că vechimea minimă de 14 ani nu este necesară, întrucât acest text de lege nu adaugă o categorie nouă de persoane beneficiare ale pensiei de serviciu în sistem, având doar scopul de a confirma că drepturile recunoscute persoanelor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 51 alin. (2), (3) sau (8) pot fi invocate şi de cei care s-au pensionat pentru limită de vârstă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 7/2016, recunoscându-le dreptul la acordarea unei pensii de serviciu în condiţiile legii.
    122. În sens contrar, în cea de-a doua orientare jurisprudenţială, privind aceeaşi categorie de solicitanţi, respectiv cei care, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, aveau altă ocupaţie, s-a considerat că pot beneficia de pensia de serviciu prevăzută de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 şi cei cu o vechime în specialitate cuprinsă între 4 ani şi 14 ani. În argumentarea acestei soluţii s-a reţinut că alin. (3) nu distinge în ceea ce priveşte condiţiile de vechime, iar dispoziţiile art. 2 lit. b) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016 permit celor care îndeplinesc condiţiile de pensionare prevăzute de legislaţia sistemului public de pensii să obţină pensie de serviciu şi pentru o vechime în specialitate de minimum 4 ani.
    123. În legătură cu cea de-a doua categorie de solicitanţi, şi anume foştii auditori publici externi care, la data solicitării pensiei de serviciu, erau pensionari pentru limită de vârstă, într-o primă orientare jurisprudenţială s-a apreciat că posibilitatea acordării pensiei de serviciu pentru o vechime mai mică de 14 ani în funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi există numai pentru cei care îndeplineau această funcţie la data pensionării. În esenţă, procedând la interpretarea aceloraşi dispoziţii legale enunţate mai sus, instanţele au reţinut că art. 51 alin. (11) din Legea nr. 94/1992 se referă tot la persoane care, la data pensionării, au avut o altă ocupaţie - la fel ca şi în cazul alin. (8) -, singura diferenţă între ipotezele din cele două alineate [(11) şi (8)], constând în aceea că alin. (11) vizează pensionari din sistemul public de pensii, iar alin. (8) persoane care nu au calitatea de pensionari şi care solicită direct acordarea pensiei de serviciu. Restul condiţiilor de acordare a pensiei de serviciu rămâne neschimbat, legiuitorul făcând trimitere expresă la vechimea în specialitate de cel puţin 14 ani, aplicabilă, deci, şi în cazul celor care, la data pensionării, nu ocupau funcţia de auditor public extern la Curtea de Conturi. S-au avut în vedere şi dispoziţiile art. 2 lit. b) şi d) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, care nu completează prevederile legale în aplicarea cărora au fost date şi nu pot fi interpretate decât în sensul că se referă la persoanele care, la data pensionării, au sau au avut funcţia de auditor public extern.
    124. Cea de-a doua orientare jurisprudenţială, privind aceeaşi categorie a celor deja pensionaţi la data solicitării pensiei de serviciu, a constatat, fără distincţii în legătură cu ocupaţia avută la data pensionării din sistemul public de pensii, că aceste persoane pot beneficia de pensie de serviciu dacă îndeplinesc condiţia de vechime minimă de 4 ani, prevăzută în art. 51 alin. (3) din Legea nr. 94/1992. În acest sens, art. 2 lit. d) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, aplicabil în situaţia pensionarilor, trimite, după caz, la lit. a) sau b). Or, art. 2 lit. b) vizează tocmai situaţia celor cu o vechime în specialitate de 4 ani, condiţie îndeplinită de solicitant, alături de celelalte cerinţe - vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare, prevăzute în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010, care, prin ipoteză, sunt îndeplinite în cazul celor pensionaţi la data solicitării pensiei de serviciu.
    125. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii reţine că, în cazul ambelor categorii de solicitanţi, prima orientare jurisprudenţială este cea corectă.
    126. În explicitarea concluziei enunţate în precedent trebuie pornit de la evoluţia legislativă în materia pensiei de serviciu pentru auditorii publici externi ai Curţii de Conturi şi scopul reinstituirii acestui sistem de pensii în beneficiul categoriei profesionale menţionate, la care se adăugă metodele de interpretare oferite de teoria generală a dreptului (gramaticală, logică, teleologică şi sistematică), în vederea descifrării semnificaţiei dispoziţiilor legale relevante pentru problemele de drept cuprinse în sesizarea cu recurs în interesul legii.
    127. În ceea ce priveşte succesiunea în timp a legislaţiei în materia pensiei de serviciu pentru auditorii publici externi ai Curţii de Conturi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie observă că, prin art. I pct. 61 din Legea nr. 217/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, s-a prevăzut că „(...) (2) persoanele care au îndeplinit funcţia de controlor financiar sau auditor public extern pe o durată de cel puţin 14 ani în cadrul Curţii de Conturi beneficiază la data pensionării de pensii de serviciu, în condiţiile prevăzute de lege pentru funcţionarul public parlamentar“ [devenit art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, în urma republicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 aprilie 2009].
    128. Aceste pensii de serviciu au fost abrogate prin art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor (Legea nr. 119/2010) şi art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010, cu consecinţa înglobării vechimii în specialitate, indiferent de durată, în stagiul de cotizare realizat, dar fără vreun beneficiu asupra cuantumului drepturilor la pensie, supus, de la data abrogării, regulilor de drept comun, aferente sistemului public de pensii.
    129. Referitor la aceste abrogări, prin Decizia nr. 297 din 27 martie 2012 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 şi art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 sunt neconstituţionale, în măsura în care se aplică şi consilierilor de conturi.
    130. Ulterior acestei decizii, legiuitorul şi-a reconsiderat optica privind pensiile de serviciu, inclusiv în legătură cu cele ale auditorilor publici externi, revizuind cadrul legal existent, în sensul reintroducerii acestora în Legea nr. 94/1992, prin art. I pct. 2 dinLegea nr. 7/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 41 din 19 ianuarie 2016. Opţiunea legiuitorului s-a realizat prin completarea cu 17 noi alineate a art. 51 din Legea nr. 94/1992.
    131. Recompensarea acestei categorii profesionale prin reinstituirea, în condiţiile arătate mai sus, a pensiei de serviciu s-a realizat în considerarea activităţii specifice funcţiei de auditor public extern, astfel cum este descrisă în art. 51 alin. (18) din Legea nr. 94/1992 în forma actuală, dar şi a incompatibilităţilor prevăzute de Codul etic al profesiei, la care este supusă, aspect care rezultă şi din expunerea de motive a iniţiativei legislative din 2016.
    132. Reţinând istoricul modificărilor normative, astfel cum a fost expus în precedent, şi apelând la metodele de interpretare a dispoziţiilor legale, la care s-a făcut deja referire, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin noua configuraţie legislativă s-a prevăzut, ca regulă generală exprimată în cuprinsul art. 51 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 94/1992, că „persoanele care au îndeplinit funcţia de auditor public extern pe o durată de cel puţin 14 ani în cadrul Curţii de Conturi beneficiază, la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media veniturilor brute lunare realizate, cu caracter permanent, corespunzătoare ultimelor 12 luni de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare“.
    133. Prin ipoteză, art. 51 alin. (2) teza întâi priveşte persoanele care au îndeplinit sau urmează să îndeplinească condiţiile standard de pensionare (vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare, prevăzute în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010), după intrarea în vigoare a legii care a reinstituit beneficiul pensiei de serviciu, Legea nr. 7/2016, au o vechime în specialitate de cel puţin 14 ani şi, totodată, erau în funcţia de auditor public extern la data pensionării, considerată data îndeplinirii condiţiilor standard.
    134. Această concluzie derivă din interpretarea literală, logică şi sistematică a textului de lege evocat, combinat cu regula aplicării imediate a legii civile noi, reglementată în art. 6 alin. (5) din Codul civil.
    135. Astfel, art. 51 alin. (2) prevede că „persoanele (...) beneficiază la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare (...) de pensie de serviciu (...)“, ceea ce înseamnă că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 7/2016, aceste condiţii nu erau încă întrunite, urmând ca solicitantul să împlinească vârsta standard de pensionare şi să realizeze stagiul minim de cotizare în viitor, ulterior adoptării legii în discuţie.
    136. În plus, ca efect al principiului sus-enunţat, legea nouă se aplică actelor, faptelor, situaţiilor juridice produse, săvârşite sau născute după intrarea sa în vigoare, fiind relevantă, în mod logic, stabilirea regimului juridic al pensiilor de serviciu în cazul persoanelor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege după intrarea sa în vigoare şi cărora, în mod evident, li se aplică acest regim.
    137. Pe de altă parte, situaţia celor care, la data intrării în vigoare a legii, erau deja pensionaţi, ceea ce presupune, implicit, că întruniseră condiţiile standard de pensionare, este reglementată într-un alineat separat - (11) - din art. 51, asupra situaţiei acestor persoane Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmând a reveni cu analiza condiţiilor privind beneficiul pensiei de serviciu.
    138. Considerentul pentru care se apreciază că alin. (2) îi vizează pe auditorii publici externi în funcţie la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare este subsumat existenţei alin. (8) din art. 51, care îi tratează, în mod distinct, pe cei care, la data pensionării, aveau altă ocupaţie.
    139. De asemenea, ipoteza art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 se suprapune perfect cu cea din art. 2 lit. a) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, care se referă la „auditorii publici externi care îndeplinesc condiţiile de pensionare (...) şi care au realizat în cadrul Curţii de Conturi, în această calitate, o vechime în specialitate de 14 ani sau mai mult“. După cum se poate observa, dispoziţia legală enunţată foloseşte termenul de „auditor public extern“, ceea ce presupune că solicitantul pensiei de serviciu ocupă această funcţie la data pensionării, în timp ce, pentru categoria celor care aveau altă ocupaţie la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare, face vorbire despre „persoanele“ care, la data respectivă, pretind acordarea pensiei de serviciu - art. 2 lit. c) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016.
    140. Toate aceste precizări sunt importante, în lipsa lor şi în condiţiile caracterului neclar şi imprecis al dispoziţiilor legale, aşa cum se va arăta în continuare, neputându-se stabili care sunt persoanele ce pot beneficia de pensie de serviciu şi care sunt cerinţele legale pe care trebuie să le respecte pentru a accede la acest tip de pensie.
    141. Revenind la diferitele categorii de beneficiari se constată că, în acelaşi cadru legislativ determinat de adoptarea Legii nr. 7/2016, în art. 51 alin. (3) s-a prevăzut, cu titlu de excepţie, că „de pensia de serviciu prevăzută la alin. (2) beneficiază şi persoanele care au îndeplinit funcţia de auditor public extern, la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii, din care la Curtea de Conturi minimum 4 ani, caz în care cuantumul pensiei prevăzut la alin. (2) va fi micşorat cu 1% pentru fiecare an care lipseşte din vechimea de 14 ani“.
    142. Dificultatea interpretării normei din alin. (3), în sensul de a se stabili dacă se aplică sau nu şi celor care aveau altă ocupaţie [art. 51 alin. (8)] sau erau pensionari pentru limită de vârstă la data cererii de acordare a pensiei de serviciu [art. 51 alin. (11)], în ambele cazuri pentru o vechime în specialitate la Curtea de Conturi mai mare de 4 ani, dar inferioară celei de 14 ani, rezidă din folosirea greşită a semnului de punctuaţie virgulă în cuprinsul alin. (3), care delimitează funcţia ocupată de persoanele ce solicită acest tip de pensie, cea de „auditor public extern“, şi momentul la care o pot pretinde, respectiv la „îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare“.
    143. În accepţiunea celor care au o vechime cuprinsă între 4 ani şi 14 ani şi care nu mai aveau calitatea de auditor public extern la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, aceste persoane fiind titularii acţiunilor care au generat practica neunitară, alături de cei deja pensionaţi, şi care, de asemenea, la data pensionării, ieşiseră la pensie din altă ocupaţie, s-ar putea crede că rolul virgulei reflectă voinţa legiuitorului de a acorda beneficiul pensiei de serviciu tuturor celor care au îndeplinit la un moment dat această funcţie, pentru perioada prevăzută în text (între 4 şi 14 ani), pensia urmând a fi solicitată la îndeplinirea condiţiilor standard, iar nu că ar trebui să fie în funcţie la data pensionării.
    144. În realitate, dispoziţia legală nu poate conduce la un astfel de raţionament, de vreme ce situaţia celor care, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, aveau altă ocupaţie este tratată într-un alineat distinct [alin. (8)] şi implică, aşa cum se va arăta în continuare, o altă condiţie privind vechimea în specialitate.
    145. În consecinţă, neexistând nicio raţiune pentru care legiuitorul a utilizat în conţinutul art. 51 alin. (3) acest semn de punctuaţie, trebuie considerat ca fiind inexistent, sensul legii fiind de a marca necesitatea ocupării funcţiei de auditor public extern la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare de către persoana care, cu o vechime între 4 ani şi 14 ani, solicită acordarea pensiei de serviciu.
    146. De asemenea, art. 51 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 în forma actuală corespunde cu art. 2 lit. b) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, dispoziţie care face referire tot la „auditorii publici externi“, deci, la persoane în funcţie, care îndeplinesc condiţiile de pensionare privind sistemul public de pensii în vigoare şi care, astfel, pot beneficia de pensie de serviciu, dacă au realizat o vechime în specialitate de cel puţin 4 ani în cadrul Curţii de Conturi, în această calitate.
    147. Prin urmare, dispoziţiile alin. (2) şi (3) din art. 51 îi vizează pe auditorii publici externi, care, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, ocupau această funcţie, caracterul derogator din alin. (3) în raport cu alin. (2) referindu-se doar la condiţia vechimii în specialitate, respectiv de cel puţin 4 ani, iar nu minimum 14 ani, cât este regula generală, şi cu consecinţa firească a diminuării, în acest caz, a cuantumului pensiei de serviciu cu un procent de 1% pentru fiecare an care lipseşte din vechimea de 14 ani.
    148. Nu în ultimul rând, opţiunea legiuitorului de a beneficia de pensie de serviciu şi cei care au o vechime de minimum 4 ani, inferioară însă celei de 14 ani, cu condiţia de a fi avut calitatea de auditor public extern la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, confirmă intenţia organului de legiferare de a compensa, în acest fel, interdicţiile şi incompatibilităţile la care este supus cel care a ocupat şi, totodată, a ieşit la pensie din această funcţie. În alţi termeni, legiuitorul a înţeles să recompenseze nu numai activitatea desfăşurată în această calitate, raportat la interdicţiile prevăzute în Codul etic al profesiei, dintre care cea mai importantă se referă la imposibilitatea exercitării oricărei alte funcţii, cu consecinţe implicite asupra veniturilor obţinute, dar şi fidelitatea celui care se pensionează din această profesie.
    149. Referitor la persoanele care, la data pensionării (a îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare), aveau/au avut o altă ocupaţie, alin. (8), care reglementează cazul acestor persoane, este clar în privinţa condiţiei vechimii în specialitate, care trebuie să fie de cel puţin 14 ani.
    150. Textul alin. (8) face trimitere, în mod explicit, la „condiţiile de vechime în specialitate, în cadrul Curţii de Conturi, prevăzute la alin. (2)“, iar nu la alin. (3), deci, cel puţin 14 ani, cât este durata vechimii menţionate în alin. (2).
    151. În plus, formula de calcul al pensiei de serviciu este aceeaşi cu cea stabilită de lege pentru auditorii publici externi care ies la pensie din funcţie şi au o vechime în specialitate de cel puţin 14 ani, tocmai regula generală din acelaşi alin. (2). Astfel, teza finală a alin. (8) menţionează că „în acest caz, baza de calcul al pensiei de serviciu o reprezintă media veniturilor brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de auditorii publici externi aflaţi în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă unde şi-a desfăşurat activitatea solicitantul, înaintea eliberării din funcţia de auditor public extern“.
    152. După cum se poate constata din lecturarea alin. (8) teza finală, nu se regăseşte, în cuprinsul textului, niciun fel de referire la reducerea cuantumului pensiei de serviciu cu un procent de 1% pentru fiecare an care lipseşte din cei 14 ani, ceea ce este în deplin acord cu trimiterea pe care legiuitorul a făcut-o la condiţia de vechime în specialitate din alin. (2).
    153. În mod evident, alin. (8) trebuie coroborat cu alin. (9) din cuprinsul art. 51, care reglementează o condiţie în plus pentru accesul la pensia de serviciu, şi anume ca eliberarea din funcţia de auditor public extern să fi avut loc din motive neimputabile, ceea ce justifică încă o dată intenţia legiuitorului de a recompensa, printr-un cuantum diferit al pensiei de serviciu faţă de cea din sistemul public de pensii, persoana care nu numai că a îndeplinit condiţiile de vechime prevăzute de lege, dar a şi respectat celelalte reguli din Codul etic, prin prisma unei conduite profesionale corecte.
    154. Dispoziţiile art. 51 alin. (8) sunt transpuse întocmai în cuprinsul art. 2 lit. c) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, care prevede că „persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la lit. a) şi care, la data cererii de acordare a pensiei de serviciu în temeiul Legii au avut sau au o altă ocupaţie, numai dacă au fost eliberate din funcţia de auditor public extern din cadrul Curţii de Conturi din motive neimputabile acestora“.
    155. Or, condiţia de vechime în specialitate menţionată la art. 2 lit. a) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/198/2016 este de „14 ani sau mai mult“.
    156. În concluzie, în ceea ce priveşte prima categorie de solicitanţi ai pensiei de serviciu evocată în memoriul procurorului general, şi anume foştii auditori publici externi care, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, aveau altă ocupaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii constată că aceste persoane nu pot beneficia de pensia de serviciu prevăzută de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 pentru o vechime minimă de 4 ani în funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi.
    157. Referitor la cea de-a doua categorie de solicitanţi, respectiv a celor care, la data solicitării pensiei de serviciu, sunt pensionari pentru limită de vârstă [art. 51 alin. (11) din Legea nr. 94/1992], se impun, de asemenea, mai multe precizări.
    158. Textul de lege este neclar şi incomplet întrucât, deşi în prima parte nu conţine nicio prevedere în legătură cu durata vechimii în specialitate, ceea ce ar conduce la ideea că aceasta ar putea fi şi între 4 şi 14 ani, fără alte cerinţe legate de ocupaţia avută la data pensionării, sau, eventual, chiar şi sub 4 ani, în partea finală trimite la o formulă de calcul al pensiei, aferentă celor care au o vechime de cel puţin 14 ani în funcţia de auditor public extern [art. 51 alin. (2)].
    159. Astfel, conform art. 51 alin. (11) din Legea nr. 94/1992 în forma în vigoare în prezent, „de pensie de serviciu beneficiază şi auditorii publici externi care, la data solicitării acestei pensii, sunt pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii. În acest caz, cuantumul pensiei de serviciu este de 80% din baza de calcul reprezentată de media veniturilor brute lunare determinată potrivit alin. (2), realizate de un auditor public extern în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă“.
    160. Textul de lege stabileşte, ca moment al deţinerii calităţii de pensionar din sistemul public de pensii, data cererii pentru acordarea pensiei de serviciu, ceea ce creează două posibile situaţii în raport şi cu momentul intrării în vigoare a Legii nr. 7/2016, care a reglementat acest tip de pensie în favoarea auditorilor/foştilor auditori publici externi. Fie pensia de serviciu este solicitată de foştii auditori publici externi care s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/2016, fie solicitanţii îndeplinesc condiţiile standard de pensionare după adoptarea acestei legi, obţin, mai întâi, decizie de pensionare în sistemul public de pensii şi, ulterior, formulează şi cerere pentru acordarea pensiei de serviciu. Aceasta din urmă este ipoteza care a şi generat practica judiciară neunitară care a stat la baza memoriului de recurs în interesul legii pentru categoria celor deja pensionaţi la data solicitării pensiei de serviciu (pct. I, a doua categorie de solicitanţi).
    161. Fără dubiu, legea nu interzice celor care îndeplinesc condiţiile standard de pensionare după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/2016 un astfel de mecanism de obţinere a pensiei mai favorabile, care implică mai întâi obţinerea unei decizii de pensionare în sistemul public şi, ulterior, a deciziei privind pensia de serviciu. Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 12 alin. (1) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, odată cu stabilirea cuantumului pensiei de serviciu se stabileşte şi pensia pentru limită de vârstă din sistemul public de pensii, potrivit legislaţiei în vigoare, urmând a se acorda cuantumul mai avantajos [art. 12 alin. (2)].
    162. Această categorie de pensionari, care îndeplinesc condiţiile standard de pensionare după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/2016 şi au o decizie de pensie din sistemul public la data cererii pentru acordarea pensiei de serviciu, va urma regulile pentru obţinerea acestui tip de pensie menţionate în art. 51 alin. (3) sau alin. (8), după caz. Cu alte cuvinte, dacă au ieşit la pensie din funcţia de auditor public extern, pot beneficia de pensia de serviciu şi pentru o vechime cuprinsă între 4 ani şi 14 ani [alin. (3)], iar dacă au avut altă ocupaţie la pensionarea din sistemul public, pot pretinde pensia de serviciu pentru o vechime în specialitate de minimum 14 ani [alin. (8)].
    163. În privinţa acestor persoane, art. 51 alin. (11) nu conţine, în realitate, niciun element de noutate faţă de dispoziţiile anterioare din cuprinsul aceluiaşi articol, astfel cum au fost explicitate în precedent.
    164. La aceeaşi concluzie conduce şi interpretarea art. 2 lit. d) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, care, referindu-se la categoria pensionarilor, face, de asemenea, trimitere la condiţiile prevăzute la lit. a) - vechime în specialitate de 14 ani sau mai mult, respectiv la lit. b) - vechime în specialitate de cel puţin 4 ani în această funcţie, în cadrul Curţii de Conturi, sub rezerva de a se fi pensionat din funcţia de auditor public extern, pentru argumentele deja prezentate.
    165. Problema reală de interpretare intervine în cazul celor care s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/2016 şi solicită acordarea pensiei de serviciu reglementate de acest act normativ.
    166. În mod evident, art. 51 alin. (11) nu exclude această categorie de solicitanţi de la beneficiul pensiei de serviciu, întrucât în conţinutul său nu face nicio distincţie în legătură cu momentul pensionării din sistemul public de pensii. Or, acolo unde legea nu distinge, nici interpretului nu îi este îngăduit să distingă - Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
    167. În cazul acestor persoane, care s-au pensionat din sistemul public de pensii anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/2016 şi solicită pensie de serviciu sub imperiul acestui act normativ, raţionamentul trebuie să fie acelaşi cu cel expus pentru situaţia celor care, ulterior adoptării legii, îndeplinesc condiţiile standard de pensionare şi fie solicită direct acordarea pensiei de serviciu, fie deţin o decizie de pensionare în sistemul public şi apoi pretind beneficiul pensiei de serviciu.
    168. Nu există niciun motiv pentru a se crea un tratament diferit şi, în cele din urmă, discriminatoriu între categoriile de pensionari în raport cu momentul la care aceste persoane au ieşit la pensie din sistemul public, deci, prin ipoteză, au îndeplinit condiţiile standard de pensionare, respectiv anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/2016.
    169. Raţiunea legiuitorului pentru care a reinstituit pensia de serviciu constă în compensarea, care se reflectă în cuantumul acestui tip de pensie, a tuturor celor care, la un moment dat, au îndeplinit funcţia de auditor public extern pentru o anumită perioadă, prevăzută de lege, sau care, deşi au avut o vechime în specialitate mai mică de 14 ani, dar mai mare de 4 ani, s-au pensionat din această funcţie.
    170. Prin urmare, aceeaşi justificare a legii trebuie să se regăsească în cazul tuturor pensionarilor care se află în situaţii identice privind condiţiile de vechime în specialitate sau care s-au pensionat din funcţia de auditor public extern, indiferent de momentul la care s-a produs ieşirea la pensie.
    171. Această modalitate de interpretare corespunde şi principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări [art. 16 alin. (1) din Constituţia României], dar şi principiului interzicerii discriminării, astfel cum este conceput în dreptul european [art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; Protocolul nr. 12 la Convenţie; art. 2 alin. (2) din Directiva 2000/43/CE a Consiliului Uniunii Europene].
    172. În sprijinul concluziei că toate categoriile de pensionari trebuie să beneficieze în aceleaşi condiţii de pensie de serviciu sunt şi normele date în aplicarea Legii nr. 94/1992, care, fără distincţie în raport cu momentul pensionării în sistemul public de pensii, includ în art. 2 lit. d) aceste persoane, pe care le supun exigenţelor privind condiţiile obţinerii acestui tip de pensie categoriilor de la lit. a) sau b), după caz. Cum deja s-a arătat, lit. a) impune cerinţa vechimii în specialitate de 14 ani sau mai mult şi, prin coroborare şi cu lit. c), fără să mai prezinte relevanţă, pentru aceste persoane, dacă au ieşit sau nu la pensie din funcţia de auditor public extern, în timp ce lit. b) corelează durata vechimii, în cazul acestor persoane, inferioară celei de 14 ani, dar mai mare de 4 ani, cu condiţia ca pensionarea să se fi făcut din funcţie.
    173. Nu în ultimul rând, nu poate fi împărtăşit, pentru niciuna dintre categoriile de pensionari, acel argument al unora dintre instanţe, conform căruia art. 51 alin. (11) din Legea nr. 94/1992 ar face referire tot la pensionarii care au avut o altă ocupaţie la data pensionării. Textul de lege nu conţine o asemenea distincţie, astfel încât situaţia pensionarilor trebuie reglată prin interpretarea coroborată a tuturor dispoziţiilor legale relevante din cuprinsul art. 51 din Legea nr. 94/1992 şi art. 2 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, în plus, urmând ca, în cazul unei vechimi în specialitate inferioare celei de 14 ani, să se aibă în vedere şi ocupaţia avută de pensionar la momentul ieşirii la pensie.
    174. Dacă pensionarea s-a făcut din altă ocupaţie, beneficiază de pensie de serviciu doar persoanele care au o vechime în specialitate de 14 ani sau mai mult; în cazul în care pensionarea s-a făcut din funcţia de auditor public extern, atunci beneficiază de pensie de serviciu şi pensionarii cu o vechime în specialitate cuprinsă între 4 ani şi 14 ani.
    175. Prin urmare, pentru argumentele expuse mai sus, trebuie să se considere că dispoziţiile art. 51 alin. (11) din Legea nr. 94/1992 trimit, atât în ceea ce priveşte condiţia vechimii în specialitate, raportat, pentru cea inferioară duratei de 14 ani, şi la ocupaţia avută la momentul ieşirii la pensie, cât şi referitor la algoritmul de calcul al pensiei de serviciu, la alin. (2), precum şi la alin. (3) din cuprinsul aceluiaşi articol, după caz.
    176. În concluzie, în cazul celor care, la data solicitării pensiei de serviciu, erau pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii, indiferent de data ieşirii la pensie în raport cu momentul intrării în vigoare a Legii nr. 7/2016, nu beneficiază de pensie de serviciu pentru o vechime în specialitate cuprinsă între 4 ani şi 14 ani cei care aveau altă ocupaţie la data pensionării.
    177. Punctul II din sesizarea cu recurs în interesul legii supune dezbaterii problema interpretării art. 51 alin. (14) din Legea nr. 94/1992 în forma actuală, în legătură cu existenţa sau nu a obligaţiei Curţii de Conturi de a elibera adeverinţa-tip prevăzută de acest text de lege celor care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de actul normativ menţionat pentru a accede la pensia de serviciu.
    178. Într-o primă orientare jurisprudenţială s-a considerat că instituţia enunţată are obligaţia de a emite un asemenea document, fără să procedeze la efectuarea de verificări în legătură cu îndeplinirea sau neîndeplinirea de către solicitant a condiţiilor pentru a beneficia de pensie de serviciu. Astfel de verificări intră în atribuţiile decidentului pensiei respective, şi anume casele de pensii teritoriale, şi, în caz de litigiu, instanţelor de judecată învestite cu acţiuni având ca obiect stabilirea dreptului la acest tip de pensie. Prin adeverinţa-tip nu se naşte dreptul la pensia de serviciu, iar a verifica întrunirea sau neîntrunirea condiţiilor solicitantului de a obţine această pensie presupune substituirea angajatorului/fostului angajator în competenţele caselor teritoriale de pensie. Mai departe, litigiile generate de refuzul Curţii de Conturi de a elibera adeverinţa-tip s-ar judeca în absenţa participării singurului decident al pensiei de serviciu, ceea ce este de neconceput. Mai mult, nu se impune instituţiei emitente să înscrie elemente fictive în adeverinţă, ci exact ceea ce rezultă din evidenţele sale în legătură cu durata desfăşurării activităţii petentului în cadrul acesteia, precum şi veniturile plătite unui salariat cu funcţie echivalentă, la data părăsirii funcţiei de către solicitant. De asemenea, nu subzistă niciun motiv pentru ca fostul angajat al Curţii de Conturi să fie tratat mai puţin favorabil, discriminatoriu faţă de orice alt salariat căruia Codul muncii, prin art. 34 alin. (5) - normă cu caracter imperativ, îi garantează dreptul la obţinerea unei adeverinţe de la angajator, indiferent dacă respectivul document este unul tip sau al cărui conţinut este lăsat la libera apreciere a angajatorului.
    179. În cea de-a doua orientare jurisprudenţială s-a apreciat că legea instituie în sarcina emitentului obligaţia de a verifica îndeplinirea condiţiilor pentru ca solicitantul să acceadă la pensia de serviciu, art. 51 alin. (14) din Legea nr. 94/1992 prevăzând, în mod expres, această obligaţie. O asemenea obligaţie nu are un caracter abstract, fără rezultat, adeverinţa-tip trebuind să cuprindă şi baza de calcul al pensiei de serviciu, la care nu se poate ajunge în lipsa îndeplinirii condiţiilor reglementate de lege în persoana fostului angajat. Aşadar, într-un astfel de caz, refuzul Curţii de Conturi de a elibera documentul în discuţie este justificat, rolul adeverinţei-tip fiind de a permite înscrierea solicitantului la pensia de serviciu, nu de a genera verificarea ulterioară a îndeplinirii condiţiilor de înscriere. Pentru aceste motive, nu poate fi ignorată responsabilitatea angajatorului la eliberarea adeverinţei-tip, conform art. 51 alin. (14) din Legea nr. 94/1992 şi art. 18 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016. Instanţele care au împărtăşit această opinie au procedat ele însele la verificarea condiţiilor pentru obţinerea pensiei de serviciu de către reclamant, respingând acţiunea sau confirmând, în calea de atac, soluţia de respingere pentru ipoteza în care solicitantul nu se încadra în dispoziţiile art. 51, pentru a beneficia de acest tip de pensie. Cum s-a arătat în precedent, trebuie avute în vedere în sensul susţinerii acestei opinii jurisprudenţiale şi acele hotărâri judecătoreşti definitive în care, deşi judecătorul cauzei nu a tratat, în mod distinct, existenţa sau inexistenţa obligaţiei Curţii de Conturi de a face verificări asupra condiţiilor pensiei de serviciu, a procedat la cercetarea acestor cerinţe, pronunţând o soluţie de respingere în caz de neîndeplinire.
    180. Cea de-a doua opinie jurisprudenţială este cea corectă.
    181. Potrivit art. 51 alin. (14) din Legea nr. 94/1992, „elementele necesare stabilirii pensiei de serviciu prevăzute de prezenta lege referitoare la vechimea în funcţia de auditor public extern şi baza de calcul al pensiei se dovedesc cu document eliberat de către Curtea de Conturi, pe răspunderea acesteia“.
    182. Acest document justificativ este prevăzut în art. 9 alin. (3) lit. c) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, sub denumirea de „adeverinţă-tip“, care trebuie să cuprindă elementele necesare stabilirii pensiei de serviciu, conform modelului prevăzut în anexa nr. 2 sau nr. 4, după caz (în situaţia de faţă, interesează anexa nr. 2, care îi vizează pe auditorii publici externi, în timp ce anexa nr. 4 se referă la consilierii de conturi, categorie care nu formează obiectul recursului în interesul legii).
    183. Scopul adeverinţei-tip este conţinut chiar în denumirea sa, conform anexei nr. 2, acesta fiind „pentru stabilirea pensiei de serviciu (...)“.
    184. În cuprinsul documentului se arată că prin acesta „se adevereşte“, urmând rubricile privind datele solicitantului, calitatea pe care o deţine/a deţinut-o în cadrul Curţii de Conturi [şi care trebuie să se plieze pe activităţile indicate în cuprinsul art. 51 alin. (18) din Legea nr. 94/1992, în care se explicitează sintagma auditor public extern], menţiunea că solicitantul „se încadrează“ (în mod evident, la beneficiul pensiei de serviciu) şi textul de lege care îi permite o astfel de încadrare; vârsta la data solicitării pensiei de serviciu; vechimea în activitatea de auditor public extern; media veniturilor totale brute, utilizată la stabilirea pensiei de serviciu; confirmarea, acolo unde este cazul, a încetării raportului de serviciu/de muncă din motive neimputabile solicitantului. O dată în plus, în accentuarea răspunderii emitentului la eliberarea actului, astfel cum se prevede şi în art. 51 alin. (14) din Legea nr. 94/1992, în conţinutul adeverinţei-tip, conform anexei nr. 2, există menţiunea finală a certificării corectitudinii şi legalităţii datelor înscrise în acest document, sub semnătura organelor competente din cadrul Curţii de Conturi.
    185. Prin urmare, emitentul adeverinţei-tip atestă, certifică îndeplinirea de către solicitant a condiţiilor prevăzute de lege pentru a beneficia de pensie de serviciu, ceea ce implică, în mod firesc, o operaţiune prealabilă de verificare a acestor condiţii, cu consecinţa refuzului justificat de a-l elibera, în caz de neîndeplinire.
    186. Aceasta nu înseamnă că angajatorul/fostul angajator se substituie caselor teritoriale de pensii în atribuţiile care le revin în emiterea documentului final privind acordarea pensiei de serviciu, conform art. 104 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, întrucât legea nu circumscrie o astfel de putere decizională în competenţa Curţii de Conturi, care nu stabileşte ea acest tip de pensie.
    187. Eliberarea unui document doveditor al îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru stabilirea pensiei de serviciu, ca premisă a obţinerii beneficiului acestei pensii, presupune analizarea de către emitent a respectivelor cerinţe legale, de altfel, ca în cazul oricărui tip de act care probează o anumită situaţie juridică sau raport de drept (de exemplu, în cazul actelor notariale). Cel care eliberează un asemenea act este dator să verifice condiţiile impuse de lege la emiterea lui.
    188. Contrar argumentelor din prima orientare jurisprudenţială, în cazul adeverinţei-tip, este obligatorie completarea tuturor rubricilor din conţinutul acestui document, nefiind posibilă nici adăugarea unor termeni sau rubrici noi, cum ar fi menţiunea că solicitantul „nu se încadrează“ la pensie de serviciu. Avem în vedere tocmai rolul acestui act, de a proba, printre altele, îndeplinirea cerinţelor legale pentru a se accede la pensia respectivă, care implică, pentru angajator, obligaţia prealabilă de verificare.
    189. În ipoteza în care intenţia legiuitorului ar fi fost să excludă filtrul Curţii de Conturi în verificarea condiţiilor prevăzute de lege pentru accesul la pensia de serviciu nu ar fi menţionat, ca document justificativ, o adeverinţă-tip cu rubricile enunţate mai sus, conform modelului din anexa nr. 2 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, ci acte de tipul celor menţionate în dreptul comun [art. 34 alin. (5), art. 40 alin. (2) lit. h) din Codul muncii], care să ateste activitatea desfăşurată de petent, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă, în meserie şi specialitate sau calitatea de salariat.
    190. Or, dispoziţiile din lege şi din normele date în aplicarea sa sunt explicite în ceea ce priveşte tipul de document şi conţinutul său, diferite de cele menţionate în textele indicate mai sus din Codul muncii.
    191. Nu în ultimul rând, algoritmul de calcul al pensiei de serviciu implică şi stabilirea elementelor salariale care stau la baza acestei formule de calcul, prin indicarea mediei veniturilor brute lunare realizate, cu caracter permanent, corespunzătoare ultimelor 12 luni de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare (în cazul auditorilor publici externi aflaţi în activitate), fie prin indicarea aceleiaşi baze de calcul al pensiei, prin raportare la veniturile realizate de auditorii publici externi aflaţi în condiţii identice de vechime, funcţie, grad sau treaptă unde şi-a desfăşurat activitatea solicitantul, fost auditor public extern, eliberat din funcţie pentru motive neimputabile sau beneficiar al unei pensii pentru limită de vârstă stabilite în sistemul public de pensii.
    192. Stabilirea acestor elemente de natură salarială, care constituie baza de calcul al pensiei de serviciu, presupune ca solicitantul să îndeplinească toate cerinţele legale pentru a beneficia de acest tip de pensie, ordinea rubricilor adeverinţei-tip nefiind întâmplătoare. În alţi termeni, completarea acestor rubrici se face în etape, indicarea mediei veniturilor totale brute, utilizate la stabilirea pensiei de serviciu, neputând fi realizată în absenţa justificării de către solicitant a îndeplinirii tuturor condiţiilor pentru a accede la pensia de serviciu (condiţiile standard de pensionare - vârstă, stagiu minim de cotizare; vechime în specialitate mai mare sau egală cu 14 ani şi, în cazul vechimii între 4-14 ani, prin relaţionare cu ocupaţia avută la data pensionării).


    193. În concluzie, instituţia Curţii de Conturi este abilitată de lege în efectuarea verificărilor privind îndeplinirea de către solicitant a cerinţelor legale pentru a obţine pensie de serviciu, urmând a refuza eliberarea adeverinţei-tip prevăzute în art. 51 alin. (14) din Legea nr. 94/1992, modificată şi completată prin Legea nr. 7/2016, cu referire la art. 9 alin. (3) lit. c) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, celor care nu întrunesc cerinţele prevăzute de lege pentru a beneficia de pensia de serviciu în calitate de foşti auditori publici externi.
    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
    1. În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) teza întâi,alin. (3),alin. (8),alin. (9) şi alin. (11) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la prevederile art. 2 din Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 7/2016 şi Legea nr. 145/2017, aprobate prin Ordinul preşedintelui Curţii de Conturi şi al preşedintelui Casei Naţionale de Pensii Publice nr. 285/138/2016, cu modificările şi completările ulterioare, foştii auditori publici externi care, la data îndeplinirii condiţiilor standard de pensionare, aveau o altă ocupaţie, precum şi foştii auditori publici externi care, la data solicitării, erau pensionari pentru limită de vârstă, ieşiţi la pensie din altă ocupaţie, nu pot beneficia de pensia de serviciu prevăzută de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 pentru o vechime minimă de 4 ani în funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi.
    2. În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 51 alin. (14) din Legea nr. 94/1992, raportate la prevederile art. 9 alin. (3) lit. c) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, nu există obligaţia Curţii de Conturi de a elibera adeverinţa-tip, necesară în vederea stabilirii pensiei de serviciu, persoanelor care nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de lege pentru a beneficia de pensia de serviciu, în calitate de foşti auditori publici externi.

    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2020.


                    PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                    CORINA-ALINA CORBU
                    Magistrat-asistent,
                    Elena Adriana Stamatescu

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 31 din 7 decembrie 2020

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016