Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 675/1/2022
┌────────────┬─────────────────────────┐
│ │- preşedintele Secţiei │
│Daniel │penale a Înaltei Curţi de│
│Grădinaru │Casaţie şi Justiţie - │
│ │preşedintele completului │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Elena Barbu │- judecător la Secţia │
│ │penală │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Anca │- judecător la Secţia │
│Mădălina │penală │
│Alexandrescu│ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Eleni │- judecător la Secţia │
│Cristina │penală │
│Marcu │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Dan Andrei │- judecător la Secţia │
│Enescu │penală │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Ana Hermina │- judecător la Secţia │
│Iancu │penală │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Alin Sorin │- judecător la Secţia │
│Nicolescu │penală │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Laura │- judecător la Secţia │
│Mihaela │penală │
│Soane │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Andrei │- judecător la Secţia │
│Claudiu Rus │penală │
└────────────┴─────────────────────────┘
S-a luat în examinare sesizarea formulată de către Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care, în baza art. 476 alin. (1) din Codul de procedură penală, raportat la art. 475 din Codul de procedură penală, solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 din Codul penal, în sensul de a se stabili dacă administratorul în fapt al unei asociaţii de proprietari sau locatari poate fi subiect activ al infracţiunii de delapidare şi respectiv de a stabili dacă o persoană care desfăşoară servicii pentru asociaţia de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, poate fi considerată o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în cadrul asociaţiei, în sensul dispoziţiilor art. 308 din Codul penal" Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) raportat la art. 473 alin. (8) din Codul de procedură penală şi art. 36 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu completările ulterioare. Şedinţa este prezidată de către preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, domnul judecător Daniel Grădinaru. La şedinţa de judecată participă doamna Elena Rosana Bota, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu completările ulterioare. Judecător-raportor a fost desemnat, conform prevederilor art. 476 alin. (7) din Codul de procedură penală, domnul Andrei Claudiu Rus, judecător în cadrul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna Ecaterina Nicoleta Eucarie, procuror în cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de către judecătorul- raportor, acesta fiind comunicat părţilor potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală. Totodată, a învederat că, urmare a solicitărilor formulate în temeiul art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, la dosarul cauzei au fost depuse puncte de vedere asupra problemei de drept supuse dezlegării. Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, domnul judecător Daniel Grădinaru, a acordat cuvântul în dezbateri. Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, doamna procuror Ecaterina Nicoleta Eucarie, având cuvântul referitor la chestiunea de drept supusă dezlegării, a solicitat respingerea sesizării ca inadmisibilă, apreciind că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, în raport cu ambele probleme de drept ridicate de Curtea de Apel Craiova. S-a susţinut că ceea ce se solicită nu este o interpretare de principiu, ci lămurirea unei situaţii concrete ce face obiectul cauzei pendinte. Or, chestiunea de drept trebuie să privească interpretarea in abstracto a unor dispoziţii legale determinate, respectiv o dezlegare cu valoare de principiu, iar nu rezolvarea unor chestiuni ce ţin de particularităţile cauzei. Reprezentantul Ministerului Public a mai arătat că niciuna dintre problemele ridicate de instanţa de trimitere nu poate primi o rezolvare de principiu, deoarece identificarea soluţiilor în drept presupune o analiză prealabilă a elementelor de fapt specifice cauzei concrete, demers inadmisibil în cadrul procedurii reglementate de art. 475 din Codul de procedură penală. S-a apreciat că în cuprinsul întrebării ce face obiectul sesizării instanţa de trimitere pune în discuţie două probleme de drept diferite, ambele privind subiectul activ al infracţiunii de delapidare în varianta atenuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 alin. (1) din Codul penal. Astfel, o primă circumstanţiere a subiectului activ al infracţiunii de delapidare în varianta atenuată se realizează în raport cu dispoziţiile art. 308 alin. (1) din Codul penal referitoare la stabilirea calităţii de persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în cadrul oricărei persoane juridice. Aşadar, chestiunea stabilirii calităţii la care face referire art. 308 alin. (1) din Codul penal în raport cu o persoană care desfăşoară servicii pentru asociaţia de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, nu poate fi stabilită in abstracto, întrucât concluzia deţinerii sau nu a acestei calităţi este diferită, în funcţie de circumstanţele particulare ale fiecărei cauze. Cea de-a doua problemă de drept ridicată de instanţa de trimitere vizează lămurirea împrejurării dacă administratorul de fapt al unei asociaţii de proprietari poate fi subiect activ al infracţiunii de delapidare. Deţinerea de către persoana care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în cadrul persoanei juridice a atribuţiilor de gestionare sau administrare a patrimoniului persoanei juridice reprezintă una dintre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească subiectul activ al infracţiunii de delapidare, în forma atenuată prevăzută de art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 alin. (1) din acelaşi cod. Reprezentantul Ministerului Public a mai arătat că extinderea categoriei persoanelor ce pot fi trase la răspundere inclusiv la persoanele care exercită o însărcinare de orice natură în cadrul persoanei juridice, indiferent dacă este sau nu retribuită sau are caracter permanent sau temporar, determină concluzia că, în viziunea legiuitorului, relaţia de serviciu nu implică obligatoriu un raport contractual de muncă. Această împrejurare produce consecinţe şi cu privire la cea de a doua circumstanţiere a subiectului activ al infracţiunii de delapidare, în varianta atenuată prevăzută de art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 alin. (1) din acelaşi cod, în sensul că făptuitorul nu trebuie să aibă o anumită funcţie sau un anumit statut în cadrul persoanei juridice, fiind suficient ca, în fapt, să desfăşoare activităţi de gestionare sau administrare a patrimoniului persoanei juridice. Prin urmare, exercitarea în fapt a activităţii de administrare a unei asociaţii de proprietari nu este în sine suficientă pentru a determina concluzia că ne aflăm în ipoteza reglementată de art. 295 alin. (1) din Codul penal, fiind necesar ca printre activităţile desfăşurate în concret de persoana care se ocupă de buna funcţionare a asociaţiei de proprietari, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 66 din Legea nr. 196/2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea condominiilor, cu modificările ulterioare, să se regăsească şi cele de administrare sau gestionare a bunurilor, banilor sau a altor valori aparţinând persoanei juridice. Sub aspectul fondului chestiunii de drept, reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că administratorul de fapt al unei asociaţii de proprietari sau locatari poate fi subiect activ al infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 295 din Codul penal raportat la art. 308 din Codul penal. Constatând că nu sunt alte întrebări de formulat din partea membrilor completului, preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, iar Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reţinut dosarul în pronunţare. ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării Prin încheierea de sesizare din data de 16 februarie 2022, Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 475 din Codul de procedură penală, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 Cod penal, în sensul de a se stabili dacă administratorul în fapt al unei asociaţii de proprietari sau locatari poate fi subiect activ al infracţiunii de delapidare şi respectiv de a stabili dacă o persoană care desfăşoară servicii pentru asociaţia de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, poate fi considerată o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în cadrul asociaţiei, în sensul dispoziţiilor art. 308 din Codul penal" II. Expunerea succintă a cauzei Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori este învestită, în ultimul grad de jurisdicţie, cu soluţionarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova şi inculpata M.A. împotriva Sentinţei penale nr. 1.535 din data de 17 iunie 2021 a Judecătoriei Craiova, pronunţate în Dosarul nr. 1.497/215/2018. Prin sentinţa penală menţionată s-au dispus următoarele: În temeiul art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, a fost achitat inculpatul M.B. pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal. În temeiul art. 396 alin. (5) din Codul de procedură de penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală a fost achitat inculpatul M.B., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal. În temeiul art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală a fost achitată inculpata P.G., pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal. În temeiul art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală, a fost achitată inculpata P.G. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal. În temeiul art. 396 alin. (2) din Codul de procedură penală, a fost condamnată inculpata M.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal. În baza art. 67 alin. (2) din Codul penal raportat la art. 66 din Codul penal, s-a aplicat inculpatei M.A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a) din Codul penal, constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de art. 66 alin. (1) lit. b) din Codul penal, constând în interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, şi de art. 66 alin. (1) lit. g) din Codul penal, constând în interzicerea exercitării dreptului de a ocupa funcţia de administrator, pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din Codul penal. În temeiul art. 65 alin. (1) din Codul penal s-a aplicat inculpatei M.A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din Codul penal, în modalitatea dispusă mai sus, pe toată perioada executării pedepsei închisorii, conform art. 65 alin. (3) din Codul penal. În baza art. 91 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind un termen de supraveghere de 3 ani, care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, şi s-a impus persoanei condamnate respectarea mai multor măsuri de supraveghere şi obligaţia de a frecventa unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune D. sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate, respectiv să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Municipiului C., judeţul D., sau Inspectoratului Judeţean D. În temeiul art. 19 din Codul de procedură penală şi al art. 397 din Codul de procedură penală raportat la art. 1.357 din Codul civil a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă Asociaţia de proprietari nr. x C.N. şi a fost obligată inculpata M.A. la plata sumei de 78.205,27 lei către partea civilă, cu titlu de daune materiale. Instanţa de fond a constatat că, sub aspectul infracţiunii de delapidare, cu privire la inculpaţii M.B. şi P.G., prezumţia de nevinovăţie nu a putut fi răsturnată cu probatoriul administrat în cauză, astfel că nu se poate dispune tragerea la răspundere penală a acestora şi, în consecinţă, s-a dispus achitarea inculpaţilor în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală. S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatei M.A., care în perioada 1.08.2011-31.03.2012, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la diferite intervale de timp, depăşindu-şi atribuţiile prevăzute în contractul de prestări servicii numărul 4 din 6.06.2011, încheiat între Asociaţia de proprietari nr. x C.N. şi S.C. M. - S.R.L., şi-a însuşit suma de 78.205,27 lei, cu ocazia administrării în fapt a patrimoniului persoanei vătămate Asociaţia de proprietari nr. x C.N., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal. Instanţa de fond a apreciat că inculpata M.A. îndeplineşte condiţiile impuse de art. 308 din Codul penal, având în vedere că, în perioada în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, aceasta deţinea calitatea cerută de lege pentru a fi subiect activ al infracţiunii de delapidare, respectiv exercita, permanent ori temporar, cu sau fără remuneraţie o însărcinare în serviciul unei persoane juridice. Sub aspectul laturii obiective, s-a reţinut că elementul material al infracţiunii de delapidare îl reprezintă acţiunile inculpatei de a-şi însuşi sume de bani în interesul său, cauzând părţii civile un prejudiciu total în valoare de 78.205,27 lei, prin neînregistrarea sau operarea greşită, în registrul de casă, a sumelor de bani încasate, cu ocazia administrării în fapt a patrimoniului persoanei vătămate Asociaţia de proprietari nr. x C.N. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova şi inculpata M.A. În şedinţa publică din data de 7 februarie 2022, Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a pus în discuţia părţilor cererea formulată de inculpata M.A., prin apărător ales, de sesizare, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, expuse în preambul. În susţinerea cererii, apărătorul ales al apelantei inculpate M.A. a arătat că, deşi a fost condamnată de prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, inculpata M.A. nu avea un raport de serviciu cu asociaţia de proprietari care să îi confere calitatea de funcţionar public sau cel puţin de funcţionar, potrivit dispoziţiilor art. 308 din Codul penal. A precizat că, în baza unui simplu contract de prestări servicii, care este un contract civil, nu se putea reţine că între inculpată şi asociaţia de proprietari se născuse un raport contractual care să îi atribuie acesteia o însărcinare în serviciul unei persoane juridice. S-a susţinut că inculpata M.A. care a fost condamnată de prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, întrucât aceasta şi-a depăşit atribuţiile pe care le-a preluat în baza contractului de prestări servicii, a fost considerată în mod greşit subiect activ al acestei infracţiuni. S-a arătat că, prin contractul de prestări servicii încheiat de Asociaţia de proprietari nr. x C.N. în data de 6.06.2011 cu inculpata M.A., acesteia din urmă nu i-au fost încredinţate atribuţii de gestionare a bunurilor materiale şi a fondurilor băneşti, astfel încât, în mod greşit, instanţa de fond i-a atribuit inculpatei M.A. calitatea de administrator de fapt al asociaţie de proprietari. În ceea ce priveşte infracţiunea de delapidare, legiuitorul a condiţionat existenţa acesteia de o anumită calitate a subiectului activ, pe de o parte, de funcţionar care să fie cel puţin în îndeplinirea unei însărcinări din partea persoanei păgubite, în speţă asociaţia de proprietari, iar, pe de altă parte, să aibă calitatea de administrator de bunuri, în baza respectivei însărcinări. Reprezentantul Ministerului Public a solicitat instanţei respingerea cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât temeiurile invocate în susţinerea acesteia vizează, mai degrabă, o soluţionare pe fondul cauzei cu privire la antrenarea răspunderii penale a inculpatei M.A., ci nu a se stabili dacă administratorul în fapt sau în drept al unei asociaţii de proprietari este subiect activ al infracţiunii de delapidare. Apărătorul ales al inculpaţilor M.B. şi P.G. a solicitat instanţei admiterea sesizării, apreciind că aceasta este întemeiată. III. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Completul de judecată care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu pronunţarea unei hotărâri prealabile a exprimat opinia că administratorul în fapt al unei asociaţii de proprietari sau locatari poate fi subiect activ al infracţiunii de delapidare, iar persoana care desfăşoară servicii pentru asociaţia de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, poate fi considerată o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în cadrul asociaţiei, în sensul dispoziţiilor art. 308 din Codul penal, singura condiţie impusă de textele mai sus menţionate fiind aceea ca persoana să exercite în fapt gestiunea sau administrarea asociaţiei. IV. Punctele de vedere exprimate de către curţile de apel şi instanţele judecătoreşti arondate În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanţelor judecătoreşti asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuţie Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanţa, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Iaşi, Curtea de Apel Piteşti, Curtea de Apel Ploieşti, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Suceava şi Curtea de Apel Timişoara care, după caz, au făcut referire la opiniile unora dintre instanţele arondate. Într-o primă opinie, majoritară, susţinută de Curţile de Apel Alba Iulia, Bacău, Bucureşti - Secţia I penală şi Secţia a II-a penală, Cluj-Napoca, Craiova, Galaţi, Iaşi, Oradea, Piteşti, Ploieşti, Suceava, Timişoara, Tribunalele Arad, Braşov, Bucureşti, Caraş-Severin, Covasna, Dolj (opinie majoritară), Galaţi, Giurgiu, Gorj, Ialomiţa, Iaşi, Ilfov, Maramureş, Mehedinţi, Olt, Sălaj, Teleorman, Timişoara (opinie majoritară), Vaslui, precum şi Judecătoriile Aleşd, Alexandria, Babadag, Bistriţa, Bolintin-Vale, Botoşani, Brăila, Buhuşi, Caracal (opinie majoritară), Caransebeş, Călăraşi, Dorohoi, Fălticeni (opinie majoritară), Huşi, Iaşi, Lehliu-Gară, Lugoj, Moineşti, Moldova Nouă, Motru, Negreşti-Oaş, Novaci, Oneşti, Oradea, Oraviţa, Piatra-Neamţ, Reşiţa, Roşiori de Vede, Rupea, Sighetu Marmaţiei, Slobozia, Suceava, Şimleu Silvaniei, Târgu Cărbuneşti (opinie majoritară), Târgu Jiu, Târgu Neamţ, Timişoara, Tulcea, Turnu Măgurele, Vaslui, Vişeu de Sus, Zimnicea, precum şi cele arondate Tribunalelor Bucureşti, Ilfov şi Galaţi, s-a apreciat că administratorul în fapt al unei asociaţii de proprietari sau locatari poate fi subiect activ al infracţiunii de delapidare, iar persoana care desfăşoară servicii pentru asociaţia de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, poate fi considerată o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în cadrul asociaţiei, în sensul dispoziţiilor art. 308 din Codul penal. În argumentarea opiniei exprimate, s-a apreciat, în esenţă, că norma de incriminare nu condiţionează existenţa acestei infracţiuni de săvârşirea faptei de către o persoană care deţine o anumită calitate, cum este cea de administrator de drept al asociaţiei. Subiectul activ al infracţiunii de delapidare poate fi numai un funcţionar public (propriu-zis sau asimilat) sau funcţionar privat care gestionează (în fapt sau în drept) sau administrează bunurile unei persoane juridice publice, respectiv ale unei persoane juridice private. Administratorul este funcţionarul care printre atribuţiile de serviciu le are şi pe acelea privind încheierea de acte de dispoziţie cu privire la persoana juridică în cadrul căreia îşi prestează activitatea. Administratorul asociaţiei de proprietari sau de locatari este, de asemenea, subiect activ nemijlocit al infracţiunii de delapidare (funcţionar privat). Gestionarul este persoana care are ca atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri aflate în administrarea, chiar temporară, a unităţii unde îşi desfăşoară activitatea. Totodată, poate fi subiect activ al infracţiunii de delapidare şi un gestionar de fapt, adică angajatul care îndeplineşte în fapt atribuţiile principale de serviciu ale gestionarului de drept. Prin urmare, persoană care desfăşoară servicii pentru asociaţia de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, poate fi considerată o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în cadrul asociaţiei, în sensul dispoziţiilor art. 308 din Codul penal. În a doua opinie, minoritară, susţinută de judecătoriile Videle şi Pogoanele, s-a apreciat că, în ceea ce priveşte calitatea de subiect activ al infracţiunii de delapidare a administratorului în fapt al unei asociaţii de proprietari sau locatari, în considerarea obiectului principal al infracţiunii analizate (relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a serviciului), doar administratorul de drept poate săvârşi acte materiale care să atragă această încadrare juridică. În acest sens, s-a reţinut că administratorul în fapt nu are prerogativa legală a administrării bunurilor, astfel încât actele întocmite de acesta nu sunt susceptibile de a produce efecte juridice. Or, tocmai această prerogativă, ce îi conferă administratorului posibilitatea manipulării bunurilor fără a realiza contact efectiv cu acestea, justifică incriminarea faptei. Cu privire la cel de-al doilea aspect supus analizei, s-a considerat că persoana care desfăşoară servicii pentru asociaţia de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, nu poate fi subiectul activ al infracţiunii de delapidare. În cuprinsul opiniei formulate de Judecătoria Videle, s-a apreciat că această persoană nu are calitate de funcţionar privat în înţelesul dispoziţiilor art. 308 din Codul penal, iar săvârşirea de acte materiale în modalitatea prevăzută de art. 295 din Codul penal atrage o altă încadrare juridică, respectiv abuzul în serviciu. O altă opinie a fost exprimată de Tribunalul Neamţ şi Judecătoria Roman, în sensul că administratorul în fapt al unei asociaţii de proprietari poate fi subiect activ al infracţiunii de delapidare, întrucât reprezintă o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără remuneraţie, o însărcinare în cadrul asociaţiei, sub rezerva ca exerciţiul acestei însărcinări să se întemeieze pe principiul subordonării ori să decurgă dintrun raport de muncă. În situaţia în care părţile (persoana şi asociaţia) sunt legate de raporturi contractuale decurgând din contracte de prestări servicii ori asemănătoare (în orice caz, relaţii care exclud subordonarea), s-a considerat că persoana respectivă nu îndeplineşte condiţiile pentru a deveni subiect activ al infracţiunii. O opinie singulară a fost exprimată de Judecătoria Râmnicu Sărat, referitor la subiectul activ al infracţiunii de delapidare, în cazul variantei atenuate a infracţiunii de delapidare (atunci când subiectul activ este o persoană prevăzută la art. 308 din Codul penal). În acest sens, s-a opinat că legea trebuie interpretată în mod restrictiv, răspunderea penală putând fi angajată doar în cazul unei persoane fizice întrucât numai acestea pot lucra în serviciul unei persoane fizice sau juridice, în cazul în care o persoană juridică administrează bunurile altei persoane juridice, relaţia între cele două entităţi este una contractuală şi nu una de serviciu. V. Opinia specialiştilor consultaţi În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală a fost solicitată specialiştilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse examinării. V.1. Centrul de cercetări în ştiinţe penale al Facultăţii de Drept a Universităţii de Vest din Timişoara, verificând sesizarea, în raport cu criteriile de admisibilitate stabilite de art. 475 din Codul de procedură penală, a considerat că, în cazul de faţă, chestiunea de analizat nu reprezintă o veritabilă problemă de drept, dispoziţiile legale aplicabile fiind clare şi univoce şi nu pot ridica dificultăţi de interpretare, motiv pentru care s-a apreciat sesizarea ca fiind inadmisibilă. Cu privire la fondul sesizării s-a apreciat că pentru a fi incidente prevederile art. 308 din Codul penal se impune a se constata că s-a săvârşit oricare dintre faptele de corupţie sau de serviciu indicate de textul legal, iar, pe de altă parte, că autorul acelei fapte este fie o persoană care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public ori o altă persoană care exercită o însărcinare de orice natură în serviciul unei asemenea persoane, învestită de autorităţile publice sau de o persoană care îndeplineşte o însărcinare de orice natură în serviciul oricărei alte persoane juridice. În argumentarea opiniei exprimate s-a arătat că gestionarul de fapt se referă la persoana care gestionează în fapt anumite bunuri, deşi nu are atribuţii de serviciu în acest sens, sau un particular care primeşte să facă acte de gestiune. Or, în speţa de faţă, persoana cu privire la care se verifică incidenţa art. 308 din Codul penal avea încheiat un contract de prestări servicii, de natură civilă, în temeiul căruia nu avea şi atribuţia de a face încasări de sume de bani. Prin urmare, realizând în fapt, în mod repetat, aceste activităţi, persoana în cauză a depăşit atribuţiile prevăzute de contractul de prestări servicii încheiat cu asociaţia de proprietari. În cuprinsul opiniei exprimate a fost invocată şi Decizia nr. III din 2 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 24 februarie 2003, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie - Secţiile Unite, care a stabilit că, în referire la art. 147 alin. 2 din Codul penal din 1968, administratorul asociaţiei de proprietari sau de locatari are calitatea de „funcţionar“ în sensul prevederilor art. 147 alin. 2 din Codul penal din 1968, potrivit cărora prin funcţionar se înţelege şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte unităţi decât cele de interes public. Prin urmare, s-a exprimat opinia în sensul că administratorul în fapt al unei asociaţii de proprietari sau locatari poate fi subiect activ al infracţiunii de delapidare, iar persoana care desfăşoară servicii pentru asociaţia de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, poate fi considerată o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în cadrul asociaţiei, în sensul dispoziţiilor art. 308 din Codul penal. V.2. Specialiştii din cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca au apreciat că, în ceea ce priveşte prima întrebare adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul că, dacă administratorul în fapt al unei asociaţii de proprietari sau locatari poate fi subiect activ al infracţiunii de delapidare, această întrebare este inadmisibilă raportat la caracterul general care rezultă din modalitatea de formulare a întrebării. Astfel, în mod evident, infracţiunea de delapidare este o infracţiune cu subiect activ special (textul de lege cerând calitatea de gestionar sau administrator al funcţionarului public pentru a putea fi îndeplinite condiţiile de tipicitate ale normei prevăzute de art. 295 din Codul penal). Raportat la valoarea socială protejată în cazul incriminării prevăzute la art. 295 din Codul penal (îndeplinirea conformă a atribuţiilor de serviciu de către funcţionar), calitatea subiectului activ special se va raporta în primul rând la administratorul sau gestionarul de drept, acesta având atribuţii de serviciu clar stabilite de legislaţia incidentă în cazul concret. Din această perspectivă, se poate afirma cu titlu general, într-o primă etapă, faptul că administratorul sau gestionarul de drept poate fi subiect activ al infracţiunii de delapidare, urmând ca respectarea atribuţiilor de serviciu să fie verificată în cazul concret, în funcţie de starea de fapt. Având în vedere faptul că noţiunea de „administrator de fapt“ sau cea de „gestionar de fapt“ nu are o conotaţie juridică proprie, în cazul acestor persoane va trebui să fie verificată existenţa atribuţiilor de serviciu raportat la situaţia faptică din speţă. S-a considerat că întrebarea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are un caracter general, astfel încât nu s-ar putea răspunde la prima întrebare fără a se verifica in concreto situaţia premisă care a determinat existenţa unei administrări sau gestiuni de fapt (spre exemplu, depăşirea atribuţiilor oferite anterior printr-un contract de prestări servicii). Referitor la cea de a doua întrebare, dacă o persoană care desfăşoară servicii pentru asociaţia de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, poate fi considerată o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără remuneraţie, o însărcinare de orice natură în cadrul asociaţiei, în sensul dispoziţiilor art. 308 din Codul penal, s-a exprimat opinia potrivit căreia o astfel de persoană poate să fie, de lege lata, încadrată în dispoziţiile art. 308 din Codul penal. S-a arătat că, având în vedere faptul că unele dintre textele de incriminare la care trimite art. 308 din Codul penal prevăd ca situaţie premisă exercitarea atribuţiilor de serviciu sau a îndatoririlor de serviciu (infracţiunea de purtare abuzivă, infracţiunea de abuz în serviciu, folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual etc.), s-ar putea considera că este necesară existenţa unui raport de muncă, deoarece doar ca urmare a unei asemenea situaţii premisă s-ar putea vorbi despre îndeplinirea unor sarcini sau îndatoriri de serviciu. Pe de altă parte, s-ar putea susţine faptul că, de lege lata, legiuitorul nu mai prevede condiţia existenţei unui contract de muncă, fiind suficientă existenţa unor însărcinări de orice natură în cadrul asociaţiei de proprietari sau locatari în baza unui contract de prestări servicii. Inclusiv interpretarea literală a definiţiei legale din art. 308 din Codul penal poate constitui un puternic argument pentru concluzia că nu este necesară existenţa unui contract de muncă, fiind suficientă existenţa unui alt contract. Potrivit punctului de vedere exprimat, deşi art. 308 din Codul penal ar trebui să fie incident, din punct de vedere conceptual, doar în cadrul unor raporturi de serviciu, se apreciază că şi exercitarea unor însărcinări în cadrul unei asociaţii de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestării servicii, ar trebui să se plieze pe norma prevăzută de art. 308 din Codul penal. În concluzie, opinia exprimată este în sensul că persoana angajată în cadrul unei asociaţii de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, poate fi încadrată de lege lata în dispoziţiile art. 308 din Codul penal. V.3. Prin opinia juridică a Departamentului de Drept penal, Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, s-a susţinut că administratorul de fapt al unei asociaţii de proprietari sau locatari poate fi subiect activ al infracţiunii de delapidare, iar această posibilitate nu depinde de natura contractului care stă la baza relaţiilor cu asociaţia de proprietari sau locatari, dacă respectiva persoană are şi atribuţii de administrare sau gestionare cu privire la sumele de bani ori alte bunuri aparţinând asociaţiei respective, care pot fi calificate ca relaţii de serviciu. S-a arătat că art. 295 din Codul penal nu face distincţie între administratorul (sau gestionarul) de drept şi cel de fapt. În majoritatea situaţiilor, subiectul activ este cel care administrează (sau gestionează) bunurile în temeiul unui raport formal cu persoana juridică, de regulă un contract de muncă. Cu toate acestea, este posibil ca raportul de administrare (sau gestionare) să nu rezulte dintr-un astfel de contract, ci să fie expresia unei simple stări de fapt, mai ales în cazul gestionarilor. Chiar dacă nu există o definiţie legală a administratorului de fapt (spre deosebire de cazul gestionarului, potrivit art. 31 din Legea nr. 22/1969) şi indiferent de denumirea calităţii sub care este cunoscut în cadrul unei persoane juridice (administrator, contabil etc.), este evident că acesta este cel care exercită, în fapt, atribuţii specifice de administrare. În acest context, administratorul (sau gestionarul) de fapt poate fi subiect activ al infracţiunii de delapidare, atât în varianta tip prevăzută de art. 295 alin. (1) din Codul penal, cât şi în cea atenuată la care conduce reţinerea art. 308 din Codul penal. Dispoziţiile art. 308 din Codul penal care se referă la exercitarea unei însărcinări de orice natură, deci chiar fără existenţa unui titlu specific, conduc la concluzia că administratorul sau gestionarul de fapt, care este „funcţionar privat“, poate fi încadrat astfel. De altfel, excluderea posibilităţii ca o astfel de persoană să răspundă penal pentru infracţiunea de delapidare ar putea conduce la eludarea dispoziţiilor legale, prin încredinţarea în fapt a atribuţiilor de administrare unei persoane care să nu lucreze formal pentru entitatea respectivă. Cu privire la întrebarea adresată instanţei supreme referitoare la posibilitatea ca persoana care desfăşoară servicii pentru asociaţia de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, să aibă calitatea de subiect activ al infracţiunii de delapidare, s-a apreciat că aceasta este inadmisibilă, din perspectiva legăturii cu soluţionarea pe fond a cauzei. Astfel, din situaţia de fapt reţinută în cauză rezultă că societatea la care inculpata era administrator de fapt la acel moment a încheiat un contract de prestări servicii cu o asociaţie de proprietari. Prin urmare, nu se reţine exercitarea unei activităţi pentru asociaţia de proprietari ca urmare a unui contract de prestări servicii încheiat între respectiva asociaţie şi inculpată, ci între cea dintâi şi o societate cu care inculpata avea raporturi juridice. Inculpata exercita atribuţii în cadrul asociaţiei de proprietari ca urmare a unei simple stări de fapt, agreată de asociaţie, ceea ce înseamnă că ea era un administrator (şi gestionar) de fapt. În consecinţă, această întrebare este lipsită de relevanţă pentru situaţia din speţă, pentru că dacă s-a stabilit în cadrul primei întrebări că administratorul (şi gestionarul) de fapt poate (pot) avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de delapidare, nu are sens să fie analizat şi eventualul titlu cu care inculpata exercita atribuţii în cadrul asociaţiei. S-a arătat totuşi că din coroborarea dispoziţiilor exprese ale art. 308 din Codul penal cu obiectul juridic comun infracţiunilor din capitolul al II-lea al titlului V din Partea specială a Codului penal (relaţiile de serviciu) rezultă că subiectul activ al infracţiunii de delapidare poate fi acea persoană care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal ori în cadrul oricărei persoane juridice, însărcinare care poate fi calificată ca o relaţie de serviciu. Relaţia de serviciu presupune o subordonare a respectivei persoane faţă de entitatea pentru care desfăşoară respectiva activitate, în sensul că cea din urmă este cea care stabileşte atribuţiile pe care le are „funcţionarul privat“, scopurile de atins, modalităţile prin care poate ajunge la aceste scopuri, îi pune la dispoziţie resursele materiale şi financiare în acest sens. S-a susţinut că natura raportului juridic respectiv este lipsită de relevanţă, acesta putând fi un contract de muncă, dar şi unul de mandat, de prestări servicii, de management, de internship etc. Prin urmare, nu calificarea raportului juridic este esenţială pentru a stabili dacă art. 308 din Codul penal este incident, ci împrejurarea dacă respectivul raport conduce la stabilirea unor relaţii de serviciu în sensul anterior descris. VI. Examenul jurisprudenţei în materie VI.1. Jurisprudenţa naţională relevantă În materialul transmis de curţile de apel au fost identificate hotărâri judecătoreşti relevante pentru problema de drept ridicată în speţă, soluţiile pronunţate fiind în sensul că administratorul sau gestionarul de fapt poate fi subiect activ al infracţiunii de delapidare. VI.2. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie VI.2.1. Din perspectiva deciziilor obligatorii, menite să asigure unificarea practicii judiciare, a fost identificată ca fiind relevantă în problema de drept analizată Decizia nr. III din 2 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 24 februarie 2003, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie - Secţiile Unite. Prin decizia amintită, referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 147 alin. 2 şi art. 215^1 din Codul penal din 1968, s-a statuat că: "1. Administratorul asociaţiei de proprietari sau de locatari are calitatea de funcţionar.2. Fapta acestuia de însuşire, folosire sau traficare, în interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează constituie infracţiunea de delapidare" VI.2.2. În ceea ce priveşte deciziile de speţă, în urma documentării prealabile întocmirii prezentului raport, la nivelul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost identificate, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 374/RC din 29 septembrie 2021 şi Decizia nr. 138/RC din 28 martie 2017, care conţin aspecte referitoare la problema de drept supusă dezlegării. La nivelul completurilor de 5 judecători nu a fost identificată practică judiciară cu privire la problema de drept care formează obiectul sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile în dosarul indicat. VI.3. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată. VII. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată. VIII. Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a formulat un punct de vedere. IX. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia judiciară, prin concluziile formulate, a susţinut că sesizarea este inadmisibilă, deoarece nu este îndeplinită condiţia ca, de lămurirea chestiunilor de drept ridicate de instanţa de trimitere, să depindă soluţionarea pe fond a cauzei în care au fost invocate, întrucât identificarea soluţiilor în drept presupune o analiză prealabilă a elementelor de fapt specifice cauzei concrete, demers inadmisibil în cadrul procedurii reglementate de art. 475 din Codul de procedură penală. S-a apreciat că, deşi ordinea enunţării problemelor de drept de către instanţa de trimitere este alta, o primă circumstanţiere a subiectului activ al infracţiunii de delapidare în varianta atenuată se realizează în raport cu dispoziţiile art. 308 alin. (1) din Codul penal. Spre deosebire de reglementarea anterioară, legiuitorul nu face referire în conţinutul art. 308 alin. (1) din Codul penal la calitatea de salariat, astfel încât o persoană exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în cadrul oricărei persoane juridice, nu doar atunci când este parte a unui contract individual de muncă, ci şi atunci când raporturile sale juridice cu persoana juridică sunt guvernate de un contract de management, de administrare, de prestare servicii sau orice alt tip de convenţie civilă, din care rezultă că nu acţionează de o manieră independentă, ci exercită o însărcinare în cadrul persoanei juridice. De altfel, lipsa unui contract individual de muncă sau a unei convenţii civile - ca instrumentum probationem nu poate avea efect asupra calităţii la care se face referire în conţinutul art. 308 alin. (1) din Codul penal, atât timp cât persoana îndeplineşte în fapt o sarcină trasată de persoana juridică. S-a apreciat că, din perspectiva art. 308 alin. (1) din Codul penal, se impune, cu prioritate, analiza modului de realizare a activităţii prestate de făptuitor în cadrul persoanei juridice, fiind mai puţin relevantă natura juridică a convenţiei încheiate între părţi. Prin urmare, s-a constatat că cea de a doua problemă de drept ridicată de instanţa de trimitere nu poate primi o dezlegare cu valoare de principiu, deoarece identificarea soluţiei în drept presupune o primă etapă, constând în analizarea unor aspecte specifice cauzei concrete, şi numai consecutiv acestei etape - elaborarea răspunsului. Aşadar, chestiunea stabilirii calităţii la care face referire art. 308 alin. (1) din Codul penal, în raport cu o persoană care desfăşoară servicii pentru asociaţia de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, nu poate fi stabilită in abstracto, întrucât concluzia deţinerii sau nu a acestei calităţi este diferită, în funcţie de circumstanţele particulare ale fiecărei cauze. Referitor la cea de a doua problemă de drept ridicată de instanţa de trimitere s-a reţinut că extinderea categoriei persoanelor ce pot fi trase la răspundere pentru săvârşirea infracţiunilor de corupţie sau de serviciu, prevăzute de art. 289-292, 295, 297-300 şi art. 304 din Codul penal, inclusiv la persoanele care exercită o însărcinare de orice natură în cadrul persoanei juridice, indiferent dacă este sau nu retribuită sau are caracter permanent sau temporar, determină concluzia că, în viziunea legiuitorului, relaţia de serviciu nu implică obligatoriu un raport contractual de muncă. Această împrejurare produce consecinţe şi cu privire la cea de-a doua circumstanţiere a subiectului activ al infracţiunii de delapidare, în varianta atenuată prevăzută de art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 alin. (1) din Codul penal, în sensul că făptuitorul nu trebuie să aibă o anumită funcţie sau un anumit statut în cadrul persoanei juridice, fiind suficient ca, în fapt, să desfăşoare activităţi de gestionare sau administrare a patrimoniului persoanei juridice. S-a apreciat că, raportat la conţinutul concret al chestiunii de drept pe care o ridică instanţa de trimitere, noţiunea de administrare a unei asociaţii de proprietari nu are acelaşi conţinut ca noţiunea de gestionare sau administrare la care se face referire în conţinutul art. 295 alin. (1) din Codul penal. Prin urmare, exercitarea în fapt a activităţii de administrare a unei asociaţii de proprietari nu este în sine suficientă pentru a determina concluzia existenţei ipotezei reglementate de art. 295 alin. (1) din Codul penal, fiind necesar ca printre activităţile desfăşurate în concret de persoana care se ocupă de buna funcţionare a asociaţiei de proprietari, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 66 din Legea nr. 196/2018, cu modificările ulterioare, să se regăsească şi cele de administrare sau gestionare a bunurilor, banilor sau a altor valori aparţinând persoanei juridice. S-a apreciat că, în cazul administratorului în fapt al unei asociaţii de proprietari, identificarea activităţilor de gestionare sau administrare implică întotdeauna o analiză de natură factuală, în raport cu datele ce se regăsesc în speţa concretă, analiză ce nu poate fi realizată decât de instanţa învestită cu soluţionarea fondului cauzei. În aceste condiţii, s-a constatat că ceea ce se solicită de către instanţa de trimitere nu este interpretarea de principiu a unei dispoziţii legale, ci lămurirea unei situaţii concrete, ce face obiectul cauzei pendinte şi, prin urmare, întrebarea formulată de instanţa de sesizare nu vizează o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea cauzei. X. Dispoziţii legale incidente Codul penal "ART. 295 Delapidarea (1) Însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. […] ART. 308 Infracţiuni de corupţie şi de serviciu comise de alte persoane (1) Dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-300 şi art. 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice. […]" Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice "ART. 1 Gestionar, în înţelesul prezentei legi, este acel angajat al unei persoane juridice prevăzute la art. 176 din Codul penal care are ca atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosinţa sau deţinerea, chiar temporară, a acesteia. Ministerele şi celelalte organe centrale stabilesc funcţiile prin a căror ocupare angajatul dobândeşte, potrivit alineatului 1, calitatea de gestionar. Aceste funcţii sunt denumite, în cuprinsul prezentei legi, funcţii de gestionari. ART. 31 Angajatul care primeşte, păstrează şi eliberează bunuri fără a avea calitatea de gestionar în înţelesul articolului 1 răspunde integral, aplicându-i-se în mod corespunzător prevederile prezentului capitol." XI. Opinia judecătorului-raportor Opinia judecătorului-raportor a fost în sensul că sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, poate fi admisă în parte, în sensul că, referitor la prima chestiune de drept invocată, administratorul de fapt al unei asociaţii de proprietari sau locatari poate fi subiect activ al infracţiunii de delapidare prevăzute de art. 295 din Codul penal raportat la art. 308 din Codul penal. Totodată, în ceea ce priveşte a doua chestiune de drept invocată, judecătorul-raportor a opinat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul procedură penală. XII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, sub aspectul admisibilităţii acesteia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală reţine următoarele: Cu privire la admisibilitatea sesizării Potrivit dispoziţiilor art. 475 din Codul procedură penală, dacă în cursul judecăţii, un complet de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată. În raport cu textul legal evocat, se constată că admisibilitatea unei sesizări formulate în procedura pronunţării unei hotărâri prealabile este condiţionată de îndeplinirea, în mod cumulativ, a următoarelor cerinţe: - existenţa unei chestiuni de drept, care să nu fi fost încă dezlegată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin mecanismele legale ce asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către instanţele judecătoreşti sau să nu facă în prezent obiectul unui recurs în interesul legii; – soluţionarea pe fond a acelei cauze să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării; – instanţa care a formulat întrebarea să fie învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă. Examinând îndeplinirea acestor condiţii în cauză, se constată că este îndeplinită condiţia referitoare la existenţa unei cauze pendinte aflate în curs de judecată în ultimă instanţă, Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori fiind învestită în Dosarul nr. 1.497/215/2018 cu judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova şi inculpata M.A. împotriva Sentinţei penale nr. 1.535 din 17.06.2021 pronunţată de Judecătoria Craiova. De asemenea, este îndeplinită cerinţa de a nu se fi statuat anterior de către instanţa supremă în cadrul unui mecanism de unificare a practicii judiciare asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării. Din cuprinsul încheierii instanţei de trimitere a rezultat că obiectul sesizării îl vizează următoarea chestiune de drept: „Lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 din Codul penal, în sensul de a se stabili dacă administratorul în fapt al unei asociaţii de proprietari sau locatari poate fi subiect activ al infracţiunii de delapidare şi respectiv de a stabili dacă o persoană care desfăşoară servicii pentru asociaţia de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, poate fi considerată o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în cadrul asociaţiei, în sensul dispoziţiilor art. 308 din Codul penal.“ Se constată astfel că, în realitate, instanţa de trimitere a formulat în cuprinsul aceleiaşi chestiuni de drept două întrebări distincte, prima vizând stabilirea dacă administratorul de fapt al unei asociaţii de proprietari sau locatari poate fi subiect activ al infracţiunii de delapidare, iar cea de-a doua referitoare la deţinerea calităţii de „funcţionar privat“, în sensul art. 308 din Codul penal, de către o persoană care îndeplineşte o însărcinare în baza unui contract de prestări servicii. Potrivit jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sintagma „chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei“ vizează interpretarea in abstracto a unor dispoziţii legale determinate, iar nu rezolvarea unor chestiuni ce ţin de particularităţile cauzei (Decizia nr. 19 din 29 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 12 februarie 2020, Decizia nr. 67 din 29 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 22 ianuarie 2022, şi Decizia nr. 68 din 29 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 19 ianuarie 2022). Totodată, pentru a constitui o problemă de drept, premisa de la care se porneşte în întrebarea ce formează obiectul sesizării trebuie să îşi găsească izvorul în dispoziţiile legale, şi nu într-o stare de fapt, aplicarea legii la situaţia de fapt, astfel cum aceasta a fost stabilită prin probatoriul administrat, fiind atributul exclusiv al instanţei învestite cu soluţionarea cauzei (Decizia nr. 67 din 29 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 22 ianuarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală). În raport cu obiectul cauzei în care a fost invocată necesitatea obţinerii unei lămuriri a chestiunilor de drept prin intermediul mecanismului de unificare a practicii judiciare, cele două întrebări adresate de instanţa de trimitere pleacă de la ipoteze aparent incompatibile, întrucât nu este posibilă reunirea în cazul aceleiaşi persoane a calităţii de administrator de fapt cu cea a existenţei unui titlu în baza căruia exercită aceleaşi atribuţii. Modalitatea în care instanţa de trimitere a înţeles să formuleze chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită generează astfel necesitatea examinării condiţiilor de admisibilitate distinct, în raport cu fiecare dintre cele două întrebări adresate. În ceea ce priveşte problema dacă administratorul de fapt poate fi subiect activ al infracţiunii de delapidare se constată că problema ridicată de instanţa de trimitere nu constituie o veritabilă problemă de drept, care să facă necesară oferirea unei dezlegări de principiu în cadrul procedurii reglementate de art. 475 din Codul de procedură penală. În concret, modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 295 alin. (1) din Codul penal este pe deplin determinabil atât prin raportare la conţinutul legal al infracţiunii, cât şi prin recurgerea la surse doctrinare sau jurisprudenţiale, nefiind necesară intervenţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin intermediul mecanismului de unificare a practicii judiciare. Referitor la cea de-a doua întrebare, se constată că din modul în care aceasta a fost formulată de către instanţa de trimitere rezultă că nu s-a relevat o dificultate de interpretare a textului art. 308 din Codul penal, ci, practic, se solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie aplicarea acestui articol la cazul particular dedus judecăţii în raport cu o împrejurare care nu pare să se circumscrie dispoziţiilor legale evocate. Concret, instanţa de apel nu a indicat baza factuală care a determinat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru lămurirea chestiunii de drept, astfel încât, în evaluarea relevanţei pentru fondul cauzei, vor fi avute în vedere circumstanţele de fapt reţinute de prima instanţă. Astfel, s-a reţinut că asociaţia de proprietari a încheiat un contract de prestări servicii cu o societate comercială în care inculpata nu avea nicio calitate, pe care însă o administra în fapt. Totodată, s-a reţinut că inculpata a depăşit limitele contractului încheiat şi a devenit astfel administrator în fapt şi al asociaţiei de proprietari beneficiară a serviciilor prestate. Inculpata a dobândit abia ulterior epuizării infracţiunii calitatea de asociat şi administrator în societatea care presta servicii în favoarea asociaţiei de proprietari. Întrucât prima întrebare formulată de către instanţa de trimitere are la bază reţinerea calităţii de administrator în fapt al asociaţiei de proprietari, relaţia de condiţionare dintre soluţionarea fondului cauzei şi stabilirea semnificaţiei titlului în temeiul căruia s-ar fi exercitat însărcinările este exclusă prin ipoteza primei chestiuni de drept invocate. Cu alte cuvinte, nu există posibilitatea reţinerii calităţii de administrator în fapt al persoanei juridice concomitent cu exercitarea aceloraşi atribuţii de administrare în baza unui titlu. Or, având în vedere aspectele expuse, nu poate fi identificată o legătură între chestiunea de drept invocată şi lămurirea pe fond a cauzei în care a fost formulată sesizarea, nefiind îndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 475 din Codul de procedură penală. În consecinţă, în raport cu aspectele expuse, se reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării cu referire la chestiunea: „Lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 din Codul penal, în sensul de a se stabili dacă administratorul în fapt al unei asociaţii de proprietari sau locatari poate fi subiect activ al infracţiunii de delapidare şi respectiv de a stabili dacă o persoană care desfăşoară servicii pentru asociaţia de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, poate fi considerată o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în cadrul asociaţiei, în sensul dispoziţiilor art. 308 din Codul penal“, întrucât problema semnalată de instanţa de trimitere nu constituie o chestiune de drept, în sensul art. 475 din Codul de procedură penală, care să determine activarea mecanismului de unificare a practicii judiciare. Pentru toate argumentele mai sus expuse, în temeiul art. 475 şi 477 din Codul de procedură penală, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 1.497/215/2018, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 din Codul penal, în sensul de a se stabili dacă administratorul în fapt al unei asociaţii de proprietari sau locatari poate fi subiect activ al infracţiunii de delapidare şi respectiv de a stabili dacă o persoană care desfăşoară servicii pentru asociaţia de proprietari sau locatari, în baza unui contract de prestări servicii, poate fi considerată o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în cadrul asociaţiei, în sensul dispoziţiilor art. 308 din Codul penal." Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 mai 2022. PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE judecător DANIEL GRĂDINARU Magistrat-asistent, Elena Rosana Bota ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
