Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război, excepţie ridicată de Cristina Horia în Dosarul nr. 7.708/63/2016 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 682D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece criticile de neconstituţionalitate formulate în cauză vizează, de fapt, aspecte privind interpretarea şi aplicarea legii, ceea ce excedează controlului de constituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 3 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 7.708/63/2016, Tribunalul Dolj – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Cristina Horia într-o cauză având ca obiect o cerere de anulare a unui act administrativ-hotărâre a consiliului local. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine în esenţă că prevederile art. 2 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 sunt neconstituţionale prin neclaritatea conţinutului lor, fiind susceptibile a genera abuzuri în cazul unor persoane şi menţinerea unor falsuri istorice şi judiciare ori îndreptate împotriva libertăţii de exprimare. 6. Autoarea susţine, de asemenea, că examinarea conformităţii cu Constituţia a prevederilor art. 2 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 trebuie realizată în mod coroborat cu prevederile tezei întâi a art. 5 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, potrivit căreia „Fapta persoanei de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război, precum şi fapta de a promova, în public, idei, concepţii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, în sensul art. 2 lit. a), se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi“. 7. În opinia autoarei excepţiei, crimele de război sunt definite la art. 8 din Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale. Această definiţie dintr-un tratat internaţional nu cuprinde nicio infracţiune pe care o putea săvârşi un jurnalist sau un diplomat care nu a fost nici militar, nici combatant civil, nu a participat în vreun fel la o acţiune armată, niciun pretins delict de opinie neputând fi încadrat la crime de război. Ele au un înţeles „care nu este acelaşi cu terminologia sovietică folosită în actele normative de după 1945, la care nu se poate raporta nici Legea nr. 217/2015 prin care a fost modificată şi completată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 31/2002“. Prin urmare, în lipsa unei definiţii date în legea naţională, era necesar ca legiuitorul să introducă măcar o normă de trimitere către definiţia dintr-un tratat internaţional în această materie. 8. De asemenea, potrivit autoarei excepţiei, crimele împotriva păcii au fost definite în cursul Proceselor de la Nürnberg alături de crimele de război (definite ca violarea legilor şi obiceiurilor războiului) şi de crimele împotriva umanităţii (definite ca exterminarea, subjugarea şi persecutarea pe motive politice sau rasiale şi ca acte inumane săvârşite împotriva populaţiei civile). Nici prevederile art. 356 din vechiul Cod penal prin care se reglementează genocidul sau ale art. 439 din noul Cod penal prin care se reglementează infracţiunile contra umanităţii nu sunt de natură să lămurească înţelesul sintagmelor folosite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, şi anume infracţiuni contra păcii şi omenirii, înţeles diferit şi de Legea nr. 217/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, care se referă la infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de crime de război. 9. În raport cu acestea, autoarea arată că lipsa unei definiţii legale în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 sau în Legea nr. 217/2015 conforme cu dreptul internaţional şi lipsa oricărei precizări sau trimiteri la instituţii sau documente internaţionale generează nu doar interpretări diferite sau contradictorii, ci şi aplicări defectuoase, abuzuri prin încălcarea unor drepturi fundamentale. Se ajunge la încălcarea dreptului la un proces echitabil, aflat sub protecţia art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a art. 21 din Constituţie. Art. 20 din Constituţie stabileşte, aplicarea cu prioritate a Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a tratatelor internaţionale în materia drepturilor fundamentale ale omului, iar respectarea tratatelor internaţionale ale României potrivit principiului pacta sunt servanda este prevăzută şi de art. 31 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele. 10. Totodată, riscul săvârşirii unor abuzuri prin simpla invocare a unor fapte lipsite de temei real poate determina şi o cenzură nelegală, o afectare a libertăţii de exprimare sau a libertăţii conştiinţei în sensul art. 30 şi art. 29 din Constituţie, a oricărei persoane „care ar înţelege altfel conţinutul noţiunii de crime de război decât înţelegeau comisarii ori consilierii sovietici, asesorii populari sau pseudo judecătorii aşa-ziselor Tribunale ale Poporului ale regimului comunist, care au pronunţat hotărâri ilegale în epoca aflată sub teroarea securităţii, şi care sunt lipsite de efect prin Legea nr. 221/2009“. Prin urmare, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, efectele acelor pretinse hotărâri sunt înlăturate de drept şi nu mai pot fi invocate împotriva acelor persoane, fiind pronunţate de regimul totalitar cu încălcarea gravă a drepturilor omului şi a oricăror garanţii procesuale şi cu denaturarea gravă a realităţii. 11. Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, care este de competenţa instanţelor judecătoreşti. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2002, modificate şi completate prin art. I pct. 3 din Legea nr. 217/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 27 iulie 2015, având următorul cuprins: "În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă: (...) c) prin persoană vinovată de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război se înţelege orice persoană condamnată definitiv de către o instanţă judecătorească română ori străină sau prin orice hotărâre recunoscută în România, potrivit legii, pentru una sau mai multe infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război, precum şi persoana din conducerea unei organizaţii al cărei caracter criminal a fost constatat prin hotărârea unei instanţe penale internaţionale." 16. În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 privind statul român, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 29 privind libertatea conştiinţei şi art. 30 privind libertatea de exprimare. 17. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea observă că autoarea sa critică sintagmele „crime de război“, „infracţiuni de genocid contra umanităţii“ din cuprinsul acestor prevederi legale, bazându-se pe lipsa unor precizări care consideră că ar fi necesare în cuprinsul textului de lege ce formează obiect al excepţiei, pentru a se putea stabili în mod obiectiv incidenţa normei în cauză. 19. Astfel formulate, susţinerile de neconstituţionalitate tind la completarea textelor legale criticate, prin includerea unor definiţii ale noţiunilor, şi nu au natura unor veritabile critici de neconstituţionalitate. Curtea s-a pronunţat constant, în sensul că nu este competentă să soluţioneze excepţii de neconstituţionalitate privind lacune legislative care nu au relevanţă constituţională ori în cazul unor reglementări legale despre care se pretinde că ar fi incomplete ori nesatisfăcător redactate, deoarece aceasta ar presupune o intervenţie nemijlocită în activitatea de legiferare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 924 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009, şi Decizia nr. 895 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 10 august 2010). 20. În acelaşi timp, în prezenta cauză, critica este formulată şi din perspectiva interpretării şi aplicării prevederilor legale ce formează obiectul excepţiei în raport cu dispoziţii din dreptul intern (spre exemplu, Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989) şi cu norme juridice cuprinse în acte juridice internaţionale. În ceea ce priveşte conţinutul şi întinderea noţiunilor de interpretare şi aplicare a legii, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). 21. Astfel, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunţat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. 22. În raport cu aceste considerente, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, astfel cum este formulată, apare ca inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război, excepţie ridicată de Cristina Horia în Dosarul nr. 7.708/63/2016 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 mai 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
