Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 254 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Mureş din Târgu Mureş în Dosarul nr. 13.139/320/2016/a3 al Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.252D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă că partea Cristian Ioan Negru a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta mai arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate şi solicită menţinerea jurisprudenţei acesteia. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 23 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 13.139/320/2016/a3, Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 254 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Mureş din Târgu Mureş într-un dosar având ca obiect soluţionarea unui recurs în materia insolvenţei. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât restrâng dreptul justiţiabilului de a propune probele numai prin cererea de chemare în judecată sau prin întâmpinare. 7. Reclamantul este afectat de această restrângere, pentru că judecata este un proces dinamic, în care elementele de noutate sunt inerente şi ţin atât de cauze obiective, cât şi de cauze subiective, precum cele de strategie sau de tactică ale subiecţilor procesuali, însă pârâtul este cu atât mai afectat, cu cât are o poziţie în principiu pasivă. Sarcina probei revine celui care cere realizarea unui drept. Într-o judecată corectă, n-ar trebui să i se impute pârâtului pasivitatea, mai ales dacă este adoptată într-o primă fază a procesului şi nici să fie constrâns la această pasivitate, dacă ulterior înţelege să renunţe la ea. 8. Pe de altă parte, reclamantul poate previziona mai bine cursul procesului, tocmai pentru că revenindu-i sarcina probelor se poate presupune că le şi deţine deja (dacă este vorba despre înscrisuri) şi îşi poate evalua mai bine mijloacele, pe când pârâtul este constrâns la expectativă şi reacţie. Cerinţa art. 254 alin. (1) din Codul de procedură civilă pune, de fapt, părţile în situaţii de inegalitate procesuală. Oricâtă abilitate sau diligenţă ar avea părţile, nu pot fi prevăzute, din chiar momentul redactării şi depunerii cererii de chemare în judecată sau al întâmpinării, toate probele care ar fi necesare, utile sau pertinente cauzei. 9. Deşi la alin. (2) al aceluiaşi articol se prevăd câteva excepţii de la aplicarea decăderii din dreptul de a propune probe, nu se înlătură restrângerile şi împiedicările în aflarea adevărului, pentru că se lasă la aprecierea judecătorului dacă se vor aplica sau nu acele excepţii, iar practica judiciară a demonstrat şi demonstrează tot timpul că judecătorul este tentat să aplice mai curând sancţiunea decăderii din dreptul de a propune o probă decât să deschidă calea excepţiilor. 10. Prin art. 22 din Codul de procedură civilă i se dă judecătorului un rol care este limitat, pentru că i se atribuie îndatorirea să stăruie „pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului“, iar nu „aflarea adevărului“, or, greşeala este deja inclusă în prevederile art. 254 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel încât însăşi prevenirea acestei greşeli devine o greşeală în aflarea adevărului. Or, dacă este vorba despre aflarea adevărului, despre dreptate şi despre justiţie, limitările n-au ce căuta aici. 11. Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă şi-a exprimat opinia, apreciind că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile constituţionale invocate nu exclud instituirea unor dispoziţii legale care să asigure disciplinarea părţilor şi exercitarea drepturilor procedurale în condiţii strict reglementate, evitându-se cauzarea tergiversării excesive a soluţionării litigiilor. Alin. (2) al art. 254 din Codul de procedură civilă asigură posibilitatea părţii legitim împiedicate să solicite proba în termenul prevăzut la alin. (1) să obţină administrarea ei, în contextul îndeplinirii condiţiilor art. 258 din Codul de procedură civilă, sens în care s-a pronunţat, de altfel, şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 392 din 28 mai 2015. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 254 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(1) Probele se propun, sub sancţiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse şi oral, în cazurile anume prevăzute de lege.“ 16. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 24 - Dreptul la apărare şi ale art. 124 alin. (1) şi (2) privind înfăptuirea justiţiei. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 392 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 12 august 2015, paragrafele 13-15, s-a mai pronunţat asupra prevederilor art. 254 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă prin raportare la dispoziţiile art. 194 lit. e) tezele întâi şi a cincea din Codul de procedură civilă, a analizat critici similare ca în prezenta cauză şi a constatat că prevederile menţionate sunt constituţionale. 18. Curtea a reţinut că reclamantul este cel care declanşează procesul civil prin introducerea cererii de chemare în judecată. Odată cu formularea pretenţiilor, acesta trebuie să facă cunoscute pârâtului atât motivele de fapt şi de drept, cât şi dovezile pe care se întemeiază cererea, astfel cum prevede art. 14 alin. (2) din Codul de procedură civilă. În ceea ce priveşte proba cu martori, legiuitorul a instituit prin art. 194 alin. (1) lit. e) tezele întâi şi a cincea din Codul de procedură civilă obligaţia indicării numelui, prenumelui şi adresei acestora, deoarece, în concepţia Codului de procedură civilă, capetele de cerere trebuie să se sprijine pe probe individualizate, iar nu pe o determinare generică a acestora. Dacă probele nu sunt individualizate, capetele de cerere se vor sprijini doar pe afirmaţiile reclamantului, ceea ce ar duce la întârzierea soluţionării cauzei prin acordarea de termene succesive. Or, prin obligaţia ce incumbă reclamantului de a indica în cererea de chemare în judecată, atunci când se solicită proba cu martori, numele, prenumele şi domiciliul acestora, legiuitorul a dorit instituirea unei discipline procesuale tocmai pentru a garanta respectarea principiului accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil (a se vedea în acest sens Decizia nr. 27 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 25 martie 2015, paragrafele 12 şi 13). 19. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 254 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă prin raportare la prevederile art. 21 din Legea fundamentală, Curtea a reţinut că neindicarea numelui, prenumelui şi adresei martorilor prin cererea de chemare în judecată atrage sancţiunea procedurală a decăderii, configurarea şi reglementarea acestei sancţiuni ţinând de opţiunea legiuitorului, în temeiul art. 61 alin. (1) şi al art. 126 alin. (2) din Constituţie. Această opţiune nu poate avea însă ca efect atingerea substanţei dreptului, respectiv, în cazul de faţă, a accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil. Sancţiunea decăderii impusă de legiuitor urmăreşte un scop legitim, respectiv disciplinarea părţilor, asigurarea celerităţii judecării cauzei, ea este adecvată şi necesară pentru atingerea acestui scop în sensul că posibilitatea indicării şi individualizării respectivei probe a fost una efectivă - şi nu iluzorie - în etapa anterioară începerii propriu-zise a judecăţii. În privinţa existenţei unui just echilibru între interesele concurente, respectiv cel de bună administrare a justiţiei, în vederea asigurării unei ordini şi discipline procesuale, pe de o parte, şi exigenţele accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, pe de altă parte, Curtea a reţinut că între acestea nu există un dezechilibru, întrucât sancţiunea procesuală impusă nu este nici excesivă şi nici nerezonabilă, din contră, ea asigură părţilor un cadru procesual stabil, ceea ce determină o previzibilitate sporită în privinţa desfăşurării ulterioare a procesului. Astfel, pârâtul nu va putea fi surprins de folosirea altor dovezi direct în faza de judecată, ceea ce echivalează cu existenţa unui climat de ordine şi de predictibilitate necesar pentru exercitarea în condiţii optime a oricărui drept fundamental. Aşadar, sancţiunea procesuală a decăderii este una proporţională cu scopul legitim urmărit şi nu este de natură a afecta substanţa dreptului de acces la justiţie şi nici a celui la un proces echitabil. De altfel, Curtea reţine că nu se pot absolutiza nici exigenţele dreptului de acces la justiţie, acesta trebuind, pe de o parte, să cunoască o reglementare statală corespunzătoare, iar, pe de altă parte, să se integreze în concepţia procesului civil, astfel cum acesta a fost configurat de noua reglementare procesual civilă (a se vedea în acest sens Decizia nr. 18 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 23 martie 2015, paragraful 12). 20. Curtea a reţinut că dreptul la un proces echitabil - respectiv dreptul la apărare ca o componentă a acestuia - este garantat şi de prevederile Codului de procedură civilă, care conferă judecătorului anumite prerogative în temeiul cărora poate administra toate probele necesare soluţionării cauzei, iar părţii dreptul de a se apăra, chiar şi atunci când a fost decăzută din dreptul de a administra o probă. Astfel, potrivit prevederilor art. 254 alin. (5) din Codul de procedură civilă, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele, dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc. Totodată, potrivit prevederilor art. 263 din Codul de procedură civilă, partea decăzută din dreptul de a administra o probă va putea totuşi să se apere, discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 18 din 21 ianuarie 2015, precitată, paragraful 13). 21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Mureş din Târgu Mureş, în Dosarul nr. 13.139/320/2016/a3 al Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 254 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 mai 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
