Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (1) lit. c) din Codul penal, excepţie ridicată de Ion Dorian în Dosarul nr. 11.661/4/2019 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.817D/2019. 2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Se arată că acordarea liberării condiţionate reprezintă un beneficiu conferit de lege, motiv pentru care impunerea unor condiţii în vederea aplicării acestei instituţii este firească, nefiind contrară dispoziţiilor constituţionale invocate în prezenta cauză. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Sentinţa penală nr. 1.574 din 21 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 11.661/4/2019, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (1) lit. c) din Codul penal, excepţie ridicată de Ion Dorian într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de liberare condiţionată formulate de autorul excepţiei, care a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru comiterea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate discriminează persoanele condamnate la pedeapsa închisorii sub aspectul posibilităţii de a fi liberate condiţionat, întrucât condiţionează acordarea liberării condiţionate de îndeplinirea integrală de către aceste persoane a obligaţiilor civile stabilite în sarcina lor prin hotărârea de condamnare. Pentru aceleaşi motive, se arată că textul criticat încalcă accesul liber la justiţie al persoanelor care îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute la art. 100 alin. (1) din Codul penal, mai puţin cea reglementată la lit. c) a aceluiaşi alineat. 6. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că respingerea cererii de liberare condiţionată formulate de persoana condamnată nu echivalează cu lipsa accesului acesteia la justiţie, drept fundamental de care autorul excepţiei a beneficiat prin formularea şi soluţionarea cererii anterior menţionate. În ceea ce priveşte pretinsa discriminare a persoanelor condamnate prin impunerea de către legiuitor a condiţiei prevăzute la art. 100 alin. (1) lit. c) din Codul penal în vederea liberării condiţionate, se susţine că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât textul criticat se aplică în mod egal tuturor persoanelor condamnate aflate în ipoteza normei juridice criticate, acestea fiind într-o situaţie fundamental distinctă de cea a persoanelor aflate în libertate. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, făcând trimitere la soluţia şi la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 57 din 2 februarie 2017. Se subliniază că, potrivit textului criticat, dacă persoana condamnată dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să îndeplinească obligaţiile civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare, poate beneficia de liberarea condiţionată, în ipoteza în care îndeplineşte celelalte condiţii prevăzute la art. 100 alin. (1) din Codul penal. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, punctul de vedere al Avocatului Poporului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 100 alin. (1) lit. c) din Codul penal, care au următorul cuprins: „(1) Liberarea condiţionată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă: (…) c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească; (…)“. 12. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul român şi calitatea legii, ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (13) privind libertatea individuală, ale art. 54 alin. (2) referitoare la fidelitatea faţă de ţară, ale art. 126 alin. (3) cu privire la instanţele judecătoreşti şi ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană, precum şi prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la interzicerea privării de libertate pentru datorii. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare, Curtea Constituţională pronunţând în acest sens Decizia nr. 57 din 2 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 17 mai 2017, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată. 14. Prin Decizia nr. 57 din 2 februarie 2017, precitată, paragrafele 15-20 şi 23, Curtea a reţinut că prevederile art. 100 din Codul penal reglementează condiţiile liberării condiţionate în cazul pedepsei închisorii. 15. În acest context, Curtea a reţinut că liberarea condiţionată nu reprezintă un drept recunoscut condamnatului de a nu executa pedeapsa până la termen, ci un instrument juridic prin care instanţa de judecată constată că nu mai este necesară continuarea executării pedepsei în regim de detenţie până la împlinirea integrală a duratei stabilite prin condamnare, întrucât condamnatul, prin conduita avută pe toată durata executării pedepsei, dovedeşte că a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, iar liberarea sa anticipată nu prezintă niciun pericol pentru colectivitate. Prin Decizia nr. 238 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 10 iulie 2013, Curtea a reţinut că liberarea condiţionată nu este un drept fundamental, ci doar o posibilitate care se aplică facultativ dacă sunt îndeplinite şi constatate de către instanţă condiţiile legale, măsura constituind un stimulent important pentru reeducarea celui condamnat. 16. Sub aspectul condiţiilor de acordare, Curtea a observat că, spre deosebire de vechea reglementare, noile dispoziţii referitoare la liberarea condiţionată în cazul pedepsei închisorii prevăd că aceasta poate fi dispusă dacă, pe lângă celelalte condiţii impuse de legiuitor, cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, în afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. Curtea reţine că, potrivit reglementărilor criticate, această cerinţă trebuie îndeplinită de cel condamnat numai dacă acţiunea civilă a fost exercitată în cadrul procesului penal, fiind reflectată, în consecinţă, în hotărârea de condamnare. 17. Din această perspectivă, Curtea a constatat că urmările săvârşirii unei infracţiuni se circumscriu, pe de o parte, lezării valorii sociale ocrotite de legea penală, iar, pe de altă parte, provocării unui prejudiciu moral sau material. Apărarea valorilor sociale lezate prin săvârşirea infracţiunii se face prin acţiunea penală, care, potrivit art. 14 alin. (1) din Codul de procedură penală, are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni, iar repararea prejudiciului se realizează prin acţiunea civilă formulată de persoana vătămată, care, potrivit art. 19 alin. (1) din acelaşi act normativ, are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile, potrivit legii civile, pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale. 18. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a reţinut că principiul general care guvernează răspunderea penală şi răspunderea civilă este acela al vinovăţiei făptuitorului, în cazul de faţă reflectată în săvârşirea unei fapte pedepsite de legea penală. Astfel, se poate susţine că pedeapsa cu închisoarea dispusă prin hotărârea de condamnare vine să compenseze prejudiciul adus valorii sociale lezate prin săvârşirea faptei penale, iar îndeplinirea obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare vine să compenseze prejudiciul concret creat prin săvârşirea aceleiaşi fapte penale. Pe de altă parte, compensarea prejudiciului creat prin săvârşirea faptei penale exprimă inclusiv cerinţele de dreptate şi echitate, în sensul că partea care a suferit un prejudiciu material sau moral îşi vede compensată în acest mod pierderea/suferinţa. 19. Totodată, Curtea a observat că autorul excepţiei pleacă de la o premisă greşită, aceea că dispoziţiile criticate îi exclud de la dreptul de a obţine liberarea condiţionată pe acei deţinuţi care nu dispun de mijloacele necesare achitării despăgubirilor. Or, chiar din modul de reglementare a acestor dispoziţii rezultă că îndeplinirea integrală a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare este circumstanţiată, tocmai din perspectiva posibilităţilor financiare individuale ale fiecărui condamnat care solicită liberarea condiţionată, acesta având posibilitatea să dovedească faptul că nu a avut resursele materiale necesare îndeplinirii obligaţiilor civile. Astfel, neîndeplinirea acestei condiţii va putea fi constatată doar dacă cel condamnat, care solicită liberarea condiţionată, nu îşi îndeplineşte cu rea-credinţă obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, iar nu în toate cazurile, indiferent de existenţa sau nu a resurselor materiale. 20. În final, Curtea a observat că este atributul exclusiv al legiuitorului stabilirea condiţiilor în care poate fi acordată liberarea condiţionată şi a mijloacelor de stimulare a condamnaţilor în vederea îndeplinirii scopurilor pedepsei, liberarea condiţionată nefiind un drept al acestora, ci doar o vocaţie pe care o au, prin voinţa legiuitorului. 21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa mai sus menţionată, atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată prin decizia mai sus invocată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ion Dorian în Dosarul nr. 11.661/4/2019 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi constată că dispoziţiile art. 100 alin. (1) lit. c) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 mai 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
