Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Cristina Cătălina Turcu│- magistrat-asistent│
└───────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Alexandru Antal în Dosarul nr. 2.451/196/2015 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 28D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 523D/2016, nr. 1.028D/2016, nr. 1.041D/2016, nr. 1.477D/2016, nr. 1.738D/2016, nr. 2.201D/2016, nr. 216D/2017, nr. 801D/2017 şi nr. 818D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Metropolitan - S.R.L. din Ovidiu în dosarele nr. 31.412/212/2015, nr. 28.879/212/2015, nr. 4.135/212/2016, nr. 20.308/212/2015, nr. 5.033/212/2016, nr. 8.022/212/2016, nr. 8.024/212/2016/a1, nr. 28.389/212/2016/a1 şi nr. 28.391/212/2016/a1 ale Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent referă că în Dosarul nr. 801D/2017 Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. a depus concluzii scrise în care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. 6. Preşedintele Curţii Constituţionale, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în Dosarele nr. 28D/2016, nr. 523D/2016, nr. 1.028D/2016, nr. 1.041D/2016, nr. 1.477D/2016, nr. 1.738D/2016, nr. 2.201D/2016, nr. 216D/2017, nr. 801D/2017 şi nr. 818D/2017, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării acestora. 7. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. 8. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 523D/2016, nr. 1.028D/2016, nr. 1.041D/2016, nr. 1.477D/2016, nr. 1.738D/2016, nr. 2.201D/2016, nr. 216D/2017, nr. 801D/2017 şi nr. 818D/2017 la Dosarul nr. 28D/2016, care este primul înregistrat. 9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 101 din 9 februarie 2012. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 10. Prin sentinţele civile nr. 4.314 din 6 aprilie 2016, nr. 6.647 din 25 mai 2016, nr. 6.392 din 19 mai 2016, nr. 8.491 din 29 iunie 2016, nr. 11.065 din 30 septembrie 2016 şi încheierile din 9 noiembrie 2015, 20 aprilie 2016, nr. 20.351 din 21 decembrie 2016, nr. 2.453 din 17 februarie 2017, nr. 2.403 din 16 februarie 2017 pronunţate în dosarele nr. 2.451/196/2015, nr. 31.412/212/2015, nr. 28.879/212/2015, nr. 4.135/212/2016, nr. 20.308/212/2015, nr. 5.033/212/2016, nr. 8.022/212/2016, nr. 8.024/212/2016/a1, nr. 28.389/212/2016/a1 şi nr. 28.391/212/2016/a1, Judecătoria Brăila - Secţia civilă şi Judecătoria Constanţa - Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, respectiv a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Alexandru Antal şi de Societatea Metropolitan - S.R.L. din Ovidiu, în cauze având ca obiect anularea proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor întemeiate pe art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt comparate dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 cu cele ale art. 15 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, care reglementează cu privire la persoanele ce pot fi agenţi constatatori. În urma acestei examinări, se arată că personalul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. nu se regăseşte între categoriile de agenţi constatatori enumeraţi de art. 15 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, iar compania amintită, care este o societate pe acţiuni cu sediul în Bucureşti, nu poate împuternici tot personalul să efectueze acte de constatare a contravenţiilor. Se consideră că nu există un tratament egal între contravenienţi, atât timp cât constatarea contravenţiilor nu se face de către persoanele stabilite prin lege, ci contrar acesteia, prin mijloace tehnice care nu pot înlocui persoane, eludându-se astfel şi dispoziţiile art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care stabilesc elementele procesului-verbal de constatare a contravenţiei, respectiv posibilitatea contravenientului de a face obiecţiuni la procesul-verbal. Aşa fiind, se apreciază că textele de lege criticate „îngrădesc dreptul la egalitate în faţa legii prin raportare la art. 15, 16 şi 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, respectiv dreptul la încheierea unui proces-verbal sancţionator cu respectarea cerinţelor obligatorii prevăzute“ de acest act normativ. Totodată, se arată că, potrivit textului de lege criticat, constatarea contravenţiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice a căror definiţie se regăseşte în art. 1 alin. (1) lit. o) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, care nu reglementează însă cu privire la obligaţia ca aceste mijloace tehnice să fie omologate şi nici cu privire la obligaţia ca acestea să fie identificate în mod expres în procesul-verbal întocmit. Nu există în lege nici menţiunea necesităţii omologării lor. Fiind vorba despre „instrumente“ prin care se realizează „acuzarea“ în cadrul procedurii contravenţionale, este vorba despre o veritabilă atingere adusă art. 21 din Constituţie, fiind îngrădit accesul unui justiţiabil la posibilitatea de a contesta în instanţă orice fel de mijloc tehnic cu care este constatată contravenţia. Se consideră că nu poate fi vorba de un proces echitabil, cât timp mijloacele tehnice utilizate de către agentul ce aplică sancţiunea nu sunt definite în mod clar. În cazul procedurii contravenţionale, dreptul de a contesta legalitatea unui proces-verbal este garantat, plecând de la dreptul de a solicita instanţei să pună în vedere organelor care au întocmit procesul-verbal să depună în scris dovezi privind omologarea sistemelor tehnice utilizate şi garantarea faptului că acestea funcţionau şi erau utilizate de personal instruit, la momentul constatării faptelor contravenţionale. În situaţia contravenţiilor la regimul rutier sau în aceea a contravenţiilor care privesc activitatea de control a Inspectoratului de Stat pentru Controlul Transportului Rutier, atât legislaţia specifică, cât şi practica instanţelor au arătat necesitatea ca în procesele-verbale să fie consemnate datele exprese ale mijloacelor tehnice utilizate, pentru ca în situaţia contestării acestora să poată fi administrate probe, inclusiv expertiză. Potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002, mijloacele tehnice utilizate, pe lângă faptul că nu sunt definite şi identificate în mod expres şi coerent, nu sunt menţionate în mod clar în procesele-verbale, prezumându-se că acestea nu pot fi identificate şi nici supuse unui control tehnic de către un specialist. În această situaţie, textul de lege criticat este neconstituţional în măsura în care mijloacele tehnice utilizate nu sunt bine definite şi nu sunt identificate punctual. 12. Judecătoria Brăila - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece tratamentul diferenţiat este justificat de o împrejurare obiectivă, care constă în specificul contravenţiilor aplicate în domeniul respectiv. 13. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece neindicarea în mod concret a mijloacelor tehnice cu ajutorul cărora se realizează constatarea contravenţiilor nu încalcă drepturile constituţionale invocate de petent, în condiţiile în care, în funcţie de natura contravenţiei săvârşite, actul de constatare a contravenţiei va indica mijlocul tehnic utilizat pentru constatarea şi înregistrarea contravenţiei, de la caz la caz. Persoana sancţionată are dreptul de a se adresa instanţei de judecată prin formularea unei plângeri contravenţionale, prin intermediul căreia să invoce toate mijloacele de apărare pe care le consideră pertinente şi concludente şi să propună probele pe care înţelege să le folosească în scopul combaterii celor reţinute în procesul-verbal. 14. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 15. Guvernul a transmis punctul său de vedere în dosarele nr. 28D/2016, nr. 523D/2016, nr. 1.028D/2016, nr. 1.041D/2016, nr. 1.477D/2016, nr. 1.738D/2016, nr. 2.201D/2016, nr. 216D/2017 şi nr. 818D/2017, apreciind că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, pentru considerentele care au stat la baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 217 din 9 mai 2013. 16. Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere în dosarele nr. 28D/2016 şi nr. 216D/2017, considerând că textele de lege criticate sunt constituţionale, deoarece enumerarea cuprinsă în art. 15 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu este exhaustivă, teza finală permiţând ca agenţii constatatori să fie desemnaţi şi prin legi speciale, astfel cum este cazul personalului Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. De asemenea, se observă că natura juridică a companiei anterior menţionate se stabileşte în coroborare cu art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut: "(1) Constatarea contravenţiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.(2) Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 8 se face de către: [...] c) personalul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. care efectuează controlul: [...]." 20. Curtea observă că denumirea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. a fost schimbată în Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. prin art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 28 septembrie 2016. 21. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi şi art. 21 privind accesul liber la justiţie. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că o primă critică priveşte încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, din perspectiva faptului că procedura de sancţionare în cazul săvârşirii unei contravenţii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 este diferită de aceea prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, sub următoarele aspecte: persoanele ce pot fi agenţi constatatori sunt angajaţi ai Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., iar această categorie nu se regăseşte între categoriile de agenţi constatatori enumeraţi de art. 15 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001; Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. este o societate pe acţiuni cu sediul în Bucureşti, care nu poate împuternici tot personalul să efectueze acte de constatare a contravenţiilor; constatarea contravenţiilor se face prin mijloace tehnice care nu pot înlocui persoanele prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, iar contravenientul este lipsit de posibilitatea de a face obiecţiuni la procesul-verbal. 23. Analizând statutul juridic al Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. [denumirea actuală a Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., modificată prin art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016], Curtea observă aceasta a fost înfiinţată ca societate comercială pe acţiuni, cu capital integral de stat, sub autoritatea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003 pentru înfiinţarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., prin reorganizarea Regiei Autonome „Administraţia Naţională a Drumurilor din România“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 694 din 3 octombrie 2003. Curtea observă că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, sunt asimilate autorităţilor publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică. Or, în prezent, astfel cum prevede art. 1 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă amintită, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. este persoană juridică română de interes strategic naţional în domeniul administrării drumurilor naţionale şi autostrăzilor. Aşadar, în acest cadru legislativ, competenţa de constatare şi aplicare a sancţiunilor contravenţionale de către personalul împuternicit al companiei decurge din chiar natura juridică a acesteia. Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 „Pot fi agenţi constatatori [...] şi alte persoane prevăzute în legi speciale“ [a se vedea, ad similis, Decizia nr. 101 din 9 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 11 aprilie 2012]. 24. Distinct de cele reţinute prin decizia anterior menţionată, Curtea reţine că Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 constituie „legea generală“ în materia constatării şi sancţionării contravenţiilor, aceasta reglementând prin art. 2 alin. (1) posibilitatea ca prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului să se poată stabili şi sancţiona contravenţii în toate domeniile de activitate. Pornind de la aceste dispoziţii, Curtea observă că Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 constituie „legea specială“ ce se încadrează în ipoteza descrisă de articolul anterior referit, deoarece, potrivit art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, „Contravenţiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare“. 25. Curtea constată că prin specificul contravenţiilor sancţionate de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, respectiv faptele de a circula fără rovinietă valabilă sau fără peaj valabil, legiuitorul a instituit reguli speciale. Astfel, constatarea contravenţiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice, de către: inspectorii din cadrul Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, prin intermediul terminalelor de interogare; poliţia rutieră, prin intermediul terminalelor de interogare; personalul poliţiei de frontieră care îşi desfăşoară activitatea în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României, prin intermediul terminalelor de interogare. De asemenea, constatarea se face şi de către personalul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., desemnat anume, prin consultarea sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei (denumit în continuare SIEGMCR). Acest sistem informatic permite înregistrarea în format electronic a informaţiilor privind achitarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere, gestiunea datelor privind vehiculele pentru care tarifele au fost achitate, monitorizarea şi controlul achitării tarifului de utilizare şi de trecere. 26. Curtea observă că aplicarea sancţiunilor prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 se bazează astfel pe date obiective, obţinute cu ajutorul unor mijloace tehnice, ceea ce face inutilă formularea de obiecţiuni la procesul-verbal de sancţionare a contravenţiei, posibilitate prevăzută, în principiu, de art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. 27. În ceea ce priveşte critica referitoare la neclaritatea termenului „mijloace tehnice“, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece, potrivit art. 1 alin. (1) lit. o) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, acestea sunt definite după cum urmează: „mijloace tehnice - echipamente ce permit verificarea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pentru un anumit vehicul. Acestea sunt: (i) terminale de interogare a bazei de date a SIEGMCR privind achitarea corespunzătoare a tarifelor pentru vehiculul verificat; (ii) sisteme de camere video, care pot fi fixe sau mobile, cu rolul de a identifica, în regim static ori dinamic, numărul de înmatriculare al vehiculului, în vederea interogării bazei de date a SIEGMCR cu privire la achitarea corespunzătoare a tarifelor pentru vehiculul verificat;“. Prin SIEGMCR se înţelege, potrivit art. 1 alin. (1) lit. n) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, „sistem informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei - sistem informatic ce permite înregistrarea în format electronic a informaţiilor privind achitarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere, gestiunea datelor privind vehiculele pentru care tarifele au fost achitate, monitorizarea şi controlul achitării tarifului de utilizare şi de trecere“. 28. Referitor la critica privind încălcarea accesului liber la justiţie, Curtea reţine că, potrivit art. 10^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, procesul-verbal de constatare a contravenţiei poate fi atacat în faţa judecătoriei pe a cărei rază teritorială contravenientul domiciliază sau îşi are sediul, iar împotriva acestei hotărâri se poate formula apel, potrivit art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, cu ale cărei prevederi se completează Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002. Critica autorilor priveşte încălcarea dreptului la un proces echitabil prin faptul că „mijloacele tehnice“ la care face referire art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 nu pot fi supuse expertizării. În ceea ce priveşte administrarea probelor, Curtea observă că, potrivit art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării. Din sintagma „administrează orice alte probe prevăzute de lege“, precum şi din faptul că, potrivit art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, dispoziţiile acesteia se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, Curtea reţine că la solicitarea părţilor sau prin dispoziţia instanţei se poate administra inclusiv proba cu expertiza, astfel încât susţinerile autorilor excepţiei nu pot fi primite. 29. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Antal în Dosarul nr. 2.451/196/2015 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă şi de societatea Metropolitan - S.R.L. din Ovidiu în dosarele nr. 31.412/212/2015, nr. 28.879/212/2015, nr. 4.135/212/2016, nr. 20.308/212/2015, nr. 5.033/212/2016, nr. 8.022/212/2016, nr. 8.024/212/2016/a1, nr. 28.389/212/2016/a1 şi nr. 28.391/212/2016/a1 ale Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 9 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Brăila - Secţia civilă şi Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 mai 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
