Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a), ale art. 314 alin. (1) lit. a), ale art. 315 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi ale art. 341 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Carmen Ionescu în Dosarul nr. 21.255/299/2017 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 240 D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât autoarea critică, în realitate, modalitatea de aplicare a legii, fără a formula veritabile critici de neconstituţionalitate. În subsidiar, se solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate prezentând toate garanţiile dreptului la un proces echitabil. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 21 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 21.255/299/2017, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) lit. a), ale art. 314 alin. (1) lit. a), ale art. 315 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi ale art. 341 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Carmen Ionescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unei soluţii de neurmărire/netrimitere în judecată. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textele criticate sunt neconstituţionale, întrucât pot fi aplicate cu rea-credinţă atât de către procurori, cât şi de către judecătorii de drepturi şi libertăţi, pentru a declara nevinovate persoane care au săvârşit fapte de natură penală. Se susţine că dispoziţiile legale criticate permit organelor judiciare să constate cu uşurinţă că o faptă nu există, atunci când acestea au un interes în a pronunţa o soluţie de clasare sau de achitare. Se mai arată că procurorul şi organele de cercetare penală pot omite intenţionat reţinerea săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală sau chiar a unor probe, pentru a demonstra nevinovăţia anumitor persoane. Sunt date exemple din cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, despre care se afirmă că reprezintă omisiuni intenţionate ale organelor judiciare. Se susţine că, deşi art. 286 din Codul de procedură penală obligă ca ordonanţa să cuprindă anumite elemente, acesta nu implică obligaţia procurorului de a menţiona toate faptele sau dovezile de care a luat cunoştinţă. Se susţine că, astfel, procurorul are libertatea deplină de a face omisiuni, denaturând faptele în favoarea infractorului. Se arată, de asemenea, că, la rândul său, judecătorul poate omite să se pronunţe asupra oricărei fapte, împrejurări sau probe, pentru a respinge o cerere ca nefondată. În fine, se susţine că, întrucât nu este reglementată o cale de atac împotriva soluţiei pronunţate potrivit art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară poate să abuzeze de funcţia pe care o deţine, pentru a exclude vinovăţia anumitor persoane. 6. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Se susţine că, deşi la o primă analiză excepţia pare a fi motivată, în realitate aceasta nu respectă exigenţele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Se arată, în acest sens, că autoarea excepţiei s-a limitat la a critica într-un mod generic dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate, prin trimitere la motivele concrete care au stat la baza pronunţării de către organele judiciare a soluţiei date în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Avocatul Poporului opinează că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât, în realitate, autoarea excepţiei este nemulţumită de felul în care decurge soluţionarea procesului penal, respectiv de modul în care au fost aplicate dispoziţiile legale criticate. Or, se arată că instanţa de contencios constituţional a statuat, în repetate rânduri, în jurisprudenţa sa, faptul că interpretarea şi aplicarea legii reprezintă un atribut al instanţelor judecătoreşti, nefăcând obiectul controlului de constituţionalitate. În subsidiar, se arată că dispoziţiile legale criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a), ale art. 314 alin. (1) lit. a), ale art. 315 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi ale art. 341 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură penală. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea critică, în realitate, dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a), ale art. 314 alin. (1) lit. a), ale art. 315 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi ale art. 341 alin. (6) lit. a) şi b) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: - Art. 16 alin. (1) lit. a): „Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă: a) fapta nu există; […]“; – Art. 314 alin. (1) lit. a): "(1) După examinarea sesizării, când constată că au fost strânse probele necesare potrivit dispoziţiilor art. 285, procurorul, la propunerea organului de urmărire penală sau din oficiu, soluţionează cauza prin ordonanţă, dispunând: a) clasarea, când nu exercită acţiunea penală ori, după caz, stinge acţiunea penală exercitată, întrucât există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1); […]“;" – Art. 315 alin. (1) lit. b) şi alin. (2): "(1) Clasarea se dispune când: […] b) există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1).(2) Ordonanţa de clasare cuprinde menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), precum şi dispoziţii privind: a) ridicarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii; aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei; b) restituirea bunurilor ridicate sau a cauţiunii; c) sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare a măsurii de siguranţă a confiscării speciale; d) sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desfiinţare totală sau parţială a unui înscris; e) sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare ori, după caz, de confirmare, de înlocuire sau de încetare a măsurilor de siguranţă prevăzute de art. 109 sau 110 din Codul penal, dispoziţiile art. 246 alin. (13) aplicânduse în mod corespunzător; f) cheltuielile judiciare." – Art. 341 alin. (6) lit. a) şi b): „În cauzele în care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluţii: a) respinge plângerea, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată; b) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penală; […]“. 12. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 cu privire la dreptul la apărare. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia nu formulează veritabile argumente referitoare la neconstituţionalitatea textului criticat, ci critică modalitatea de interpretare şi aplicare a legii de către organele judiciare. Mai mult, aceasta pune la îndoială corectitudinea cu care sunt pronunţate soluţiile de clasare sau de achitare, de către procuror şi, respectiv, de către instanţele de judecată. 14. Or, analiza aspectelor anterior arătate nu este de competenţa Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“. 15. Pentru aceste motive, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a), ale art. 314 alin. (1) lit. a), ale art. 315 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi ale art. 341 alin. (6) lit. a) şi b) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. 16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a), ale art. 314 alin. (1) lit. a), ale art. 315 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi ale art. 341 alin. (6) lit. a) şi b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Carmen Ionescu în Dosarul nr. 21.255/299/2017 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
