Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287^10 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Asocierea TPF CProject - S.R.L. - Compania de Consultanţă şi Asistenţă Tehnică - S.R.L. - Getisa - Payma S.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 333/112/2016 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.678D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât criticile formulate vizează, în realitate, modul de aplicare a unor dispoziţii legale de către instanţa de judecată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 22 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 333/112/2016, Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287^10 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Asocierea TPF CProject S.R.L. - Compania de Consultanţă şi Asistenţă Tehnică - S.R.L. - Getisa - Payma S.L. din Bucureşti într-o cauză privind soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe civile a Tribunalului Bistriţa-Năsăud prin care s-a dispus, printre altele, constatarea nulităţii absolute a unui contract de servicii. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, prin sintagma „alte cazuri prevăzute de lege“ din cuprinsul dispoziţiei legale criticate, trebuie să se înţeleagă alte cazuri de nulitate prevăzute expres de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006. Astfel, textul criticat este neconstituţional, întrucât, prin modul de redactare, nu oferă părţilor participante la procesele de contencios administrativ posibilitatea de a avea o reprezentare exactă a drepturilor şi obligaţiilor în ceea ce priveşte cazurile în care contractele de achiziţie publică pot fi anulate de instanţele de judecată, nefiind clar dacă acestea se limitează strict la ipotezele de nulitate prevăzute exclusiv de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 sau dacă cuprind toate cazurile de nulitate prevăzute de legile în vigoare la data semnării contractului de achiziţie publică, inclusiv cele prevăzute de Codul civil din 2009. Se mai apreciază că nu există un reper sigur pentru soluţionarea unitară a cererilor de anulare a contractelor de achiziţie, ceea ce înseamnă că actul de justiţie este lipsit de previzibilitate. 6. Totodată se invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotărârile din 26 aprilie 1979, 20 mai 1999, 4 mai 2000 şi 25 aprilie 2006, pronunţate în cauzele Sunday Times împotriva Regatului Unit, Rekvényi împotriva Ungariei, Rotaru împotriva României şi, respectiv, Dammanm împotriva Elveţiei, prin care Curtea de la Strasbourg a reţinut că o lege reprezintă o normă enunţată cu suficientă precizie, astfel încât orice persoană să prevadă consecinţele ce pot decurge dintr-un act determinat. Se mai susţine că principiul securităţii juridice se corelează cu un alt principiu de drept al Uniunii Europene, respectiv principiul încrederii legitime, potrivit căruia legislaţia trebuie să fie clară şi previzibilă, unitară şi coerentă, iar posibilitatea modificării normei juridice trebuie să fie limitată, astfel cum se desprinde din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în Hotărârea din 14 iulie 1994, pronunţată în Cauza C-91/92 Paola Faccini Dori împotriva Recreb Srl, sau Hotărârea din 22 octombrie 1987, pronunţată în Cauza C-314/85 Foto-Frost împotriva Hauptzollamt Lubeck-Ost. 7. Mai este menţionată şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la lipsa de accesibilitate şi previzibilitate a dispoziţiilor legale, spre exemplu, deciziile nr. 710 din 6 mai 2009, nr. 453 din 16 aprilie 2008 sau nr. 189 din 2 martie 2006. 8. Se mai susţine că textul legal criticat, prin redactarea imprecisă, îi pune pe judecători în situaţia să adauge la lege cazuri de nulitate a contractelor de achiziţie publică prevăzute de legile civile. 9. Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale şi, totodată, evidenţiază faptul că, prin excepţia de neconstituţionalitate invocată, se urmăreşte validarea din punct de vedere constituţional a unei interpretări a normei legale, atribut care aparţine în exclusivitate jurisdicţiilor judiciare. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 287^10 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 a fost abrogată prin art. 238 alin. (1) din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016. 14. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Aşadar, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 îşi produc în continuare efectele juridice, deoarece acestea reprezintă temeiul juridic al cererilor de chemare în judecată şi al constatării nulităţii absolute a contractului de servicii. 15. În concluzie, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 287^10 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins: "(1) Instanţa constată nulitatea contractului în următoarele cazuri: [...] d) în alte cazuri prevăzute de lege." 16. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi ale art. 61 alin. (1) potrivit căruia „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.“. Din motivarea excepţiei rezultă că în susţinerea acesteia sunt invocate şi dispoziţiile art. 1 alin. (5) în componenta referitoare la calitatea legii. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 287^10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, instanţa constată nulitatea contractelor în următoarele cazuri: autoritatea contractantă a atribuit contractul fără să respecte obligaţiile referitoare la publicarea unui/unei anunţ/invitaţii de participare conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă; au fost încălcate prevederile art. 205 alin. (1) - referitoare la termenele de aşteptare pentru încheierea contractelor, art. 206 alin. (3) - referitoare la comunicarea prin fax sau mijloace electronice a rezultatelor atunci când termenele de aşteptare s-au majorat cu 5 zile, art. 256^3 alin. (3) - referitoare la dreptul de a încheia contractul numai după comunicarea deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, dacă această încălcare a privat operatorul economic interesat de posibilitatea de a formula o cale de atac înainte de încheierea contractului, în cazul în care această încălcare este combinată cu încălcarea altor dispoziţii în materia achiziţiilor publice, dacă această din urmă încălcare a afectat şansele operatorului economic interesat de a obţine contractul; autoritatea contractantă nu a respectat prevederile art. 150 sau ale art. 158-160 referitoare la procedura de reluare a competiţiei şi la atribuirea contractelor de achiziţie publică prin sistemul dinamic de achiziţie publică; şi în alte cazuri prevăzute de lege. 18. Curtea observă că dispoziţia legală criticată a fost introdusă prin art. I pct. 69 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 10 decembrie 2012, aprobată prin Legea nr. 193/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 28 iunie 2013. În Nota de fundamentare care a însoţit proiectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2012, legiuitorul a menţionat că proiectul vizează şi corelarea cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale noului Cod civil. Prin urmare, au fost propuse atât modificarea/ completarea domeniului de aplicare a ordonanţei de urgenţă cu reglementarea regimului juridic al contractelor la care face referire, cât şi schimbarea naturii juridice a contractului de achiziţie publică, în sensul că acesta este un contract administrativ, şi nu unul comercial. 19. În ceea ce priveşte natura juridică a contractului de achiziţie publică, art. 3 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, astfel cum a fost modificată, statuează că acesta este „contractul, asimilat, potrivit legii, actului administrativ, care include şi categoria contractului sectorial, astfel cum este definit la art. 229 alin. (2), cu titlu oneros, încheiat în scris între una sau mai multe autorităţi contractante, pe de o parte, şi unul ori mai mulţi operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuţia de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii;“ chiar anterior acestei modificări legislative, instanţa constituţională a stabilit, prin Decizia nr. 284 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 21 mai 2012, caracterul de act administrativ al contractului de achiziţie publică, într-o perioadă în care normele legale consacrau caracterul de contract comercial al acestuia. Curtea a statuat că persoanele care se consideră vătămate printr-un act al autorităţii contractante pot sesiza direct instanţa de judecată, neexistând stabilită o interdicţie în această privinţă, iar, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ [...]“. Prin decizia menţionată, Curtea a mai reţinut că nicio dispoziţie din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 nu prevede că actele autorităţilor contractante pot fi atacate numai la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, astfel cum nicio dispoziţie din acelaşi act normativ nu împiedică persoana să se adreseze numai instanţelor de judecată. 20. Având în vedere natura juridică a contractului de achiziţie publică, astfel cum este prevăzută de normele legale în vigoare, acesta se încheie între o autoritate publică şi o persoană fizică sau juridică declarată adjudecatar în urma unei licitaţii publice organizate şi finalizate cu un proces-verbal de licitaţie şi o hotărâre de adjudecare a comisiei de licitaţie. Contractele de achiziţie publică beneficiază de o reglementare specială, în cazul de faţă fiind aplicabilă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, licitaţia publică reprezentând condiţia de valabilitate a contractului administrativ, iar, pentru ca aceasta să fie valabilă, trebuie să îndeplinească toate cerinţele prevăzute de legea specială. 21. Înainte de abrogarea operată prin articolul unic pct. 12 din Legea nr. 193/2013 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2012, potrivit art. 296^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice avea dreptul de a solicita instanţei de judecată constatarea nulităţii absolute a unui contract de achiziţie publică pentru motivele precizate în articolul menţionat care are un conţinut normativ similar lit. a)-c) ale art. 287^10 din aceeaşi reglementare. În aceste condiţii, persoana vătămată poate uza de dispoziţiile art. 287^10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, potrivit cărora instanţa de judecată constată nulitatea contractului pentru motivele prevăzute de aceste dispoziţii. 22. Având în vedere că art. 3 lit. ş) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 prevede că prin procedura de atribuire se înţeleg etapele ce trebuie parcurse de autoritatea contractantă şi de către candidaţi/ofertanţi pentru ca acordul părţilor privind angajarea în contractul de achiziţie publică să fie considerat valabil, iar, în cuprinsul ei, ordonanţa de urgenţă dezvoltă aceste etape şi condiţii care trebuie respectate, Curtea constată că nerespectarea oricăror dispoziţii legale imperative din cuprinsul actului normativ, altele decât cele expres prevăzute de art. 287^10, constituie un motiv de nulitate a contractului de achiziţie, astfel încât dispoziţia legală criticată este firească. În acest caz, persoana interesată are la îndemână, pentru constatarea nulităţii contractului de achiziţie publică, acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 287^10 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, dispoziţia legală criticată aplicându-se prin coroborare şi cu alte dispoziţii cuprinse în ordonanţa de urgenţă, destinatarul normei putând cunoaşte cazurile de nulitate ale contractului de achiziţie publică. 23. În continuare, ţinând cont de faptul că contractul de achiziţie publică - contract administrativ - trebuie să îndeplinească şi condiţiile de formă sub sancţiunea nulităţii absolute, precum şi faptul că potrivit art. 297 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 „În măsura în care prezenta ordonanţă de urgenţă nu prevede altfel, sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun“, Curtea reţine că acestea au incidenţă şi în constatarea nulităţii contractelor de achiziţie publică, textul de lege criticat apărând ca un mijloc de garanţie a principiului legalităţii prin care se asigură realizarea celor două funcţii ale nulităţii: preventivă şi sancţionatorie. 24. Nulitatea contractului este reglementată în Codul civil prin art. 1246-1265 şi este definită expres ca sancţiune care lipseşte actul juridic de efectele sale; potrivit art. 1246 „orice contract încheiat cu încălcarea condiţiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulităţii, dacă prin lege nu se prevede o altă sancţiune“. 25. Pe de altă parte, din interpretarea gramaticală a sintagmei „în alte cazuri prevăzute de lege“, cuprinsă de dispoziţia legală criticată, rezultă că intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a restrânge motivele de nulitate a contractului de achiziţie publică la cele strict prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, acesta apreciind, prin inserarea lit. d) în alin. (1) al art. 287^10 din ordonanţa de urgenţă, că sunt aplicabile şi alte motive de nulitate cuprinse atât în ordonanţa de urgenţă, cât şi într-un act normativ distinct de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006. 26. Aşadar, prin dispoziţia legală criticată se creează posibilitatea părţii interesate de a solicita constatarea nulităţii unui contract de achiziţie publică ori de câte ori acesta este încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale sau prin fraudarea legii. 27. În concordanţă cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta privind calitatea legilor, dispoziţiile legale criticate sunt clare şi neechivoce, întrucât destinatarul normei are posibilitatea să prevadă condiţiile cerute la încheierea unui contract de achiziţie publică, sens în care îşi poate adapta conduita în mod corespunzător. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat, în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012), că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011). 28. Totodată, drept consecinţă logică a principiului conform căruia legile trebuie să fie de aplicabilitate generală, formularea actelor normative nu este întotdeauna exactă, folosirea unor caracterizări generale fiind preferată unor liste exhaustive (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 31). Rezultă că interpretarea acestor norme depinde de practică şi nu încape îndoială că instanţele interne sunt cele mai în măsură să examineze şi să interpreteze legislaţia naţională. 29. De aceea, nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia destinatarii dispoziţiilor legale criticate nu îşi pot adapta conduita în funcţie de conţinutul lor, deoarece acestea nu sunt suficient de clare şi de previzibile, sens în care, prin sintagma „în alte cazuri prevăzute de lege“, legiuitorul a avut în vedere motivele de nulitate reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 sau de un alt act normativ. 30. De asemenea, prevederile criticate nu îngrădesc nici accesul liber la justiţie şi nici dreptul la apărare. Judecătorii nu sunt puşi în situaţia să adauge la lege cazurile de nulitate a contractelor de achiziţie publică prevăzute de legile civile, deoarece textul criticat, prin sfera sa normativă permite aplicarea în privinţa contractelor de achiziţie publică a sancţiunii nulităţii cuprinsă în orice act normativ indicat. Prin urmare, textul reprezintă o garanţie pentru justiţiabil, care are, astfel, deschisă calea acţiunii în justiţie în vederea contestării nulităţii absolute a contractelor de achiziţie publică în mod plenar. Totodată, dispoziţiile legale criticate au fost edictate în lumina dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 alin. (1), care statuează rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării, având în vedere specificul acestor proceduri şi celeritatea cu care ele trebuie să se desfăşoare. 31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asocierea TPF CProject - S.R.L. - Compania de Consultanţă şi Asistenţă Tehnică - S.R.L. - Getisa - Payma S.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 333/112/2016 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 287^10 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 8 mai 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
