Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 549^1 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de societăţile Next Step Advertising - S.R.L. şi Marian Consult - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.533/300/2020 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.122D/2020. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarele excepţiei de neconstituţionalitate, doamna consilier juridic Teodora Condruz, având împuternicire depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratulasistent referă asupra cauzei şi arată că a fost depus la dosar un memoriu prin care se solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului prezent, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând susţinerile cuprinse în notele scrise aflate la dosar. 4. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că autoarele solicită modificarea normelor procesual penale criticate, în sensul completării acestora, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată, întrucât soluţia legislativă criticată este clară şi oferă toate garanţiile constituţionale invocate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 9 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 9.533/300/2020, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 549^1 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de societăţile Next Step Advertising - S.R.L. şi Marian Consult - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea propunerii de desfiinţare a înscrisurilor, formulată de procuror. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarele acesteia susţin, în esenţă, că norma procesual penală criticată este neclară, generează confuzie şi este discriminatorie, în sensul că nu se precizează de către legiuitor că, pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime, intimaţii pot formula orice fel de cereri, pot invoca excepţii şi mijloace de apărare, inclusiv mijloacele de apărare reglementate prin mecanismul unional, conform art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, sau pot invoca excepţii de neconstituţionalitate în conformitate cu Legea nr. 47/1992. 7. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens reţine că dispoziţiile art. 549^1 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt precise şi clare în sensul că persoanele ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate, persoane cărora li se comunică o copie a ordonanţei procurorului, au posibilitatea să depună note scrise în termen de 20 de zile de la comunicare, care este un termen de recomandare, inclusiv să formuleze orice fel de cereri, să invoce excepţii şi să indice mijloace de probă. Reţine că sesizarea parchetului a fost înregistrată pe rolul instanţei în data de 21 mai 2020, stabilindu-se primul termen de judecată în data de 7 iulie 2020, deci cu respectarea dispoziţiilor procesual penale criticate. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă, întrucât autoarele solicită o completare a normei criticate, nu arată în ce constă încălcarea invocată şi, totodată, criticile privesc interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor supuse examinării, iar, în subsidiar, neîntemeiată, având în vedere faptul că textul criticat îndeplineşte standardele de claritate, precizie şi previzibilitate ale legii, fiind conform cu art. 1 alin. (5) din Constituţie. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, memoriul comunicat la dosar, susţinerile consilierului juridic prezent în şedinţa publică, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 549^1 alin. (2) din Codul de procedură penală. Prin notele scrise, autoarea formulează critici de neconstituţionalitate cu privire la art. 549^1 alin. (2) din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma „pot depune note scrise“, în forma anterioară modificării art. 549^1 din Codul de procedură penală prin art. II pct. 128 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. 13. Curtea reţine însă că sesizarea procurorului a fost înregistrată pe rolul instanţei judecătoreşti, la judecătorul de cameră preliminară, în data de 21 mai 2020, astfel că norma de procedură aplicabilă în cauză este cea ulterioară modificării art. 549^1 din Codul de procedură penală prin art. II pct. 128 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016. Având în vedere acest din urmă aspect, faptul că soluţia legislativă din alin. (2) al art. 549^1 din Codul de procedură penală, forma anterioară modificării, a fost preluată, cu modificări şi completări, în alin. (3) al art. 549^1 din Codul de procedură penală, forma în vigoare, şi, ţinând cont de motivele de neconstituţionalitate formulate de autoare, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 549^1 alin. (3) din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma „pot depune note scrise“, astfel cum au fost modificate prin art. II pct. 128 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016. De altfel, Curtea observă că şi judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti a formulat, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, opinia sa cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 549^1 alin. (3) din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin art. II pct. 128 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016. Textul de lege criticat are următorul conţinut: „(3) Pentru termenul fixat se dispune încunoştinţarea procurorului şi se citează persoanele ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate, cărora li se comunică o copie a ordonanţei, punându-le în vedere că în termen de 20 de zile de la primirea comunicării pot depune note scrise.“ 14. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, textul legal criticat încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare şi ale art. 148 alin. (2) şi (4) privind integrarea în Uniunea Europeană. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin modul cum sunt formulate motivele de neconstituţionalitate, autoarele solicită modificarea normelor procesual penale criticate, în sensul completării textului de lege criticat - care reglementează procedura de confiscare sau desfiinţare a unui înscris în cazul clasării -, prin adăugarea menţiunii potrivit căreia, „pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime, intimaţii pot formula orice fel de cereri, pot invoca excepţii şi mijloace de apărare, inclusiv mijloacele de apărare reglementate prin mecanismul unional, conform art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, sau pot invoca excepţii de neconstituţionalitate, în conformitate cu Legea nr. 47/1992“. 16. Curtea reţine însă că o asemenea solicitare nu intră în competenţa de soluţionare a instanţei de control constituţional, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică, pentru a îndeplini rolul de legislator pozitiv (în acest sens, Decizia nr. 188 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, paragraful 14, Decizia nr. 609 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 9 noiembrie 2017, paragraful 15, Decizia nr. 640 din 15 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1036 din 24 decembrie 2019, paragraful 14, Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, paragraful 13, Decizia nr. 191 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 3 august 2020, paragraful 13, Decizia nr. 245 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 27 iulie 2020, paragraful 15, Decizia nr. 515 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 17 august 2020, paragraful 13, şi Decizia nr. 213 din 7 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 26 septembrie 2022, paragraful 12). 17. Modificarea conţinutului unei norme juridice este o prerogativă exclusivă a autorităţii legislative, în lumina dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării“. Curtea Constituţională, potrivit competenţei sale înscrise în art. 146 din Constituţie şi în Legea nr. 47/1992, verifică, în cadrul controlului de constituţionalitate a legilor, conformitatea acestora cu dispoziţiile constituţionale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De aceea, Curtea Constituţională nu se poate substitui Parlamentului pentru a modifica normele procesual penale criticate, în sensul solicitat de autori. 18. De altfel, Curtea observă că, deşi autoarele au formulat prezenta excepţie de neconstituţionalitate invocând, printre altele, lipsa unei menţiuni exprese, în cuprinsul dispoziţiilor art. 549^1 din Codul de procedură penală, cu privire la dreptul unei părţi dintr-un litigiu de a ridica în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial o excepţie privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, în temeiul dispoziţiilor din Legea nr. 47/1992, chiar în lipsa unei atare menţiuni, reclamată de autoare, în virtutea prezumţiei cunoaşterii legii, rezultantă a principiului nemo censetur ignorare legem, acestea au invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate în cadrul procedurii de desfiinţare a unui înscris, pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime. Aşa încât, Curtea reţine că autoarele excepţiei nu se pot prevala de necunoaşterea legii pentru a susţine neconstituţionalitatea dispoziţiilor procesual penale criticate. Regula nemo censetur ignorare legem consacră o obligaţie corelativă a cetăţeanului, iar regula nullum crimen sine lege o obligaţie a statului. Cu alte cuvinte, cetăţeanul este obligat să cunoască legea pe care statul o adoptă, principiul invocat consacrând o obligaţie socială născută din publicarea legii în Monitorul Oficial al României, Partea I. 19. Având în vedere cele reţinute anterior, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 549^1 alin. (3) din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma „pot depune note scrise“, este inadmisibilă. 20. În final, Curtea constată că, prin memoriul depus la dosar, autoarele excepţiei au invocat şi încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5), ale art. 20, ale art. 21 alin. (1)-(3), ale art. 41 alin. (1), ale art. 45, ale art. 57 şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a), aşadar, alte temeiuri de neconstituţionalitate în afara celor arătate prin ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei de judecată. Cu privire la această susţinere, Curtea reţine că, aşa cum reiese din dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, părţile trebuie să îşi motiveze, în scris sau oral, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, adică să indice prevederile şi/sau principiile din Constituţie pretins a fi încălcate de dispoziţiile de lege criticate. Astfel invocată în faţa instanţei de judecată, excepţia de neconstituţionalitate trebuie pusă în discuţia părţilor, iar instanţa de judecată trebuie să îşi formuleze opinia cu privire la temeinicia excepţiei, toate acestea fiind menţionate în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 234 din 17 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 4 august 1997, actul de sesizare a Curţii Constituţionale este încheierea pronunţată de instanţă în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate. Litigiul constituţional se desfăşoară în limitele determinate de actul de sesizare. De asemenea, prin Decizia nr. 24 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 27 februarie 2004, Curtea a reţinut că litigiul constituţional se desfăşoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părţi. Astfel, Curtea reţine că este necesar să se distingă între situaţia în care, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, autorul excepţiei invocă şi alte temeiuri de neconstituţionalitate decât cele arătate prin ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei de judecată (în scris sau oral), adică se invocă şi alte dispoziţii sau principii din Constituţie pretins a fi încălcate de textele de lege criticate, ceea ce este inadmisibil, şi, pe de altă parte, situaţia în care autorul excepţiei îşi expune argumentele pentru care susţine că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, fără a indica temeiuri de drept noi, păstrând limitele sesizării - limite referitoare, pe de o parte, la dispoziţiile de lege criticate şi, pe de altă parte, la temeiurile constituţionale invocate, însă putând aduce argumente noi celor deja arătate în faţa instanţei de judecată care a sesizat Curtea Constituţională, ceea ce este în concordanţă cu prevederile Legii nr. 47/1992 (în acelaşi sens este Decizia nr. 722 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 20 ianuarie 2017, paragraful 29, şi Decizia nr. 293 din 25 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 1 septembrie 2023, paragraful 20). 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 549^1 alin. (3) din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma „pot depune note scrise“, excepţia ridicată de societăţile Next Step Advertising - S.R.L. şi Marian Consult - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.533/300/2020 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 iunie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
