Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24, art. 25 alin. (1) şi art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 77 din 6 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu privire la aplicarea în timp a dispoziţiilor art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi în raport cu Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015 pronunţată de Curtea Constituţională, excepţie ridicată de Mariana Nedelea în Dosarul nr. 23.059/303/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 5 mai 2022, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, a amânat pronunţarea pentru data de 18 mai 2022, când a pronunţat această decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Decizia civilă nr. 456R din 3 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 23.059/303/2014/a9, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24, art. 25 alin. (1) şi art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 77 din 6 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu privire la aplicarea în timp a dispoziţiilor art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi în raport cu Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015 pronunţată de Curtea Constituţională. Excepţia a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executarea silită referitoare la anularea unei somaţii imobiliare emise de executorul judecătoresc în dosarul de executare. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 895 din 17 decembrie 2015, s-a constatat neconstituţionalitatea competenţei executorului judecătoresc de a încuviinţa executarea silită, respectiv a faptului că declanşarea procedurii executării silite este sustrasă controlului judecătoresc. În ceea ce priveşte efectele deciziei sale, Curtea Constituţională a reţinut că decizia nu se va aplica în privinţa procedurilor de executare silită încuviinţate până la data publicării sale, aplicându-se, în schimb, în privinţa contestaţiilor la executare formulate împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite date de executorul judecătoresc aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data publicării deciziei. Ulterior pronunţării Deciziei nr. 895 din 17 decembrie 2015, textul de lege criticat a fost pus de acord cu dispoziţiile Constituţiei, iar prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe s-a stabilit că executorul judecătoresc înregistrează cererea de executare, dar va solicita încuviinţarea acesteia de către instanţa judecătorească de executare. 5. Se mai arată că, prin Decizia nr. 77 din 6 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 666 alin. (2) din Codul procedură civilă, s-a stabilit că efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 895 din 17 decembrie 2015 se produc şi asupra încheierilor de încuviinţare a executării silite date de executorul judecătoresc anterior publicării deciziei dacă motivul de nulitate decurgând din necompetenţa executorului judecătoresc a fost invocat în cadrul contestaţiei la executare formulate în termen, după publicarea deciziei instanţei constituţionale. Astfel, se susţine că, pronunţându-se asupra efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 895 din 17 decembrie 2015, prin hotărârea prealabilă anterior menţionată, instanţa supremă a încălcat dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (3) privind competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, art. 142 alin. (1) privind rolul Curţii Constituţionale şi art. 147 alin. (1) şi (4) referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, dat fiind faptul că interpretarea instanţei supreme este contradictorie cu cele statuate în decizia Curţii Constituţionale referitoare la efectele deciziei sale. 6. În acest sens se mai arată că instanţa de contencios constituţional a statuat că efectele deciziei sale privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 666 din Codul de procedură civilă se răsfrâng inclusiv asupra contestaţiilor la executare formulate împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite date de executorul judecătoresc aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data publicării deciziei. În schimb, prin hotărârea prealabilă, instanţa supremă statuează că efectele deciziei Curţii Constituţionale se limitează la acţiunile introduse ulterior publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă motivul de nulitate decurgând din necompetenţa executorului judecătoresc a fost invocat în cadrul contestaţiei la executare formulate în termen. 7. Se mai susţine că motivele de neconstituţionalitate a interpretării date de instanţa supremă dispoziţiilor art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă, forma anterioară modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016, prin raportare la efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 895 din 17 decembrie 2015, sunt similare celor reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Prin această decizie, Curtea Constituţională a statuat că interpretarea dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţie, realizată de către instanţa supremă prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, în sensul că efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se vor produce numai în cazul situaţiilor juridice viitoare - procese începute după data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar nu şi în cazul situaţiilor juridice în curs - procese aflate în curs de desfăşurare, este neconstituţională, fiind încălcate dispoziţiile din Legea fundamentală cuprinse în art. 147 alin. (4) referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale şi în art. 126 alin. (3) referitoare la competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Prin urmare, solicită ca, în mod similar raţionamentului juridic ce a fundamentat Decizia Curţii Constituţionale nr. 874 din 18 decembrie 2018, Curtea Constituţională să constate că dispoziţiile art. 24, art. 25 alin. (1) şi art. 27 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în interpretarea dată prin Decizia nr. 77 din 6 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Astfel, arată că, în acest mod, pe fondul cauzei, instanţa de judecată, în temeiul declarării ca neconstituţională a interpretării date de instanţa supremă prin Decizia nr. 77 din 6 noiembrie 2017, urmează să constate nelegalitatea executării silite începute faţă de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, apreciază că prevederile art. 24 din Codul de procedură civilă trebuie interpretate în coroborare cu cele cuprinse în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, iar prevederile art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în coroborare cu art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. Aşadar, se apreciază că legea nouă se aplică proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare (principiul aplicării imediate a legii noi), iar, pe de altă parte, procesele în curs de judecată rămân supuse acelei legi (principiul supravieţuirii legii vechi). 9. Se mai apreciază că dispoziţiile legale criticate au fost adoptate de către legiuitor, în cadrul competenţei sale, astfel cum este consacrată prin prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, conform cărora competenţa instanţelor de judecată şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. 10. De asemenea, se mai apreciază că, prin hotărârea prealabilă pronunţată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că, dacă instanţele au găsit justificat să recunoască efectele deciziei de neconstituţionalitate în privinţa unor contestaţii la executare în curs, în cadrul cărora doar se contestase competenţa executorului judecătoresc de a emite încheieri de încuviinţare, cu atât mai mult se impune producerea acestor efecte în situaţiile în care această contestare se face la un moment când norma este declarată neconstituţională. 11. Astfel, instanţa de judecată consideră că Decizia nr. 77 din 6 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu contrazice efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 895 din 17 decembrie 2015, iar prevederile art. 24, art. 25 alin. (1) şi art. 27 din Codul de procedură civilă, raportate la Decizia nr. 77 din 6 noiembrie 2017 a instanţei supreme, sunt în acord cu dispoziţiile art. 126 alin. (3), art. 142 alin. (1) şi art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit actului de sesizare, îl constituie prevederile art. 24, art. 25 alin. (1) şi art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 77 din 6 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu privire la aplicarea în timp a dispoziţiilor art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi în raport cu Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015 pronunţată de Curtea Constituţională. 16. Analizând motivarea excepţiei, Curtea reţine că obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 24, art. 25 alin. (1) şi art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 77 din 6 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Prevederile art. 24, art. 25 alin. (1) şi art. 27 din Codul de procedură civilă au următorul cuprins: - Art. 24: „Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.“ – Art. 25 alin. (1): „(1) Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.“ – Art. 27: „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.“ 17. Prin Decizia nr. 77 din 6 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 10 ianuarie 2018, s-a stabilit că, „În interpretarea şi aplicarea în timp a dispoziţiilor art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă, forma anterioară modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 17/2017, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016, se produc şi asupra încheierilor de încuviinţare a executării silite date de executorul judecătoresc anterior publicării acestei decizii, dacă motivul de nulitate decurgând din necompetenţa executorului judecătoresc a fost invocat în cadrul contestaţiei la executare formulate în termen, după publicarea deciziei instanţei constituţionale în Monitorul Oficial al României.“ 18. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (3) privind competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, art. 142 alin. (1) privind rolul Curţii Constituţionale şi art. 147 alin. (1) şi (4) referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea excepţiei critică interpretarea dată de instanţa supremă dispoziţiilor art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin raportare la efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 895 din 17 decembrie 2015, susţinând, în esenţă, că, în acest mod, instanţa supremă a statuat într-un mod care intră în contradicţie cu efectele deciziei Curţii Constituţionale amintite, aspect ce contravine dispoziţiilor art. 126 alin. (3), art. 142 alin. (1) şi art. 147 alin. (1) şi (4) din Legea fundamentală. 20. Cu titlu prealabil, analizând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea reţine că prin Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 666 din Codul de procedură civilă şi a statuat că nu este de competenţa executorului judecătoresc să dispună el însuşi executarea titlului executoriu, acesta putând efectua numai acte de executare în cadrul procedurii declanşate de către o instanţă judecătorească. În acelaşi timp, Curtea a subliniat că intervenţia instanţei judecătoreşti nu se poate realiza ex post, pe calea soluţionării unei eventuale contestaţii la executare, conform art. 712 din Codul de procedură civilă, întrucât hotărârea acesteia nu poate nici înlătura şi nici acoperi viciul de neconstituţionalitate al actului care a declanşat executarea silită ca fază a procesului civil, respectiv caracterul său extrajudiciar. Curtea a reţinut, totodată, că executorul judecătoresc, deşi îndeplineşte un serviciu public, nu dispune de imperium - atribut care caracterizează numai judecătorul - pentru a da o hotărâre în baza căreia se dispune declanşarea executării silite, respectiv încheierea de încuviinţare a executării silite, şi nu beneficiază de atributele de imparţialitate şi de independenţă specifice numai instanţelor judecătoreşti. 21. În consecinţă, prin Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, Curtea a constatat că prevederile art. 666 din Codul de procedură civilă încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi art. 124 din Constituţie, prin prisma faptului că începerea/declanşarea procedurii executării silite este sustrasă controlului judecătoresc, astfel că nu sunt respectate exigenţele dreptului la un proces echitabil, sub aspectul imparţialităţii şi independenţei autorităţii. De asemenea, Curtea a constatat că soluţia legislativă contravine şi dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi art. 126 alin. (1) din Constituţie, prin prisma exercitării de către executorii judecătoreşti a unei activităţi specifice instanţelor judecătoreşti. 22. În ceea ce priveşte efectele pe care urmează a le produce decizia în privinţa instanţelor de judecată şi a legiuitorului, Curtea a constatat, la paragraful 28, că, pe perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucură de prezumţia de constituţionalitate, astfel încât decizia nu se va aplica în privinţa procedurilor de executare silită încuviinţate până la data publicării sale, aplicându-se, în schimb, în privinţa contestaţiilor la executare formulate împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite date de executorul judecătoresc aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data publicării deciziei de constatare a neconstituţionalităţii, precum şi în cele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data susmenţionată. De asemenea, odată cu publicarea deciziei Curţii Constituţionale, legiuitorul, în temeiul art. 147 alin. (1) din Constituţie, are obligaţia de a pune de acord întreaga procedură de încuviinţare a executării silite cu dispoziţiile Constituţiei constatate a fi încălcate prin prezenta decizie, aşadar, implicit, cu decizia Curţii Constituţionale, ale cărei considerente şi dispozitiv sunt general obligatorii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 77), şi să procedeze, în consecinţă, la respectarea exigenţelor constituţionale. Până la adoptarea soluţiei legislative corespunzătoare, ca o consecinţă a acestei decizii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea a constatat că instanţele judecătoreşti urmează să aplice în mod direct art. 21 alin. (3), art. 124 şi art. 126 alin. (1) din Constituţie, devenind, astfel, competente să încuviinţeze executarea silită (a se vedea mutatis mutandis, cu privire la aplicarea directă a Constituţiei, Decizia nr. 186 din 18 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 16 mai 2000, sau Decizia nr. 774 din 10 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 6 ianuarie 2016). Aşadar, a statuat Curtea, din ziua publicării prezentei decizii, competenţa executorilor judecătoreşti de a încuviinţa executarea silită încetează. 23. Ulterior pronunţării Deciziei nr. 895 din 17 decembrie 2015, textul de lege criticat a fost pus de acord cu dispoziţiile Constituţiei a căror nesocotire a fost constatată prin decizia de admitere mai sus citată. Astfel, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 4 februarie 2016, s-a stabilit că executorul judecătoresc înregistrează cererea de executare, dar va solicita încuviinţarea acesteia de către instanţa judecătorească de executare. 24. Analizând actul de sesizare a Curţii, înscrisurile ataşate sesizării, precum şi Sentinţa civilă nr. 1.250 din 19 februarie 2018, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în Dosarul nr. 23.059/303/2014, Curtea reţine că obiectul cauzei deduse soluţionării instanţei de judecată l-a constituit cererea privind anularea somaţiei imobiliare emise la data de 19 noiembrie 2014 în cadrul dosarului de executare referitor la executarea silită începută împotriva autoarei prezentei excepţii de neconstituţionalitate. Respingând ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată, instanţa de judecată a reţinut că, după emiterea somaţiei imobiliare, executarea silită imobiliară nu a continuat, fiind suspendată de drept, în temeiul art. 818 alin. (2) din Codul de procedură civilă, până la soluţionarea cererii de partaj. Instanţa de judecată a mai reţinut că executorul judecătoresc a încuviinţat începerea executării silite prin Încheierea din 5 noiembrie 2014, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 7.593 din 26 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a civilă, iar în acelaşi dosar de executare a fost emisă de către executorul judecătoresc, la data de 19 noiembrie 2014, somaţia imobiliară ce face obiectul acţiunii principale. 25. În conformitate cu dispoziţiile art. 712 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. Aşadar, obiectul contestaţiei la executare poate fi reprezentat fie de urmărirea propriu-zisă, fiind atacate neregularităţi procedurale săvârşite în cursul activităţii de urmărire silită, fie de încheierea prin care sa admis cererea de încuviinţare a executării silite, fie de orice act de executare. 26. Or, în cauză, contestaţia la executare este formulată împotriva încheierii executorului judecătoresc din data de 19 noiembrie 2014 prin care s-a emis o somaţie imobiliară, urmând să se procedeze la urmărirea silită a unui imobil aparţinând debitoarei, aşadar împotriva unui act de executare derulat în cadrul urmăririi silite. Prin urmare, obiectul contestaţiei la executare nu viza încheierea prin care a fost încuviinţată executarea silită de către executorul judecătoresc, potrivit art. 666 din Codul de procedură civilă, redactarea anterioară modificării acestuia prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016. 27. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate referitoare la legătura cu soluţionarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. 28. În acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, „legătura cu soluţionarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 3 iunie 2014, paragraful 23, Decizia nr. 540 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 30 decembrie 2014, paragraful 26, Decizia nr. 376 din 26 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 7 august 2015, paragraful 26, sau Decizia nr. 108 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 20). 29. Potrivit Deciziei nr. 895 din 17 decembrie 2015, paragraful 28, decizia este aplicabilă în privinţa contestaţiilor la executare formulate împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite date de executorul judecătoresc aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data publicării deciziei. Or, în cauză, contestaţia la executare este îndreptată împotriva neregularităţilor ce privesc un act de executare distinct (somaţia imobiliară ce priveşte un imobil proprietate comună, contrar dispoziţiilor art. 818 din Codul de procedură civilă), iar nu împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite date de executorul judecătoresc. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. 30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24, art. 25 alin. (1) şi art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 77 din 6 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Mariana Nedelea în Dosarul nr. 23.059/303/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
