Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (3) şi (18) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, excepţie ridicată de Gheorghe Diaconescu în Dosarul nr. 10.755/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 296D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că domnul Ion Buiculescu a depus o cerere de intervenţie accesorie în interesul altei persoane, prin care înţelege să susţină poziţia procesuală a autorului excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Având cuvântul cu privire la această cerere, reprezentantul Ministerului Public propune respingerea acesteia ca inadmisibilă, având în vedere faza în care se află cauza dedusă controlului de constituţionalitate. 5. Curtea, deliberând, respinge cererea, având în vedere că prevederile art. 63 cu privire la cererea de intervenţie accesorie din Codul de procedură civilă nu sunt compatibile cu cele ale art. 14 teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, întrucât litigiul constituţional se desfăşoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părţi sau de intervenţii ale unor terţe persoane care formulează asemenea cereri de intervenţie accesorie. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, având în vedere că argumentele formulate în susţinerea acesteia au legătură cu fondul cauzei, nefiind formulată o veritabilă critică de neconstituţionalitate, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată, având în vedere că, pe de o parte, nu sunt încălcate prevederile constituţionale invocate şi, pe de altă parte, există jurisprudenţă a Curţii Constituţionale în materie faţă de care nu au intervenit elemente noi, care să conducă la reconsiderarea acesteia. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 31 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 10.755/3/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (3) şi (18) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, excepţie ridicată de Gheorghe Diaconescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicită instanţei de judecată să dispună obligarea Curţii de Conturi la eliberarea unei adeverinţe, în vederea constituirii documentaţiei necesare pentru a beneficia de pensia de serviciu prevăzută de Legea nr. 94/1992. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care nu includ în categoria persoanelor ce beneficiază de pensia de serviciu şi funcţia de director al direcţiei de informatică din cadrul Curţii de Conturi, exercitată în perioada 1 mai 1994-1 octombrie 1999, în care persoana în cauză a activat în cadrul acestei instituţii, de unde s-a transferat în interes de serviciu la o altă instituţie publică. În acest context, învederează faptul că, în timp, structurile interne din cadrul Curţii de Conturi au fost reorganizate, fiind creat un departament de informatică al cărui personal beneficiază de pensia de serviciu, în virtutea art. 51 alin. (18) din Legea nr. 94/1992, care defineşte sintagma „auditor public extern“. Prin urmare, având în vedere faptul că, în sens general, personalul Curţii de Conturi cuprinde atât consilierii de conturi, auditorii publici externi, personalul de specialitate aferent, cât şi ceilalţi angajaţi, indiferent de statutul lor socioprofesional, care sunt supuşi aceloraşi interdicţii, iar, în perioada de referinţă, în cadrul direcţiei de informatică activitatea era exclusiv specifică activităţii de control, şi nu o activitate auxiliară, administrativă, neincluderea personalului aferent compartimentului informatică din perioada în discuţie în categoria beneficiarilor pensiei de serviciu este discriminatorie. În contextul criticilor de neconstituţionalitate este menţionată jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la nediscriminare, precum şi a Curţii Constituţionale referitoare la personalul Curţii de Conturi. 9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 10. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 51 alin. (3) şi (18) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 3 aprilie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: "(3) De pensia de serviciu prevăzută la alin. (2) beneficiază şi persoanele care au îndeplinit funcţia de auditor public extern, la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii, din care la Curtea de Conturi minimum 4 ani, caz în care cuantumul pensiei prevăzut la alin. (2) va fi micşorat cu 1% pentru fiecare an care lipseşte din vechimea de 14 ani. [...](18) Prin sintagma «auditor public extern» se înţelege persoanele care efectuează activităţi specifice Curţii de Conturi, cele care îndeplinesc şi alte atribuţii legate strict de funcţia de control, cele care sunt asimilate auditorilor publici externi, precum şi persoanele care deţin funcţiile de conducere de director, director adjunct, şef serviciu/şef oficiu regional de audit şi şef birou din structurile de specialitate ale Curţii de Conturi şi ale Autorităţii de Audit.“" 15. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 140 alin. (4) cu privire la mandatul şi statutul consilierilor de conturi. De asemenea, sunt menţionate prevederile art. 14 cu privire la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia este nemulţumit de faptul că nu beneficiază de prevederile Legii nr. 94/1992 în ceea ce priveşte pensiile de serviciu, deşi a activat o perioadă de timp în cadrul Curţii de Conturi, însă, la acel moment, funcţia deţinută şi categoria de personal din care a făcut parte nu erau incluse în noţiunea de auditor public extern, astfel cum este definită în prezent de lege, context în care consideră că normele criticate încalcă prevederile constituţionale invocate. 17. Având în vedere cadrul legislativ în materie cu privire la pensiile de serviciu, în general, şi, în mod concret, cu privire la pensiile de serviciu ale auditorilor publici externi ai Curţii de Conturi, instanţa de contencios constituţional constată că, în dinamica legislativă, acesta a fost supus unor modificări, completări, abrogări şi, ulterior, s-au reintrodus aceste pensii de serviciu în Legea nr. 94/1992 prin art. I pct. 2 din Legea nr. 7/2016. 18. De asemenea, Curtea reţine că problematica pensiilor de serviciu instituite prin Legea nr. 94/1992 a mai fost supusă controlului de constituţionalitate din perspectiva unor pretinse discriminări între persoanele care au în prezent sau au avut funcţia de auditor public extern, ca urmare a condiţiilor impuse de lege pentru beneficiul acestui sistem de pensii, care s-a concretizat, spre exemplu, prin Decizia nr. 485 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.268 din 21 decembrie 2020, şi Decizia nr. 470 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 24 februarie 2020, prin care fost respinsă, ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. 19. Cu acele prilejuri, Curtea a observat că, în succesiunea în timp a legislaţiei în materia pensiei de serviciu pentru auditorii publici externi ai Curţii de Conturi, s-au creat diferite ipoteze prin care această categorie a beneficiat şi beneficiază, după caz, de un asemenea sistem de pensie de serviciu, desigur cu îndeplinirea anumitor condiţii stabilite prin normele legale de către legiuitor. Prin urmare, în ceea ce priveşte aspectele referitoare la persoanele ce intră sub incidenţa Legii nr. 94/1992, în general, precum şi la cele care beneficiază de pensia de serviciu în virtutea acestei legi, Curtea a reţinut că acestea sunt chestiuni ce ţin de îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege în decursul timpului, fiecare având particularitatea sa, iar interpretarea şi aplicarea acestor norme în speţe concrete sunt de competenţa celor îndrituiţi cu verificarea îndeplinirii condiţiilor necesare în vederea stabilirii în concret a situaţiilor ce se circumscriu normelor legale în materie, desigur având în vedere întreg cadrul legislativ (Decizia nr. 485 din 25 iunie 2020, paragraful 19). 20. Faţă de această împrejurare, Curtea a constatat că principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii este respectat doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi, deci, instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat (Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005). Ar fi contrar principiului egalităţii în faţa legii să se pretindă uniformitate acolo unde există diferenţe clare şi obiective de situaţie sau, după caz, de regim juridic aplicabil (Decizia nr. 782 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 15 iunie 2009). Atât prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011), cât şi prin cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 28 octombrie 1987, pronunţată în Cauza Inze împotriva Austriei, paragraful 41), s-a statuat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Constituţie, respectiv de Convenţie, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situaţii analoage, fără a exista justificări obiective şi rezonabile, ci şi atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără a exista justificări obiective şi rezonabile, persoane aflate în situaţii diferite. 21. Totodată, Curtea a reţinut că respectarea egalităţii în drepturi, precum şi a obligaţiei de nediscriminare presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate (Decizia nr. 485 din 25 iunie 2020, precitată, paragraful 23, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011, sau Decizia nr. 1.062 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2013). 22. Cu privire la critica referitoare la principiul egalităţii şi la o pretinsă discriminare prin prisma unor situaţii create ca urmare a dinamicii legislative în materie, Curtea a constatat că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii şi discriminări (Decizia nr. 583 din 13 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 3 noiembrie 2016, paragraful 22). 23. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a principiului egalităţii în drepturi, respectiv a unei discriminări, formulată în raport cu alte categorii de persoane care beneficiază de pensii de serviciu sau pensii speciale, Curtea a observat că nici această critică nu poate fi reţinută, întrucât discriminarea este rezultatul unui tratament juridic diferit aplicabil aceleiaşi categorii de subiecte de drept sau unor situaţii care nu se deosebesc în mod obiectiv şi rezonabil (a se vedea Decizia nr. 470 din 17 septembrie 2019, paragraful 27). 24. În cazul de faţă, situaţia la care se raportează autorul excepţiei de neconstituţionalitate este cea a consilierilor de conturi prevăzuţi la art. 140 alin. (4) din Constituţie. Or, fiecare dintre categoriile de persoane beneficiare ale unei pensii de serviciu sau ale unei pensii speciale are conturat un statut şi un regim juridic special propriu, aspect ce se regăseşte şi în cazul persoanelor ce intră sub incidenţa Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, întrucât, astfel cum a statuat instanţa de contencios constituţional, consilierii de conturi au atât o altă reglementare constituţională şi legală, cât şi un statut juridic diferit în raport cu celelalte categorii de personal existente la nivelul Curţii de Conturi (Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, şi Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012). 25. Având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale mai sus menţionată, ale cărei considerente sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză în ceea ce priveşte atât acordarea pensiei de serviciu, cât şi circumscrierea funcţiei de „auditor public extern“, precum şi cele evidenţiate prin prezenta decizie, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (3) şi (18) din Legea nr. 94/1992, raportată la prevederile constituţionale şi convenţionale menţionate în susţinerea acesteia, urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată. 26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Diaconescu în Dosarul nr. 10.755/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 51 alin. (3) şi (18) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 mai 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
