Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (1) şi ale art. 486 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia Liga Studenţilor din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi în Dosarul nr. 2.703/99/2018 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.218D/2019. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 5 mai 2022, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, a amânat pronunţarea pentru data de 18 mai 2022, când a pronunţat această decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Decizia nr. 846 din 21 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.703/99/2018, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 alin. (1) şi ale art. 486 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni întemeiate pe Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, aflată în stadiul procesual al recursului şi în care s-a invocat excepţia lipsei capacităţii de reprezentare convenţională a preşedintelui Asociaţiei Liga Studenţilor din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă se susţine că impunerea obligaţiei pentru asociaţiile constituite în baza Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, de a fi reprezentate prin avocat sau consilier juridic, încalcă principiul accesului liber la justiţie, dat fiind faptul că acestea sunt obligate să apeleze contra cost la serviciile unei terţe persoane pentru a putea sta în faţa instanţei, dreptul la apărare, prin transformarea acestuia într-o obligaţie nejustificată, şi dreptul la liberă asociere, dat fiind faptul că asociaţiile pot fi reprezentate în orice alte raporturi juridice de către oricare dintre asociaţi. Invocă cele statuate cu referire la dreptul la asociere în Decizia Curţii Constituţionale nr. 609 din 20 iunie 2007. 5. Se mai susţine că, raportat la obiectul cauzei deduse soluţionării instanţei de judecată, respectiv un litigiu întemeiat pe Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, scutit de plata taxei de timbru, lipsa dreptului de apărare materializat prin dreptul asociaţiei de a sta printr-un asociat sau un membru al consiliului director în faţa instanţei se concretizează şi într-o lipsire de dreptul privind accesul la justiţie şi, implicit, la informaţii de interes public. În acelaşi sens, se arată că introducerea obligaţiei pentru asociaţii de a fi reprezentate sau asistate de către avocat sau consilier juridic transformă în mod abuziv dreptul la apărare în „obligaţia la apărare“. 6. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 486 alin. (2) din Codul de procedură civilă, se susţine că aceste prevederi legale sunt constituţionale în măsura în care persoanele juridice de drept privat, în speţă asociaţii înfiinţate în baza Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, au dreptul de a susţine recursul singure, fără avocat sau consilier juridic, susţinerea recursului fiind o componentă esenţială a dreptului la exercitarea căii de atac fără de care calea de atac ar fi lipsită de substanţă, dacă ar putea fi doar formulată personal, nu şi susţinută personal. Invocă cele statuate în Decizia Curţii Constituţionale nr. 485 din 23 iunie 2015, paragrafele 22-33. 7. Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 84 alin. (1) şi ale art. 486 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: - Art. 84 alin. (1): „(1) Persoanele juridice pot fi reprezentate convenţional în faţa instanţelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condiţiile legii.“; – Art. 486 alin. (2): „(2) La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum şi, dacă este cazul, procura specială, împuternicirea avocaţială sau delegaţia consilierului juridic.“ 12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 40 alin. (1) referitor la dreptul la asociere şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, se susţine şi încălcarea dispoziţiilor art. 6 pct. 3 lit. c) referitor la dreptul oricărui acuzat de a se apăra el însuşi, de a fi asistat de un apărător ales de el sau în mod gratuit de un avocat din oficiu, ale art. 11 pct. 1 privind libertatea de întrunire şi libertatea de asociere şi ale art. 18 - Limitarea folosirii restrângerii drepturilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile art. 21 şi 24 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţie, cu o motivare similară. Prin Decizia nr. 221 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 5 iulie 2019, analizând o critică de neconstituţionalitate similară, referitoare la faptul că textul de lege criticat încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare al persoanelor juridice, dat fiind faptul că, în cazul acestora, cheltuielile obligatorii de angajare a unui avocat sau a unui consilier juridic se constituie într-o sarcină disproporţionată, Curtea, invocând jurisprudenţa sa anterioară în materie, a reţinut că, în cazul persoanelor juridice, reprezentarea legală este necesară în considerarea naturii specifice a acestor subiecte de drept, caracterizate printr-o imposibilitate obiectivă de a participa în mod direct şi nemijlocit la raporturile sociale. De aceea, art. 209 din Codul civil stabileşte regula potrivit căreia persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de administrare, adică prin persoanele fizice sau juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acţioneze, în raporturile cu terţii, individual sau colectiv, în numele şi pe seama persoanei juridice. Curtea a reţinut că alături de această reprezentare legală persoanele juridice pot beneficia şi de o reprezentare convenţională, care, aşa cum precizează textul de lege criticat şi în cauza de faţă, se poate realiza în faţa instanţelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat. Faptul că legiuitorul a redus posibilitatea reprezentării convenţionale a persoanelor juridice în faţa instanţelor doar la avocat sau consilier juridic nu este de natură să aducă atingere dreptului de acces liber la justiţie, de vreme ce reprezentarea convenţională este o simplă facultate, persoanele juridice păstrându-şi permanent posibilitatea de a sta în justiţie prin reprezentantul legal. Prin urmare, în măsura în care nu pot îndeplini exigenţele impuse de prevederile art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, persoanele juridice au posibilitatea de a introduce acţiuni şi de a formula cereri, a ridica excepţii şi a propune probe, precum şi de a efectua orice alt act procesual prin reprezentantul legal. Ca atare, nu se pune problema încălcării dreptului de acces liber la justiţie sau a dreptului la apărare. 14. De asemenea, prin Decizia nr. 246 din 25 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 26 iulie 2017, paragraful 20, Curtea a mai reţinut că există o deosebire fundamentală faţă de ipoteza examinată prin Decizia nr. 485 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, prin care a constatat, referitor la prevederile art. 84 alin. (2) din Codul de procedură civilă, că, în cazul introducerii cererii de recurs, precum şi în ceea ce priveşte susţinerea acestuia, dreptul persoanei juridice de a avea un reprezentant convenţional era transformat într-o obligaţie. Or, prevederile de lege criticate în cauza de faţă nu restricţionează posibilitatea persoanelor juridice ca, în situaţia în care nu apelează la un reprezentant convenţional - avocat sau consilier juridic -, să stea în justiţie prin reprezentantul legal. Faptul că art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care constituie şi obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, interzice implicit reprezentarea convenţională a persoanelor juridice prin alte persoane decât avocat sau consilier juridic nu se poate constitui într-un fine de neconstituţionalitate. Curtea a constatat, în aceeaşi ordine de idei, că, de vreme ce legea oferă posibilitatea reprezentării într-o manieră profesionalizată, fie prin intermediul unui avocat ales, cu care a încheiat un contract de reprezentare judiciară, fie prin consilierul juridic propriu, angajat cu contract de muncă, nu îşi găseşte raţiunea eventuala reprezentare convenţională printr-o altă persoană (juridică, în speţa soluţionată în precedent de Curtea Constituţională), întrucât, într-o logică firească, reprezentantul pe care şi-l desemnează partea pentru a-i apăra interesele în cursul procesului trebuie să fie apt să îşi îndeplinească în mod eficient mandatul, ceea ce înseamnă că trebuie să aibă calităţile necesare pentru a construi o apărare rezonabilă. Or, nicio altă entitate nu poate fi mai calificată decât cele două profesii specializate în desfăşurarea activităţii de asistenţă juridică şi reprezentare judiciară menţionate în textul de lege criticat, respectiv avocaţii şi consilierii juridici. 15. Reţinând ideea că, în cazul persoanelor juridice, subzistă în orice moment posibilitatea reprezentării legale, ca o garanţie a dreptului de acces liber la justiţie şi a exercitării efective a dreptului la apărare, exprimată deja prin Decizia nr. 246 din 25 aprilie 2017, precitată, paragraful 23, Curtea a mai observat, totodată, că, potrivit art. 82 alin. (1) din Codul de procedură civilă, atunci când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Cererea nu va fi aşadar anulată automat, ci doar dacă această dovadă nu este produsă la termenul acordat în acest scop. 16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 17. Pentru aceleaşi considerente, în cauză nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 40 alin. (1) referitor la dreptul la asociere, art. 6 pct. 3 lit. c),art. 11 pct. 1 şi art. 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 18. Referitor la dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea reţine că sfera normativă a acestui text constituţional vizează situaţii care se abat de la cursul firesc al vieţii politice, economice şi sociale, aplicarea sa implicând, în mod intrinsec, un caracter excepţional al împrejurărilor în care este adoptată norma juridică analizată. Or, prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt aplicabile rationae materiae, dat fiind faptul că textul criticat nu reprezintă o normă aplicabilă unei situaţii excepţionale. 19. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 486 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că, în cauza dedusă soluţionării instanţei judecătoreşti, astfel cum rezultă din actul de sesizare cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, instanţa judecătorească a apreciat că preşedintele Asociaţiei Liga Studenţilor din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi nu poate reprezenta convenţional asociaţia în instanţă, conform art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Prin urmare, lipsa dreptului de reprezentare în instanţă al preşedintelui asociaţiei s-a întemeiat exclusiv pe aceste din urmă prevederi legale, iar nu pe cele cuprinse în art. 486 alin. (2) din Codul de procedură civilă, referitoare la actele ataşate cererii de recurs, respectiv dovada achitării taxei de timbru, precum şi, atunci când este cazul, împuternicirea avocaţială sau, după caz, delegaţia consilierului juridic. 20. Prin urmare, prevederile art. 486 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu au legătură cu soluţionarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, din moment ce obiectul acestora nu îl constituie reprezentarea convenţională a persoanelor juridice în faţa instanţelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat. 21. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, existenţa legăturii excepţiei de neconstituţionalitate cu soluţionarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate (a se vedea şi Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 712 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 24 noiembrie 2015, paragraful 19). 22. În aceste condiţii, reţinând că invocarea excepţiei relevă mai degrabă un caracter abstract, şi nu un interes direct, născut şi actual, de natură a produce un efect concret asupra desfăşurării procesului, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 486 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu are legătură cu cauza concretă în care a fost ridicată (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau Decizia nr. 805 din 7 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 14 martie 2022, paragraful 32). 23. Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 486 alin. (2) din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia Liga Studenţilor din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi în Dosarul nr. 2.703/99/2018 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 486 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
